Nume sterse din cartea vietii din pricina ispitelor

Sf Nicolae Velimirovici Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi, Sophia Buc. 2002 pag.126-127 : Ucenicii lui Hristos s-au lăudat odată Învățătorului lor zicând : Doamne, și dracii se supun nouă în numele Tău! Iar Domnul le-a răspuns să nu se bucure de asta, ci le-a zis : bucurați-vă că numele voastre sunt scrise în ceruri,adică deoarece sunt știute și amintite și pomenite în cereasca împărăție a luminii și a vieții. În Sfânta Scriptură se spune adeseori cum vor fi scrise numele drepților în Cartea celor vii, în timp ce numele păcătoșilor vor fi șterse și date uitării. Din pilda cu bogatul și Lazăr vedem că Domnul rostește numele lui Lazăr cu preacurata Sa gură, în timp ce trece sub tăcere numele bogatului nedrept. Asta înseamnă că Lazăr a intrat în împărăția cerurilor și a dobândit viață veșnică și veșnică pomenire, iar bogătașul păcătos a pierdut și împărăția, și viața – și numele.

 În dumnezeiasca învățătură, numele este uneori identificat cu omul. Intr-un loc din Apocalipsă se spune : și au murit în acel cutremur nume de oameni șapte mii (11, 13). Prin cutremur trebuie să înțelegem marile ispite la care fiind supuși oamenii, șapte mii dintre ei au căzut de la Hristos și și-au pierdut sufletele. Asta înseamnă că nu au pierit doar trupurile lor – asta are puțină însemnătate – , ci sufletele și numele. Numele lor au fost nimicite în veșnicie și șterse din Cartea celor vii.

Biblia 2008 (ciobotea) , cuvantul “nume” a disparut

image

Biblia 1688

image
image

Ereticii “preotu” David Pestroiu si Petre David studiile(ale lui Pestroiu )alte aberatii, si minciuni despre Ierodiaconul Visarion Iugulescu

Sfantul Nicolae  Velimirovici cartea : Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi, vol. 1, Sophia, Buc., 2002, p.55 : La orice judecată se cercetează purtările martorului, și după aceasta se măsoară cât prețuiește mărturia lui.

da cacodoxia lu pestroiu ecumenistu

David Pestroiu
B) În străinătate – la nivel postdoctoral: bursă de bref séjour, obţinută din partea Comitetului Catolic de Colaborări Culturale, pentru cercetare şi studiu misiologic, în Biblioteca Universităţii Pontificale Gregoriene din Roma, ianuarie 2009.

image

1999-2004
Diplomă de Doctor în teologie
Admis cu media 10 la specializarea: Misiologie și Ecumenism. Îndrumători: Diac.
prof. dr. Petre I. David (1999-2003) și Pr. prof. dr. Nicolae D. Necula (susținere
teză – feb. 2004)

10. co-organizator al unei mese rotunde, în cadrul Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Patriarhul Justinian” a Universităţii din Bucureşti, prilejuită de vizita delegaţiei Consiliului Ecumenic al Bisericilor din Cantonul Vaud, Elveţia şi întâlnirea cu conducerea Facultăţii, cu cadre didactice care predau disciplina Misiologie şi Ecumenism, precum şi cu numeroşi studenţi (21 oct. 2008);

11. participant la simpozionul internaţional Statutul religiei şi instrucţia şcolară, organizat în cadrul Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Patriarhul Justinian” a Universităţii din Bucureşti (30 oct. 2008), unde am prezentat prelegerea: Religia ortodoxă – o disciplină şcolară a toleranţei.

LISTĂ PUBLICAȚII
– Cărţi

3. „Prezenţa timpurilor finale în concepţiile sectare actuale”, prelegere susţinută în cadrul Sesiunii de comunicări ştiinţifice „TIMP ŞI SPAŢIU” – 28-29 martie 2005, la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Patriarhul Justinian” din Bucureşti, publicată în vol.: Timp şi spaţiu. O abordare din perspectiva ştiinţelor umaniste

http://www.ftoub.ro/index.php?option=com_comprofiler&task=userprofile&user=789&Itemid=187

=====umanisti= mason
=====De cand Ortodoxia e religie???????

Sf. Grigorie Teologul : ” religia este cinstea fata de demoni, in vreme ce credinta este cinstirea Treimii ”

=====O intrebare, pestroiu cu studiile lui ce e????????
Sf.Dionisie : – Mitropolitul l-ar trimite la studii în Occident, dar el nu vrea. Ce ar trebui să facă?

– Pe cât poate, să se retragă, să evite cu delicateţe plecarea: „Părinte, nu pot, sau cutare, cutare”, până îi va da o parohie, fie cât de mică. Dumnezeu are grijă de dânsul. Cu micul salar care-l va avea o să trăiască, să nu aibă grijă de altceva, că-l ajută Dumnezeu
=== tu ce ai facut ereticule ecumenist te-ai dus la eretici?Pestroiu

Pidalion (Cârma Bisericii Ortodoxe) pag 247:

CANONUL 11 Nici unul din cei ce se numără în ieraticeasca tagmă, sau mirean, să (nu) mănânce azimile cele de la Iudei, nici să se împrietenească cu aceştia, nici la boale să-i cheme, şi (nici) doftorii de la dânşii să (nu) primească, nici în băi nicidecum să se scalde împreună cu aceştia. Iar de s-ar apuca cineva a face una ca aceasta; de va fi cleric, să se caterisească, iar de va fi mirean, să se afurisească.

IEROM. NICODIM SACHELARIE Pravila Bisericeasca pag 156:

Canonul 11 al Sinodului VI Ecumenic opreşte pe credincioşi să intre
in legătură cu evreii.127
Astăzi (anul 2008), unii din ierarhii „noştri ortodocşi”, cu înalte studii teologice la facultăţile eretice (catolice şi protestante) din occident, consideră că acest canon al Sinodului VI Ecumenic (de la Constantinopol, 680-681) a fost hotărât de Sfinţii Părinţi fiindcă în acea vreme, clerul inferior era fără cultură, iar majoritatea credincioşilor nici nu ştiau carte, şi de aceea evreii profitând de această situație converteau pe creştini la iudaism; iar „Sfinţii Părinţi nu puteau face altceva, decât să oprească, prin acest canon, contactul cu evreii”.
Astăzi, însă, când se crede că „toţi oamenii au cultură”, aceşti „ierarhi modernizaţi” consideră că nu mai e valabil canonul 11 al Sfântului Sinod Ecumenic sus citat, şi că ne putem folosi de evrei ca de orice om în societate, în măsura în care nu ne vatămă sufleteşte.
Acum, anumiţi membri ai clerului superior, plini de „CULTURA” lui „ducă-se pe pustii = ucigă-l crucea” (vezi cartea „Marşul distrugătorului”) au ajuns că înghit pan-erezia ecumenismului cu polonicul, iar pupatul cu rabinii cabalişti şi talmudişti nu mai conteneşte, vezi bine: „în măsura în care nu ne vatămă sufleteşte”!!!. La asta i-a ajutat „CULTURA” distrugătorului antihrist: au ajuns că nici nu-şi mai dau seama cât de grav sunt vătămaţi sufleteşte de atâta liberalism, umanism şi egalitarism lipsit de înţelepciune şi de Dreaptă Socoteală şi cât rău şi sminteală aduc poporului creştin. De parcă „CULTURA” e totul – îţi dă paşaport de liberă voie a te împrieteni cu duşmanii ADEVĂRULUI, şi de a te face frate cu necuratul. Roadele ale acestei gândiri otrăvite din care s-a născut iubirea ecumenistă” se văd în zilele noastre iar consecinţele vor fi dezastroase în viitor. Unii din
ierarhi fac „Pogorământ” de la Canoanele şi Dogmele Bisericii – încât azi urmările se văd : clonele sataniste au pus gheara pe multe suflete creştineşti, ateizându-le şi dărâmând tinerii din aşezarea creştină sănătoasă.
Adevărata cultură s-a născut în vechime din cultul adus divinităţii pe care o cinstea fiecare popor în parte, iar creştinii se cuvine să practice cultura creştină, născută din cultul Sfintei Treimi = Tatăl, Fiul – Iisus Hristos, şi Duhul Sfânt, respectând Sfânta Tradiţie, Dogmele şi Canoanele Bisericii Ortodoxe. (n.ed.)

Ecumenismul de azi, se vrea atot-cuprinzător, globalist şi atot-înghiţitor, şi susţine că Dogmele şi Canoanele Bisericii Ortodoxe, hotărnicite prin cele 7 Sinoade Ecumenice, asistate de Harul Duhului Sfânt, sunt fanatice, extremiste, învechite, şi cere ortodocşilor să fie toleranţi şi să facă frăţie cu „ducă-se pe pustii = ucigă-l crucea” = diavolul, marele umanist „plin de milă faţă de om”. – Deci, atenţie, la cine este cel ce stabileşte că eşti fanatic religios, cu ce drept te etichetează astfel şi ce fel de criterii foloseşte pentru a te încadra la categoria de „fanatism religios”! Pentru diavol şi slugile lui orice ortodox dreptcredincios este considerat ca fanatic, extremist, intolerant, habotnic. (n.ed.)
======Parintele Adrian Fageteanu
“Pe vremuri, oamenii aveau cruce de lemn si inima de aur.
Acum, au cruce de aur si inima de lemn

image

===Sa nu uitam ca Pestroiu a zis la un curs la Facultatea din Bucuresti celebra fraza : “frații noștrii catolici”

=====Ne vorbeste parintele Augustin, Mitropolitul de 104 ani (vol. I) pag 247:

