Citate din Ortodoxie

întrebarea 30

Ce înseamnă: “Puteți bea paharul pe care Eu îl beau și vă puteți boteza cu Botezul cu care Eu mă botez“?218 (218 Marcu 10, 38).

Care este deosebirea între pahar și botez?

Răspuns

Botezul Domnului este chipul ostenelilor noastre de bunăvoie pentru virtute, prin care ștergând petele de pe conștiință, omorâm de bunăvoie înclinarea voii noastre către cele ce se văd. Iar paharul este chipul încercărilor fără de voie, care vin asupra noastră în timpuri de strâmtoare pentru că stăm în slujba adevărului și prin a căror suportare, punând dorul după Dumnezeu mai presus chiar și de viață, primim de bunăvoie până chiar și moarte silnică a ființei noastre (1). Prin urmare aceasta este deosebirea între Botez și pahar, că Botezul face moartă aplecarea voinței noastre spre plăcerile vieții, de dragul virtuții, iar paharul convinge pe cei evlavioși să pună adevărul mai presus chiar și de viață. Paharul l-a pus înainte de Botez, deoarece virtutea este pentru adevăr, nu adevărul pentru virtute (2). De aceea cel ce cultivă virtutea pentru adevăr, nu e rănit de săgețile slavei deșarte; dar cel ce se străduiește după adevăr de dragul virtuții, deschide în sine culcuș părerii de sine a slavei deșarte.[38]
[38] Preot Stavrofor Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Filocalia…, Vol. III, Ed. cit., pp. 140-141
———-
„Prin Duhul Sfânt cunoaștem iubirea lui Dumnezeu pentru noi… Cel care nu‑i iubește pe oameni, până şi pe vrăjmașii săi, dovedește că n‑a cunoscut pe Dumnezeu, nici n‑a cunoscut cât de mult ne iubește și cu cât dor așteaptă ca toți oamenii să se pocăiască și să se mântuiască.“
Sfântul Siluan Athonitul
——-
LIPSA DE SENS – problema omului modern
“In zilele noastre, multi oameni, inclusiv copii si adolescenti, sufera de pe urma pierderii propriului sens si a valorilor fundamentale ale existentei. Sensul vietii lor devine tulbure si primitiv, iar tonusul vital – inert si apatic. Se petrece o catastrofica saracire a valorilor duhovnicesti si o goana fara noima dupa bunuri materiale de prisos, de dragul carora oamenii sunt gata de orice, mergand pana la crime monstruoase. Experienta harica a nevoitorilor ortodocsi da marturie despre faptul ca FARA LEGATURA INTERIOARA CU DUMNEZEU LIPSESTE SENTIMENTUL PLINATATII EXISTENTEI, se dilueaza reazemurile si scopurile existentei omului.”     (Konstantin V. Zorin – Scoala-te si umbla: pasi spre insanatosire)
——–
Sfântul Ioan Gură de Aur : „Trebuie a asculta de învăţători şi de preoţi, şi a nu-i judeca, chiar de ar avea o viaţă urâtă; dacă însă credinţa le e greşită, atunci nu trebuie doar să nu-i ascultăm, ci şi să fugim de ei, şi să-i judecăm” (Omilia a II-a la Ep. II Timotei).
———-
Despre duhovnic Sf Nicodim Aghioritul : La a treia parte a împotrivirii răspunde dumnezeescul Gură de Aur zicând: “Rău lucru este pretutindenea a nu avea cineva stăpân şi cap, ci pricină a multor nenorociri şi început a toată neorânduiala şi turburarea; totuşi nu-i mai mic răul ca cei supuşi să nu se supună stăpânitorului. Dar ar putea spune cineva că se află şi un al treilea rău, când întâistătătorul şi conducătorul s-ar întâmpla să fie rău. Ci eu ştiu că acesta nu este un mic rău, ci mult mai rău decât a nu avea cineva deloc stăpân. Că e mai bine să nu fii condus de cineva decât să fii condus de un stăpân rău. Fiindcă cine nu are un conducător peste el de multe ori se izbăveşte şi de multe ori se primejdueşte; dar cine are întâi-stătător rău, totdeauna se va primejdui, căzând în gropi şi în prăpăstii.
——–
“Biserica noastra, omeneste vorbind, nu a fost ingenuncheata nici de comunism, nici de prigoanele lui Traian si Diocletian, ci a fost ingenuncheata numai de nepurtarea de grija a purtatorilor de rasa.” (Parintele Efrem de la Vatoped)

