Fragment din „viziunea a 2-a a Staretului Antonie”

„Pervertirea moralitatii. De cate ori a incercat satana s-o faca generala, atotcuprinzatoare, s-a ciocnit de fiecare data de demascarea amenintatoare a Bisericii. Dar pentru duhurile intunericului cea mai groaznica este demascarea, scoaterea la lumina. Precum hotul se furiseaza in intuneric, fiindu-i frica de lumina, asa si invaziile dracesti sunt mai eficiente si mai ispititoare cand lipseste lumina adevarului. Lumea e in intunericul placerilor unei duzini de tari “dezvoltate”, pe care vrajmasul le-a ales ca sprijin in misiunea de innebunire a intregii lumi. Arma principala in aceasta afacere este lozinca libertatii. Cat sange a fost varsat in revolutii si rasturnari de putere, in actiuni sociale si pseudoreligioase, rafuieli politice si mistice pe altarul diavolului “libertate”! Acesta este el, diavolul rasculat si invins, zidirea care a vrut sa ia locul Creatorului- acesta este cel mai de seama iubitor de libertate. Si “libertatea” lui nu e capacitatea daruita omului de a fi desavarsit in virtuti. Nu, “libertatea” lui sunt cele mai grele lanturi, al caror scop e ca, lipsindu-l pe om de orice posibilitate de a alege intre bine si rau, sa-i lase liber doar drumul spre iad.(…)

Esenta acestei miscari e sa faca drum, intai de toate pentru tineri, catre satan. Observati, parinte, un drum intr-un singur sens. Incearca sa te opui: imediat vei fi stopat. Biserica Ortodoxa – ea nu-i lasa pe toti sa doarma linistit. Toti catolicii sunt gata pentru orice, ei primesc civilizatia draceasca, “progresul”. Sustinand sionismul, ei spun, de fapt, “da” venirii lui Antihrist. Si am vazut eu cate incercari face raul mondial pentru a pata Sfanta Biserica, preacurat Trupul lui Hristos! Intai de toate o vor defaima in toate ziarele, la radio si televiziune. Iudei cu nume slave vor defaima in fel si chip clerul si pe crestini, isi vor bate joc de randuieli, de posturi, de modul de viata, de tot ceea ce a fost intotdeauna baza viabilitatii poporului. Chiar in Biserica, in mediul duhovnicesc vor patrunde mii si mii de distrugatori catoliciti ai Ortodoxiei. Aparent evlaviosi, duhul lor e altul, strain, si poporul va parasi lacasurile lor. Vor sta restaurate si proaspat construite, dar pustii. Unde va straluci luminita adevaratei sfintenii si credinciosiei duhului credintei stramosesti? Dar cine cauta gaseste. Nimeni nu se va putea indreptati spunand: “Doamne, am cautat dar n-am gasit!” In intunericul necredintei si al ateismului, pe tot pamantul ard luminitele adevarului.

Si vor fi prigonitii si stramtorati dreptii slujitori şi supuşi hulelor de tot felul. Slugile diavolului nu se vor sfii nici să ucidă, dacă va îngădui Dumnezeu unui cuvios să primească cununa mucenicească. Mulţi vor fi ei, drepţii mucenici ai timpului de pe urmă! Dar cei de duh străin îşi vor aştepta conducătorul, pe antihrist. Şi lor însă li se va mai oferi posibilitatea de a se salva, adică să-şi dea seama cine este el, numai că puterea şi banii le vor închide multora ochii. Cumplite vremuri! „

Advertisements

DE CE SUNT MAI MULTE FEMEI ÎN IAD?

Se povesteşte într-o carte bisericească numită Patericul, că un sfânt părinte l-a legat pe un diavol ce venise la el să-l ispitească, să nu poată pleca până nu-i va spune unele amănunte; printre altele l-a întrebat sfântul părinte pe diavol, de care suflete sunt mai multe în iad, de femei sau bărbaţi?

Diavolul i-a spus că sunt mai multe femei. Şi l-a întrebat sfântul: Dar pentru ce sunt mai multe femei în iad, căci la biserică sunt femei mai multe? Iar diavolul i-a răspuns: sunt într-adevăr la biserică mai multe, dar degeaba, deoarece pentru trei feluri de păcate sunt mai multe femei în iad.

În primul rând pentru păcatul mândriei, căci ele sunt cele mai bune curse ale noastre cu care lucrăm şi le învăţăm cum să se împodobească şi cum să atragă bărbaţii în păcatul desfrânării. În al doilea rând, pentru că ele sunt foarte bune de gură şi prin ele facem noi cele mai bune certuri, pârâciuni, spargeri de case şi tot prin ele lucrăm şi farmecele, spurcând sufletele şi trupurile oamenilor; adevărat este că femeile se ocupă mai mult cu descântatul, cu vrăjile, cu ghicitul, aleargă pe la aceste ghicitoare.

În al treilea rând, după ce au făcut fără frică şi ruşine toate acestea, când se duc la spovedanie nu se spovedesc cu sinceritate şi nu spun păcatul aşa cum l-au făcut. Se spovedesc spunând păcatele ca şi când n-ar fi ele de vină, aruncă vina ori pe bărbaţii lor, ori pe vecinii lor, sau pe copii ori pe altcineva, pentru că aşa le învăţăm noi, zice diavolul şi le dăm ruşine ca să rămână nespovedite cum trebuie, cu păcatele neiertate, sau chiar dublate. Iar când le iese sufletul, vin în ghearele noastre căci nu s-au spovedit cum trebuie. Iată de ce sunt mai multe femei în iad, a zis diavolul. Fraţi creştini, să luăm aminte să nu ne înşelăm singuri, că dacă ne-am pierdut sufletul, am pierdut tot.

Citate de la Sf Parinti si mireni

Sf.Grigorie Palamas Opere complete vol.III  pag.487 : ” soarele…ba uneori se supune și poruncilor sfinților, oprindu-se din mișcare, întorându-se îndărăt și stând pe loc”

Sfântul Atanasie cel Mare:
„Pamantul este ţinut la locul său, fiind ţintuit în centrul cosmosului…munţii se înalţă, marea se zbuciumă de valuri, vieţuitoarele ei cresc, iar pământul rămâne nemişcat…”

Sfântul Vasile cel Mare:
Locul acesta din centrul universului, pe care pământul îl ocupă nu l-a dobândit nici ca o moştenire, nici prin sine însuşi, ci este locul lui firesc şi necesar…

Sfântul Clement Romanul:
Soarele şi luna, însoţiţi de toate stelele, se rotesc în armonie după porunca Sa, cu mărginirile lor prescrise, şi fără nici o abatere.”