Şi, mai mult decât de toate, mă tem de cea de-a cincea falangă, care se alcătuieşte din neamul nostru
A cincea falangă
După cum în anii hitlerismului, fascismului, în neamul nostru au existat elini-spioni ai duşmanului, aşa şi acum, în sânul neamului nostru, s-a creat cea de-a cincea falangă.
Care este cea de-a cincea falangă? Sunt prietenii papei. Sunt nişte falşi teologi, sunt nişte oameni – Dumnezeu să ne păzească de ei!
Vine cea de-a cincea falangă peste neamul nostru ca să distrugă Ortodoxia noastră. Sunt copiii care se duc la Viena, la Roma, la Paris, la Londra şi studiază în universităţi străine. Nu golesc doar portofelul părinţilor lor, nici doar se distrug şi se depravează, dar se primejduiesc şi sufleteşte… se primejduiesc, pentru că sărăcia lor este mare. Aceasta o văd popii catolici şi îi iau în case catolice, îi iau în internatele lor.
Săraci şi nenorociţi copii! Le arată dragoste şi le dau bani, îi îmbracă şi îi ingrijesc ca să le ia diamantul,. ca să le ia Ortodoxia.
Am informaţii că mulţi copii, studenţi, care studiază la Roma, la Milano, la Veneţia, la Viena, părăsesc linia ortodoxă. Şi vor veni aici şi vor conlucra cu uniţii (greco-catolicii) şi vor pune dinamită la casele lor. Vor pune dinamită ca să distrugă Ortodoxia noastră.
Această a cincea falangă este cea mai tristă. Tinerii care o constituie sunt tinerii
Dar avem nădejde. Nu ştiu care va fi sfârşitul meu. Dacă sunt ortodox, voi muri… surghiunit pentru credinţa părinţilor mei. Nu ştiu care va fi sfârşitul meu cu limba pe care o folosesc înaintea împăraţilor şi nu este exclus ca această predică să fie ultima. Un singur lucru, însă, ştiu foarte bine: că în pământul patriei mele există studenţi teologi, tineri care studiază. Pe aceşti copii îi jur în numele lui Hristos şi al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, întru pomenirea lui Vasilie, a lui Gură-de-Aur, a lui Marcu Evghenicul şi a tuturor Părinţilor Bisericii noastre: să lupte şi vor invinge. Să stea înaintea celei de-a cincea falange, să-şi înalţe frunţile şi flamurile Ortodoxiei şi vor învinge.
Nu vor învinge catolicii, nici protestanţii. Va învinge tabăra cea ortodoxă … Iar Domnul Iisus Hristos să vă binecuvinteze pe voi, pe toţi, în această luptă a credinţei noastre. Amin.

Episcopul Augustin

=====Pestroiu vorbeste din buzunar si mai e si a 5-a falanga pestroiu asta eretic
—–

image

Petre  I David
http://basilica.ro/28-mai-2003-a-trecut-la-cele-vesnice-in-bucuresti-diaconul-si-profesorul-de-teologie-petre-david-7056.html

A treia secţiune se va intitula “Ecumenismul – coordonată esenţială a operei părintelui Petre David”, iar în cadrul ei se va prezenta activitatea cunoscutului profesor la Centrul Internaţional Ecumenic şi Academia pentru Studiul Religiilor lumii.

http://ziarullumina.ro/parintele-petre-i-david-comemorat-la-facultatea-de-teologie-din-bucuresti-28928.html

A participat ca delegat la diferite întruniri ecumenice, cu precădere remarcându-se activitatea sa ca membru în Comisia ortodoxă română pentru dialogul cu Biserica Anglicană.

Carti scrise : Ecumenismul, factor de stabilitate în lumea de astăzi (1998)
——–
MINCIUNILE LOR :
Rasoforul cernican, nicidecum hirotonit, Visarion – fost cântăreţ la biserica Sf. Nicolae-Sârbi,
de P.I. David, din lucrarea SECTOLOGIE sau Apărarea Dreptei Credinţe, 1999

Visarionistii constituie o ramură a Oastei Domnului. Se numesc aşa după liderul lor spiritual, ierodiaconul Visarion Iugulescu (treapta sa ierarhică e contestată de către unii cercetători, în special de prof. diac. dr. Petre David, care-l numeşte simplu rasofor).

– liderul s-a născut în 1922, pe Valea Prahovei, numindu-se din botez Vasile. S-a perindat pe la mân. Căldăruşani şi Cernica, după care a ajuns organizator al Oastei Domnului la Biserica Sf. Nicolae Sârbi. După demolarea acesteia în 1983, se retrage la o casă parohială a Bis. Sf. Nicolae Vlădica (11 Iunie). Aici îşi reorganizează gruparea, ajutat de sora Elena. A atras f. mulţi tineri şi tinere, adunaţi sub denumirea de „Lucrarea”; promovează căsătoriile albe, nunta fără lăutari (numai cu cântări ale Oastei Domnului), vestimentaţie specifică (haine negre, basmale albe sau albastre, excluderea podoabelor de orice fel).

– după 1989, mişcarea cunoaşte o dezvoltare puternică: se publică revista Călăuza ortodoxă, cu predici visarioniste şi ilustraţii – icoane pictate de Visarion, în stil naiv. S-au alcătuit filme, proiecţii de diapozitive etc. Din cuprinsul acestor materiale:

– Visarion se pretinde, el însuşi, purtătorul unor revelaţii primite direct, în urma unor „arătări”, viziuni. În predici, reproduce astfel de mesaje, prezentând dialoguri între Dumnezeu, Maica Domnului, îngeri, diavoli, sfinţi, fără bază biblică şi patristică. Abuzează de digresiuni, poveşti şi descrieri imaginare, care fac, însă, deliciul adepţilor. Nu în ultimul rând, creează o psihoză eminamente sectară prin descrierile îngrozitoare ale sfârşitului lumii, ale chinurilor iadului etc. Are, însă, şi meritul de : îndrepta adepţii pe calea moralităţii, prin combaterea aspră a păcatelor şi viciilor.

– într-o vreme, Călăuza a apărut cu binecuvântarea P.S. Galaction (fie s-a obţinut în grabă, fie nu s-a obţinut deloc, căci la ora actuală se publică fără nici o binecuvântare).

– la iniţiativa pr. paroh Ion Grigore, s-a desfiinţat gruparea de la 11 Iunie. Visarion s-a retras, bătrân, la Comarnic, dar adepţii s-au regrupat la alte biserici: Sf. Pantelimon, Sf. Mina, Sf. Silvestru, Sf. Nicolae Şelari, Toţi Sfinţii, Sf. Stelian, Mătăsari etc. De asemenea, au puternice nuclee în ţară: Constanţa, Iaşi, Botoşani, Craiova, Tulcea, Timişoara, Arad.

– au legături, pe filiaţie, cu Oastea Domnului (cu cântări şi manifestări similare), cu mişcarea de la Vladimireşti şi Turma Sf. Ilie.

pr. lector David Pestroiu
______
=====Minciuna : treapta sa ierarhică e contestată de către unii cercetători, în special de prof. diac. dr. Petre David, care-l numeşte simplu rasofor
– MARE MINCIUNA zisa de ERETICU Petre David si Pestroiu… DOVADA CA MINTE SI CA VORBESTE FARA DOVEZI. În Cartea Marul Inflorit 2013 pag 311 e o fotocopie A Certificatului de hirotonie intru ierodiacon de catre Episcopul Antim al eparhiei Buzau
“ Iată conținutul certificatului de hirotonie : “ ANTIM cu mila lui Dumnezeu episcop al eparhiei Buzăului,….În puterea harului întru tot Sfântului și de vieață făcătorului Duh, dat mie de către însuși Marele Arhiereu, Domnul Hristos prin Apostoli și urmașii lor. Văzând avizul Consiliului nostru eparhial, secția administrativ-bisericească prin care recomandă pe candidatul Visarion Iugulescu, spre a-l hirotonisi ierodiacon pe seama Sfintei Mănăstiri Balaciu…,județul Ialomița…Văzând raportul preotului duhovnic al acestei Sf. Episcopii prin care ne încredințează că a cercetat cu toată luarea aminte pe candidat și l-a găsit curat cu sufletul și inima. În urma acestora examinând și Noi înșine pe candidat, l-am judecat vrednic de treapta diaconiei și la 25 Decembrie anul una mie nouă sute cincizeci, l-am sfințit ierodiacon pe seama sus zisei biserici. Drept care dau noului hirotonisit această carte a mea, învestită cu sigiliul episcopal, poftindu-l ca la Dumnezeiasca Liturghie …Dată în reședința Noastră episcopală, în Buzău, anul mântuirii una mie nouă sute cincizeci.”

image

=========Sf. Palamas :
Dar fiindcă și în scris a așternut astfel de cuvinte, ca nu cumva să înșele pe vreunul din cei mulți și să îi pară că zice ceva cuviincios și să fie dus de minciună, [tot] prin scrieri vădim și noi ceea ce este adevărat și dăm în vileag minciuna(8)

Eu aud însă ce zice Evanghelia : că diavolul mincinos este și tatăl minciunii(Ioan 8, 44) înseși(10)

[1] Nimic nu e mai crunt decât minciuna…iar pe toți cei ce grăiesc minciuna îi va pierde Domnul (Psalmii 5, 6)…de osândă nu este vrednic? Și dacă nu va face cunoștință cu ea acum, își învistierește mânie în ziua dreptei judecăți și descoperiri a lui Dumnezeu(Romani 2, 5)(4)
___________
====== psihoză sectară
“Așadar cum se face că tu,…,ai îndraznit să-l pui în rând cu abătutul de la credință și apostatul pe cel care și face, și grăiește același lucru ca părinții…[36] Da, spunem că tu îi contrazici pe Părinți și contrazici toată Biserica lui Dumnezeu – căci cum ar putea cineva să se dea în lături de la rostirea adevărului în lucruri ca acestea?Tu dar cugeți pe dos decât Părinții”(6) (Pestroiu si tu Petre asemenea)
=====alte tâmpenii promovate de Pestroiu ar fi nunta cu draci si lautari

-nunta fără lăutari o promoveaza si Sf Cleopa: pacate
min 5:14 nunti cu lautari … ai jucat si ai bucurat pe draci
min 5:32 N’ai voie sa pui lautari la ea: CINE TI-O SPUS CA NUNTA SE FACE CU LAUTARI?

Nunta crestina – Parintele Cleopa Ilie
http://m.youtube.com/watch?v=uXVsF2VlF2E
=== podoabe :  impodobirea asta este inchinare de idoli. Sunt obiceiuri ale inchinatorilor de idoli, ramase de la romani…Asa ca acesta-i obicei de la inchinatorii de idoli, ca sa se sluteasca femeile, sa puna toate bijuteriile pe trupurile lor.

Prea Cuvioase Parinte Cleopa, femeile care isi reteaza parul, isi fac parul la coafor, poarta pantaloni, isi pun cercei, poarta bratari, isi fac unghiile la maini si la picioare, si se machiaza, calca Sfintele Canoane?

Mai baieti, asta-i semn de necredinta mai intai. Cand paganii isi faceau idolii, ii impodobeau. Bunaoara zeitei Nemzida ii puneau un inel de aur in nas si cercei de aur in urechi si legau urechile de nas. Si pe urma ii puneau par si in par ii puneau pene de vulturi, ii puneau cate minunatii; clopotei ii puneau in haine, ca atunci cand sufla vantul sa sune clopoteii. Toata impodobirea asta este inchinare de idoli. Sunt obiceiuri ale inchinatorilor de idoli, ramase de la romani.Noi, romanii, ne tragem din doua popoare pagane: dacii si romanii, si toti aveau aceste obiceiuri pagane, cum aveau si pe zeul „noroc” si pe Baal si pe Marnas, pe Neptun, pe Apolon, pe Serapid, pe Bacus, pe ceilalti draci. Ca spurcati erau dumnezeii lor, spurcate erau si praznicile lor.