——
DESPRE CADEREA IN NESIMTIRE
“Omul e dotat cu perceptie sensibila (simtirea) si cu minte, ca prin ele sa sesizeze realitatea. Normal ar fi ca simtirea sa fie numai un prilej prin care ratiunea, ca functie discursiva a mintii, sa ia cunostinta de ratiunile divine ce se ascund in lucruri. Deci, simtirea trebuie sa stea in slujba mintii. Cand nu se intampla aceasta, simtirea lucreaza singura, nepreocupandu-se decat de aspectul vazut, frumos la vedere si gustos la mancare, al lucrurilor… Lumea devine astfel pur materiala, se ingusteaza pentru un astfel de om numai le cele vazute si materiale, nu se mai stravede nici Dumnezeu. Omul se reduce astfel la lucrarea simtirii si devine numai simtire, pofta si manie sau numai patima si irationalitate… Legatura omului cu Dumnezeu se imputineaza, imputinandu-se si viata lui launtrica… Cu cat uita mai mult de Dumnezeu, cu atat se saraceste si se denatureaza viata omului.”                               (Sf. Maxim Marturisitorul)
——–
Sf.Ioan Gura de Aur : Iarasi zice Scriptura, ca oricine jura, desi nu jura stramb, totusi face nedreptate (Matei 5, 37).
——–
“Nu zice ca se poate castiga virtutea fara necazuri; caci virtutea neprobata in necazuri nu este intarita.”                     (Sf. Marcu Ascetul)
———
după Anastasie Sinaitul ce
zice: „Dacă Creştinul va mărturisi noroc, a căzut din dogma şi Credinţa creştinilor”(Întreb. 19).
———
Sf.Nicodim Aghioritul Hristoitia pag.346 : “235. Pentru strigoi
Încetaţi de a mai crede că sunt stafii (strigoi) şi năluciri în izvoară şi la fântâni, noroace şi
temelii bune şi „Bau!” (care sperie copiii). Pentrucă, cine crede că sunt noroace şi călcări cu
piciorul bune şi alte năluciri, cade din dogma şi credinţa creştinească”
———–
[34] Anastasios Sotirios Tzavaras, Amintiri despre Batranul Porfirie, parintele nostru duhovnicesc, stravazator si inainte-vazator, Editura Bunavestire, Bacau, 2002, editia a-II-a revazuta, p. 42.

Batranul Porfirie al grecilor, isi amintea un ucenic, spunea: “Unii teologi, spune parintele, sunt teologi doar dupa diploma, fiind in realitate niste teologi-neteologhisiti”[34].
———
” Eu condamn ecumenismul si il consider nu doar o erezie ci o pan-erezie – un cuib al tuturor ereziilor si relelor credinte… Ecumenismul este indreptat impotriva Ortodoxiei. El reprezinta cel mai mare pericol, deopotriva cu necredinta epocii noastre, divinizand afectiunile si placerile materiale “. Patriarhul Nicolae VI al Alexandriei
———
declaratie Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Bulgare pe 21 aprilie 2016:

“In afara de ” Sfanta Biserica Ortodoxa nu exista alte biserici, ci doar erezii si schisme, iar a numi acestea „biserici” este,  teologic, dogmatic si canonic, total gresit”

Biserica Bulgara proclama ca Biserica Ortodoxa se sub intelege ca niciodata nu si-a pierdut si nu poate sa-si piarda unitatea, ca aceste erezii si schisme ce au urmat simplu cad din Biserica, si prin “pocainta, poat fi primite
in Biserica… Sfanta Biserica Ortodoxa, care e Una si Unica, n-a pierdut niciodata unitatea in credinta si partasia Duhului Sfant si va dura pana la sfarsitul vremurilor. Domnul a spus ca “portile iadului nu o vor birui””

