Sfinti Parinti si mireni III

„Creştinismul neajutorat şi neputincios este o concepţie eretică deoarece nesocoteşte îndemnul Domnului (Matei 10, 16: „fiţi dar înţelepţi ca şerpii şi nevinovaţi ca porumbeii”) şi trece peste textele Sfîntului Pavel (Efeseni 5, 17: „Drept aceea, nu fiţi fără de minte”, II Timotei 4, 5: „tu fii treaz în toate…”, Tit 1, 8: „să fie… treaz la minte” şi mai îndeosebi I Corinteni 14, 20: „Fraţilor nu fiţi copii la minte; ci la răutate fiţi copii, iar la minte fiţi oameni mari”).

Nicăieri şi niciodată nu ne-a cerut Hristos să fim proşti. Ne cheamă să fim buni, blânzi, cinstiţi, smeriţi cu inima, dar nu tâmpiţi. (Numai despre păcatele noastre spune la Pateric „să le tâmpim”.) Cum de-ar fi putut proslăvi prostia Cel care ne dă sfatul de-a fi mereu treji ca să nu ne lăsăm surprinşi de satana? Şi-apoi, tot la I Corinteni 14, 33 stă scris că „Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neorânduielii”. Iar rânduiala se opune mai presus de orice neândemânării zăpăcite, slăbiciunii nehotărâte, neânţelegerii obtuze. Domnul iubeşte nevinovăţia, nu imbecilitatea. Iubesc naivitatea, zice şi Leon Daudet, dar nu la bărboşi. Bărboşii se cade să fie înţelepţi. Să ştim, şi ei şi noi, că mai mult rău iese adeseori de pe urma prostiei decât a răutăţii. Nu, slujitorilor diavolului, adică şmecherilor, prea le-ar veni la îndemână să fim proşti. Dumnezeu, printre altele, ne porunceşte să fim inteligenţi. (Pentru cine este înzestrat cu darul înţelegerii, prostia — măcar de la un anume punct încolo — e păcat: păcat de slăbiciune şi de lene, de nefolosire a talentului. Iar cînd au auzit glasul Domnului Dumnezeu…s-au ascuns.)

(Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii, Editura Mănăstirii Rohia, Rohia, 2005, pp. 26-27)”
——-
Staretul Antonie : Chiar in Biserica, in mediul duhovnicesc vor patrunde mii si mii de distrugatori catoliciti ai Ortodoxiei. Aparent evlaviosi, duhul lor e altul, strain, si poporul va parasi lacasurile lor. 
——
O frântură de interviu cu Părintele Arsenie Papacioc:

Părintele Iulian de la Prodromu Athos spunea că preoții să aibă curajul de a mărturisi Ortodoxia, chiar dacă vor fi caterisiți. Că dacă va fi caterisit azi un preot, mâine un preot, până la urmă, un episcop o să aibă și el curajul să spună adevărul despre ecumenism

Părintele Arsenie Papacioc: Ei, nu mergem pe șirul…. să facem un lanț prea mare cu multe zale, știți? Dom le aperi adevărul. Nu știu ce va fi, dar adevărul trebuie apărat cu orice chip. Nu vezi cum se pune problema? Dom le, ori te omor, ori te dau afară. Dă-mă afară! Că tu ai ieșit ca un prost din ordinea cerească nu eu!

Părintele Arsenie Papacioc, Testament, Cuvinte de folos, Editura Areopag / Meditații, 2011, p. 43.
——-
“Postul adevarat este instrainarea de pacat”.
Sfantul Vasile cel Mare

Invidia calomniază virtutea: pe cel viteaz îl numesc nechibzuit, pe cel cumpătat nesimţitor, pe cel drept aspru, pe cel înţelept nelegiuit, pe cel mărinimos îl numesc mărunt, pe cel darnic risipitor, iar pe cel avar, din contră, îl numesc econom.

din Sfântul Vasile cel Mare

———–
“Omul care locuiește cu aproapele trebuie să fie ca un stâlp de piatră: ocărât, să nu se mânie; slăvit, să nu se fălească”.

Avva Pimen
—–
“Cand cineva te necajeste, trebuie sa-l privesti ca pe un binefacator, fiindca iti aduna comoara in viata viitoare. Dumnezeu stie tot. El vede mai departe si doreste, ca un Parinte Bun, ca omul sa fie cu El in Rai. Fiecaruia ii trimite ceea ce-l poate ajuta sa ajunga in Rai – poate o ispita, poate altceva, insa trebuie ca omul SA PRICEAPA ASTA si sa nu se amarasca, altfel pierde o parte din plata sa.” (Cuviosul Paisie Aghioritul)

Parintele Justin Parvu: Botezul catolicilor nu este valid
„Numai la noi e Botez în numele Sfintei Treimi, la ei e botez în numele Papei, chiar dacă ei invocă în mod formal pe Sfânta Treime.
Mântuitorul spune limpede: „De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în împărăţia lui Dumnezeu (Ioan 3:5)”. Eu nu pot să mă fac judecător în locul lui Dumnezeu, nu e în competenţa mea să spun cine se mântuieşte sau nu, avem însă o rânduială stabilită de Sf. Părinţi şi nişte sfinte canoane. Nu putem să spunem noi altfel decât sfintele canoane. Pentru că aşa se face sminteală. Cădem sub anatema Bisericii dacă îndrăznim din voia noastră să adăugăm la cele stabilite prin sinoadele Bisericii o iotă, sau să scoatem ceva. Eu am spus-o şi o repet: Trebuie să mărturisim Adevărul şi Ortodoxia după învăţătura Cuviosului Părinte Iustin Popovici, ca să ne putem mântuim în aceste vremuri, când ecumenismul vrea să distrugă Singurul Adevăr Ortodox„.(Din invataturile si minunile Parintelui Justin, Fundatia Justin Parvu)

„Dintre toate ispitele cu care omul are a se măsura în sine însuși, frumusețea este, oricum, cea mai anevoie de biruit. Căci frumusețea este un ghețar de pe care se alunecă sigur în adâncul de foc iar concursurile moderne de Miss sunt în fapt, un comerț abil disimulat cu prostituate.”

( Sfantul Nicolae Velimirovici, Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi, vol. 1, Sophia, Buc., 2002, p. 227).

Sf Nicolae Velimirovici , Răspunsuri  la întrebări ale lumii de astăzi, pag. 36 : faci binele , te pot pedepsi oamenii. Dacă faci răul, oamenii pot să te laude, însă Dumnezeu te va pedepsi.Dacă faci binele, oamenii pot să te și pedepsească, însă Dumnezeu te va răsplati.Hristos a făcut doar binele, și totuși oamenii L-au răstignit.Nu te uita la oameni. Trebuie să tinzi către Dumnezeu.
——–
Sf Justin zice asa pag 17 in digital pagina 34 in original la Lumea Monahilor
Reporter ====” Pe cruce, Hristos a dus in rai prima data un pagan.Sfantul Siluan Anthonitul: Nu ai plange ptr unul care ar cadea in iad?”
Sf Justin ==== „Pai,da,dar in iad daca a cazut trebuie sa stim pacatele lui,relel lui,care te opresc sa te rogi ptr el
Reporter====Pai, spuneti sa nu’l trecem la liturghie pe cel ce traieste in desfrau.
Sf Justin====Asa care traieste in desfrau,care traieste necununat ,care e ateu,care arunca cu barda in Dumnezeu…
Reporter====Si NU NE RUGAM ptr cei care sunt ATEI?
Sf Justin====NU ,ca asta este in Sfanta Scriptura,nu spunem noi..ptr oricine sa va rugati ,AFARA DE CEI ce nu cred.Care lupta impotriva Duhului Sfant.Pacatul necredintei: lupta impotriva Duhului Sfant.Si atunci ptr astia N’AI VOIE SA TE ROGI.
Reporter====Si nu ne rugam sa vina la credinta?
Sf Justin====Pai,daca’l cuprinde gaia mort,asa ATUNCI SIGUR CA NU.Dar daca el revine,da!Il primim,ne rugam ptr el si dupa moarte .Ptr unul care a cazut in clipa aceasta de pustiire sufleteasca ,NU TE MAI RUGA DUPA MOARTE,N’AI VOIE.
o alta intamplare la min 09:54
” Sfantul Serafim de Sarov se ruga lui Dumnezeu sa’L pagubeasca pe dansul,dar sa’i salveze pe arhierei.IAR DUMNEZEU I’A RASPUNS: NU! NICI SA NU MA ROGI! Sfantul Serafim de Sarov se ruga ptr arhiereii din vremurile de pe urma pe care nici nu’i cunostea ”
>http://www.youtube.com/watch?v=hK4i2ZoSYp0
====================================
http://paginiortodoxe.tripod.com/vsmar/03-12-sf_grigorie_dialogul.html
” Se scrie şi aceasta pentru acest mare plăcut al lui Dumnezeu, că pe Traian, împăratul Romei (98-117), care a fost închinător la idoli, după mulţi ani de la moartea lui l-a izbăvit sfîntul din veşnicele munci cu rugăciunile sale. De acest lucru Sfîntul Ioan Damaschin, în cuvîntul său pentru cei adormiţi, scrie astfel: „Grigorie Dialogul, episcopul Romei celei vechi, precum ştiu toţi, era vestit întru sfinţenie şi înţelegere şi, cînd slujea, avea părtaş un înger din cer slujind împreună cu dînsul. Acesta, călătorind oarecînd pe podul cel de piatră şi stînd într-adins, a făcut rugăciune către Domnul cel iubitor de suflete pentru iertarea păcatelor lui Traian împăratul. Atunci, a auzit îndată glas de la Dumnezeu, zicînd: „Rugăciunea ta am auzit-o şi dau iertare lui Traian; === iar tu să nu mai faci rugăciuni pentru păgîni === „”
=====================================
(I Ioan 5, 16)
16. Dacă vede cineva pe fratele său păcătuind – păcat nu de moarte – să se roage, şi Dumnezeu va da viaţă acelui frate, anume celor ce nu păcătuiesc de moarte. Este şi păcat de moarte; NU ZIC să se roage pentru acela.

uite ce I’a spus Dumnezeu Prorocului Ieremia
Ieremia Capitolul 11
14. Tu însă NU TE RUGA PENTRU POPORUL ACESTA şi NU înălţa pentru el rugăciune şi cereri, căci nu voi auzi când vor striga către Mine în vremea nenorocirii lor.