Asa ca acesta-i obicei de la inchinatorii de idoli, ca sa se sluteasca femeile, sa puna toate bijuteriile pe trupurile lor.

Sinodul VI Ecumenic CANONUL 96
Cei ce întru Hristos prin Botez s-au îmbrăcat, au mărturisit a urma petrecerea lui cea în trup. Deci pe cei ce părul capului spre vătămarea celor ce îi văd cu aflări de împletire îl împodobesc şi îl gătesc, şi amăgitură din aceasta propun sufletelor celor neîntărite, cu certare potrivită părinteşte îi vindecăm, povăţuindu-i pe ei şi înţelepţeşte a vieţui înăţându-i, către a ceasta, lăsând amăgirea, şi deşertăciunea cea din materie, către fericita şi nepierzătoarea viaţă, mintea neîncetat să-şi mute, şi cu frică să aibă curată petrecere, şi să se apropie de Dumnezeu cu curăţia cea în viaţă după dorinţă. Şi pe omul cel din lăuntru, mai mult decât pe cel dinafară, să-l împodobească cu fapte bune, şi cu neprihănite năravuri, încât o rămăşiţă de amăgirea celui potrivnic să poarte în sineşi. Iar dacă cineva afară de canonul acesta ar face, să se aforisească.

TÂLCUIRE
Câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi îmbrăcat, zice marele Pavel (Galateni: 3,27). Drept aceea adaugă canonul acesta, că cei ce s-au îmbrăcat întru Hristos, se cuvine şi a petrece după dânsul, şi a întrebuinţa toată curăţia, şi neîntinarea, şi nu a-și împodobi trupul cu prisosinţă şi cu dinadinsul. Şi aforiseşte pe creştinii, cei ce-şi împletesc părul capului lor, pieptănându-l şi netezindu-l, şi propunându-l ca pe o amăgire sufletelor celor neîntărite, şi lesne întoarse spre păcat, atât pe ale bărbaţilor, cât şi pe ale femeilor, cu certarea aceasta de aforisirii povăţuind pe unii ca aceştia, îi învaţă să lase toată amăgirea, şi deşertăciunea, şi împodobirea trupului acestui materialnic şi stricăcios, şi să-şi înalţe mintea lor către viaţa cea fericită şi nestricăcioasă, apropiindu-se după putere de Dumnezeu, cu curăţirea vieţii, şi împodobind mai mult pe omul cel din lăuntru cu moraluri bune, şi cu bunătăţi, adică pe suflet, mai ales decât pe omul cel din afară, adică pe trup, cu aceste amăgitoare şi zadarnice împodobiri. Încât să nu aibă asuprăşi nici un semn al răutăţii diavolului, de care prin Sfântul Botez s-au lepădat.

_______________
Ne mai spune Pestroiu
: Ortodoxia românească nu este, la origine, nici fundamentalistă, nici intolerantă. Deși există pericolul unor influențe în acest sens, venite fie din direcție grecească, fie rusească, exprimarea religiozității românești nu are nicio șansă de a experimenta o intensă mobilizare de mase, în sens protestatar, ca în situația Rascolului rusesc sau a recentelor manifestații contra cărților de identitate electronice, organizate în Grecia.

==== Sa intelegem ca grecii is  fundamentalisti si ne influenteaza si pe noi in fundamentalismu lor, daca sunt inpotriva cipului si rusii sunt rascolnici ????
http://www.google.ro/url?q=http://tineretulortodox.md/wp-content/uploads/2011/03/iuneaBisericiiinpostmodernitatePrProfDavidPestroiu.doc&sa=U&ved=0ahUKEwjUy6r1h_zKAhXKEywKHeXkBqoQFgghMAk&sig2=uJloMmcx6rmlO8dEYXhUtg&usg=AFQjCNFnDa2RePEH7ZDlsYc5QXeMVnojQA
=====Pestroiu critica pe grecii ca nu vor lagar electronic ptr el intrarea in spurcata Nato e buna e afirmarea Ortodoxiei : ”
În ceea ce ne privește, este necesar să analizăm statutul României ca membră de dată recentă a Uniunii Europene și a N.A.T.O. Din perspectivă religioasă, integrarea țării noastre în structurile euro-atlantice oferă o nouă șansă de afirmare Ortodoxiei. Desigur, Grecia este o componentă deja tradițională a acestor structuri, dar dorința de a-și marca apartenența la Ortodoxie prin respingerea unor echipamente de înregistrare electronică,”
______
Alta perla marca Pestroiu :  ”   Se impune o mai bună valorificare a resurselor internetului. Asistăm la înmulțirea site-urilor cu conținuturi ortodoxe sau de promovare a Ortodoxiei. Din păcate, multe dintre acestea nu reprezintă poziții oficiale ale Bisericii, la nivel central sau local, ci părerile proprii ale unor autori obscuri. Ele se disting, mai degrabă, „prin violența limbajului anti-ecumenic și respingerea modernității, beneficiind, paradoxal, tocmai de mijloacele de expresie puse la dispoziție de către aceasta”. Chiar dacă unele postări, mai ales cele din Forum-uri, sunt efemere, răul se poate face, prin mutilarea conștiințelor. Este foarte grav faptul că multe dintre aceste site-uri au o audiență mai mare, uneori, decât cele oficiale, ale Patriarhiei, ale diverselor eparhii, mânăstiri sau parohii. Mesajul lor, cu tenta unei Ortodoxii fundamentaliste, străină duhului Evangheliei lui Hristos,

– este necesară o avertizare a credincioșilor asupra faptului că unele domenii on-line, deși se prezintă a fi ortodoxe, denigrează în mod grav Biserica, pe slujitorii ei și, mai ales, conducerea superioară bisericească;

– în același timp, prin anchete ferme, trebuie depistate persoanele sau instituțiile aflate în spatele acestor site-uri „pirat”, pentru a li se cere intrarea în rânduială sau pentru a fi pedepsite abuzurile. Acest lucru este posibil, într-o oarecare măsură, doar în cazul site-urilor oficiale.

– întrucât mulți dintre cei afiliați trăiesc o adevărată dedublare: se ascund în spatele unor pseudonime, pentru a refula de sub presiunea unor angoase existențiale, de cele mai multe ori ateiste și antiecclesiale. Mai gravă este predilecția acestora de a semăna confuzie în spațiile virtuale de exprimare ortodoxe, asociindu-se reprezentanților unor secte și grupări, direct interesați în destabilizarea religiei majoritare. Din păcate, răspunsurile ortodocșilor, ascunși sub aceleași tipuri de pseudonime, sunt, de cele mai multe ori confuze, inculte din punct de vedere teologic, nefundamentate biblic, ascunse șablonard în spatele unor clișee de tipul „Sfinții Părinți afirmă cutare lucru…” și, cel mai grav, fundamentaliste: pline de ură confesională, îndreptată de-a valma contra tuturor celor ce nu sunt ortodocși (laolaltă: catolici sau adepți ai satanismului) și totalmente, antiecumenice    ”
=== ii face fundamentalisti pe Sf Parinti si pe cei ce dau citate din Sfinti(Nu e de mirare ca il denigreaza pe Sf Visarion)
“Iar dacă tu, vrând să te războiești cu cei ce păstrează pacea…noi să nu ne luăm fără preget după tine, nemaipunând preț nici pe cugetele, nici pe graiurile în care am fost crescuți și pe care toți le socot a fi cele mai bune?(5)” esti un mare eretic Petroiu acu te iei si de Sfintii Parinti
sfinți…cel ce nu ascultă de aceștia, cum să fie vrednic de crezare?; și cum nu se va lepăda de Dumnezeul părinților?; că al Lui este cuvântul spus către apostoli și, prin aceștia, către sfinții de după aceștia, cum că « cel ce se leapădă de voi, de Mine se leapădă», adică de Adevărul însuși; cum așadar, să [Îl] primească – de la cei ce caută adevărul – cel ce stă împotriva adevărului?“(1)
=== de cand cei cu gandire ecumenist eretic masonice reprezinta Biserica?si trebuie luat “binecuvantare”de la ei ?
=== a spune Adevarul ca ereticii nu se mantuiesc e ura confesionala da cu hulele sectarilor asupra Sf  Moaste, Sfintilor ,a Maicii Sfinte, a Traditiei, si inchinare la papa care ni se cere de catre unii papistasi fratii tai de adunatura satanica ecumenist eretica ce mai e?
Ei însă, nemaifiind prunci, ci ca desăvârșiți în răutate, se ridică asupra noastră și se silesc, din dragoste de gâlceavă, să ne doboare pe noi în loc să alerge ei înșiși către măsura cuvenită.”(9)

16. După roadele lor îi veţi cunoaşte. Au doară culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini?
17. Aşa că orice pom bun face roade bune, iar pomul rău face roade rele.
18. Nu poate pom bun să facă roade rele, nici pom rău să facă roade bune.
19. Iar orice pom care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în foc.
20. De aceea, după roadele lor îi veţi cunoaşte.
21. Nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne, va intra în împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri.
22. Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: Doamne, Doamne, au nu în numele Tău am proorocit şi nu în numele Tău am scos demoni şi nu în numele Tău minuni multe am făcut?
23. Şi atunci voi mărturisi lor: Niciodată nu v-am cunoscut pe voi. Depărtaţi-vă de la Mine cei ce lucraţi fărădelegea.
=====Adevar adevarat zic voua Petroiu si Petre mincinui graiti, huliti Sf.Traditie huliti pe sfintii din Biserica, ce incearca sa isi trezeasca fratii ,pomu tau e studiu la eretici si minciuna si vi sa ne inveti Ortodoxia?, care Ortodoxie poate papistașeala fratilor tai eretici Asa ca Anathema ! Anathema ! Anathema ! Voua Petre David si David Pestroiu care huliti Harul din Sfinti si Traditia

. Sfântul Cuvios Mucenic
Cosma Etolianul (1779)
“Noi avem o porunca ce spune sa anatematizam pe oricine adauga sau nu crede în ceva mic din cele pe care le-au legiuit Parintii Bisericii noastre.”