Păstorii Bisericii proclama ca nu pot lua parte la oricare organizatie care vede Ortodoxia simplu ca ” una din multele sau ca o RAMURA a Singurei Biserici, care cauta o cale si se lupta pentru a ei refacere prin acest Consiliu Mondial al Bisericilor”
———-
Sf.Ambrozie cel Mare, Tilcuiri la Facere pag.71,73 : “Rebeca…a luat cerceii de aur și brățările pe care le-a trimis Avraam …..89. Poate că auzind acestea, voi, fiicelor, care rîvniți la darul Domnului, vă veți sili și voi să purtați cercei și brățări și să ziceți : Pentru ce ne oprești, o, episcope, să avem parte de ce a primit în dar Rebeca, de vreme ce ne povățuiești să fim asemenea Rebecăi? Însă Rebeca nu avea acești cercei și aceste brățări ce seamănă adesea vrajbă în biserică și de multe ori se pierd. Alți cercei avea și alte brățări, pe care, o, de le-ați avea și voi! Cerceii Rebecăi sunt pecețile auzului celui plin de evlavie și brățările Rebecăi sunt podoabele faptelor sale. Astfel de cercei avea, care nu îngreunau urechea, ci o desfătau, astfel de brățări, care nu împovărau mîna cu aurul cel materialnic, ci o faceau ușoară prin purtarea cea duhovnicească. De aceea, întru astfel de podoabă fiind, a plăcut și fratelui, și părinților. Ia și tu cerceii pe care ti i-a lăsat Avraam, ia încă și brățările! Ascultă cuvintele Domnului Dumnezeului tău, precum Avraam însuși le asculta! Urmează poruncile Sale, după cum însuși s-a grăbit a le împlini!
————-
“Postul acela este adevarat, care este prezent in toate, pe toate le curateste si pe toate le vindeca.”                          (Sfantul Grigorie Palama)

———-
„Strânge comori şi nu ştie cui le adună pe ele” (Psalmi 38, 10). Aceasta e deşertăciunea deşertăciunilor: cu cele agonisite cu multă trudă şi din munca săracilor, ziduri strălucite şi de preţ am înălţat; multă adunare de aur şi argint şi vase de mult preţ şi veşminte scumpe; cu osteneala trudiţilor am hrănit fiare sălbatice şi câini, şi de podoaba cailor m-am îngrijit; şi mai multă purtare de grijă am avut de acestea, decât de sine şi de vecin. Mulţime de robi şi tabere de slugi, mândrie, trufie, pretutindeni cu mărire deşartă am umblat, din care asemeni unui izvor ies nenumărate amărăciuni.

(Povățuiri creștine pentru tineri, Colecție îngrijită de Ignatie Monahul, Editura Anastasia, București, 2001, p. 217)
——–
Cheia e in interpetarea ortodoxa a versetelor unitate in adevar nu in minciuna , unitate in adevarul dogmelor Arh. Alexiev : “Ecumenistii evita staruitor sa citeze cuvintele Mântuitorului adresate lui Dumnezeu-Tatal: “Sfinteste-i cu adevarul Tau: Cuvântul Tau este adevarul!” (In. 17, 17), caci în aceste cuvinte Adevarul este subliniat ca o calitate indispensabil a unitatii. Fericitul Teofilact talmacete astfel aceste cuvinte: “Pastreaza-i în dreptatea cuvântului si dogmelor. Povatuiete-i si învata-i adevarul. Caci sfintenia sta în pastrarea dogmelor celor drepte.
———–
Sf. Ambrozie: Talcuirea Apocalipsei
Duhul Sfant vorbeste prin gura sfintilor. Foc iese din gura lor si mistuie pe vrajmasii lor, care vor distruge doctrina acelora care sunt cu antihrist. Si Enoh si Ilie ii vor scoate de sub mana lui Antihrist si a slugilor lui si ii vor face pe oameni cu mintea sanatoasa.
——–
——–
——-
Sinod VI Ecumenic Canon 62 :  …hotărâm ca nici un bărbat să se îmbrace cu podoabă muierească, sau muierea cu cea cuvenită bărbaţilor…

Deci cei ce de acum înainte ceva din cele mai înainte zise s-ar apuca să facă, după ce s-au înştiinţat de acestea, aceştia de vor fi clerici, poruncim să se caterisească, iar de vor fi mireni, să se aforisească.

Tâlcuire

…Hotărăşte însă pe lângă acestea, ca nici vreun bărbat să îmbrace haină muierească, nici muierea haină bărbătească;…Deci oricare de acum înainte, după ce s-a înştiinţat de acestea, s-ar apuca întru ştiinţă a face ceva din drăciile şi elineştile faptele acestea, de va fi cleric, să se caterisească, iar mireanul, să se aforisească.

Podoabă, Haină = pantaloni ,Sf. Vasile Novikov
Pravila Bisericească Ierom.Nicodim Sachelarie
AFURISIREA este excluderea clericului sau a credinciosului din Biserică, când nu vor să se supuie superiorilor lor sau calcă învățăturile Bisericii din rea voință

Sf Nicodim Aghioritul :