Cartea înţelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah (Ecclesiasticul)
Capitolul 43
1. Mărirea înălţimii este curăţia cerului, întru arătarea slavei Domnului.
2. SOARELE în ivire vesteşte, când se arată, ca un vas minunat, făptura Celui Preaînalt.
3. Când este la amiază usucă pământul şi înaintea arşiţei lui cine va sta?
4. Cuptorul arde pentru lucrurile făurirei, dar de trei ori mai tare este soarele arzând munţii.
5. Suflând abur de foc şi strălucind rază, întunecă ochii.
6. Mare este Domnul Cel care L-A FĂCUT, şi cu porunca Lui grăbeşte MERGEREA .
7. Şi LUNA, totdeauna exactă, însemnează lunile şi împarte timpul.
8. Din lună este semnul sărbătorii, lumină care scade până la sfârşit.
9. Lunile anului sunt după MERSUL EI, minunate schimbări face crescând.
–––
Proloage vol II pag 794 colana 2 ; Sf Dimitrie al Rostovului cuvanteaza :
„Sfant era Iisus al lui Navi, cel ce A OPRIT SOARELE DIN ALERGAREA SA.”

Parintele Arsenie Boca: “Omul are valoarea arătată de jertfa de pe cruce. Când omul trăieşte în adevărata lui valoare, e subiect de istorie, pe când dacă renunţă la dimensiunile sale divine, ajunge obiect de istorie, în rând cu oricare dintre obiecte; nu mai poartă un nume, ci poartă un număr. […]

Pentru o alunecare a omului de la nume la număr, au să dea seama toţi înzestraţii lui Dumnezeu, cei cu daruri, cu răspunderi, cu măriri, cu puteri şi cu tot felul de haruri.”

Sf Justin Pârvu : Insa tot erezie este si sa te desparti de Trupul Bis­ericii fara inte­meiere canon­ica, asa cum e cazul bis­ericii stiliste de la noi.
Pr Ioan de la Rarău : Cu stiliștii. Și ei sunt ortodocși, da’s eretici se duc în iad

Sf Ilarion Argatu : 444.- Ce părere aveţi despre practica preoţilor de pe stilul vechi, de a  boteza a doua oară pe cei ce  îi lămuresc să treacă la ei?
-Pe lângă faptul că sunt schismatici şi căzuţi din ascultare, din cauza mândriei că sunt ortodoxia cea adevărată şi că ei ţin canoanele şi hotărârile Sfintelor Sinoade, au căzut şi au devenit anticanonici. La fel, din dorinţa de a desconsidera slujirea preoţească a stilului nou, îndeamnă pe credincioşii lor să nu ia anaforă sau să se împărtăşească pe stilul nou considerându-le spurcate. Exact disputa dintre evrei şi samarineni, de pe timpul Mântuitorului. Pe lângă aceasta, din ignoranţă şi din slaba pregătire teologică, nu au simţit când diavolul i-a dus cu preşul mândriei, făcându-i să desconsidere botezul săvârşit în numele Sfintei Treimi de către preoţii stilului nou. Astfel, au călcat Sfânta Scriptură, unde spune: „Un domn, o credinţă şi un botez„ (Efes. 4,5), făcându-se eretici, călcând liturgic canonicitatea de a nu boteza a doua oară în numele Sfintei Treimi, cum prevăd canoanele: 47 Apostolic, 57 Cartagina, 1 Sfântul Vasile Cel Mare, devenind şi  anticanonici.
_________
Si acesti stilisti care sunt nesupusi Bisericii pana in ziua de azi, raman o fractiune eretica care nu se va indrepta, ca zice asa : de la tot pacatul se intoarce omul usor, dar de la eres, foarte greu ! Si aceasta pentru ca se intuneca partea rationala a sufletului. Degeaba ii spun eu ca aici este alb, ca el vede negru. Si atunci foarte greu se intoarce, asa ramane. Si asa raman si sectele si celelalte.