—-
Sf Amonie şi Donat 4 septembrie
“Creştini suntem, şi nu vom jertfi; ci anatema să fii tu şi zeii tăi”.
—-
Sf. Nichifor Mărturisitorul: „Îi anatemizez pe cei care au lepădat predania sfinţilor, alipindu-se de învăţăturile cele pervertite şi aducătoare de moarte, şi care au îndrăznit să semene neghină pe ogorul credinţei ortodoxe, şi pe toţi cei ce-i urmează, ca pe o ocară a Bisericii lui Hristos, mă scârbesc de ei şi îi anatemizez”.
—-
Pr Augustin
Creştinii laici pot încă să afurisească sinoade locale şi ecumenice,
când sinoadele acestea nu exprimă adevărul Credinţei Ortodoxe.
______

Sf Fotie : „Care dintre sfintii si vestitii nostri Parinti a spus ca Duhul purcede de la Fiul? Care Sinod a sprijinit si a evidentiat aceasta prin marturisirile ecumenice? Dimpotriva, ce adunare de preoti si arhierei, de Dumnezeu reunita, nu a condamnat, prin insuflarea Duhului Preasfint, aceasta idee chiar inainte de a aparea? Caci acestia, initiati potrivit mistagogiei Stapinului, propovaduiau cu voce limpede si tare ca Duhul Tatalui de la Tatal purcede. Mai mult, pe cei ce nu gindeau astfel ii dadeau anatemei ca pe niste ofensatori ai Bisericii universale si apostolice. Din vremuri vechi vazind dinainte, cu ochi profetici, aceasta rea evlavie, recent aparuta, au condamnat-o si in scris, si cu cuvintul, si cu gindul, laolalta cu apostazia multipla care a precedat-o.” (Mistagogia Duhului Sfint, 5)
______
Sf. Maxim Marturisitorul
Anatema asupra lui Origen şi a dogmelor lui şi a oricui gândeşte ca el!
______________
Papa Damasus I : ” Fiindcă după Sinodul de la Niceea s-a ivit rătăcirea încât unii cuteazau cu gură spurcată să spună că Duhul Sfânt a fost făcut prin Fiul, ….Dacă nu spune cineva că Duhul Sfânt e în chip adevărat și propiu din Tatăl ca și Fiul, din fiinţa dumnezeiască și Dumnezeu adevărat, să fie anatema!”

“[48] Înfricoșați-vă, așadar, cei necredincioși, care [și] pe alții îi duceți la necredință, cei orbi, care [și] poftiți a-i călăuzi pe orbi, cei duși departe de Dummezeu, care [asemenea și] pe alții îi duceți, cei ce, din pricină că nu vedeți….cei ce nu doar că vă întoarceți fețele de la Dumnezeu și dați fuga la întuneric, dar și luminii ‘întuneric’ îi ziceți…cea ce nu ați fi pățit de ați fi ascultat de cuvintele părinților; că cei care dau crezare acestora arată multă evlavie”(2)

Voi doi Petroiu si Petre va incadrati perfect aici :
“cuvântul acela al Teologului – « pentru noi înțelept nu e cel înțelept [doar] în cuvinte, nici cel ce are, pe de o parte, limbă iscusită(46 Literal : lesne-sucitoare.) pe de alta, suflet neînvățat(47 Adică : neînvățat – nedeprins – în cele dumnezeiești.)acele mormânturi care, pe dinafară fiind împodobite, mustesc pe dinăuntru de morți, multă duhoare acoperind – ci cel care vrednicia de credință a cuvintelor o pune de față prin chipul viețuirii [lui] și [care] prin fapte înfrumusețează neîmpodobirea vorbelor»(7)”
—–+++++
P.S.
Draga cititorule vazandu-ti sovairea in credinta  si demonul indoielii dandu-ti tarcoale  si cuibarindu-se in tine iti spunem ce zice Sf Palamas Grigorie : “dar ti-am scris cuvintele acestea ca și tu să știi – cu scumpătate – [care este] adevărul și pe noi [să ne știi] mărturisitori ai cuvintelor Părinților”(3)

—————–
Sf.Grigorie Palamas Opere complete vol.III

(1) pag. 103
(2) pag. 259
(3) pag. 269
(4) pag. 275
(5) pag. 311
(6) pag. 341
(7) pag. 371
(8) pag. 385
(9) pag. 615
(10) pag. 617

image

Sf Justin raspunde ce sa faca,cei cu 3 , 4 copii

Cartea – Părintele Justin Pârvu de la Mănăstirea Petru Vodă Cuvintele Înțeleptului pag.20-37 Editura Babel Bacău 2011

Apelul Dumneavoastră la trezirea societății românești în fața pericolului pe care-l reprezintă campania de subjugare din punct de vedere electronic a omului, acesta așa-numită dictatură biometrică, prin care se preconizează urmărirea și supravegherea electronică a populației, are ecou tot mai puternic între mirenii din România.

     După ce am lansat apelul în care dezvăluiam pericolul ce ne paște pe toți, am constatat că mulți oameni erau nedumeriți și se întrebau dacă acest pericol este sau nu o realitate, dacă ce spuneam noi este adevărat sau nu. Și acum oamenii mă întreabă, și printre aceștia sunt mulți dintre oamenii bisericii.

    Ceea ce mă doare însă cel mai tare este faptul că, după ce am lansat apelul la deșteptarea oamenilor față de forma asta nouă de subjugare, de această dată totală, pe care o reprezintă actele biometrice, aproape nici o mănăstire, nici un călugăr nu s-a raliat, nu ni s-a alăturat. Nici măcar nu au venit să ne consultăm, să analizăm în ce constă acest fenomen pe care-l semnalăm noi. Deși ceea ce am prezentat noi nu a fost ceva cu totul nou și neașteptat. Cei care înțeleg vechile proorociri, ar trebui să nu fie surprinși de această desfășurare a evenimentelor. Semnalele și atenționările sunt de mult spuse.

    Acum, totuși, este o mare șiretenie a sistemului acesta! E foarte interesant faptul că statul român a fost primul stat care a acceptat introducerea actelor cu cip, și asta de ce? Pentru că s-au făcut presiuni foarte mari asupra statului nostru ortodox, cel mai mare stat ortodox din Europa. Avem cei mai mulți mărturisitori și neomărturisitori, care au luptat pentru spălarea păcatelor, ale lor și ale neamului nostru…

    Alaltăieri am fost la Aiud și am slujit Acatistul Sfinților Mărturisitori. Am rămas foarte impresionat de minunăția aceasta a osemintelor care stau mărturie despre statornicia noastră ortodoxă. Și se poate spune că pericolul este că până acum persecuțiile din toată istoria se ocupă cu moartea trupului, dar acum – atenție mare ! – se ocupă cu moartea sufletului ! E un veac mult mai greu decât ne închipuim. Înainte te aruncau în arenă dădea drumul la fiare care te sfâșiau, pe când acum…

      Eu aici, în privința asta, poate am cam depășit anumite limite obișnuite, dar este vorba despre un război fără limite, un război nevăzut, de aceea și eu m-am vârât aicea, în fața vrajmașului, să mă lupt cu vrăjmașul, căci aceasta e menirea noastră a monahilor, să mărturisim drept, fără ocol, căci noi nu avem ce pierde !

    Interesant că oamenii de rând prind foarte repede mesajul Dumneavoastră despre pericolul actelor cu cip, dar pe măsură ce urci în sus, spre preoți, ierarhi, întorc problema pe toate fețele. În timp ce oamenii de rând : punct! După punct nu mai este nimic, treci la fapte și te opui cu toate forțele la orice formă de agresiune asupra libertății interioare a individului. Și iată că de unde te așteptai mai puțin – deoarece preoții și ierarhii sunt oameni cu o bună cultură teologică și ar fi trebuit să recepteze mult mai ușor mesajul Dumneavoastră – apare o împotrivire tot mai fățișă față de mesajul Dumneavoastră.

      Păi mulți mi-au spus că se pune problema că fără acest pașaport cu cip nu mai poate omul să place din țară să muncească afară. Dar avem și noi aici în țară atâta pământ nemuncit, lăsat în paragină, conducătorii ar trebui să se îngrijească de asta, să nu mai fie obligați românii să plece afară să muncească. Să mâncăm mai slab, să fim mai slabi.

 Sunt unii oameni care gândesc așa : Părintele Justin are dreptate, dar noi nu trebuie să ne luptăm cu guvernul, să lăsăm la latitudinea lor ce să facă. Dacă o fi să ne distrugă, fiindcă așa vor ei, o să ne mântuim. Este o modalitate de gândire…

 

  Pesimistă, da.

Și chiar m-au rugat să vă întreb : e bine să se opună, să lupte? Sau nu!

       Sigur că e bine să se lupte, pentru că aici este vorba despre o datorie a noastră, indiferent de ce se întâmplă. Noi suntem cei care scurtăm sau lungim o situație de fapt prin rugăciune, prin fapte, prin nevoință. Aici este vorba de o intervenție pentru poporul acesta, astfel se pierde, își pierde credința. Eu ce eram să fac, văzându-l pe omul acela care a venit aseară, sau alaltăieri seară, cu buletinul : ,,Părinte, ce să fac, să merg să iau un buletin cu cip?”. Să-i răspund : ,,Măi, nu poți să-l!”. Sau să-i spun : ,,Măi, du-te și ia-l că e bun”? Am pierdut un suflet? Acesta, la rândul lui, spune mai departe : dar mi-a zis părintele Justin să-l iau că e bun! Și atunci, eu ce fac?!
 De aceea tipărim pliante și afișe, ca să știe poporul ce-l așteaptă, că nimeni nu le spune adevărul. Dar nu vedeți că preoții le adună și le dau foc, numai să nu apară prin parohie? Sub pretextul că, sigur, dacă stăm cuminți și facem ascultare, e bine. Dar răspundem noi de sufletele credincioșilor? Dar călugării, ce au făcut în vremurile anevoioase? Nu au ieșit ei în apărarea credinței și au luptat împotriva tuturor aberațiilor și ereziilor care au fost pe lumea asta?

   Ca și Sfântul Ioan Gură de Aur! Nu s-a luptat și el cu conducerea de la vremea respectivă, cu stăpânirea?