Pr Mihai Aldea Lumina Adevarului pag 27 “ex opere operandum”-erezie catolica ce pretinde ca harul lucreaza obligatotiu,indiferent de vrednicia si nevrednicia credinciosilor si a CLERICILOR.In realitate desi Duhul Sfant acopera o multime de pacate si neputinte,exista totusi pacate ptr care HARUL ESTE RETRAS,TEMPORAR sau PERMANENT ; cele mai mari pacate de acest fel sunt EREZIA,BLASFEMIA sau HULA INTENTIONATA si/sau REPETATA,BATJOCORIREA CELOR SFINTE,SLUJIREA sau RUGACIUNEA IMPREUNA CU ERETICII s.a.m.d. E foarte important sa intelegem ca Dumnezeu NU POATE FI OBLIGAT DE NIMENI CU NIMIC ( deci HARUL NU LUCREAZA “obligatoriu”… trebuie spus ca “ex opere operandum” tine mai mult de o conceptie varajitoreasca,pagana,aplicata in mod gresit crestinismului.Aceasta gresita aplicare porneste de la lipsa de intelegere a diferentei dintre mila lui Dumnezeu fata de neputintele si alunecarile firesti ale omului(ptr care iubirea dumnezeiasca multe acopera) si mania lui Dumnezeu fata de “tot cel ce tine nedreptatea de(drept) adevar” (Romani 1,18)
Ortodoxia si ecumenismul Arh Serafim Alexiev pag.246 ” Constiinta noastra ortodoxa nu ne ingaduie sa fim ecumenisti caci ACEASTA AR INSEMNA SA SLUJIM PE sATANA si pe SLUGA lui, antihristul”
– Ortodoxia si religia viitorului Serafim Rose pag26 ” ” scopul fatis al ideologiei masonice ,care a inspirat Miscarea Ecumenica “
cum ramane cu ce zice Sf Ap Ioan cap 1
10. Dacă cineva vine la voi şi nu aduce învăţătura aceasta, să nu-l primiţi în casă şi să nu-i ziceţi: Bun venit!
11. Căci cel ce-i zice: Bun venit! se face părtaş la faptele lui cele rele
„Psalmu 1 v1 şi în calea păcătoşilor nu a stat „…oare nu sta Streza pe calea ereziei care desparte de Dumnezeu?

„Sf Arsenie Papacioc
spune Mîntuitorul …: „o iotă, o cirtă, o parte de se va schimba, acela mic se va chema”, adică nu se va mîntui – zice şi Sfîntul Ioan Gură de Aur.”

Sf Pr Ilie Cleopa
„Sfantul Ioan Scararul zice : Cela ce tuturor vedeniilor si tuturor viselor nu crede, filosof duhovnicesc este. Sa nu credeti in vise ! ….ca pe cei slabi – cum zice Scriptura – pe multi visele i-a dus la pierzare. Sunt vedenii si de la diavoli.Si diavolul este putere nalucitoare. El se face in chipul lui Hristos, de straluceste ca soarele; in chipul Maicii Domnului, in chip de ingeri, in chip de sfinti, in tot chipul. Numai te-a prapadit, daca ai crezut. N-ati auzit ce spune Apostolul Pavel ? Nu-i de mirare ca si satana se face in chip de inger de lumina; si slujitorii nedreptatii se fac in chip de slujitori ai dreptatii. Deci, baga de seama ! Nu primi nici un fel de aratare, nici un fel de vedenie.”

Proloage Vol 1 Editura Bunavestire pag 526 rand 22 coloana 1 :
” Sa nu te increzi in vise,CA VRAJITORIE FACI,ca sa nu te amagesti si pe tine si pe altii ”
pag.530 rand 1 coloana 2 :
„unii ,crezand in vise au ratacit de la calea cea dreapta..nu se cuvine a crede in vise…Ecleziastul zice: Sa nu crezi in vis,ca sa nu se manie Domnul asupra ta,ptr ca visele inseala pe cei fara minte”

Sf Teodor Studitul pag20 DREAPATA CREDINTA vol I
sinod nu inseamna a se aduna pur si simplu ierarhi si preoti,chiar daca sunt multi (caci mai bun este ,zice[Scriptura],UNUL care face voia lui Dumnezeu decat mii care o calca),ci [a se aduna] in numele Domnului prin cercetarea si pazirea canoanelor si a lega si dezlega nu la intamplare,ci asa cum cere adevarul si canonul si regula acriviei
===========
Prof Dimitrios Tseleghidis
Profesor al Facultăţii de Teologie,
Universitatea Aristotelică din Tesalonic

2. Succesiunea apostolică
De credinţa apostolică se leagă nedespărțit succesiunea apostolică. Succesiunea apostolică este valabilă doar în Trupul Bisericii, presupunând, neapărat, credinţa apostolică.Prin succesiunea apostolică înţelegem continuarea neîntreruptă a conducerii Bisericii de către Sfinţii Apostoli. Această continuare are un caracter harismatic şi este asigurată prin transmiterea autorităţii duhovniceşti a Sfinţilor Apostoli către episcopii
Bisericii şi, prin intermediul celor din urmă, preoţilor.Modul de transmitere episcopilor autoritatea duhovnicească apostolică se face prin punerea mâinilor (hirotonie).

Dacă, prin urmare, vreun episcop dobândeşte hirotonia în mod canonic, din punct de vedere bisericesc, şi se află, însă, în afara Bisericii datorită credinţei lui greşite, el încetează, de fapt, să aibă succesiune apostolică,

din moment ce aceasta are sens doar în cadrul tainic al Trupului lui Hristos, care este Biserica.În consecinţă, dacă vreun episcop sau vreo Biserică locală, indiferent de numărul de membri, cad din credinţa Bisericii, aşa cum această credinţă a fost exprimată infailibil de Sinoadele Ecumenice, ei încetează să mai aibă succesiune apostolică, pentru că se găsesc deja în afara Bisericii.

http://www.teologie.net/data/pdf/DT-eterodocsi-Biserica.pdf

“Cel ce este cu luare-aminte si ia in serios problema mantuirii sufletului sau se nevoieste, sporeste, rodeste, se hraneste duhovniceste si se bucura ingereste.” (Cuviosul Paisie Aghioritul)

Cartea :  Arhimandrit Justin Parvu Sfaturi ptr monahi, Dialoguri inedite cu pr. Justin : “Catolicii nu pot fi primiti prin mirungere.Ei TREBUIE BOTEZATI . Asa se face in Sfantul Munte. In Molitfelnicele moderne, de dupa Cuza, nu mai e nici o regula dupa canoane, ecumenismul e in floare”

Sf Grigorie Palamas Opere complete III  pag 89 : ” Iar faptul de ‘a deosebi [ adică de a discerne ] în chip drept’ este propiu pentru puțini, și numai pentru cei cu simțurile sufletului deprinse cu deosebirea binelui și a răului.”

Scrisoarea Papei Ioan VIII (†882) către Sf. Fotie cel Mare (†893) despre Filioque

Posted on 28 februarie 2016by ganduridinortodoxie

Vă este cunoscut că trimisul vostru, vorbind cu noi asupra Crezului, a găsit că îl ţinem aşa cum l-am primit de la început, fără a adăuga sau a scoate ceva din el, căci cunoaştem aspra pedeapsă ce merită cel ce ar cuteza a se atinge de el. Astfel, pentru a vă linişti asupra acestei pricini care a fost pentru Biserică o piatră de poticnire, noi vă declarăm încă o dată că nu numai că îl rostim astfel, , dar că osândim chiar pe cei ce, în nebunia lor, au avut cutezarea a lucra altminteri decât la început, drept călcători ai cuvântului dumnezeiesc şi măsluitori ai învăţăturii lui Iisus Hristos, a Apostolilor şi a Părinţilor care ne-au predat Crezul prin sinoade. Noi declarăm că partea lor este cea a lui Iuda, pentru că au lucrat ca şi el, fiindcă dacă ei nu dau morţii însuşi trupul Domnului, totuşi sfâşie pe credincioşii lui Dumnezeu, care sunt mădularele Domnului, prin mijlocirea schismei, dându-i pe ei ca şi pe dânşii morţii veşnice, după cum a făcut nevrednicul ucenic. Socotesc, cu toate acestea, că Preasfinţia Voastră, care este plin de înţelepciune, nu poate să nu cunoască că nu este lesne a face să se primească această părere de toţi episcopii noştri şi a schimba în puţin timp un obicei atât de însemnat care a prins rădăcină atâţia ani. Pentru aceasta noi credem că nu trebuie a sili pe nimenea să părăsească acest adaos făcut la Crez, ci că trebuie a lucra cu cumpătare şi înţelepciune, îndemnând puţin câte puţin a se părăsi această hulire. (…) Se cuvine deci ca Preasfinţia Voastră să nu se smintească prea tare de noi şi să nu se depărteze de sănătoasa parte a trupului Bisericii noastre, ci să lucreze cu râvnă, prin blândeţea şi chibzuinţa sa, la întoarcerea celor ce s-au depărtat de la adevăr, spre a merita cu noi răsplata făgăduită. Închinăciune în Domnul, frate catholic, şi după vrednicie cinstit!