SF CLEOPA : 5. Boteaza si cununa a doua oara, savarsind o mare erezie si greseala dogmatica.
6. Au rupt legatura duhovniceasca cu ierarhia canonica a Bisericii Ortodoxe Romane.
7. Hulesc si defaima patriarhii, episcopii si preotii Bisericii care tin stilul nbu, numindu-i ” catolici “, ” lipsiti de har “, ” eretici “, etc.
8. Au facut manastiri fara aprobarea Sfantului Sinod.
9. Preotii stilisti se duc prin sate straine si fac slujbe pe ascuns, fara sa tina seama de aprobarea episcopului locului si a parohului din acele parohii.
Si acestea sunt cateva din greselile si abaterile canonice ale celor ce tin stilul vechi in tara noastra.
– Stilistii sunt considerati eretici ?
– Nu. Sunt schismatici, adica dezbinati de Biserica Ortodoxa, caci au calcat legile bisericesti administrative, organizandu-si manastiri si biserici deosebite, fara aprobarea Sfantului Sinod. Iar daca indraznesc sa boteze a doua oara, atunci se fac eretici, potrivit cu canonul 47 Apostolic si alte canoane.”
_________
În anul 1925, după îndreptarea calendarului, Protosinghelul Ioanichie era în mare îndoială. Nu ştia dacă este bun sau nu stilul nou. Deci, s-a închis în chilie şi a început să postească şi să se roage până ce Dumnezeu îi va da un semn cum să ţină.
După aproape 20 de zile de post, bătrânul a fost găsit în chilie foarte slăbit. Apoi, întărindu-se cu Preacuratele Taine şi cu puţină mâncare, a doua zi a spus fiilor săi duhovniceşti:
– Multe ispite am pătimit în aceste zile de la diavoli. Că uneori mă ameninţau să mă omoare. Alteori mă băteau cu toiege de foc. Odată am văzut o ceată de diavoli, zicând:
– Hai să tăiem pe bătrânul acesta, că vrea să se facă sfânt! Apoi au strigat cu mânie asupra mea:
– Cine ţi-a spus ţie că astăzi se mai fac sfinţi?
– Dar vouă cine v-a spus că nu se mai fac? le-am răspuns. În altă zi mi-au spus cu mânie:
– Degeaba mai posteşti, că tot în mâinile noastre o să vii! Iar eu le-am zis:
– Eu am nădejde în mila lui Dumnezeu, că mă voi izbăvi de mâinile voastre!
După mai multe zile de post, am văzut deasupra mea în văzduh trei sfinţi îmbrăcaţi arhiereşte care semănau cu Sfinţii Trei Ierarhi. Cel din mijloc mi-a zis cu glas ca de trâmbiţă:
– Ioanichie, de ce te îndoieşti şi nu faci ascultare? Nu ştii că ascultarea este mai mare decât jertfa? Deci, ascultă de cei mai mari, că nu vei răspunde tu de îndreptarea calendarului. Apoi, binecuvântându-mă toţi trei deodată, s-au urcat spre cer şi nu i-am mai văzut.
Din ziua aceea, bătrânul nu s-a mai îndoit de îndreptarea calendarului.
Sf Ilarion Argatu  : 445.- Părintele, ne spunea:
-La Boroaia, aveam o creştină care venea la Biserică, postea toate posturile, se împărtăşea, fiind o bună şi de nădejde credincioasă, cu toate că mama ei ţinea stilul vechi. Într-o zi a căzut la o boală grea şi a pus-o la pat. Atunci, trimite după mine să merg şi s-o împărtăşesc. M-am dus în grabă şi eram mirat cum de a căzut mătuşa Ileana aşa deodată la boală! Când am început slujba pentru spovedanie îmi spune:
-Părinte, te rog, de data aceasta şi pentru că este ultima dată, simt aceasta, să pomeneşti la rugăciune pe sfinţii de astăzi pe stilul vechi!
-De ce mătuşă Ileana, că dumneata niciodată n-ai cerut şi nu ai pomenit de stilul vechi, mereu ai crezut că sunt greşiţi?
-Ştiu, părinte, de data aceasta te rog să mă spovedeşti  şi să mă împărtăşeşti pe stilul vechi. Mama a murit cu necazul pe mine, că nu m-a putut convinge să merg la biserica pe Stilul Vechi, vreau măcar la sfârşitul vieţii mele s-o împac pe mama.
Nu am reuşit oricât de mult am insistat şi oricâte argumente i-am adus că, omul în ultima clipă a vieţii se poate pierde şi poate pierde tot ce a clădit într-o viaţă şi că aceasta este o ispită cu care vrăjmaşul vrea s-o câştige. Până în cele din urmă, neavând ce să fac, am spovedit-o şi am împărtăşit-o aşa cum a cerut. Am insistat să-i aducă familia un preot pe vechi, dacă aceasta vrea, însă nici acest lucru n-a vrut, n-a vrut să primească preotul pe vechi decât pe mine.
După ce am spovedit-o pe mătuşa Ileana, în urmă a murit. I-am făcut înmormântarea. Fiind cutremurat sufleteşte de încăpăţânarea mătuşii, pentru că tot timpul am avut grijă să n-o scap la stilişti, ştiind că familia ei toată este pe stilul vechi, iar în ultima clipă a vieţii s-o pierd fără putinţă de a o salva. Am pus rugăciune la Dumnezeu ca să-mi arate unde este sufletul mătuşii Ileana!
Fiind la rugăciune, peretele dinspre răsărit dispare, se vedea afară, mi s-a arătat un tânăr îmbrăcat în alb, zicându-mi:
-Ai cerut de la Creatorul să vezi unde este sufletul lui Ileana?
-Da. Am răspuns eu.
-Vino cu mine şi vezi! Am fost luat pe sus şi dus înspre miază-noapte. Într-o clipă, am trecut deasupra munţilor, văilor, pădurilor, satelor, oraşelor, am coborât într-un loc întunecos plin de rugi, spini, pământ colţuros şi cu iarbă scurtă şi aspră. Tânărul care mă însoţea a prins cu mâna de iarbă şi a ridicat-o ca pe o uşă.
-Coboară! Mi-a poruncit.
-Nu văd nimic. I-am răspuns eu, pentru că totul era întuneric şi nu se vedea nici pământ, nici scări.
-Să fie lumină! A poruncit tânărul. Atunci s-a luminat, şi am descoperit nişte scări, nu ştiam din ce material sunt, am coborât foarte mult în jos, în fundul pământului, până ce am ajuns în faţa unui zid, opac, care nu era nici din piatră, nici din fier, nici din ciment, nu ştiu din ce era. Avea multe uşi. Ne-am oprit în dreptul uneia, în care tânărul a lovit. S-a deschis uşa şi am intrat într-o cameră nu prea mare, cu pereţii de culoare gri închis. În mijlocul camerei pe un scaun şedea mătuşa Ileana într-o lumină puternică şi apăsătoare. Când m-a văzut s-a luminat la faţă şi a zis:
-Ai venit să mă scoţi de aici! Nu te-am ascultat şi uite cum mă chinuiesc! Lumina aceasta este fierbinte şi grea, mă apasă de mă dor umerii! Tânărul îmi face semn că este timpul să plecăm şi-mi spune:
-La sfârşitul vieţii, a pierdut locul la Creatorul. Aşa se chinuiesc cei despărţiţi de ascultarea Bisericii, cei ce nu ascultă de duhovnicul lor, şi se cred mai luminaţi!
Deci, a pierdut locul care i se pregătise pentru trăire în evlavie şi râvnă, mereu socotea despărţirea în două a bisericii: stil nou şi stil vechi, o greşeală a celor de pe stilul vechi. Aţi văzut, cum diavolul a avut răbdare şi a aşteptat-o până în ultima clipă a vieţii sale? Când i-a dat o falsă mustrare de conştiinţă, că nu a ascultat de mama ei să respecte stilul vechi şi că, mama a murit supărată pe ea? Vedeţi, cum omul îşi poate pierde mântuirea chiar şi în ultima clipă a vieţii? Câţi nu au fost înşelaţi în felul acesta? Câţi nu zic, ce poate fi rău în  stilul vechi, că tot biserică ortodoxă este? Este biserică ortodoxă, dar căzută din har şi ascultare. Dacă s-ar întoarce la ascultare ar fi altceva. Din cauza aceasta, nici rugăciunile nu se urcă la cer, chiar dacă sunt pioşi, evlavioşi, respectă tipicul, canoanele, predaniile, mi s-a arătat aceasta