     Pe Sfântul Ioan Gură de Aur l-au luat, l-au batjocorit, l-au exilat, iar l-au rănit, iar l-au exilat…ce ne mai trebui nouă? E o ocazie de mântuire a noastră! Până acum n-am fost destul de pricepuți și nu ne-am conformat prin nevoința acesteii obligații. Ei, avem prilejul acum să răspundem și prin nevoința noastră, prin asumarea deschisă a adevărului!
     Că altfel, poți să faci tu cele șapte laude, să asistăm la miezul nopții la Liturghie, dacă noi nu glăsuim și nu luptăm împotriva celor care dărâmă crucea…știți ce-nseamnă tăcerea noastră? Este egală cu lepădarea!
     Orice stăpânire este de la Dumnezeu. Acum două stăpâniri avem : una de la Dumnezeu și una de la diavol. Trebuie să alegem cu înțelepciune!
     Până acum am mai dus-o noi cumva,așa, dar de data aceasta e vremea când trebuie să ne hotărâm cu adevărat să mergem pe drumul Golgotei sau să-l părăsim! Pe drumul pierzării sau al salvării! Se pune problema la ora aceasta : Hristos sau Satana! De aceea vă recomand să fiți foarte atenți, că iscusința diavolului, în timpul pe care-l trăim, este foarte mare! Trebuie să trăim – cum am mai spus – ca iepurele pe hat, în două lăbuțe, cu urechile ciulite. Și viața pe linia ortodoxiei! Avem un singur suflet lăsat de Dumnezeu, și acest suflet trebuie să-l dăm Lui așa cum l-am primit : curat, sănătos, sfânt.
      Toate  acțiunile noastre, ispitele, sunt destul de grele,anevoioase și neasemănătoare cu ceea ce am trăit până acum! Cum am spus în privința acțiunii aceasta a cip-ului, este diabolică și iscusința acestei campanii depășește cu mult orice închipuire omenească!
       Din starea aceasta a noastră nu ne mai poate salva decât numai legătura cu harul lui Dumnezeu prin rugăciune. Acum se cere cu atât mai mult cu cât forța răului este mai puternică și cu atât noi trebuie să avem atenția mărită, studiind Sfânta Scriptură, Viețile Sfinților, cărțile de învățătură care apar tot mai mult; să le studiem, să le punem în aplicare pentru că sunt salvatoare.
       De aceea, un creștin, mai ales la ora aceasta, se cere să cunoască și să trăiască tot mai mult după viața marilor noștrii asceți. Ne punem deodată întrebarea : Cu ce trăim, dacă vom avea îmbrăcăminte, încălțăminte, ce vom mânca? Pentru că vrajmașul a venit tocmai acolo unde este cheia mai interesantă : să nu te poți deplasa! Îți pune în față carnetul de conducere auto. Acest carnet, are sau nu are cip? Este un mijloc de ispită, dacă’l poate lua creștinul sau nu’l poate lua!
   Se întreabă și omul, cu trei, patru copii : ce fac? Spune un creștin : eu am să iau cipul ca să-i pot hrăni și crește pe cei trei,patru copii pe care’i am. Mare necaz! Mare greșală! Noi trebuie să ne gândim la primii creștini care au trăit cele mai adânci suferințe, în cele mai anevoioase chinuri, în cele mai grele și aspre condiții!
     Ei bine ,astăzi, la noi, avem încercarea aceasta, un examen,suntem puși în fața acestei alegeri. Să ajungem și noi, de pildă, așa cum au trăit și vechii călugări în peșteri, în crăpăturile pământului, care se hrăneau cu ierburile, se hrăneau cu fructele sălbatice, cu fragii, cu murele, cu bureții, cu frunze de urzică. Un călugăr de la Mănăstirea Tarcău, îmi amintesc că avea un sac și jumătate pentru hrana lui în cursul anului. Ce faci părinte cu frunzele acestea ? Iaca’i hrana mea! Până la anul când or veni altele o să le folosesc pe acestea…Iată, dragii mei, și era un om în totă libertatea, el își aduna frunzele, își aduna roadele pământului.

  După ce am ieșit din pușcărie, prin 1965, m-am dus la Mănăstirea Sihăstria ca să sărbătoresc Învierea  Domnului. Ei,  am asistat la slujbele Învierii, ne-am odihnit puțin și, în apropierea mănăstirii, la vreo 500 de metri, era bătrânul pustnic Ion, un călugăr cunoscut de mine. Și m-am dus și eu la Părintele, care era cu vreo doi credincioși în chilie, m-am așezat și eu pe un scăunel afară, la ușă, și am așteptat până au ieșit oamenii de acolo. Părintele m-a invitat să mă așez pe o băncuță și a iești puțin pe’afară. La dreapta mea, acolo, când am dat cu piciorul, era o oliță, iar capacul de pe oliță s-a dat la o parte și a ieșit un abur, ca de la ceva fiertură…Ei, vine părintele de afară cu vreo trei, patru pesmeți și scoate fiertura de pe plita din dreapta mea și o pune pe masă, să sevim împreună. El încă nu mâncase, era ora 3-4. Și-mi spune : Părinte, hai, din dragoste, să servim ceva împreună. Părintele a întins câteva bucățele acolo în supa lui și am început să mâncăm. M-am uitat la supa aceasta : nu avea nici o floare de grăsime, de ulei, sau altceva de dulce.

  Și atunci m-am gândit și eu la viața pustnicilor de altă dată din Pateric, când ucenicul pune, într-o duminică, câteva picături de ulei în mâncare. Atunci, foarte necăjit, bătrânul îl ceartă : Cum, măi, când Hristos a pătimit și S-a răstignit pentru noi, tu-mi pui mie aicea grăsimea aceasta!? Și a luat părintele o lingură de cenușă, a turnat-o în farfurie, a amestecat-o bine și a început să mănânce!
     Ei bine, dragii mei, acum a venit o vreme când trebuie ca și noi să ne gândim la viața aceasta. Ei trăiau câte șaptezeci de ani, optzeci, nouăzeci de ani, o sută de ani, trăiau și-și duceau viața așa, în nevoință. Dar acum,dacă-l pui pe om pe un bolovan acolo să doarmă, ca și Cuvioasa Teodora de la Peștera Sihlei, sau să stea acolo în crăpătura aceea a pământului, destul de rece și aspră…nu-i pentru omul modern să vină din confortul ăsta numărul unu și să-l pui la peivațiunea aceasta. Dar când te duci după Hristos, ia calea aceasta a asprimii, căci fără această viață de asprime nu ne putem ridica și nu putem avea îndrăzneală când va veni vremea…Cu ce ne asemănăm noi patimilor Domnului nostru Iisus Hristos? Ori, aceste vremuri, propice pentru mântuirea noastră, nu trebuie să ne supere, nu trebuie să ne necăjească, să ne pună în stare de răzvrătire, de nemulțumire, de tulburare, pentru că sunt foarte bune pentru mântuirea noastră! Să ne bucurăm că Dumnezeu ne-a oferit aceste zile frumoase de mântuire! Să avem puțin curaj, să avem dragoste pentru mântuire și atunci Dumnezeu ne va ocroti. Dacă aceste momente cu greutăți pe care le trăim noi sunt spre ridicarea noastră, spre mântuirea noastră, apoi avem acum peilejul să-I mulțumim lui Dumnezeu pentru tot ce ni se dă și ni se oferă, spre realizarea noastră sufletească. Poate de cele mai multe ori de bună voie nu ne dă, dar Dumnezeu ne dă acum de nevoie, ca să ne mântuiască, să ne aducă pe calea bună.

 De aceea repet că, dacă în apelul pe care l-am dat acum o săptămână-două, am mai tulburat dintre creștini…este poate și un motiv de tulburare că, într-adevăr, nu este sfârșitul acum, pentru că la sfârșitul veacurilor toată lumea va fi evanghelizată, toată lumea, în sfârșit, va avea bucuria să vadă Templul lui Solomon ridicat și nu mai e mult până la obșteasca înviere, toata lumea va fi în cunoștință ca evreii să fie trecuți botezați și creștinați…Ori acuma, semnele acestea – dacă nu greșesc – nu prea se văd! Că noi asistăm poate la un început al necazurilor, al durerilor și poate la un început al unei treziri sufletești a vieții noastre, ca să fim oarecum mai apropiați de cele ce vor urma.
     Dar pentru nou, care cădem la datorie mai devreme sau mai târziu, dacă am închis ochii, am murit, s-a terminat lumea și Mântuitorul când vorbește despre sfârșitul lumii,vorbește de menirea fiecărui om în parte. Dar această moarte sufletească este moartea noastră, împilați în mulțimea și greutatea păcatelor. Dacă se pierde și un singur suflet, este de mare preț pentru Mântuitorul lumii! Pe noi nu ne interesează atât partea materială a sfârșitului lumii, pe noi ne interesează partea spirituală!

    Aceste lucruri pe care le-am prezentat nu au fost ca să sperii lumea, ci doar ca să se trezească puțin la realitățile acestea, pentru că omul, numai când simte acolo cuiul la pantof, numai atunci merge mai atent pe stradă! Deci acestea au semnalele pe care le-am tras, nu ca să înspăimânt lumea, așa după cum mă acuză că, iacă, un călugăr din munții Neamțului visează! Nu! Că și eu fac parte din neamul acesta și nu mi-am pierdut dragostea față de el; și nu mi-am pierdut timpul; și am făcut comentarii ziaristice, comentarii de revistă! Nu am spus ca să mă laud eu, dar de mic am fost cam așa, nemulțumit și răzvrătit, de aceea și Dumnezeu m-a și menținut așa mereu, cu câte un bici, dai în una, dai în alta și așa am mers până acuma…Dar sunt mulțumit, totuși, că acum lumea asta a luat, în sfârșit, în serios, mai mult sau mai puțin, aceste lucruri de la mine și cu dragostea pe care o am eu față de ei și ei față de mine, socotesc că s-au mai unit, eu de ei și ei de mine, și ducem povara mereu înainte…

Despre cnp

Justina Popovici
Ce e de făcut?

Un subiect mă preocupă cu înfrigurare: după cum știți și dv., unii din cei mai mari sfinți contemporani Vasile Novicov și Sf. Gavriil Urghebadze, dar și Sf. Dimitri afirmă foarte clar, deși noi refuzăm să credem și să înțelegem situația în care ne aflăm, faptul că primirea CNP-ului și a documentelor electronice constituie acceptarea peceții lui Antihrist.

Majoritatea creștinilor cred că lepădarea se va face prin întrebare directă: vrei să te lepezi de Hristos, sau nu? Și ei, eroii, să zică cu mare glas: Nu mă lepăd!

Lucrurile nu stau așa, dragii mei. Vedeți voi, când diavolul a dorit să scoată pe om din Paradis, nu s-a dus zicându-i pe față hule la adresa lui Dumnezeu, nu i-a îndemnat deschis, fățiș la ură împotriva lui Dumnezeu, ci cu mare vicleșug a ascuns lucrul ce voia să-l facă. Asemenea și acum, nu pe față și la arătare este lepădarea, ci cu viclenie și în ascuns, ca să nu ne dăm seama.