Sursa: Stâlpii Ortodoxiei. Sfântul Fotie cel Mare. Sfântul Marcu Evghenicul. Sfântul Grigorie Palama. ed. Egumeniţa, 2008, pag. 88-89

Degeaba se miră unii ortodocşi de existenta propagandă a Bisericii Romane, de falsa jertfire de sine şi activitatea misionarilor ei şi de stăruinţa surorilor de caritate latine, şi pe nedrept atribuie Bisericii Latine atîta importanţă, ca şi cum după decăderea acesteia de la Biserica Ortodoxă, cea din urmă n-ar fi rămas aceeaşi, ci are nevoie să se unească cu cealaltă.
Sf. Ambrozie de la Optina

Dimitrios Tselenghidis :
În chestiunile dogmatice, după cum se știe, adevărul nu se găsește în majoritatea Arhiereilor sinodali. Adevărul nu este majoritar, pentru că în Biserică adevărul este o realitate Ipostatică. De aceea, și cei care nu sunt de acord cu ea sunt tăiați din Biserică, fiind caterisiți și afurisiți după caz.

Sf Justin Parvu : “ateismul acum este manifestat prin frica de a nu marturisi, prin tacere.”

Sf Justin Parvu : In curand nu vom mai avea la cine sa ne spovedim, foarte putini preoti daca vom gasi si comunicarea va fi anevoioasa.

Invăţătura Sf. loan Gura de Aur cum trebuie să facem sfânta cruce pe piept când ne închinăm
Mulţi din cei fără socoteală, fluturând cu mâna, îşi fac semnul crucii pe feţele lor, dar în deşert
se ostenesc; de vreme ce nu închipuiesc crucea dreaptă pe feţele lor, numai dracii se bucură de
îngâmfarea aceea.
Iar dacă îşi va face cineva cruce dreaptă avându-şi împreunate cele trei degete ale mâinii drepte
şi punând mâna sa pe frunte, apoi la piept şi de aici în umărul drept, iar la urmă în cel stâng,
atunci îngerul văzând se veseleşte de adevărata închipuire a Sf. Cruci pe feţele noastre şi scrie
pe cei ce intră în Biserică, cu frică şi cu credinţă.

Un tânăr l-a întrebat pe duhovnicul său:
-Aş vrea să cunosc cât mai multe despre credinţă şi religie. Am citit multe cărţi, dar nu ştiu care sunt adevărate şi care nu. Unele spun într-un fel, celelalte altfel, eu ce să mai cred?
-Fiule, cea mai mare ispită este cea care îţi încearcă credinţa cu tot felul de cuvinte frumos spuse, dar golite de duh. Ţi-ar plăcea ca cineva să-ţi dăruiască un măr tare, frumos, dar când vrei să-l mănânci să vezi că înăuntru-i tot viermănos şi stricat? Ar fi mărul acela bun de ceva? Aşa sunt şi unele cărţi: ţin mintea ocupată cu tot felul de idei, dar nu hrănesc şi sufletul.

Citeşte cât mai mult, dar caută să fii asemenea albinelor, ce trec din floare în floare şi culeg doar nectarul, nu şi alte lucruri inutile. Culege şi tu, la rândul tău, nectarul cărţilor, caută ce-i folositor în ele şi, de vei ştii să găseşti adevărul în cărţi, vei ştii să-l găseşti şi în viaţă.

Păgânii spun că credinţa nu este logică. Dar, de fapt, credinţa este mai presus de logică. Mintea noastră judecă după cele lumeşti şi nici pe acestea nu-i în stare să le cuprindă. Cele cereşti nu pot fi găsite astfel. Nu căuta cu mintea ceea ce trebuie să cauţi cu sufletul, fiindcă cele ale sufletului numai cu sufletul le poţi afla. Şi ţine minte: degeaba citeşti despre credinţă, dacă nu trăieşti în credinţă!
——-
Sf Ioan Gură de Aur
Aşadar, fapta bună a smereniei dă cinstea cea mai înaltă, precum şi Fiul
lui Dumnezeu S-a smerit pe Sine, spre a întemeia împărăţia Sa cea mare şi a
dobândi milioane şi milioane de slujitori.

Advertisements

“Ascultarea” ce duce in iad

 Până unde merge ascultarea de mai mari – conform Sf. Nicodim Aghioritul

SURSA: http://acvila30.ro/sfantul-nicodim-aghioritul-deasa-impartasire-cu-preacuratele-lui-hristos-taine-partea-a-ii-a-cuvantul-12/

Cuvântul 12

Unii se smintesc că nu ne încredinţăm de cele ce ni le spun şi îndeosebi de cele despre deasa împărtăşire şi aduc pentru apărarea lor trei mărturii: întâi, că sfintele canoane şi poruncile sunt sub puterea arhiereilor; al doilea, că noi nu trebuie să cercetăm pe arhierei, pe învăţători şi pe duhovnici pentru cele ce ni le spun, ci numai să ne supunem în toate cu simplitate; şi al treilea, aduc acel cuvânt apostolesc: “Ascultaţi pe mai marii voştri şi vă supuneţi lor”.

  Faţă de aceste trei părţi ale împotrivirii, noi nu avem nimic asemănător de spus, ca să nu producem cuiva turburare dar a tăcea cu totul fată de acestea, socotim că este vătămător pentru suflet. Deci să vedem ce zic sfinţii, ca să nu se plângă nimenea.

La cea dintâi răspunde Marele Vasile şi zice: “Dacă însuşi Domnul lisus, întru Care a binevoit să se odihnească Tatăl şi în care sunt ascunse toate vistieriile înţelepciunii si ale cunoştinţei; dacă, zic, Acesta Care a primit toată stăpânirea şi judecata de la Dumnezeu şi Tatăl Său, zice că poruncă mi-a dat Tatăl Meu, ce să spun şi ce să grăiesc; si iarăşi: acelea pe care eu vi le grăesc, vi le spun întocmai neschimbate, aşa cum mi le-a spus Tatăl; şi dacă Duhul Sfânt nu grăieşte de la Sine, ci acelea pe care le aude pe acelea le şi spune, cu cât mai cuviincios şi mai sigur pentru mântuirea noastră este a gândi si a face aceasta. Adică a nu călca dumnezeieştile porunci, ci a ne supune lor cu respect.

Iar dumnezeiescul Gură de Aur din însăşi hirotonia arhiereilor dovedeşte că arhiereii sunt supuşi dumnezeeştilor canoane şi porunci, zicând: “Fiindcă arhiereul Legii vechi era căpetenie a poporului şi căpetenie fiind trebuia ca pe cap şă aibă şi puterea (deoarece stăpânirea care nu este supusă altei stăpânire mai înalte este nesuferită, de aceea are pe cap semnul stăpâniei, ca să se vadă că este sub lege); deci porunceşte Legea ca arhiereul să nu aibă capul descoperit, ci acoperit, pentru ca să înveţe capul poporului că are o stăpânire şi mai mare.

De aceea şi în legea Harului când se hirotonesc arhiereii se pune Sfânta Evanghelie pe capul lor, pentru ca să înveţe arhiereul care este hirotonit că primeşte pe capul lui Tiara (mitra) cea adevărată a Evangheliei, adică autoritatea şi ca să mai înveţe că deşi el este cap al tuturor, totuşi este supus legilor Evangheliei, că el, care stăpâneşte peste toţi, este stăpânit de legi; că el legiueşte pentru toţi, dar este stăpânit de lege. De aceea şi viteazul şi sfântul Mucenic Ignatie scrie o epistolă către un arhiereu zicând:Nimic să nu se facă fără părerea ta; iar tu să nu faci nici un lucru fără părerea şi porunca lui Dumnezeu. Deci a avea arhiereul Evanghelia pe capul lui, este semn că se găseşte sub stăpânire.

La mărturia a doua pe care o aduc, ca adică să nu cercetăm noi pe arhierei, pe învăţători şi pe duhovnici, ci să-i ascultăm întru toate, răspunde Marele Vasilie zicând că “propoveduitorul cuvântului, fie el învăţător, fie Arhiereu, trebuie cu multă luare aminte şi cu multă cercare şi cu scop plăcut lui Dumnezeu să spună totdeauna cuvântul şi să facă tot lucrul, ca unul care trebuie să fie cercat prin cuvânt şi prin faptă şi de către supuşii lui.

Si iarăşi: Se cuvine ascultătorilor, care sunt învăţaţi în Scripturi, să cerce cu dreaptă socoteală, acelea pe care le zic dascălii şi câte sunt de acord cu Scripturile să le primească, iar pe cele care nu sunt să le lepede, iar de cei care stăruie în aceste învăţături să depărteze şi mai mult. Si iarăşi, în altă parte zice: Se cuvine ca celor ce au multă cunoştinţă în Scripturi să cunoască pe sfinţi din roadele Duhului Sfânt şi din darurile pe care le au. Si pe cei ce au aceste daruri să-i primească, iar de cei care nu le au să se depărteze. Si iarăşi zice: Nu se cade ca omul să se lase răpit, aşa simplu şi cum s-ar întâmpla de cătră cei ce făţărnicesc adevărul, fără să cerceteze; ci să cunoască pe fiecare după felul învăţăturii şi după oglinda dumnezeieştilor Scripturi. Si iarăşi, se cuvine ca tot cuvântul şi tot lucrul să fie încredinţat şi adeverit cu mărturia de Dumnezeu Insuflatelor Scripturi, ca să le cunoască cei buni şi să se ruşineze cei răi.