Sf Pr Staniloaie despre comunism : Recunosc și eu că  este o satanalogie, dar ca rezultat al întregii gândiri contemporane occidentale

Sf Arsenie Papacioc : Oamenii se tem că, dacă apară Ortodoxia au necazuri : sunt daţi afară de la serviciu, sunt văzuţi ca niște ciudaţi – le e frică , că pierd , pur și simplu, locul pe care-l au. Ce să facă oamenii? Cum să biruie această teamă? Pentru adevăr trebuie să și mori, nu numai să-ţi pierzi serviciul

Cartea :  Arhimandrit Justin Parvu Sfaturi ptr monahi, Dialoguri inedite cu pr. Justin : “Catolicii nu pot fi primiti prin mirungere.Ei TREBUIE BOTEZATI . Asa se face in Sfantul Munte. In Molitfelnicele moderne, de dupa Cuza, nu mai e nici o regula dupa canoane, ecumenismul e in floare”

Mari duhovnici despre ecumenism:
“Numai putregaiul cade din Biserica Ortodoxa”

Pr. Dumitru Staniloaie: “Eu nu sunt pentru ecumenism! A avut dreptate un sarb, Iustin Popovici, care l-a numit panerezia timpurilor noastre”

Pr. Gheorge Calciu Dumitreasa: “Eu sunt impotriva ecumenismului! O socot cea mai mare erezie a secolului nostru”

Pr. Arsenie Papacioc: “Sunt impotriva! Pe viata si pe moarte impotriva! Ce ecumenism?”

Pr. Adrian Fageteanu: “Ecumenismul este o erezie, erezia secolului XX”

Pr. Ilie Cleopa: “Noi ortodocsii suntem putini dar suntem Biserica intreaga. Noua nu ne lipseste nimic! Noi n-avem ce imprumuta de la protestanti dar nici de la catolici!”

Pr. Iustin Parvu: “Ecumenismul nu e nascut din parerile bisericilor, ci din gandirea proprie a unor pastori ce nu au nimic profund crestin si religios in ei ci doar o viata politica”

Cuv. Paisie Aghioratul: “Cu durere in suflet marturisesc ca, dintre toti filounionistii (ecumenistii n.e.) pe care i-am cunoscut, nu am vazut pe nici unul sa aiba nu miez, dar nici macar coaja duhovniceasca. Cu toate acestea, stiu sa vorbeasca despre dragoste si unire, desi ei insisi nu sunt uniti cu Dumnezeu, fiindca nu L-au iubit.”

Sf. Efrem Sirul: “Vai acelora care se intineaza cu blasfemiatorii eretici! Vai acelora care batjocoresc Dumnezeiestile Scripturi! Vai de cei citi murdaresc sfinta credinta cu eresuri sau incheie vreo intelegere cu ereticii!”

Pr. Arsenie Boca:Ecumenismul? Erezia tuturor ereziilor! Caderea Bisericii prin slujitorii ei. Cozile de topor ale apuslui. Numai putregaiul cade din Biserica Ortodoxa, fie ei: arhierei, preoti de mir, calugari sau mireni, inapoi la Sfanta Traditie, la Dogmele si Canoanele Sfintilor Parinti ale celor sapte Soboare Ecumenice, altfel la iad cu arhierei cu tot. Fereasca Dumnezeu!

Petre Ţuţea : Eu, dacă aş pleca oriunde, tot m-aş întoarce. Şi dacă n-aş avea amărâta asta de pensie, tot m-aş întoarce. Aş întinde mâna şi aş cerşi. Mi se pare mai demn decât a trăi la căldură în Paris. Eu sunt spiţă de luptător, te baţi pentru credinţă, pierzi, dar nu te turceşti!

Sf. Grigorie Teologul : ” religia este cinstea fata de demoni, in vreme ce credinta este cinstirea Treimii ”

Sf Arsenie Papacioc : “da ierarhia in biserica crestina nu e imparatul, nici patriarhul, e smerenia”

Părintele Arsenie Boca: „Dacă doctrina aceasta [a reîncarnării] ar exprima adevărul, toată icnomia mântuirii omului, descoperită nouă prin Hristos, ar fi inutilă.”
Este clar? Credem că da. Însă Părintele Arsenie Boca continuă: „Dacă doctrina aceasta [a reîncarnării] ar exprima adevărul… mântuirea era automată. Însăşi venirea lui Iisus n-ar mai fi avut rost. Dar, fiindcă a venit Iisus şi a pus cu adevărat problema mântuirii omului, reîncarnarea – „mântuirea” automată – nu are nici o bază în Revelaţie.” (Cuvinte vii, Ed. Charisma, Deva, 2006)

Pr.Ioannis Romanides : “Religia este o boală neurobiologică, iar Ortodoxia este terapia acesteia”

SF. IOAN DE KRONSTADT: „Catolici, veniţi-vă în fire, treziţi-vă! Aţi fost duşi în rătăcire! Întoarceţi-vă la adevăr!”
______
Actuala este si profetia Sf. Nil Mirovlitul, care a trait pe la anul 1600 in Sfantul Munte. Sf. Nil scrie ca dupa 1900 incepe apostazia generala a omenirii. De asemenea profeteste ca va predomina un desfrau nemaivazut si stiinta va face descoperiri extraordinare

Papa Damasus I : ” Fiindcă  după Sinodul de la Niceea s-a ivit rătăcirea încât unii cuteazau cu gură spurcată să spună că Duhul Sfânt a fost făcut prin Fiul, ….Dacă nu spune cineva că Duhul Sfânt e în chip adevărat și propiu din Tatăl ca și Fiul, din fiinţa dumnezeiască și Dumnezeu adevărat, să fie ANATEMA!