De aceea zic Sfinții Părinți că cei de pe urmă care vor rămâne credincioși lui Hristos vor fi mai mari decât toți sfinții cei din veac, fiindcă mucenicii din primele secole creștine erau întrebați dacă se leapădă de Hristos, pe când cei de pe urmă suntem subminați trupește, duhovnicește și intelectual, ca voință, ca gândire prin toate procedeele diavolești cu putință: prin transmiterea de gânduri și comportamente de la distanță, manipularea conștiinței, crearea unor modele de viață sociale și a unor mentalități potrivnice învățăturilor Sfintei Evanghelii, prin moleșirea trupului, a minții și a voinței datorită traiului în confort și în belșug, și multe altele, care toate contribuie la subminarea noastră fizică și duhovnicească.

În câte moduri se va face lepădarea de credință, și părtășia cu antihrist? Iată ce spune Apocalipsa:

”Și ca nimenea să nu poată cumpăra, sau vinde fără numai cel ce are semnul, sau numele fiarei, sau numărul numelui ei.

Iată, deci trei modalități diferite de pecetluire: antihrist va pecetlui pe oameni astfel: oamenilor li se va atribui fie: un semn, fie vor fi numiți cu numele fiarei, după cum credincioșii care se închină lui Hristos se numesc creștini, posibil că cei ce vor adera la religia lui antihrist se vor numi cu numele lui; fie li se va atribui un număr, care reprezintă de asemenea numele fiarei codificat.

După cum susțin toți Sfinții contemporani cât și cuvioșii călugări de la Sf. Munte Athos, în special călugării de la Sfânta Mânăstire Esfigmenu, atât codul de bare cât și CNP-ul reprezintă numărul numelui fiarei, al lui antihrist, și, după cum spune Sf. Vasile Novicov, constituie deja păcatul lepădării.

De ce li se atribuie oamenilor CNP? Pentru a fi inventariați. Ca un om proprietar de anumite bunuri, cum sunt de pildă, inventariate cărțile într-o bibliotecă, cum un contabil ține evidența bunurilor sale, etc. Așa antihrist numerotează oamenii care sunt ai săi. Prin acest număr creștinul se leapădă de creștinism și acceptă (să nu fie!) ca stăpân pe diavolul. De aceea e așa de mare lupta în Rusia pravoslavnică împotriva documentelor, cu cip sau fără cip, împotriva CNP-ului și a documentelor electronice.

Al doilea, ne punem întrebarea: de ce consideră Sfinții ruși și greci, periculoase documentele electronice: Fiindcă ele au o bandă magnetică pe care sunt scrise tot felul de informații, informații despre noi, la care noi înșine nu avem acces și nu știm ce conțin ele.

Poate să fie, de pildă, scrise aceste cuvinte pe care Sf. Efrem Sirul le scria cu peste 1500 de ani în urmă: că persoana de bună voie se leapădă de Sf. Botez, de Hristos și de Sfânta Cruce, și zice că diavolul îl pune pe om să declare: ”de bună voie vii la mine, iar nu de silă”. Spune Sf. Paisie Aghiritul că lepădarea se produce la semnarea cererii de primire a documentelor electronice, iar Sf. Vasile Novicov spune că atunci când ne fotografiază, ni se pune cu raze laser semnul lui antihrist pe frunte, în mod nevăzut.

O altă inventariere pe care o face antihrist este aceea a produselor alimentare și nealimentare, prin care el inventariază și trece ca o avere personală toate bunurile lumii care au pe ele codul de bare, dar mai există și un alt scop, mult mai important pentru noi, acela că prin punerea semnului satanic, produsele capătă puteri malefice de distrugere a sufletului, întunecarea conștiinței, a cugetării, omul nu mai poate judeca drept, corect, adevărat. ca omul să nu mai găsească soluția salvatoare la problema mântuirii sufletului, să nu mai poată raționa logic. Acesta este un lucru extrem de important. Pentru aceea, cuvioșii Părinți de la Mân. Esfigmenu au refuzat și refuză până în ziua de azi să consume produse cu codul de bare pe ele.

Ce e de făcut?

Un prim pas, foarte important ar fi, să refuzăm CNP-ul, iar dacă ne-a fost dat, să li-l returnăm. O simplă declarați, nu cerere, prin care declarăm că nu suntem de acord cu sistemul antihristic de numerotare a persoanelor, și nici nu suntem de acord cu documentele cu bandă magnetică.

Cred că încă putem să luptăm pentru sufletele noastre, numai trebuie jertfă. Fără jertfă nu vom putea intra în Împărăția lui Dumnezeu.

Al doilea, refuzați toate produsele cu cod de bare, cumpărând de la producătorii agricoli și fermieri produse necipuite și fără cod de bare.

Lepădați cardurile de toate felurile. Înțelegeți că fără mucenicie nu vom avea viață veșnică.

Zice la Apocalipsă:

”Și am văzut scaune, și au șezut pe ele, și li s-au dat lor judecată, și pe sufletele celor tăiați pentru mărturisirea lui Iisus, și pentru cuvântul lui Dumnezeu, și cei ce nu s-au închinat fiarei, nici chipului ei, și nu au luat semn în fruntea sa, și în mâna sa, și au viețuit, și au împărățit cu Hristos, o mie de ani.”

Cine sunt cei ce s-au mântuit? Cei ce nu au fost înșelați de antihrist, care: nici nu s-au închinat fiarei, nici chipului ei nu s-au închinat, și nici nu au luat semn în fruntea sa, și în mâna sa.

Acuma eu zic să nu desnădăjduim, ci să ne împuternicim mai mult, să ne îmbărbătăm și să luptăm cu mai multă râvnire pentru sufletul nostru, și să începem prin a lepăda de la noi toate documentele cu cip, cu bandă magnetică și cu CNP. Astfel ne vom simți liberi în conștiința noastră, refuzând tot ce este al lui antihrist. Fiindcă nu putem sluji la doi domni: Lui Hristos și lui antihrist.

Dumnezeu să ne întărească, să ne lumineze, să ne înțelepțească să facem voia Lui cea sfântă, să ne mântuiască, amin.

Sf. Ioan Maximovici despre antiHrist

El le va face pe plac tuturor, cu condiţia ca aceştia să recunoască supremaţia puterii sale. El va crea condiţii de viaţă Bisericii, îi va îngădui să slujească, va promite că va construi biserici splendide, cu condiţia recunoaşterii lui ca „fiinţă supremă” şi ca lumea să i se închine. Va avea o ură personală faţă de Hristos. Va trăi din această ură şi se va bucura de lepădarea oamenilor de Hristos şi de Biserică.

Va fi o apostazie generală şi, pe deasupra, mulţi episcopi vor trăda credinţa, iar ca justificare, vor arăta spre starea strălucită a Bisericii. Căutarea compromisului va fi atitudinea caracteristică a oamenilor. Fermitatea mărturisirii va dispărea.

Oamenii vor căuta cu asiduitate să-şi motiveze căderea, iar răul, ca o moleşeală malignă, va susţine această stare generală. Oamenii vor avea obişnuinţa lepădării de dreptate, a dulceţii compromisului şi a păcatului.
———-

Sf. Ioan Maximovici: Sfarșitul lumii și dulceața compromisului la ultimii creștini

Nimeni nu cunoaste ziua aceea, afara de Dumnezeu-Tatal, dar semnele apropierii ei sunt date si in Evanghelie, si in Apocalipsa Sfantului Ioan Teologul. Apocalipsa vorbeste despre evenimentele sfarsitului lumii si despre infricosata Judecata cu precadere in simboluri si in ghicitura, dar Sfintii Parinti au talcuit-o si exista o traditie autentica a Bisericii care ne vorbeste si despre semnele apropierii sfarsitului lumii, si despre Judecata de Apoi”

Inainte de sfarsitul vietii pe pamant vor fi tulburare, razboaie, framantari civile, foamete, cutremure. Oamenii vor suferi de spaima, vor muri de asteptarea nenorocirilor (Luca, 21, 26). Nu va fi nici viata, nici bucuria vietii, ci o stare chinuitoare de pierdere a legaturii cu viata. Dar nu se va pierde numai legatura cu viata, ci si cu credinta: (Luca 18, 8). Oamenii vor fi mandri, vor fi nemultumitori, vor respinge Legea lui Dumnezeu: alaturi de pierderea legaturii cu viata, va slabi si morala. Binele va slabi si raul va creste.
Despre aceste vremuri vorbeste si Sfantul Apostol Ioan Teologul in lucrarea sa insuflata de Dumnezeu, numita Apocalipsa. El insusi marturiseste ca „˜a fost in Duh”™, ceea ce inseamna ca insusi Duhul Sfant era in el cand i s-au descoperit in diferite imagini simbolice destinele Bisericii si ale lumii; de aceea Apocalipsa este o descoperire a lui Dumnezeu.
El prezinta destinul Bisericii in chipul unei femei care se ascunde in acele zile in pustie(„¦)
Vor avea importanta hotaratoare fortele care pregatesc venirea lui Antihrist”.  Antihrist va fi un om, iar nu diavolul intrupat. („¦) Acel om doreste sa fie in locul lui Hristos, sa ocupe locul Sau si sa aiba ceea ce ar trebui sa aiba Hristos. El doreste sa aiba aceeasi putere de fascinatie si aceeasi stapanire asupra intregii lumi.
El va primi acea putere inainte de pieirea sa si a intregii lumi. El il va avea ca un ajutor pe un mag care, prin puterea falselor minuni, ii va implini toata voia si-i va ucide pe cei ce nu recunosc stapanirea lui Antihrist. Inainte de moartea lui Antihrist vor aparea doi drepti, care il vor da in vileag. Magul ii va omori si timp de trei zile trupurile lor vor ramane neingropate. Aceasta va fi cea mai mare jubilare a lui Antihrist si a tuturor slujitorilor lui. Dar, deodata acei drepti vor invia si toata ostirea lui Antihrist va fi in mare tulburare si se va ingrozi, iar Antihrist va cadea deodata mort, omorat de puterea Duhului.
Dar ce se stie despre omul-Antihrist? Originea lui exacta nu se cunoaste. Tatal este cu totul necunoscut, iar mama este o femeie stricata care se da drept fecioara. El va fi evreu din semintia lui Dan. Pentru aceasta avem semn ca Iacov, murind, a spus ca, printre urmasii sai, „Dan va fi sarpe la drum, vipera la poteca, înveninînd piciorul calului, ca sa cada calaretul” (Facerea 49, 17). Aceasta ne indica metaforic ca el va actiona prin viclenie si rautate. Ioan Teologul vorbeste în Apocalipsa despre mîntuirea fiilor lui Israel, ca înainte de sfîrsitul lumii o multime de evrei se vor întoarce la Hristos, dar din sirul semintiilor mîntuite lipseste semintia lui Dan. Antihrist va fi foarte inteligent si va sti cum sa se poarte cu oamenii. Va fi fermecator si prietenos.”