La a treia parte a împotrivirii răspunde dumnezeescul Gură de Aur zicând: “Rău lucru este pretutindenea a nu avea cineva stăpân şi cap, ci pricină a multor nenorociri şi început a toată neorânduiala şi turburarea; totuşi nu-i mai mic răul ca cei supuşi să nu se supună stăpânitorului. Dar ar putea spune cineva că se află şi un al treilea rău, când întâistătătorul şi conducătorul s-ar întâmpla să fie rău. Ci eu ştiu că acesta nu este un mic rău, ci mult mai rău decât a nu avea cineva deloc stăpân. Că e mai bine să nu fii condus de cineva decât să fii condus de un stăpân râu. Fiindcă cine nu are un conducător peste el de multe ori se izbăveşte şi de multe ori se primejdueşte; dar cine are întâi-stătător rău, totdeauna se va primejdui, căzând în gropi şi în prăpăstii. Cum dar zice: Ascultaţi pe mai marii voştri şi vă supuneţi lor?

Pricina pentru care Pavel a zis aşa este următoarea. Pentru ca mai înainte a zis despre conducători, aceste laude: “văzând bunele roade ale vieţii lor virtuoase şi împreună petrecerea lor urmaţi-le credinţa”; apoi după ce i-a arătat că sunt drepţi întru toate, a zis: “ascultaţi pe mai marii şi întâistătătorii voştri şi vă supuneţi lor”.
Dar îmi răspundeţi: dacă acela este rău si nu ne supunem, ce se întâmplă? Si în ce spui că este rău întâistătătorul tău? Dacă este greşit în credinţă, fugi de dânsul şi-l părăseşte, nu numai dacă este om, ci si înger din cer dacă ar fi; iar dacă este greşit în viaţa şi faptele lui, nu lua aminte. Această pildă nu o spun dela mine, ci din Sfânta Scriptură. Ci ascultă pe Hristos, care zice: Pe scaunul de învăţătură a Legii au şezut cărturarii şi fariseii; după ce a zis mai înainte multe rele despre ci, atunci a zis: Pe scaunul Legii au şezut. Aşa dar, câte vă vor zice din Lege să faceţi, faceţi-le, dar lucrurile lor rele să nu le faceţi. Ca şi cum ar zice: au vrednicia ca să înveţe, dar au şi viaţă necurată. Voi însă care auziţi, nu luaţi aminte la viaţa lor, ci la cuvintele lor, căci din viaţa lor nimeni nu se poate vătăma. Din ce pricină? Fiindcă sunt cunoscute tuturor şi fiindcă nici acesta care învaţă, oricât de viclean şi păcătos ar fi, nu poate niciodată să înveţe pe oameni să facă cele rele.

Iar credinţa şi învăţăturile cele rele pe care le are, nici nu sunt cunoscute de toţi şi nici nu încetează a le face. De aceea şi porunca pe care a dat-o Domnul: nu judecaţi ca să nu fiţi judecaţi, se referă la viaţă şi nu la dogmele credinţei.
Si iarăşi îmi spui în altă parte: dar cutare şi cutare om, blândul acela, sfinţitul acela, prea înţeleptul acela face aşa şi aşa. Omule, nu-mi spune mie despre acest prea blând, prea înţelept, evlavios sau sfinţit, ci dacă vrei spune că este Petru sau Pavel sau înger din cer. Chiar dacă sunt aşa de mari sfinţi, eu nu mă grijesc de vrednicia feţelor; deoarece eu nu citesc lege şi poruncă de rob, ci lege împărătească. Iar când se citesc scrisori împărăteşti, toată vrednicia robilor să înceteze. De ce îmi aduci de faţă pe cutare şi pe cutare? Dumnezeu nu te va judeca după lenea slugilor celor împreună cu tine, ci după porunca dumnezeieştilor sale legi. Am poruncit, îţi va zice în ziua Judecăţii; trebuia să te supui poruncii Mele şi nu să pui înainte pe unul sau pe altul şi să cercetezi răutăţile altora.

Dacă şi marele împărat David a căzut într’un păcat, oare tu nu te temi ca să nu cazi? Cu adevărat este mare primejdie. De aceea se cuvine să luăm aminte. Si nu numai virtuţile sfinţilor să le imităm, ci dacă şi lor, ca nişte oameni, li s-a întâmplat vreo nepăsare sau călcare a legii, noi trebue să ne ferim de ele, deoarece nu vom fi judecaţi de cei împreună cu noi slujitori, ci de Stăpânul şi Dumnezeul nostru, Căruia îi vom da seamă pentru toate cuvintele şi faptele noastre.

Si sfinţii la fel grăesc. Ci noi, fraţilor, fiindcă la pace ne-a chemat pe noi Domnul, trebuie să ne supunem şi arhiereilor şi duhovnicilor şi dascălilor noştri, pentru vrednicia pe care o au dela Dumnezeu. Iar dacă cineva dintr’înşii ar face ceva fără dreaptă judecată sau ne-ar împiedeca de a face vreun lucru plăcut lui Dumnezeu, noi să nu încetăm a-i cere şi a-l ruga, până-când îl vom convinge ca să se facă voia lui Dumnezeu, pentru-ca să domnească pacea între noi să stăpânească unirea şi înţelegerea, ca să fie dragoste între păstori şi oi, între arhierei şi creştini, între clerici şi mireni, între întâistătători şi supuşi; ca să fie departe de noi smintelele, turburările, schismele, despărţirile. Deoarece acestea sunt stricătoare a sufletelor noastre, a caselor, a bisericilor şi a toată obşteasca petrecere. In scurt ca să fim toţi un trup şi un duh, toţi cu o singură nădejde, cum am şi fost chiemaţi, ca şi Dumnezeul păcii să fie cu noi.
——-
Sf Adrian Fageteanu
” Aici spune un lucru foarte important, foarte important: „dacă vreun episcop sau preot va boteza a doua oară pe cel ce era botezat adevărat sau nu va boteza pe cel botezat de eretici, care nu se botează în numele Sfintei Treimi, să se caterisească ca unu ce-şi bate joc de Crucea si de moartea Domnului nefăcându-se demn de preot adevărat, ci popă mincinos“. Deci cine spune cuvântul ăsta „popă mincinos“? Duhul Sfânt! Poate să fie stareţ, episcop, patriarh, sau orice ar fi. Atunci poţi ieşi de sub ascultarea lui.
——
___________
Sf.Arsenie Boca : De Dumnezeu ascultăm necondiționat toată viața și fără abatere. Dacă însă povățuitorii noștri după Dumnezeu, stareții și duhovnicii, devin eretici și, ca atare, se încarcă din partea Bisericii cu pedeapsa afurisirii sau caterisirii, atunci suntem dezlegați de ascultarea lor, pentru că ei au strâmbat dreapta credință și PRIN CONȘTIINȚA LOR NU SE MAI EXPRIMĂ VOIA LUI DUMNEZEU. Dar ascultarea de Biserică nu încetează.( cartea Părintele Arsenie Boca – o viață închinată schimbării vieții noastre – 2012,edit. Agaton,pag.284)

Citate din Ortodoxie

întrebarea 30

Ce înseamnă: “Puteți bea paharul pe care Eu îl beau și vă puteți boteza cu Botezul cu care Eu mă botez“?218 (218 Marcu 10, 38).

Care este deosebirea între pahar și botez?