Parintele Paisie Aghioritul si rugaciunile in comun cu romano-catolicii
La parintele Paisie Aghioritul, cunoscut ca avand mare dragoste fata de semeni, au venit un grup de preoti romano-catolici. Parintele i-a primit cu multa dragoste si le-a vorbit, impartasindu-le harul sau.
Uimiti de harul si dragostea ce o emana, unul dinte preoti ii spune: „Haideti sa ne rugam impreuna, sa spunem rugaciunea Tatal nostru!”
La care parintele Paisie le raspunde: „Acest lucru nu se poate.” Atunci, preotii catolici mahniti l-au intrebat: „De ce nu se poate, parinte, sa ne rugam impreuna, nu suntem si noi copiii lui Dumnezeu?”
Parintele le raspunde: „Da, sunteti copiii lui Dumnezeu, dar nu sunteti in casa parinteasca, sunteti afara din casa, rataciti. Intorceti-va in casa si vom putea spune Tatal nostru impreuna.”

(Viata Cuviosului Paisie Aghioritul)

Sf Paisie Aghioritul inselare :
Gandul imi spune ca cel mai mare dusman al sufletului nostru, mai mare chiar decat diavolul este duhul lumesc, pentru ca ne atrage in chip dulce si in cele din urma ne amaraste vesnic. In timp ce de vom vedea pe diavolul insusi ne va apuca frica si vom fi nevoiti sa scapam la Dumnezeu, dobandind astfel raiul. In epoca noastra, multa “lume” – duh lumesc – a intrat in lume si aceasta “lume” o va distruge. Oamenii si-au bagat inlauntrul lor “lumea” si au alungat de acolo pe Hristos.

– Parinte, de ce nu intelegem cat rau ne face duhul lumesc si suntem atrasi de el ?

– Pentru ca duhul lumesc intra incet-incet, precum a intrat ariciul in cuibul iepurelui. La inceput ariciul a rugat pe iepure sa-l lase sa-si bage putin capul in cuibul lui ca sa nu-l ploua. Apoi a bagat si un picior, apoi celalalt si in cele din urma a intrat tot si cu tepii lui l-a scos cu totul pe iepure afara. Asa si cugetarea lumeasca ne inseala cu mici cedari si incet-incet ne stapaneste. Raul inainteaza putin cate putin. Daca ar veni deodata, nu am fi inselati. Vezi, daca vrei sa oparesti o broasca, trebuie sa arunci peste ea apa fiarta cate putin. Daca o arunci deodata toata, sare si fuge; se izbaveste. In timp ce daca versi pe ea putina apa fiarta, la inceput o va arunca putin de pe spate, apoi o va primi. Daca-i mai arunci inca putina, iarasi o va arunca putin si incet-incet se va opari, fara sa priceapa. “Bre, broasca, dupa ce ti-a aruncat putina apa fiarta, scoala-te si fugi!“. Nu fuge. Se umfla – se umfla si apoi se opareste. Asa face si diavolul; ne opareste putin cate putin si, in cele din urma, ne trezim opariti fara sa pricepem.

Parintele Arsenie Boca: “Omul are valoarea arătată de jertfa de pe cruce. Când omul trăieşte în adevărata lui valoare, e subiect de istorie, pe când dacă renunţă la dimensiunile sale divine, ajunge obiect de istorie, în rând cu oricare dintre obiecte; nu mai poartă un nume, ci poartă un număr. […]

Pentru o alunecare a omului de la nume la număr, au să dea seama toţi înzestraţii lui Dumnezeu, cei cu daruri, cu răspunderi, cu măriri, cu puteri şi cu tot felul de haruri.”

________

Sf Teofilact al Bulgariei Marcu 9:1
Sunt unii din cei ce stau aicea [de fata]
adica Petra si Iacov si loan, care nu vor muri pana cand nu le voi arata lor,
intru Schimbarea Mea la fata, in ce fel de slava voi veni intru a doua Venire”;
caci nimic altceva n-a fost Schimbanea la fata fara decat mai inainte vestine
a Venirii celei de-a doua, ca intru acest chip si Insusi El va straluci atunci,
dar si dreptii
‘ Dumnezeiescul Maxim Marturisitirul ne invata : Dar trebuie sa se stie ca si
intre cei ce stau langa Domnul exista deosebiri dupa cuvintul Evangheliei : “sunt unii, din cei ce sunt aici, care nu vor gusta moarte pana ce nu vor vedea lmparatia lui
Dumnezeu, venind intru putere” (Marcu 9:1). Caci nu tuturor celor ce stau langa El li se arata Domnul totdeauna intru slava ci celor incepatori Ii se arata in chip de rob, iar celor ce pot sa-L urmeze, urcandu-se pe muntele cel inalt al Schimbarii Sale la fata Ii se arata  in
infatisarea lui Dumnezeu, in care a fost mai inainte de-a fi lumea. Deci ,este cu putinta ca
Domnul sa nu Se arate in acelasi fel tuturor celor ce  langa El, ci unora intr-un fel,
altora altfel, schimbandu-si aratarea dupa masura  credintei din fiecare
_____________
Cartea : Sfaturi ptr monahi .Sf Justin Parvu :
Nici lipovenii nu sunt botezati, nu e valabil, degeaba zic ei ca se boteaza in numele Sfintei Treimi, daca nu cred bine
________
Dacă episcopul care este pomenit în Biserică este eretic, dar oamenii nu-l consideră astfel, atunci o astfel de rugăciune Îl insultă pe Hristos Domnul, care nu poate fi parte din minciună – Sfântul Ciprian al Cartaginei

Sf. Arsenie Papacioc : Adevărul trebuiește apărat de orice fel de creștin. Dar dacă, chiar un cleric, superior, n’ar susține Adevărul( vorbesc aici de Adevărul Ortodox – Adevărul Mântuitor) poa’ să fie înfruntat ; că nu înfrunți cleric, înfrunți eretic (fie vorba de Adevăr) ; dar dacă v-ați referit la o serie întreagă de mișcări care se fac, că nu știu ce…că a vorbit pentru c-ați râs, pentru că a făcut cutare, astea sunt niște lucruri care nu mai trebuiesc discutate, da. Adică, iese un clișeu măzgălit, știți.