298. Toţi creştinii se cade a primi cu bucurie mustrările cele spre mântuire de la fraţii lor…cei mustraţi nu se cade să se mânie şi să se întristeze, ci să socotească mustrările fraţilor lor ca o doctorie, iar pe ei să-i socotească ca pe nişte doctori şi nu ca pe nişte vrăjmaşi, precum sfătuieşte dumnezeiescul Hrisostom(Sf Ioan Gură de Aur) : ,,Nici cel ce mustră nu trebuie să se mânie, căci aceasta nu este îndreptare, ci arătată patimă, nici cel mustrat să nu se
întristeze, că ceea ce se lucrează este vindecare, nu vrăjmăşie… că dacă doctorul, arzând rănile, nu se judecă, ci măcar deşi îi doare pe cei ce îi ard şi-i taie, dar ei îi au ca pe nişte făcători de bine pe cei ce le vindecă rana aceasta. Cu mult mai mult, cel ce primeşte mustrarea aşa trebuie să rabde cu bunăvoinţă şi să privească ca pe un doctor pe cel ce îl îndreptează şi nu ca pe un
vrăjmaş” (Omil. 44, la cea I Corint.).

299. Pentru care pricină are trebuinţă omul de mustrare si sfătuire
Iar pricina pentru care se face mustrarea este: 1) pentru că omul este fireşte nedesăvârşit
şi nu poate să înţeleagă de la sine cele ce i se cuvin, de aceea are trebuinţă şi de sfătuirea altora,
deşi ar fi mai mici, spre împlinirea nesăvârşirii lui, pentru care a zis dumnezeiescul Hrisostom:
„Firea omenească, de multe ori, multe lucruri nu le cunoaşte şi mulţi oameni de multe ori, ca să
nu se arate că au trebuinţă de sfatul altora, au socotit mai bine să lepede folosul cel din
învăţătură sau după ce au primit sfătuirea, spre a-şi îndrepta păcatul, au voit mai bine să nu fi
ştiut decât să ştie, necunoscând ei că nu a şti cineva este rău, ci a nu şti este lucru defăimat; nu a
învăţa, ci a fi necunoscător… Căci este în adevăr şi prea cu putinţă ca şi de la un om nebăgat în
seamă să aflăm ceva trebuincios, care de multe ori la oamenii cei mari şi înţelepţi nu se află. Pe
care însă cunoscând-o bine şi Moise, a ascultat cu toată luarea aminte şi blândeţea pe slujitorul de idoli (adică pe socrul său, Iotor) care îl sfătuia şi zicea: „ … ascultă-mă şi-ţi voi da sfat
etc. (leş. 18,19, Cuv. 13, către cei ce l-au clevetit pentru lungimea precuvântărilor).

De aceea trebuie alt frate să-l mustre şi să-i arate greşeala lui, ca să priceapă şi de a
greşit în adevăr prin cuvânt sau prin lucru, îndreaptă-se şi altă dată să nu mai greşească, iar
dacă n-a greşit, să dea răspuns, precum zice Sirah: „Mustră pe prieten, ca nu cumva să fi făcut
aceea şi de a făcut, mai mult să nu facă. Mustră pe prieten ca nu cumva să fi zis şi de a zis, mai mult să nu zică” (Sir. 19, 13-14). Deci, pentru această firească iubire de sine, oricine vede cum
că toţi, cei mici şi cei mari, cei simpli şi cei cu dregătorii, se cade a primi mustrările cele aduse lor de alţii cu chip sfătuitor, deşi ei ar fi înţelepţi şi de bun neam, iar cei ce sfătuiesc neînţelepţi
şi de neam de jos; fiindcă cel ce primeşte mustrarea se rătăceşte, precum zice Solomon:
„învăţătura nemustrată rătăceşte” (Pild. 10,18).

300. Că a celor răi este a nu primi mustrările
David, care a fost şi împărat, şi înţelept? Şi la care altul a descoperit Dumnezeu cele ascunse şi nearătate de
înţelepciunea Lui? „Că cele nearătate, zice, şi cele ascunse ale înţelepciunii tale mi-ai arătat mie” (Ps. 50); cu toate acestea, când l-a mustrat Natan, nicidecum nu s-a mâniat, nici s-a tulburat,
ci îndată a primit mustrarea cu bucurie şi s-a defăimat pe sine şi s-a căit şi s-a îndreptat Pentru care şi zicea: „Certa-mă-va Dreptul cu milă şi mă va mustra” (Ps. 140, 6).