Răspuns

Botezul Domnului este chipul ostenelilor noastre de bunăvoie pentru virtute, prin care ștergând petele de pe conștiință, omorâm de bunăvoie înclinarea voii noastre către cele ce se văd. Iar paharul este chipul încercărilor fără de voie, care vin asupra noastră în timpuri de strâmtoare pentru că stăm în slujba adevărului și prin a căror suportare, punând dorul după Dumnezeu mai presus chiar și de viață, primim de bunăvoie până chiar și moarte silnică a ființei noastre (1). Prin urmare aceasta este deosebirea între Botez și pahar, că Botezul face moartă aplecarea voinței noastre spre plăcerile vieții, de dragul virtuții, iar paharul convinge pe cei evlavioși să pună adevărul mai presus chiar și de viață. Paharul l-a pus înainte de Botez, deoarece virtutea este pentru adevăr, nu adevărul pentru virtute (2). De aceea cel ce cultivă virtutea pentru adevăr, nu e rănit de săgețile slavei deșarte; dar cel ce se străduiește după adevăr de dragul virtuții, deschide în sine culcuș părerii de sine a slavei deșarte.[38]
[38] Preot Stavrofor Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Filocalia…, Vol. III, Ed. cit., pp. 140-141
———-
„Prin Duhul Sfânt cunoaștem iubirea lui Dumnezeu pentru noi… Cel care nu‑i iubește pe oameni, până şi pe vrăjmașii săi, dovedește că n‑a cunoscut pe Dumnezeu, nici n‑a cunoscut cât de mult ne iubește și cu cât dor așteaptă ca toți oamenii să se pocăiască și să se mântuiască.“
Sfântul Siluan Athonitul
——-
LIPSA DE SENS – problema omului modern
“In zilele noastre, multi oameni, inclusiv copii si adolescenti, sufera de pe urma pierderii propriului sens si a valorilor fundamentale ale existentei. Sensul vietii lor devine tulbure si primitiv, iar tonusul vital – inert si apatic. Se petrece o catastrofica saracire a valorilor duhovnicesti si o goana fara noima dupa bunuri materiale de prisos, de dragul carora oamenii sunt gata de orice, mergand pana la crime monstruoase. Experienta harica a nevoitorilor ortodocsi da marturie despre faptul ca FARA LEGATURA INTERIOARA CU DUMNEZEU LIPSESTE SENTIMENTUL PLINATATII EXISTENTEI, se dilueaza reazemurile si scopurile existentei omului.”     (Konstantin V. Zorin – Scoala-te si umbla: pasi spre insanatosire)
——–
Sfântul Ioan Gură de Aur : „Trebuie a asculta de învăţători şi de preoţi, şi a nu-i judeca, chiar de ar avea o viaţă urâtă; dacă însă credinţa le e greşită, atunci nu trebuie doar să nu-i ascultăm, ci şi să fugim de ei, şi să-i judecăm” (Omilia a II-a la Ep. II Timotei).
———-
Despre duhovnic Sf Nicodim Aghioritul : La a treia parte a împotrivirii răspunde dumnezeescul Gură de Aur zicând: “Rău lucru este pretutindenea a nu avea cineva stăpân şi cap, ci pricină a multor nenorociri şi început a toată neorânduiala şi turburarea; totuşi nu-i mai mic răul ca cei supuşi să nu se supună stăpânitorului. Dar ar putea spune cineva că se află şi un al treilea rău, când întâistătătorul şi conducătorul s-ar întâmpla să fie rău. Ci eu ştiu că acesta nu este un mic rău, ci mult mai rău decât a nu avea cineva deloc stăpân. Că e mai bine să nu fii condus de cineva decât să fii condus de un stăpân rău. Fiindcă cine nu are un conducător peste el de multe ori se izbăveşte şi de multe ori se primejdueşte; dar cine are întâi-stătător rău, totdeauna se va primejdui, căzând în gropi şi în prăpăstii.
——–
“Biserica noastra, omeneste vorbind, nu a fost ingenuncheata nici de comunism, nici de prigoanele lui Traian si Diocletian, ci a fost ingenuncheata numai de nepurtarea de grija a purtatorilor de rasa.” (Parintele Efrem de la Vatoped)

——
DESPRE CADEREA IN NESIMTIRE
“Omul e dotat cu perceptie sensibila (simtirea) si cu minte, ca prin ele sa sesizeze realitatea. Normal ar fi ca simtirea sa fie numai un prilej prin care ratiunea, ca functie discursiva a mintii, sa ia cunostinta de ratiunile divine ce se ascund in lucruri. Deci, simtirea trebuie sa stea in slujba mintii. Cand nu se intampla aceasta, simtirea lucreaza singura, nepreocupandu-se decat de aspectul vazut, frumos la vedere si gustos la mancare, al lucrurilor… Lumea devine astfel pur materiala, se ingusteaza pentru un astfel de om numai le cele vazute si materiale, nu se mai stravede nici Dumnezeu. Omul se reduce astfel la lucrarea simtirii si devine numai simtire, pofta si manie sau numai patima si irationalitate… Legatura omului cu Dumnezeu se imputineaza, imputinandu-se si viata lui launtrica… Cu cat uita mai mult de Dumnezeu, cu atat se saraceste si se denatureaza viata omului.”                               (Sf. Maxim Marturisitorul)
——–
Sf.Ioan Gura de Aur : Iarasi zice Scriptura, ca oricine jura, desi nu jura stramb, totusi face nedreptate (Matei 5, 37).
——–
“Nu zice ca se poate castiga virtutea fara necazuri; caci virtutea neprobata in necazuri nu este intarita.”                     (Sf. Marcu Ascetul)
———
după Anastasie Sinaitul ce
zice: „Dacă Creştinul va mărturisi noroc, a căzut din dogma şi Credinţa creştinilor”(Întreb. 19).
———
Sf.Nicodim Aghioritul Hristoitia pag.346 : “235. Pentru strigoi
Încetaţi de a mai crede că sunt stafii (strigoi) şi năluciri în izvoară şi la fântâni, noroace şi
temelii bune şi „Bau!” (care sperie copiii). Pentrucă, cine crede că sunt noroace şi călcări cu
piciorul bune şi alte năluciri, cade din dogma şi credinţa creştinească”
———–
[34] Anastasios Sotirios Tzavaras, Amintiri despre Batranul Porfirie, parintele nostru duhovnicesc, stravazator si inainte-vazator, Editura Bunavestire, Bacau, 2002, editia a-II-a revazuta, p. 42.

Batranul Porfirie al grecilor, isi amintea un ucenic, spunea: “Unii teologi, spune parintele, sunt teologi doar dupa diploma, fiind in realitate niste teologi-neteologhisiti”[34].
———
” Eu condamn ecumenismul si il consider nu doar o erezie ci o pan-erezie – un cuib al tuturor ereziilor si relelor credinte… Ecumenismul este indreptat impotriva Ortodoxiei. El reprezinta cel mai mare pericol, deopotriva cu necredinta epocii noastre, divinizand afectiunile si placerile materiale “. Patriarhul Nicolae VI al Alexandriei
———
declaratie Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Bulgare pe 21 aprilie 2016:

“In afara de ” Sfanta Biserica Ortodoxa nu exista alte biserici, ci doar erezii si schisme, iar a numi acestea „biserici” este,  teologic, dogmatic si canonic, total gresit”

Biserica Bulgara proclama ca Biserica Ortodoxa se sub intelege ca niciodata nu si-a pierdut si nu poate sa-si piarda unitatea, ca aceste erezii si schisme ce au urmat simplu cad din Biserica, si prin “pocainta, poat fi primite
in Biserica… Sfanta Biserica Ortodoxa, care e Una si Unica, n-a pierdut niciodata unitatea in credinta si partasia Duhului Sfant si va dura pana la sfarsitul vremurilor. Domnul a spus ca “portile iadului nu o vor birui””

Păstorii Bisericii proclama ca nu pot lua parte la oricare organizatie care vede Ortodoxia simplu ca ” una din multele sau ca o RAMURA a Singurei Biserici, care cauta o cale si se lupta pentru a ei refacere prin acest Consiliu Mondial al Bisericilor”
———-
Sf.Ambrozie cel Mare, Tilcuiri la Facere pag.71,73 : “Rebeca…a luat cerceii de aur și brățările pe care le-a trimis Avraam …..89. Poate că auzind acestea, voi, fiicelor, care rîvniți la darul Domnului, vă veți sili și voi să purtați cercei și brățări și să ziceți : Pentru ce ne oprești, o, episcope, să avem parte de ce a primit în dar Rebeca, de vreme ce ne povățuiești să fim asemenea Rebecăi? Însă Rebeca nu avea acești cercei și aceste brățări ce seamănă adesea vrajbă în biserică și de multe ori se pierd. Alți cercei avea și alte brățări, pe care, o, de le-ați avea și voi! Cerceii Rebecăi sunt pecețile auzului celui plin de evlavie și brățările Rebecăi sunt podoabele faptelor sale. Astfel de cercei avea, care nu îngreunau urechea, ci o desfătau, astfel de brățări, care nu împovărau mîna cu aurul cel materialnic, ci o faceau ușoară prin purtarea cea duhovnicească. De aceea, întru astfel de podoabă fiind, a plăcut și fratelui, și părinților. Ia și tu cerceii pe care ti i-a lăsat Avraam, ia încă și brățările! Ascultă cuvintele Domnului Dumnezeului tău, precum Avraam însuși le asculta! Urmează poruncile Sale, după cum însuși s-a grăbit a le împlini!
————-
“Postul acela este adevarat, care este prezent in toate, pe toate le curateste si pe toate le vindeca.”                          (Sfantul Grigorie Palama)

———-
„Strânge comori şi nu ştie cui le adună pe ele” (Psalmi 38, 10). Aceasta e deşertăciunea deşertăciunilor: cu cele agonisite cu multă trudă şi din munca săracilor, ziduri strălucite şi de preţ am înălţat; multă adunare de aur şi argint şi vase de mult preţ şi veşminte scumpe; cu osteneala trudiţilor am hrănit fiare sălbatice şi câini, şi de podoaba cailor m-am îngrijit; şi mai multă purtare de grijă am avut de acestea, decât de sine şi de vecin. Mulţime de robi şi tabere de slugi, mândrie, trufie, pretutindeni cu mărire deşartă am umblat, din care asemeni unui izvor ies nenumărate amărăciuni.

(Povățuiri creștine pentru tineri, Colecție îngrijită de Ignatie Monahul, Editura Anastasia, București, 2001, p. 217)
——–
Cheia e in interpetarea ortodoxa a versetelor unitate in adevar nu in minciuna , unitate in adevarul dogmelor Arh. Alexiev : “Ecumenistii evita staruitor sa citeze cuvintele Mântuitorului adresate lui Dumnezeu-Tatal: “Sfinteste-i cu adevarul Tau: Cuvântul Tau este adevarul!” (In. 17, 17), caci în aceste cuvinte Adevarul este subliniat ca o calitate indispensabil a unitatii. Fericitul Teofilact talmacete astfel aceste cuvinte: “Pastreaza-i în dreptatea cuvântului si dogmelor. Povatuiete-i si învata-i adevarul. Caci sfintenia sta în pastrarea dogmelor celor drepte.
———–
Sf. Ambrozie: Talcuirea Apocalipsei
Duhul Sfant vorbeste prin gura sfintilor. Foc iese din gura lor si mistuie pe vrajmasii lor, care vor distruge doctrina acelora care sunt cu antihrist. Si Enoh si Ilie ii vor scoate de sub mana lui Antihrist si a slugilor lui si ii vor face pe oameni cu mintea sanatoasa.
——–
——–
——-
Sinod VI Ecumenic Canon 62 :  …hotărâm ca nici un bărbat să se îmbrace cu podoabă muierească, sau muierea cu cea cuvenită bărbaţilor…

Deci cei ce de acum înainte ceva din cele mai înainte zise s-ar apuca să facă, după ce s-au înştiinţat de acestea, aceştia de vor fi clerici, poruncim să se caterisească, iar de vor fi mireni, să se aforisească.