Sf.Nicodim Aghioritul inovatia cu paharul si painea de la Nunta

În Hristoiția veche pag 68-69 Cuvantul III subpunctul 26 si Hristoiția cea noua pag 79

7) când se vor cununa, trebue întâi preotul cel care îi va încununa, să ia vreme ca să facă sfânta
Liturghie, şi după ce va face sfânta Proscomidie, să iasă afară din Altar, aşa cum este îmbrăcat
cu toate sfinţitele veşminte, şi aducând bărbatul si femeia în mijlocul bisericii, aci să-i
încununeze după aşezământul din Molitfelnic; însă, să nu umplă paharul cu vin si pâine de
obşte şi să le dea să bea, după cum e scris în Molitfelnic, pentru că acesta este un obiceiu nou, pe
care l-au adăogat oarecari neînvăţaţi, (în Molitfelnic), în loc de Dumnezeeasca Impărtăşire, pe
care se cuvine a o primi cei de curând căsătoriţi, când nu au nici o opreală canonicească;

Poezii

“Post usor, cu iertaciune / Presarat cu fapte bune, / Si la toate s-aveti frana / De la ochi, pana la mana / Trupul sa se subtieze, / Sufletul sa invieze, / Sa se-nalte cat mai sus / Unde nori si vanturi nu-s, / Rupti de cele pamantesti / Sa prindeti aripi ceresti / Sa va dea Domnul Lumina / Ca s-aveti inima plina.” Post binecuvantat!
Paisie-Sihla
————
             ITI DORESC
         O SAPTAMANA
        BINECUVANTATA!
   Am putea sa fim mai buni, Daca-ncepem chiar de LUNI.
   Sa-ntalnim ziua de MARTI, Mai atenti, mai cumpatati.
   Sa ne lecuim de certuri,
Cand vine ziua de MIERCURI.
   Sa muncim in zi de Joi,
Cu tot sufletul din noi.
   Cand soseste VINEREA,
Sa-nvatam a ne ierta.
   SAMBATA sa fim curati,
Si cu totii impacati.
   Iar DUMINICA tot omul
Este asteptat de Domnul,
LA SFANTA LITURGHIE!

————–
De demult in vremea ceia,       A facut Domnul femeia.              Pe Adam sa-l insoteasca         Pacatul sa nu-l cunoasca.          Eva,tinara, frumoasa,          Era mereu curioasa.            Sa manince ce-i oprit,            Marul cela rumenit.              A dat Raiul,pe-o gustare,             Si-au urmat  veacuri amare.   A plins Eva alungata,           Din Gradina luminata.          Toate lacrimile ei Sa-u facut albi ghiocei.            Anii plinsi si chinuiti,            Sau facut crini infloriti.             Si-a ramas din vremea ceia,      Sa primeasca flori femeia.       Ca sunt lacrimile ei,                      De crini albi si ghiocei.
——
Ce dar iti fac in prag de primavara?/ Din nori iti cos o rochie usoara,/ Din ghiocei iti fac o cingatoare,/ La gat iti pun sirag de lacramioare/ Te-ncalt cu pantofiori de toporas/ Sa fii cea mai frumoasa din oras./ Vrei si bratari? Ba inca si cercei?/ Iti fac un set complet din brebenei./ Si gata! Nu mai am, stii bine c-am cheltuit vreo trei poieni cu tine!/ Mai vrei si pace, mantuire, sanatate?/ Din astea n-am nimic la Domnu-s toate./ Si-atunci cu dragoste-as ingenunchea,/ Rugandu-ma smerita , in dar sa ti le dea! O primavara binecuvantata !  La multi ani.
————-
“Astăzi fariseul vrea/Toată lumea a cîştiga/Iară vameşul smerit/Nicăieri nu-i de găsit/Ortodocşii căldicei/Urmează pe farisei/Şi grăiesc cu îngîmfare/Că sunt “sfeşnic” şi sunt “sare”/Dară sarea lor stricată/Sminteşte pe lumea toată/Pentru că ei n-au gustat/Din Duhul Adevărat/Cu-nşelare şi-amăgire/Se zoresc cu îndîrjire/Să tragă de partea lor/Mulţi oameni şi mult popor.”
—————
COLIND ANTIECUMENIST:
S-a nascut Hristos,Mesia
Si ne-a adus bucuria
El ne-a dat si Harul Sau
Sa-l slavim ca Dumnezeu

Ne-a dat si Credinta Dreapta
Far’ a fi modificata
De unii innoitori
Si de Hristos vanzatori

Sfintii nostri trezvitori
Ne-au facut prevazatori
C-or sa vina mai pe urma
Pastori tradatori de turma

Fugiti de ecumenistii
Ce sunt frati cu antihristii
C-au luat-o anapoda
Si-au cazut Anatema