„Pîna la venirea lui Antihrist în lume, venirea lui este deja pregatita. „˜Taina lucreaza deja”˜ si fortele care-i pregatesc aparitia se lupta, în primul rînd, împotriva împaratiei legiuite. Sfîntul Apostol Pavel spune ca Antihrist nu poate aparea pîna nu va fi indepartat „˜cel care o împiedica”˜ (II Tesaloniceni 2, 7). Sfîntul Ioan Gura de Aur tîlcuieste ca „˜cea care o împiedica”™ este stapînirea legiuita cinstitoare de Dumnezeu.
Aceasta stapînire (Regalitatea) se lupta cu raul. „˜Taina”™ (Lucrarea lui Antihrist) care lucreaza în lume nu doreste aceasta, nu doreste lupta cu raul prin mijloacele fortei: dimpotriva, ea doreste stapînirea faradelegii si cînd o va obtine, nimic nu va mai împiedica venirea lui Antihrist. El nu va fi doar inteligent si fermecator, dar va fi milostiv, va face acte de caritate si fapte bune pentru întarirea stapînirii sale. Iar cînd si-o va întari într-atît, încît îl va recunoaste întreaga lume, atunci îsi va arata fata.
Capitala pe care o va alege va fi Ierusalimul, pentru ca aici Mîntuitorul si-a descoperit învatatura dumnezeiasca si Persoana Sa, aici întreaga lume a fost chemata sa guste fericirea binelui si a mîntuirii. Dar lumea nu L-a primit pe Hristos si L-a rastignit la Ierusalim. În timpul lui Antihrist, Ierusalimul va deveni capitala lumii, care i-a recunoscut stapînirea.”

„El {Antihristul} va crea conditii de viata Bisericii, ii va ingadui sa slujeasca, va promite ca va construi biserici splendide, cu conditia recunoasterii lui ca „˜fiinta suprema” si ca lumea sa i se inchine. („¦) Va fi o apostazie generala si, pe deasupra, multi episcopi vor trada credinta, iar ca justificare, vor arata spre starea stralucita a Bisericii. Cautarea compromisului va fi atitudinea caracteristica a oamenilor. Fermitatea marturisirii va disparea. Oamenii vor cauta cu asiduitate sa-si motiveze caderea, iar raul, ca o moleseala maligna, va sustine aceasta stare generala. Oamenii vor avea obisnuinta lepadarii de dreptate, a dulcetii compromisului si a pacatului. („¦)

Antihrist va îngadui oamenilor totul, numai ca ei „cazînd în fata lui, sa i se închine”. Nu este o atitudine noua fata de oameni: si împaratii romani erau gata sa le redea libertatea crestinilor cu conditia ca ei sa le recunoasca divinitatea si suprema putere divina si îi chinuiau doar pentru ca ei marturiseau ca „Domnului Dumnezeului tau sa te închini si Lui Singur sa-i slujesti” (Matei 4, 9-10).
Întreaga lume i se va supune si atunci el îsi va descoperi fata si ura fata de Hristos si de crestinism. Sfîntul Ioan Teologul spune ca toti cei ce i se vor închina vor avea un semn pe frunte si pe mîna dreapta. Nu se stie daca aceasta va fi cu adevarat un semn pe trup sau este o exprimare simbolica a faptului ca oamenii vor recunoaste si cu mintea necesitatea închinarii la Antihrist si ca întreaga lor vointa îi va fi supusa. („¦)
Proorocul Daniel, vorbind despre Judecata de Apoi, povesteste despre un Batrîn Judecator asezat pe tron, în fata caruia este un rîu de foc. Focul este elementul curatitor. Focul mistuie pacatul, îl arde si daca pacatul s-a altoit de sufletul omului, atunci îl mistuie si pe om. Acest foc se va aprinde înlauntrul omului: vazînd Crucea, unii se vor bucura iar altii vor cadea în disperare, se vor tulbura, se vor îngrozi. Astfel, oamenii se vor desparti dintr-o data: în relatarea evanghelica unii se aseaza la dreapta, în fata Judecatorului, iar altii la stînga: i-a despartit constiinta. Însasi starea sufleteasca a omului îl arunca într-o parte sau în cealalta, la dreapta sau la stînga.
Judecata de Apoi nu cunoaste martori sau lista de protocol. Totul este scris în sufletele oamenilor si aceste însemnari, aceste „carti” se vor deschide. Cînd se vor deschide „cartile”, toti vor întelege limpede ca radacinile tuturor viciilor sunt în sufletul omului. Iata betivul, desfrînatul: cînd moare trupul, unii cred ca moare si pacatul. Nu e asa, în suflet exista o înclinatie, pentru suflet pacatul era dulce. Si daca nu s-a pocait de pacatul respectiv, daca nu s-a eliberat de el, sufletul va veni la Judecata de Apoi cu aceeasi dorinta a dulcetii pacatului si niciodata nu îsi va satisface dorinta. Va suferi de ura si de rautate. Si aceasta e o stare infernala. „Gheena de foc” este focul launtric, este flacara viciului, flacara neputintei si a rautatii si aici va fi „plînsul si scrîsnirea dintilor” rautatii neputincioase.

Sfantul Ioan Maximovici, „Predici si îndrumari duhovnicesti”, Editura Sophia, Bucuresti, 2001

Conglasuire despre inchinare la sistem(stapanirea lui antihrist)

Sf. Ioan Maximovici despre antiHrist

El le va face pe plac tuturor, cu condiţia ca aceştia să recunoască supremaţia puterii sale. El va crea condiţii de viaţă Bisericii, îi va îngădui să slujească, va promite că va construi biserici splendide, cu condiţia recunoaşterii lui ca „fiinţă supremă” şi ca lumea să i se închine. Va avea o ură personală faţă de Hristos. Va trăi din această ură şi se va bucura de lepădarea oamenilor de Hristos şi de Biserică.

Va fi o apostazie generală şi, pe deasupra, mulţi episcopi vor trăda credinţa, iar ca justificare, vor arăta spre starea strălucită a Bisericii.Căutarea compromisului va fi atitudinea caracteristică a oamenilor. Fermitatea mărturisirii va dispărea.

Oamenii vor căuta cu asiduitate să-şi motiveze căderea, iar răul, ca o moleşeală malignă, va susţine această stare generală. Oamenii vor avea obişnuinţa lepădării de dreptate, a dulceţii compromisului şi a păcatului.

======
Marea Apostazie pagini lipsa

http://www.biblioteca-ortodoxa.ro/carte/Marea%20Apostazie.%20Semnul%20apropierii%20sfarsitului%28Averchie%20de%20Jordanville%29.pdf
paginile lipsă 13-14 din pdf