Tâlcuire

…Hotărăşte însă pe lângă acestea, ca nici vreun bărbat să îmbrace haină muierească, nici muierea haină bărbătească;…Deci oricare de acum înainte, după ce s-a înştiinţat de acestea, s-ar apuca întru ştiinţă a face ceva din drăciile şi elineştile faptele acestea, de va fi cleric, să se caterisească, iar mireanul, să se aforisească.

Podoabă, Haină = pantaloni ,Sf. Vasile Novikov
Pravila Bisericească Ierom.Nicodim Sachelarie
AFURISIREA este excluderea clericului sau a credinciosului din Biserică, când nu vor să se supuie superiorilor lor sau calcă învățăturile Bisericii din rea voință

Sf Nicodim Aghioritul :

298. Toţi creştinii se cade a primi cu bucurie mustrările cele spre mântuire de la fraţii lor…cei mustraţi nu se cade să se mânie şi să se întristeze, ci să socotească mustrările fraţilor lor ca o doctorie, iar pe ei să-i socotească ca pe nişte doctori şi nu ca pe nişte vrăjmaşi, precum sfătuieşte dumnezeiescul Hrisostom(Sf Ioan Gură de Aur) : ,,Nici cel ce mustră nu trebuie să se mânie, căci aceasta nu este îndreptare, ci arătată patimă, nici cel mustrat să nu se
întristeze, că ceea ce se lucrează este vindecare, nu vrăjmăşie… că dacă doctorul, arzând rănile, nu se judecă, ci măcar deşi îi doare pe cei ce îi ard şi-i taie, dar ei îi au ca pe nişte făcători de bine pe cei ce le vindecă rana aceasta. Cu mult mai mult, cel ce primeşte mustrarea aşa trebuie să rabde cu bunăvoinţă şi să privească ca pe un doctor pe cel ce îl îndreptează şi nu ca pe un
vrăjmaş” (Omil. 44, la cea I Corint.).

299. Pentru care pricină are trebuinţă omul de mustrare si sfătuire
Iar pricina pentru care se face mustrarea este: 1) pentru că omul este fireşte nedesăvârşit
şi nu poate să înţeleagă de la sine cele ce i se cuvin, de aceea are trebuinţă şi de sfătuirea altora,
deşi ar fi mai mici, spre împlinirea nesăvârşirii lui, pentru care a zis dumnezeiescul Hrisostom:
„Firea omenească, de multe ori, multe lucruri nu le cunoaşte şi mulţi oameni de multe ori, ca să
nu se arate că au trebuinţă de sfatul altora, au socotit mai bine să lepede folosul cel din
învăţătură sau după ce au primit sfătuirea, spre a-şi îndrepta păcatul, au voit mai bine să nu fi
ştiut decât să ştie, necunoscând ei că nu a şti cineva este rău, ci a nu şti este lucru defăimat; nu a
învăţa, ci a fi necunoscător… Căci este în adevăr şi prea cu putinţă ca şi de la un om nebăgat în
seamă să aflăm ceva trebuincios, care de multe ori la oamenii cei mari şi înţelepţi nu se află. Pe
care însă cunoscând-o bine şi Moise, a ascultat cu toată luarea aminte şi blândeţea pe slujitorul de idoli (adică pe socrul său, Iotor) care îl sfătuia şi zicea: „ … ascultă-mă şi-ţi voi da sfat
etc. (leş. 18,19, Cuv. 13, către cei ce l-au clevetit pentru lungimea precuvântărilor).

De aceea trebuie alt frate să-l mustre şi să-i arate greşeala lui, ca să priceapă şi de a
greşit în adevăr prin cuvânt sau prin lucru, îndreaptă-se şi altă dată să nu mai greşească, iar
dacă n-a greşit, să dea răspuns, precum zice Sirah: „Mustră pe prieten, ca nu cumva să fi făcut
aceea şi de a făcut, mai mult să nu facă. Mustră pe prieten ca nu cumva să fi zis şi de a zis, mai mult să nu zică” (Sir. 19, 13-14). Deci, pentru această firească iubire de sine, oricine vede cum
că toţi, cei mici şi cei mari, cei simpli şi cei cu dregătorii, se cade a primi mustrările cele aduse lor de alţii cu chip sfătuitor, deşi ei ar fi înţelepţi şi de bun neam, iar cei ce sfătuiesc neînţelepţi
şi de neam de jos; fiindcă cel ce primeşte mustrarea se rătăceşte, precum zice Solomon:
„învăţătura nemustrată rătăceşte” (Pild. 10,18).

300. Că a celor răi este a nu primi mustrările
David, care a fost şi împărat, şi înţelept? Şi la care altul a descoperit Dumnezeu cele ascunse şi nearătate de
înţelepciunea Lui? „Că cele nearătate, zice, şi cele ascunse ale înţelepciunii tale mi-ai arătat mie” (Ps. 50); cu toate acestea, când l-a mustrat Natan, nicidecum nu s-a mâniat, nici s-a tulburat,
ci îndată a primit mustrarea cu bucurie şi s-a defăimat pe sine şi s-a căit şi s-a îndreptat Pentru care şi zicea: „Certa-mă-va Dreptul cu milă şi mă va mustra” (Ps. 140, 6).

– (Primeste mustrarea si de la curvari)
Şi care altul este mai mare întru sfinţenie şi dreapta socoteală că Cuviosul Efrem Şirul? Cu toate acestea, ducându-se în cetatea Edesa, a întâlnit o femeie curvă şi uitându-se în faţa ei
şi ea asemenea căutând la el, a întrebat-o pentru ce îl priveşte aşa cu ochii neclintiţi, iar ea răspunzând a zis: „Mie mi se cade să te privesc aşa cu luare aminte, că din tine, bărbatul, m-am
luat, iar tu nu mă privi, ci mai vârtos în pământ să cauţi, că din dânsul te-ai luat”. Această înţeleaptă mustrare auzind-o de la curvă, Sfântul foarte mult s-a folosit şi a slăvit pe Dumnezeu,
precum zice Grigorie Nisis în lauda pe care i-o împleteşte: “Deci, după ce fără veste înţeleptul Efrem a auzit aceasta, mărturisea că foarte mult s-a folosit, proslăvind nemărginita putere a lui
Dumnezeu care dăruieşte înlesnirile mântuirii de unde nu aşteaptă cineva” (Tom 3).

Marele Părinte Vasile? Cu toate acestea, el scrie episcopilor de lângă mare, că dacă ei îl vor mustra, el adică îşi va cunoaşte greşeala sa, iar aceia vor lua plată de la Dumnezeu, ca unii ce au arătat greşeala lui cea ascunsă, „căci noi,
mustrându-ne, vom cunoaşte păcatul nostru şi voi după mustrare veţi avea iertare de la Domnul, fiindcă vă deosebiţi şi nu vă împărtăşiţi cu noi, păcătoşii, şi cei ce ne-au mustrat vor avea şi plată, vădindu-ne răutatea noastră cea ascunsă” (Epist către episcopii paralioţi). Căci a oamenilor smeriţi este a iubi pe cei ce îi mustrează şi a-i numi prieteni adevăraţi şi credincioşi, precum zice
Solomon: „Mustră pe cel înţelept şi te va iubi pe tine… arată dreptului şi va adăuga a primi
(Pild. 9, 8); şi într-alt loc zice acelaşi: „Cel ce mustră căile omului har- va avea mai mult
decât cel ce se îmbunează cu limba” (Pild. 28, 23), precum, dimpotrivă însă, a oamenilor celor răi şi mândri este a urî pe cei care îi mustrează şi a-i socoti de vrăjmaşi, precum, zice acest Solomon:,,Nu mustra pe cei răi, ca să nu te urască” (Pild. 9, 8); şi Sirah: „Omul păcătos se fereşte de mustrare” (Sir. 32, 18). A zis, de asemenea, pentru aceasta şi Proorocul Amos: „Urât-au în porţi pe cel ce mustră şi de cuvântul cel cuvios s-a scârbit” (Am. 5,10).
Asemenea încă a zis despre ei şi Teologul Grigorie: „Cei ce au mai multă îndrăzneală decât noi şi sunt mai dârji, pe faţă şi fără ruşine ne purtăm către păcat şi către slujitorii lui… şi pe cei ce se cădea a-i iubi, ca asupra unor vrăjmaşi ne răzbunăm” (Cuv. răspuns). Iar voi, fraţii mei creştini, păziţi-vă pentru dragostea lui Hristos, să nu urâţi mustrările cele spre îndreptare, nici să socotiţi vrăjmaşi pe cei ce vă mustrează ca să vă îndreptaţi, ci mai cu seamă să-i socotiţi ca pe cei mai
întâi şi mai buni prieteni. Ce zic? Şi metanii încă se cade a le pune lor şi mulţumiri multe să le aduceţi pentru mustrările ce vă fac.