Si de vrem sa nu pierim
De ei grabnic sa fugim
Si sa tinem Adevarul
Care e Mantuitorul.
——–
Dupa chip cunosti O FLOARE, CIOCARLIA dupa cant, AURUL dupa culoare, SI PE OM, DUPA CUVANT! Da si Nu, Nu si Da, nu se pot inmanunchia. Nu poti fi cum ai vrea tu. Nu poti fi si DA, si NU. Cand iubirea zice “hai”, lenea zice sa mai stai. Cand Iisus vrea sa lucrezi, lenea zice sa mai sezi. Bun si Rau, Rau si Bun, cand se aduna se rapun! Nu poti da sufletul tau, celui Bun si celui rau. Hristos vrea copii cuminti, Iar satana vrea sa minti, Hristos vrea sa fii cu Har, iar Satan’ sa fii murdar. Rai si Iad, Iad si Rai, nu-s acelasi drum si grai. Pe Iisus Hristos de-L ai,
scapi de iad si mergi in rai. De esti cu Hristos in gand, nu poti fi si Rau, si Bland, DACA-I DAI IUBIREA TA, SPUNE TOTDEAUNA DA!”
_________
Prea multe soapte de oboseala iti dau ocol in lupta ta, dar rugaciunea e o scoala, si doar putini mai stau in ea…Lucrarea rugii nu-i usoara, ce multe piedici vei simti, cum te lovesc ca o povara pe care nici n-o poti clinti…Cand indoiala te sugruma si lupta ti se pare grea, sa stii ca ruga nu-i o gluma, ci e un cer intreg in ea !
________________
“Nu cred in ecumenisti,
Ca sunt pui de antichristi.
Noi, de veacuri impreuna,
Am luptat cu Crucea-n mana.
Si cu Biblia la piept,
Am facut doar ce e drept.
Prin credinta ortodoxa,
Am castigat mare forta.
Si acum s-o terfelim,
Cu papa sa ne unim ?!
N-o sa rabde Dumnezeu,
Sa piara poporul sau.
Pentru rugile Pustiei
Si martirii Romaniei,
Minte ne va da la toti,
Sa pastram ortodoxia
Si curata Liturghia.”
___________
Frumos praznic cel trecut,
Intru care Te-ai nascut
Acesta-i mai luminat
In care Te-ai botezat.
Astazi cu apa se spala
A stramosilor greseala,
O, Cerescule-Imparate
Spala si-a noastre pacate
Cu-a Ta sfanta bunatate
Si ne fa si noua parte
Pururea sa Te privim
In veci sa Te preamarim
Si de-acum pana-n vecie
Mila-Ti peste noi sa fie!!!
____________
FELICITARE DE
PRAZNICUL BOBOTEZEI
“Astazi, Domnul, la Iordan, A  venit smerit, tacut, Si Botez de la Ioan, Domnul nostru a cerut. Azi minuni de negrait: Cerurile s-au deschis, Si Parintele Slavit, A tunat din cer si-a zis: Fiul meu Acesta este, In  El  bine am voit!, Iar apoi, ca-ntr-o poveste, Duhul Cel Marit si Sfant, Luand chip de porumbel, In zbor lin, fara cuvant, Coborat-a peste El… Sa ne bucuram, crestini, Sa aducem cald prinos, Astazi Vesnicei Lumini, Domnului Iisus Hristos” .
  PRAZNIC CU BUCURIE!
____________
Porniti Plugul, in gradina,
Sa aram pentru Lumina,
Ca din bob de grau sa iasa
Paine pentru Sfanta Masa.
Dintru inceput, romanii
Aveau Liturghia Painii
Si pe camp si la Altar
Cu dumnezeiescul Har.
Slujitor era plugarul
Ca si preotul cu Harul.
Erau purtatori de Cruce
Pe un drum fara rascruce,
Nu erau ramificatii
Pe-unde sa se-abata fratii,
Se-nchinau la UNUL TATA
Si-aveau inima curata.
Cu launtrul de copii
Purtau plugul pe campii,
Cand era o sarbatoare
Toti mergeau la inchinare
Si, spre seara, impreuna,
Impleteau hora-cununa.
S-auzeau cantand mereu:
Cu noi este Dumnezeu! LA MULTI  ANI!
___________
Azi, în prag de sărbătoare,

Îți doresc în suflet sare,
Sarea cea duhovnicească lumina dumnezeiască.

În privire-strălucire,
Iar în inimă- iubire!

Fie anul care vine,
Să-ți aducă numai Bine,

Să-ți aducă sănătate
Și Sfinţii să-ţi stea aproape
__________
“Te primesc la mine-n suflet gangurind in strai umil, si zambind Iisuse Doamne, ma transform-divin copil. Acum o-nteleg pe mama, care-n ziua de Craciun, dupa ce-aranja icoana alegea ce e mai bun, si-n uimirea noastra mare, ea privea cu drag in sus si sfios punea la masa inc-o farfurie-n plus. Pe fundaluri de colinde si din inima-nghetata, smulg acum o rugaminte “hai mai naste-Te o data, nu am aur nici tamaie si cantarea mi-e saraca; lasa-ma macar sa suflu sa Te incalzesc oleaca. Stiu ca maine prin pacate, iar din suflet Te gonesc, insa, macar asta noapte, vreau si eu sa Te-ngrijesc”. Sarbatori cu mult  har!
_____________
  VREDNIC DE HRISTOS!
“Dac-ar fi sa iau Iisuse,
Viata iar de la-nceput,
Tot cu Tine mi-as trai-o,
Dar, mai altfel ca-n trecut.
  Mi-as trai mai viu credinta
Mai din plin, mai neclintit,
Orice duh de ratacire,
Alungandu-l mai grabit.
  As-nalta si mai puternic
Al nadejdii steag curat,
Mai senin si plin de pace
Lupta vietii s-o strabat.
  As pazi mai mult ca ochii,
Dragostea pan-la mormant
Ca nimic sa nu-i pateze,
Numele si chipul Sfant.
  As iubi mai mult Lucrarea,
Miluind mai mult pe frati,
Si cuvantul Cartii Sfinte,
L-as sorbi mai cu nesat.
  N-as iesi din ascultarea
Duhovnicului nici cand,
Si cu spor mi-as face lucrul
Sufletul mi-ar fi mai bland.
  M-as sili mai multi, la Tine
Si mai dulce sa-i atrag,
Frumusetea Casei Tale
As cauta-o mai cu drag.
  As urma tot drumul vietii
Mai curat si mai frumos
Ooo, abia atunci sfarsitul
Mi-ar fi vrednic de Hristos”.
  Da Doamne, la lume bine,
  Nu ma uita nici pe mine!
____________
Doamne, Tu din Cerul Sfant, Te-ai nascut Prunc pe pamant.
Ajuta ne sa fim curati, ca Pruncii nevinovati.
La Templu ai fost adus, Pruncule Ceresc, Iisus.
Te rugam, la noi sa vii, sa ne faci Biserici vii.
Simeon Te-a intampinat si Ana Te-a laudat.
Si noi Te slavim mereu, esti al nostru Dumnezeu.
Simeon in brate Te-a luat si Te-a binecuvantat.
Si cu Mana Ta Divina, Tu ridica-ne din tina.
Slobozire cere acum, batranul cu suflet bun.
Dezleaga-ne de pacat, s-avem sufletul curat.
Dumnezeule Preabun, ajuta-ne de acum din suflet sa Te iubim, cu Tine in Rai sa fim. Amin.
___________
    “Daruieste-mi, Doamne,sa pornesc la munca iarasi,cum pornesc albinele/Sa pot umple,ca si ele, fagurii cu binele/ Si sa Te slavesc pe Tine,de pe Valea Plangerii,/ Dumnezeule din slava,Ce-l slavesc toti ingerii!”Fii binecuvantat in toata ziua si in tot lucrul mainilor tale. Amin!
_______
“Rugaciune, rugaciune, inceputul faptei bune,tu aduci in lume Harul, esti mai dulce ca nectarul. Esti izvorul bucuriei si arvuna vesniciei, comoara duhovniceasca si lucrare Ingereasca. Pacea inimii smerite, intarire in ispite, izbavire de pacate, imnul dragostei curate.Tu dai sufletului viata, schimbi amarul in dulceata, unesti Cerul cu pamantul, sfintesti inima si gandul. Pe-ale tale Sfinte brate al meu suflet sa se-nalte la Tronul lui Dumnezeu, ca sa fiu cu El mereu.”
________
   O, IARTA-MI, DOAMNE
“O, iarta-mi, Doamne atatea rugaciuni, Prin care-Ti cer doar paine, paza si minuni, Caci am facut adesea din Tine robul meu, Nu eu ascult de Tine, ci Tu, de ce spun eu: In loc sa vreau eu, Doamne, sa fie voia Ta, Iti cer intr-una sa faci Tu, voia mea, Iti cer s-alungi necazul, sa nu-mi trimiti ce vrei, Si sa-mi slujesti in toate, sa-mi dai fara sa-mi iei, Gandindu-ma ca daca iti cant si Te slavesc, Am drept sa-Ti cer intr-una, sa faci tot ce imi doresc. O, iarta-mi felu-acesta nebun de-a ma ruga, Si-nvata-ma ca altfel sa stau in fata Ta,
Nu tot cerandu-Ti Tie sa fii Tu robul meu, Ci Tu, cerandu-mi mie, iar robul sa fiu eu; Sa inteleg ca felul cel mai bun de-a ma ruga, E sa doresc in toate sa fie voia Ta”.
——
Azi, în prag de sărbătoare,