…creştinism”.
Arhiepiscopul Averchie deseori vorbea de “fărădelege la vârf“, adică despre fărădelegea provenită de la “autorităţile legale“, care nu poate fi supusă îndoielii. Atrăgând atenţia asupra acestei schimonosiri a adevărului, vlădica nicidecum nu’i apăra pe cei ce se războiesc cu conducerea bisericească sau privesc cu suspiciune la oricine care ocupă un post important în ierarhia bisericească. Vlădica nu făcea altceva decât să’i îndemne pe credincioşi să nu se supună orbeşte, fără luareaminte dacă acest lucru le e spre bine sau spre folosul cuiva. Într’una din lucrările sale el scria : “Adevărata Ortodoxie este străină de orice formalism mort, în ea nu găsim o supunere oarbă faţă de litera Legii, prentru că Ortodoxia este duh şi viaţă (In 6,63)“. Ceea ce pare absolut corect din punct de vedere formal şi aparent, de fapt nu este deloc trebuincios… Ortodoxia este Adevărul unic şi suprem, Adevărul curat, fără nici un amestec şi fără cea mai mică falsitate, răutate şi înşelăciune.”
Tot  ce stă în calea Adevărului lui Hristos este idol. De aceea cel care urmează indicaţiile liderului bisericesc, ce contrazic poruncile lui Hristos, în acest caz el îşi crează un idol din “oficialitate”. În cele din urmă această poziţie duce la convingerea că, dacă ierarhii noştrii greşesc, înseamnă că totul este pierdut!” Totuşi, după cum explică vlădica Averchie, cineva nu poate fi socotit pierdut fără nădejde pentru Ortodoxie până când acela nu şi’a pierdut cu totul înţelegerea duhovnicească a ceea ce este Biserica”.
“Porţile iadului, scria vlădica, nu vor birui Biserica, însă acestea pot să’i doboare pe mulţi dintre cei care se cred stâlpi bisericeşti, precum ne arată istoria Bisericii”. Poziţia arhiepiscopului Averchie era fermă : dacă cineva acţionează cu intenţii necurate, nu putem să aprobăm aceste acţiuni, nu putem păstra tăcerea la adăpostul autorităţilor oficiale, deoarece aceasta este “fărădelege la vârf”.
Şi încă ceva, arhiepiscopul Averchie sublinia pericolul asigurării, al căutării sprijinului oricăror autorităţi, numai pentru că aceste autorităţi sînt “oficiale”.
Orice încercare de a atrage de partea noastră pe acei deţinători ai puterii, în vremurile noastre când “antihrişti mulţi” se luptă făţişi sau pe ascuns cu Hristos şi Biserica Lui şi, după cum se vede, vor prelua puterea ; orice încercare de ploconire, de linguşire a lor, de îndeplinire a tuturor exigenţelor lor şi de a căuta să obţină cu orice preţ “legalizarea“, toate acestea reprezintă o trădare a lui Hristos Mântuitorul nostru şi vrăjmăşie faţă de El, chiar şi în cazul celor ce poartă veşminte preoţeşti.
Prin aceste cuvinte arhiepiscopul Averchie lămureşte de minune fenomenul “serghianismului”. Mitropolitul Serghie a capitulat în faţa puterii sovietice atee pentru păstrarea loialităţii, pentru ca aşezămintele bisericeşti să’şi continue activitatea, şi ceea ce l’a silit pe el să facă acest pas s’a petrecut nu numai în Rusia sovietică.
Această particularitate universală a sufletului omenesc, care s’a remarcat în persoana mitropolitului Serghie, este justificarea răului şi suţinerea minciunii de dragul dobândirii unor avantaje lumeşti, rezultând din poziţia “oficială”, deşi pare a fi “în folosul Bisericii”.
” Astfel, scria ieromonahul Serafim (Rose), unii creştini pot să ajungă în situaţia de a fi întru totul legali, dar de fapt se înstrăinează de Hristos – de parcă conştiinţa bisericească ar trebui să se supună oricărui ordin al ierarhiei bisericeşti oficiale, atâta timp cât această ierarhie rămâne canonică. O astfel de reprezentare a supunerii oarbe a şi fost unul din motivele principale ale izbânzii serghianismului în secolul nostru – şi’n interiorul, şi’n afara Patriarhiei Moscovei“.
În concluzie, urmând principiului serghianismului, chiar şi creştinii “tradiţionalişti” se vor supune antihristului de buna voie. Ei nu vor fi constrânşi să se învoiască cu ideile antihristului sau cu metodele lui. De la ei se va cere doar recunoaşterea autorităţii sale. Ceea ce vor şi face pentru păstrarea ierarhiei, a instituţiei bisericeşti, a tipicului slujbelor bisericeşti şi a posibilităţii de a primi deschis Tainele lui Hristos. Din partea lor, trădarea nu va consta în ataşamentul excesiv faţă de formele canonice, ci din faptul că ei pun ataşamentul faţă de formă mai presus decât credincioşia faţă de Hristos.
“Sfinţii Părinţi învaţă lămurit despre aceasta întemeindu’se pe Apocalipsa sfântului Ioan Teologul. După tâlcuirea Părinţilor, pecetea antihristului nu se aplică pe frunte şi pe mână în acelaşi timp, ci pe frunte ori pe mână (Apoc. 13,16). Potrivit sfântului Andrei al Cezareii, cei care vor avea pecetea antihristului pe frunte, aceia vor împărtăşi modul de gândire al antihristului, iar cei care vor primi pecetea pe mâna dreaptă vor recunoaşte doar autoritatea lui, afirmând că aceasta este permisă, cu condiţia “să rămâi creştin în suflet”…
Duhul Sfânt, însă, îi va părăsi pe cei care vor lua pecetea şi atunci inima lor se va umple de primul semn al pieirii – teama care’i va duce grabnic spre sfârşit.”
Cunoscând această  învăţătură patristică, vlădicăi nu i’a fost greu să prevadă că toate instituţiile bisericeşti – ecumeniste şi antiecumeniste, reformatoare şi tradiţionaliste se vor pomeni într’o zi sub stăpânirea antihristului. Cei care se tem mai mult de autorităţile lumeşti decât de frica de Dumnezeu se vor folosi de tot intelectul lor, ca să se îndreptăţească în supunerea lor faţă de antihrist, pentru că inima şi conştiinţa nu vor putea s’o facă. Ei vor încerca să sprijine instituţia bisericească prin refuzul libertăţii duhovniceşti şi al mărturisirii eroice a Credinţei, deşi acestea singure, cum repeta mereu Arhiepiscopul Averchie, sînt capabile să păstreze Trupul lui Hristos nebiruit de porţile iadului. Aşa se va împlini previziunea sfântului ierarh Ignatie Brianceaninov, pe care arhiepiscopul Averchie o cita atât de des : “Judecând după spiritul timpului şi după frământarea minţilor, sîntem îndreptăţiţi să credem că edificiul Bisericii, care se clatină demult, se va cutremura straşnic şi repede. Nu are cine să’l sprijine şi cine să stea împotrivă. Măsurile întreprinse pentru sprijinirea lui sînt împrumutate din stihiile lumii, vrăjmaşe Bisericii, şi mai curând vor grăbi căderea ei, decât s’o oprească… Fie ca Dumnezeu Cel Milostiv să acopere rămăşiţa celor ce cred în El. Însă această rămăşiţă devine tot mai săracă şi mai săracă”.
Descrierea luptei acerbe duse de vlădica Averchie cu făţărnicia şi falsitatea de orice fel şi, la sfârşit, a biruinţei asupra lor ne mărturiseşte un lucru foarte însemnat : s’ar cuveni ca şi noi să ne ocupăm cu mai multă seriozitate de apostazia ce progresează, şi nu doar în afara sferei noastre de acţiune – în lumea înconjurătoare, în religiile păgâne, în alte juisdicţii ortodoxe, printre “noii convertiţi” etc.
Duhul apostaziei – imitarea lui Hristos – se află pretutindeni, atacându’i înainte de toate pe cei care se străduiesc să rămână credincioşi lui Hristos.
Sîntem chemaţi la pocăinţă şi la luptă de către cuvintele de  neuitat ale vlădicăi Averchie, date ca răspuns acelui tânăr care făcuse tot ce’i sta în putinţă pentru a face parte din adevărata Biserică a lui Hristos, Biserica Ortodoxă :
Şi atunci cum să aflăm dacă aparţii tu acestei Biserici?
Nimic fără simţul autenticităţii şi fără voinţa neclintită în lupta cu cele mai fine substituiri şi falsuri nu poate să ne facă mădulare a ” celei mai strânse unităţi duhovniceşti a tuturor dreptcredincioşilor în Hristos, ai acelei Biserici pe care porţile iadului nu o vor birui.”
  “În prezent…
Desigur că cei care ascultau lecţiile arhiepiscopului Averchie, călugarii şi viitorii păstori ai seminarului, înţelegeau însemnătatea avertismentelor sale. Dar totuşi unii nu pricepeau de ce vlădica revine mereu asupra acestei teme sumbre. Unul dintre studenţi l’a întrebat de ce trebuie să vorbim atâta despre apostazie? Fiind ortodocşi şi urmând Tradiţia, oare nu sîntem aparaţi de influenţa ei? Noi aparţinem de Biserica Ortodoxă Rusă, nu avem nici o legătură cu ecumeniştii, nici cu alte jurisdicţii, oare nici noi nu sîntem în siguranţă? Doar Hristos a spus că porţile iadului nu vor birui Biserica!
La rândul său vlădica la întrebat, privindu’l pătrunzător :  Şi cum de ai aflat dacă faci tu parte sau nu din acestă Biserică?” Întrebare vlădicăi are un sens deosebit de profund. Vlădica repeta deseori că antihristul, venind la putere, va “recunoaşte” şi va “legaliza” latura exterioară a Bisericii Ortodoxe – şi astfel va pune stăpânire pe tradiţiile, canoanele, dogmatica şi arta ei, pe învăţătura despre puritatea liturgică şi pe continuitatea ei apostolică. Iată de ce apartenţa exterioară de Biserică şi fidelitatea faţă de Tradiţia ei – deşi necesare pentru toţi cei care doresc să cunoască Adevărul Ortodoxiei şi să se facă părtaşi ai harului în deplinătatea lui –  nu oferă, cum se exprima el, “garanţii“. Întrebând în ce anume constă apartenenţa fiecăruia la adevărata Biserică, el sublinia necesitatea dezvoltării simţului autenticităţii în noi inşine, care să ne ajute să deosebim duhul Creştinismului ortodox de orice alte falsuri.
Pentru vlădica Averchie, aşa’zişi “liberali” şi falşi “tradiţionalişti” reprezentau două feţe ale aceleiaşi monezi. Unii şi alţii, fiind atinşi de criticismul modernist, de atracţia faţă de strălucirea exterioară, se cred atotştiutori, pentru că au primit Ortodoxia de la adevăraţii ei păstori. Nici chiar legătura formală cu un adevărat păstrător al Tradiţiei nu’i deajuns, dacă nu există înrudire duhovnicească, dragoste şi “unitate în duh”.
  Părintele Gherman…
=======
Ermoghen al Tobolskului şi Siberiei

Sfântul Ierarh Ermoghen, Noul Mucenic

În vremurile antihristului locul idolilor va fi luat de stăpânire, care va cere închinare pentru sine, iar cel ce va respecta legile civice ale societăţii, deşi fără a aduce direct vreo atingere credinţei, va fi părtaş al acestei stăpâniri. Atunci se va face despărţirea celor buni de cei răi, potrivit voii lui Dumnezeu, a urmaşilor lui Hristos de slugile lui antihrist.

Adevăraţii credincioşi din împărăţia antihristului – societatea vremurilor din urmă – vor vieţui în singurătate, departe de lume. Ei nu se vor supune nici unor legi civice ale societăţii, nu vor avea nici un fel de obligaţii civice. Cei ce vor recunoaşte legile societăţii şi se vor supune, chiar cu neplăcere, se vor face părtaşi antihristului prin aceasta şi vor fi lepădaţi de la faţa lui Dumnezeu.

În timpul stăpânirii antihristului va fi minte satanicească, ce va acţiona politiceşte, fără să se atingă de credinţă în chip brutal. Tuturor li se vor acorda drepturi egale, toate sectele vor avea deplină libertate, deşi, în cele din urmă, stăpânirea antihristului va combate toate sectele şi religiile.

Va acţiona din punct de vedere moral şi va căuta să convingă şi să se vatăme de moarte sufletele oamenilor. Dreptul la propovăduire şi la săvârşirea „legală” a slujbelor bisericeşti îl vor avea numai cei ce respectă legile statului şi nu încalcă „disciplina”. Lăcaşurile de închinăciune vor fi sub strictă supraveghere şi în ele va dicta aceeaşi ocârmuire, ea fiind capul în locul lui Hristos şi nu vor sluji lui Hristos, ci antihristului. Dar creştinii orbiţi nu vor observa nimic, deşi acest lucru l-ar putea înţelege şi un prunc mic.

Stăpânirea antihristului îi va lua aşadar pe toţi sub un control riguros, ca să ştie cine se supune şi cine nu; după cum scrie şi părintele Lavrentie de la Cernigov: „atunci te vor mâna cu de-a sila la biserică”. Totuşi unii nu vor fi prigoniţi de la început, pentru a păstra aparenţele în legătură cu libertatea conştiinţei. Abia spre sfârşit, când toţi se vor găsi anihilaţi în staulul Babilonului şi mânia lui Dumnezeu va fi aproape, stăpânirea va da ordin să fie nimiciţi ca nişte criminali înrăiţi, cei ce se răzvrătesc „împotriva umanităţii”, iar în acele vremuri decăzute, întreg poporul va primi cu entuziasm măsurile luate de stat.

din Tâlcuire la Apocalipsă de episcopul Ermoghen al Tobolskului şi Siberiei, Sfânt Ierarh Nou Mucenic asasinat de bolşevici în 1918.