Căci, cuvintele tale le-am ascultat nu ca pe nişte cuvinte omeneşti, ci ca si cum ar fi fost de la Dumnezeu, căci este scris: Nu sunteţi voi care grăiţi, ci Duhul lui Dumnezeu care locuieşte întru voi; şi precum zice David: „Dumnezeu a grăit întru sfinţii săi“, fără numai rog pe sfinţia ta, să te rogi lui Dumnezeu pentru porunca dragostei, ca să mă aducă la cunoştinţa adevărului, care îţi va da şi plată însutită pentru frăţeasca dragoste, căci zice Dumnezeu: „Cel ce
va face om vrednic din nevrednic, acesta va fi ca gura Mea”. „Adică, omul care scoate pe fratele său din rătăcire la adevăr şi din răutate la fapta bună cât este după puterea lui, pe mine mă
imitează. Dar cuvioşia ta, părinte sfinte, ai făcut toate acestea câte au fost după putinţa ta şi pe mine m-ai făcut fără de răspuns; căci este scris: De nu voi veni şi voi grăi lor, păcat nu vor avea; deci acum când le-am grăit, nu mai au motiv ca să se dezvinovăţească de păcatele lor”.

dar cel ce cu acest fel de smerenie primeşte mustrările fratelui său, acesta primeşte şi iertarea păcatelor sale. Şi aceasta o dovedeşte pe de o parte Marele Vasile, iar pe de alta, Sf. Ioan Scărarul; căci Marele Vasile, tâlcuind acel evanghelicesc grai
care zice: „Dacă doi dintre voi se vor uni pe pământ, pentru tot lucrul ce vor cere se va face lor, zice: Acest pasaj, lămureşte că pentru cel ce mustrează pe păcătos şi pentru cel ce primeşte mustrarea face cuvântul… Că dacă cel mustrat se umileşte cu sufletul şi se învoieşte cu scopul celui ce-l mustră pentru tot lucrul, adică pentru orice păcat de vor cere iertare, se va dărui lor de la iubitorul de oameni Dumnezeu” (Hot. pe scurt 261); iar dumnezeiescul Ioan zice acestea: „Dacă cineva cu multă osteneală sau fără osteneală a primit mustrarea, acesta va primi şi iertare greşelilor sale” (Cuv. 4). De altfel, cine nu primeşte cu smerenie mustrările acesta nu va lua iertare
păcatelor, ci legătură, precum zice Sfântul Vasile: „Căci, de nu se vor uni cel mustrat cu cel care îl
mustrează nu vor lua iertare, ci legătură, după cea scrisă: Căci, câte veţi lega pe pământ vor fi legate
şi în cer” (tot acolo). Şi ca să zic într-un cuvânt mai cuprinzător: cine nu primeşte mustrările,
acesta nu-şi voieşte mântuirea şi numai pe sine se pierde, precum a zis cel al Scării: „Dacă
cineva n-a primit mustrarea cu dreptate sau cu nedreptate, acesta s-a lepădat de mântuirea
sufletului său” (Cuv. 4). Şi alt Părinte a zis iarăşi: „Cel ce se leapădă de mustrare şi-a arătat patima sa; adică, cel ce nu primeşte mustrarea arată că are patima acelei răutăţi pentru care se mustrează şi de aceea nu primeşte mustrările“.
Pentru aceasta deci, fraţii mei iubiţi, toţi mici şi mari, să primim cu bucurie sfaturile şi
mustrările fraţilor noştri ca pe un semn al dragostei şi prieteniei lor către noi, precum este scris în
Sf. Apocalips: „Eu ori pe câţi îi iubesc îi mustrez şi îi cert”(Apoc. 3, 19). Căci cel ce
primeşte sfătuirile, acela este cuminte şi înţelept, iar cel ce nu ascultă sfatul altuia, acesta este nebun şi fără minte, precum zice Solomon: „Căile nebunilor drepte sunt înaintea lor, iar cel
înţelept ascultă sfatul“(Pild. 12, 16). Ce zic? Câţi primesc şi iubesc mustrările, aceştia îşi îndreptează viaţa lor şi se învrednicesc de bun sfârşit, iar câţi, din contră, urăsc şi nu primesc mustrările şi petrec viaţă rea vor lua sfârşit necinstit şi ruşinos, precum zice Solomon: „Cei ce urăsc certările se vor sfârşi cu ruşine” (Pild. 14, 10); iar Marele Vasile zice: Că cei ce urăsc
pe cei drepţi, fiindcă îi mustrează, aceştia sunt păcătoşi şi pentru urâciunea lor în mai multe
păcate se prăpăstuiesc, că tâlcuind el zicerea acelui psalm: ,Cei ce urăsc pe cel drept vor greşi” (Ps. 33), aşa zice: ‘ Fiindcă trăiesc în păcate, pentru aceasta urăsc pe cel drept. Căci,
ca şi cum ar fi o linie dreaptă caracterul dreptului, aşa şi ei se mustrează când va sta lângă dânşii cel mai bun. Şi fiindcă trăiesc în păcate, se poartă cu chip urât spre cel drept, pentru frica mustrării, iar fiindcă îl urăsc, se încurcă iarăşi pe sineşi cu păcatele”.
Să ne îngrijim, ca să ajutăm pe fraţii noştri şi să-i îndreptăm, deoarece folosul fraţilor noştri
este şi al nostru. Şi îndată ce se va lumina de ziuă şi vrem să ieşim din casele noastre, cel întâi
gând şi scop să-l avem, cum am putea scăpa pe fratele nostru din primejdie, nu numai din cea
trupească, ci mai mult din cea sufletească, pe care i-o face diavolul, precum ne porunceşte Sf.
Ioan Gură de Aur, zicând: „Pentru aceasta vă rog, îndată ce se va lumina de ziuă ieşind din casele
noastre, numai acest singur scop să-l avem şi mai cu seamă această silinţă, cum am putea scăpa
din primejdie pe cel ce se primejduieşte: nu zic numai pentru primejdia cea simţită, că aceasta
nici este primejdie, ci pentru cea sufletească pe care o aduce diavolul asupra oamenilor”
(Omil. 59, la Matei).
Şi precum când se luminează de ziuă, fieştecare meşter sau neguţător se sileşte cum să-şi
înmulţească trupeasca lui bogăţie cu noi câştiguri, aşa să se silească tot creştinul cum să-şi
înmulţească duhovniceasca lui bogăţie prin câştigul mântuirii fratelui său, fiindcă atât de scump
lucru este sufletul omului şi atât de scumpă este mântuirea lui, încât pentru un suflet nu este toată
lumea vrednică, precum a zis Domnul (Marcu 8, 36). Pentru suflet s-a făcut toată zidirea, pentru
suflet s-au dat Legea, proorocirile şi Evanghelia, pentru suflet, slujirile îngerilor, Strămoşii,
Proorocii, Apostolii, Drepţii, cele ce sunt şi cele viitoare. Şi ca să zic pe cea mai mare, pentru
mântuirea sufletului, însuşi Fiul lui Dumnezeu s-a pogorât pe pământ şi s-a făcut om, a ostenit şi a
flămânzit, a însetat şi a pătimit atâtea patimi, s-a răstignit şi şi-a vărsat tot Sângele Său, a murit
şi s-a îngropat, precum a zis Auritul Sfânt: „Socoteşte, pentru ce s-au trimis Proorocii, pentru
ce Apostolii, pentru ce Drepţii, pentru ce de multe ori s-au trimis îngerii, pentru ce însuşi Cel
Unul Născut Fiul lui Dumnezeu a venit? Nu ca să mântuiască pe oameni?
Nu ca să aducă pe cea rătăcită la calea cea dreaptă? Fă şi tu aceasta după puterea ta; arată-ţi toată sârguinţa şi grija ta, pentru aducerea celor rătăciţi” (Cuv. 5 asupra iudeilor). Şi iarăşi
zice: „Atât de iubit lucru lui Dumnezeu este sufletul omului, încât nici de însuşi Fiul Său nu s-a
milostivit” (Omil. 59, la Matei).
Pentru aceea, dacă numai un singur suflet se va câştiga şi mântui prin noi, poate să şteargă
multă povară a păcatelor noastre şi să facă răscumpărare sufletului nostru în ziua judecăţii, precum
zice acest Grăitor de Aur: „Se poate de multe ori un suflet de se va câştiga, să piardă mulţime
multă de păcate şi să se facă pricină de a se mântui sufletul nostru în ziua judecăţii” (Cuv. 5
asupra iud.). Ce zic? Dacă cineva dintre noi va putea prin sârguinţa sa să facă cinstit şi vrednic vreun om din cei ce erau mai înainte necinstiţi şi nevrednici pentru păcat, acesta va fi ca gura lui
Dumnezeu. Şi aceasta n-a zis-o îndată vreun prooroc sau apostol, ci însuşi Dumnezeu prin
Proorocul Ieremia: „Şi de vei osebi pe cel ce este cinstit de cel ce este necinstit, ca gura Mea vei
fi” (Ier. 15, 19)54.
Să mai zic încă şi altă vrednicie mai mare a celor ce îndreptează pe fraţii lor? Ascultaţi:
Domnul nostru Iisus Hristos, om fiind, a. luat de la Cel fără de început al Său Părinte, întru
moştenirea şi împărăţia Sa, toate neamurile oamenilor şi toate marginile pământului care erau
robite în stăpânirea diavolului: „Si voi da ţie, zice, neamurile, moştenirea ta, şi biruinţa ta,
marginii pământului” (Ps. 2, 6) şi aceasta vrând să o arate, a zis-o singur după înviere: „Datumi-s-a toată puterea în cer şi pe pământ” (Mat. 28, 18). Pentru aceasta, a trimis deci la toate
neamurile pe dumnezeieştii Săi Ucenici şi Apostoli, ca să supună sub stăpânirea şi împărăţia Lui
toate neamurile. „Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile” (Acolo 19). Iar dumnezeieştii
Apostoli, mergând şi învăţând pe oameni credinţa cea în Hristos, în felul acesta i-au supus lui
Hristos şi aşa au micşorat şi desfiinţat stăpânirea diavolului, iar împărăţia şi Stăpânirea lui Iisus
Hristos au lăţit-o, au înmulţit-o şi au mărit-o.