Îți doresc în suflet sare,
Sarea cea duhovnicească lumina dumnezeiască.

În privire-strălucire,
Iar în inimă- iubire!

Fie anul care vine,
Să-ți aducă numai Bine,

Să-ți aducă sănătate
Și Sfinţii să-ţi stea aproape
———
Popor Martir

Din Viata ta -cum vad -inseamna
Poporule mult zbuciumat
Ca esti ca graul cel de toamna
in ploi si vanturi semanat.

Tu esti odrasla cea mezina
Atrunchiului daco-roman
Nascut cu Sabia in mana
Aici , in campul dunarean .

Ca leagan scump ,-Tu ai doar Muntii
Si scaldatoare Dunarea
Padurile Cununa Fruntii
Iar Holdele sunt Haina Ta .

In sangele Muceniciei
Ai fost prin veacuri Botezat
Sin-n varsta cruda a prunciei
N-ai fost ca altii alintat .

Caci Tu fiind abia in fasa
Parintii te-au lasat orfan
Si spre fiinta ta gingasa
S-arunca barbarul tiran .

Luindu-ti drumul pribegiei
Traiesti prin Munti si prin paduri
Si „veacuri de Mucenicie”
De la salbatici Tu induri

Cand negura paganatatii
se napustea catre Apus
Ai fost atunci Crestinatatii
Ca Scut de Paza nerapus .

Cand natiile apusene
urzesc „progresul „tarii lor
In sesuri dunarene
Tu rabzi potop cotropitor .

La „cuibul ” proaspat din campie
Abia atunci infiripat
S-arunca valuri din pustie
de goti si huni neincetat .

Tu stand cu ghioaga nestrunjita
La trecatoare intre Munti
Ca santinela neclintita
A lor navala o Infrunti .

Deci , Tu de mic o Mucenice
Ai fost zagazul nemiscat
A valurilor inamice
Si Tu pe toti I-ai Aparat .

In Vremea cea de Suferinta
BISERICA Te-A Indulcit
Cu laptele Bunei Credinte
si pasii ti-a calauzit .

Din Gura Ei , Inveti tu Graiul ,
Frumos ca Imnul Ingeresc
Si ea iti pregateste Raiul
In Slava TATALUI CERESC .

Cuvantul Ei , Ti-A dat tarie
Cand sufletul era mahnit
Si-avand Nadejdea in vesnicie
Necazul nu te-a biruit .

De cate ori Te ingenuncheaza
vrajmasii cei cotropitori
„Batrana ” te imbarbateaza
si nu te lasa ca sa mori .

Deci nu slabi si crede numa
Ca „Maica ” nu te-a parasit
Ci Darul Ei intai si-acuma
te Sprijina necontenit .

De Vei Pazi „CREDINTA TARE ”
Precum din Veac s-a Mostenit
VEI FI SLAVIT DIN NOU SUB SOARE
MAI MULT DECUM AI FOST SLAVIT .

Iar daca Tu dispretui-vei
Predaniile Parintesti
Atuncea Grau Vei fi Colivei
SI VESNIC NUMAI ODRASLESTI .

VEI FI CA PLEAVA CEA USOARA
PURTATA PURUREA DE VANT
PIERINDU-TI URMELE DIN TARA
SI NUMELE DE PE PAMINT .

ATUNCI VEI MOSTENI BLESTEMUL
CA FIUL RAU DE LA PARINTI
PIERZAND OGORUL – CA EDENUL –
RASCUMPARAT DE ATATIA SFINTI. ”
versuri scrise de Sfantul IOAN IACOB HOZEVITUL
———

“Elena si Constantin. Au primit Harul divin. La Niceea sa-ntruneasca. Sinodia Parinteasca. Si-au adunat Sfinti Parinti. Cu ravna fiind fierbinti. Dogma sa o lamureasca. Erezia s-o starpeasca. S-au luptat pana la urma. Sa pazeasca a lor turma. De boala arieneasca. Ca toti sa marturiseasca. Intr-un glas de biruinta. Tatal, Fiu Deofiinta…La multi ani, sa praznuiti, iar Credinta s-o paziti.