301. Cei ce îndreptează pe fraţii lor lărgesc împărăţia lui Hristos şi micşorează pe a diavolului
De o asemenea cinste sunt şi cei ce acum se nevoiesc şi se silesc cum ar ridica pe fratele lor
din păcat, cum l-ar îndrepta şi cum l-ar face să se supună, să asculte poruncile lui Hristos şi să
umble pe calea faptei bune şi a împărăţiei cerurilor. Şi aceştia, zic, se aseamănă cu Sf.
Apostoli, că micşorează şi pierd stăpânirea diavolului, lărgesc, înmulţesc şi măresc hotarele
împărăţiei şi Stăpânirii lui Iisus Hristos, căci prin mijlocirea lor, fac pe Hristos să împărătească
întru oameni şi să-i stăpânească cu ascultarea şi păzirea poruncilor Lui. Şi prin urmare, în felul
acesta pricinuiesc Stăpânului şi împăratului Hristos mare slavă şi cinste.

deci, cei ce se silesc în tot chipul şi se nevoiesc să îndrepteze pe fratele lor, se fac pricinuitori a se lărgi toată împărăţia SF. TREIMI
şi a se slăvi şi cinsti toată cea mai presus de fiinţă şi fericită TREIME. O, slavă! O, mărire! O,
vrednicie a celor ce îndreptează pe fraţii lor!
Drept aceea cunoscând, iubiţii mei fraţi, că în adevăr faceţi slujbă apostolească, când îndreptaţi
şi ajutaţi la mântuirea fraţilor voştri 1), nu fiţi fără grija, rogu-vă, de a săvârşi aceasta cu lucrul, cu
cuvântul şi prin alt chip, cum ar fi şi cum veţi putea, ca şi după moarte deopotrivă cu Apostolii
să vă încununaţi şi să staţi cu îndrăzneală înaintea împăratului Hristos care are să vă slăvească în
ceruri, deoarece şi voi pe pământ, prin îndreptarea supuşilor si fraţilor voştri — l-aţi slăvit pe El
mai înainte. „Că numai pe cei ce mă vor mări pe Mine, zice, îi voi mări” (I Imp. 2, 30).
Căruia se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea, împreună Tatălui şi Duhului, în vecii
vecilor. AMIN.
¹) Că zice dumnezeiescul Hrisostom: „Prea mare bunătate este a milui cineva pe săraci şi pe scăpătaţi, dar nu atât precât a izbăvi din
înşelăciune, căci nimic nu e mai scump decât un suflet, nici toată lumea. Aşadar, de vei da oricât de mulţi bani, n-ai făcut lucru deopotrivă
cu cel ce întoarce un singur suflet din înşelăciune; că cel care face aceasta, se face asemenea cu Pavel şi Petru, nu primejduindu-se ca
aceia şi foame răbdând şi alte rele pătimiri, fiindcă vremea aceasta este vreme de pace nu de război, ci din sârguinţă grija arătând-o: Şi ce
zic Petru şi Pavel? Are să fie ca gura lui Hristos, „că cel ce va scoate cinstit din necinstit, ca gura Mea va fi”.

Sf.Adrian Făgețeanu : “Și e cel mai bun prieten, pentru că el îmi face observație de câte ori greșesc.Ori când fac o glumă pe care nu trebuie s-o fac, ori când strig la cineva, el îmi face observație. Ce spune Biserica? Certa-mă-va dreptul și mă va mustra, iar untdelemn al păcătoșilor să nu ungă capul meu. Cei care mă laudă, aceia mă bagă în iad, care mă laudă. Dar el, care-mi face observații, mă duce la adevăr.”
——-
“Fiecare pacat savarsit ne indeparteaza si mai mult de Sfantul Duh. Cel mai cumplit dintre pacatele trupului este DESFRANAREA, iar dintre cele ale sufletului, MANDRIA. Sfantul Duh, Care intruchipeaza curatia desavarsita, niciodata nu va putea sa se salasluiasca intr-un om adancit in pacate. Cum sa locuiasca in inima noastra cand aceasta este plina de griji lumesti, de pofte si de patimi?” (Sfantul Inochentie al Moscovei)
——
“Daca un suflet este slab si greseste, are oarecum circumstante atenuante. Insa celalalt, care este tare, care este intr-o stare duhovniceasca mai buna, DAR NU ARATA INTELEGERE, greseste mult mai mult.” (Cuviosul Paisie Aghioritul)
———-
Iisus :” în timpul de pe urmă vor veni mulți în hainele Mele, în veșmintele Mele, dar nu vor avea binecuvântarea Mea” ….după fapte… îți vei da seama dacă este părinte…Otroc Viaceslav 2-4
—–
Cu metanierul : Sfântul Macarie de la Optina , Sfaturi pentru mireni pag.43 : Cu privire la șiragul de metanii: cu toate că acesta este în primul rând al monahilor, nu le face rău nici mirenilor să se roage cu el, atâta doar că nu trebuie să-l poarte la vedere, ca monahii, ci când se roagă acasă, fiindcă metaniile se numesc “sabie duhovnicească”, care ne amintește de rugăciune și ne arată câte dintre rugăciunile sau închinăciunile rânduite am făcut.”

Noi, gadarenii şi CIP-ul!

O parere interesanta si plina de morala asupra problemei cipurilor, oferita de un om minunat, traitor in ortodoxie care incearca sa faca cu adevarat ceva pentru hrana sufletului si mantuirea noastra, in Constanta: dl Marcel Bouros de la Curtea Brancoveneasca si Fundatia Sf Martiri Brancoveanu, Constanta

Ii multumesc pentru faptul ca mi-a incredintat gandurile domniei sale spre publicare!

În 1923 Căpitanul spunea: „Dacă vor intra trupele bolşevice la noi şi vor ieşi învingătoare, în numele diavolului, cine poate să creadă, unde este mintea care să susţină că ele vor pleca de la noi, înainte de a ne sataniza. Consecinţele? Inutil să le mai discutăm”. Şi, într-adevăr, ne-au demonizat. Puţinii nedemonizaţi, asemeni unor fire de iarbă ieşite prin asfalt, sunt cei care potenţial au acceptat moartea!

Demonizarea noastră este greu sesizabilă deoarece s-a produs la nivel mental, ne-a fost materializat (demonizat) modul de a gândi, asemeni gadarenilor!

Gadarenul de azi se confruntă cu pericolul CIP-ului! În faţa acestui pericol o gândire spiritualizată, centrată în transcendent ar răspunde simplu: nu-l iau pentru că n-am chef! Nu vreau să fiu sclavul tău!

Dacă acest răspuns ar fi unanim, ce ne-ar putea face?

Iată însă că nu doar omul nedus la Biserică ezită, ci tulburarea a cuprins în special pe credincioşi!

Credinciosul nostru (adică eu) „gândeşte” că dacă ar fi singur nu l-ar lua (aş fi erou! Chiar martir!), dar am copii, am nevastă, am oameni care depind de mine, am activităţi filantropice, culturale… Va trebui deci să-l iau, căci, altfel, toate acestea vor muri!

În realitate, îl va lua pentru că e demonizat. El (eu) nu crede în Dumnezeu decât teoretic! În mod practic, îşi închipuie că „El” creşte copiii, „El” întreţine nevasta, „El” face milostenie, „El” face totul, iar Dumnezeu, dacă, eventual, nu doarme, stă în extaz şi-l admiră pe „El” cum face şi drege!

„El” creşte porcii, îi vinde sau îi face cârnaţi, îi mănâncă, dar face şi milostenie… şi îl trimite pe Dumnezeu departe, ca nu cumva să-i strice lucrarea frumoasă pe care o face, bineînţeles, în numele lui Dumnezeu!

Suntem deci, teoretic, înţeleşi că nu noi creştem şi educăm copii, nu noi facem şi dregem, căci ştim „fără de Mine nu puteţi face nimic”. Cum, dar, îi vom ajuta pe copiii noştri, dacă vom accepta, împotriva voinţei lui Dumnezeu, sclavia?

Cu adevărat îi putem ajuta servindu-le drept model, iar modelul e clar: Hristos răstignit sau capul pe butuc!
De ne vom proteja copiii, şi-i vom îndopa şi le vom da maşini luxoase, nimic nu le va folosi! Vor fi slabi şi egoişti… Dar de vom muri, nimic nu le va sta ‘mpotrivă!… Şi noi, şi ei, vom fi fericiţi în veşnicie.

În aceasta poveste „el=eu” şi am scris-o pentru a o citi atunci când starea mea de spirit se va schimba şi voi fi, ca de obicei, fricos şi ticălos.

Asadar, este acceptarea actului biometric o opţiune?Este placut lui Dumnezeu sa devin sclav ?

de Marcel Bouros

Duminică 24.10.2010
vindecarea demonizatului
din ţinutul Gadarei
——–
Sf.Adrian Fageteanu : Doamne ajuta-ne sa nu te parasim, sa nu faceti ca Sf.Ap. Petru : Doamne eu nu te parasesc ca asta e bravare si te lepezi ca Sf. Ap. Petru