– (Primeste mustrarea si de la curvari)
Şi care altul este mai mare întru sfinţenie şi dreapta socoteală că Cuviosul Efrem Şirul? Cu toate acestea, ducându-se în cetatea Edesa, a întâlnit o femeie curvă şi uitându-se în faţa ei
şi ea asemenea căutând la el, a întrebat-o pentru ce îl priveşte aşa cu ochii neclintiţi, iar ea răspunzând a zis: „Mie mi se cade să te privesc aşa cu luare aminte, că din tine, bărbatul, m-am
luat, iar tu nu mă privi, ci mai vârtos în pământ să cauţi, că din dânsul te-ai luat”. Această înţeleaptă mustrare auzind-o de la curvă, Sfântul foarte mult s-a folosit şi a slăvit pe Dumnezeu,
precum zice Grigorie Nisis în lauda pe care i-o împleteşte: “Deci, după ce fără veste înţeleptul Efrem a auzit aceasta, mărturisea că foarte mult s-a folosit, proslăvind nemărginita putere a lui
Dumnezeu care dăruieşte înlesnirile mântuirii de unde nu aşteaptă cineva” (Tom 3).

Marele Părinte Vasile? Cu toate acestea, el scrie episcopilor de lângă mare, că dacă ei îl vor mustra, el adică îşi va cunoaşte greşeala sa, iar aceia vor lua plată de la Dumnezeu, ca unii ce au arătat greşeala lui cea ascunsă, „căci noi,
mustrându-ne, vom cunoaşte păcatul nostru şi voi după mustrare veţi avea iertare de la Domnul, fiindcă vă deosebiţi şi nu vă împărtăşiţi cu noi, păcătoşii, şi cei ce ne-au mustrat vor avea şi plată, vădindu-ne răutatea noastră cea ascunsă” (Epist către episcopii paralioţi). Căci a oamenilor smeriţi este a iubi pe cei ce îi mustrează şi a-i numi prieteni adevăraţi şi credincioşi, precum zice
Solomon: „Mustră pe cel înţelept şi te va iubi pe tine… arată dreptului şi va adăuga a primi
(Pild. 9, 8); şi într-alt loc zice acelaşi: „Cel ce mustră căile omului har- va avea mai mult
decât cel ce se îmbunează cu limba” (Pild. 28, 23), precum, dimpotrivă însă, a oamenilor celor răi şi mândri este a urî pe cei care îi mustrează şi a-i socoti de vrăjmaşi, precum, zice acest Solomon:,,Nu mustra pe cei răi, ca să nu te urască” (Pild. 9, 8); şi Sirah: „Omul păcătos se fereşte de mustrare” (Sir. 32, 18). A zis, de asemenea, pentru aceasta şi Proorocul Amos: „Urât-au în porţi pe cel ce mustră şi de cuvântul cel cuvios s-a scârbit” (Am. 5,10).
Asemenea încă a zis despre ei şi Teologul Grigorie: „Cei ce au mai multă îndrăzneală decât noi şi sunt mai dârji, pe faţă şi fără ruşine ne purtăm către păcat şi către slujitorii lui… şi pe cei ce se cădea a-i iubi, ca asupra unor vrăjmaşi ne răzbunăm” (Cuv. răspuns). Iar voi, fraţii mei creştini, păziţi-vă pentru dragostea lui Hristos, să nu urâţi mustrările cele spre îndreptare, nici să socotiţi vrăjmaşi pe cei ce vă mustrează ca să vă îndreptaţi, ci mai cu seamă să-i socotiţi ca pe cei mai
întâi şi mai buni prieteni. Ce zic? Şi metanii încă se cade a le pune lor şi mulţumiri multe să le aduceţi pentru mustrările ce vă fac.

Căci, cuvintele tale le-am ascultat nu ca pe nişte cuvinte omeneşti, ci ca si cum ar fi fost de la Dumnezeu, căci este scris: Nu sunteţi voi care grăiţi, ci Duhul lui Dumnezeu care locuieşte întru voi; şi precum zice David: „Dumnezeu a grăit întru sfinţii săi“, fără numai rog pe sfinţia ta, să te rogi lui Dumnezeu pentru porunca dragostei, ca să mă aducă la cunoştinţa adevărului, care îţi va da şi plată însutită pentru frăţeasca dragoste, căci zice Dumnezeu: „Cel ce
va face om vrednic din nevrednic, acesta va fi ca gura Mea”. „Adică, omul care scoate pe fratele său din rătăcire la adevăr şi din răutate la fapta bună cât este după puterea lui, pe mine mă
imitează. Dar cuvioşia ta, părinte sfinte, ai făcut toate acestea câte au fost după putinţa ta şi pe mine m-ai făcut fără de răspuns; căci este scris: De nu voi veni şi voi grăi lor, păcat nu vor avea; deci acum când le-am grăit, nu mai au motiv ca să se dezvinovăţească de păcatele lor”.

dar cel ce cu acest fel de smerenie primeşte mustrările fratelui său, acesta primeşte şi iertarea păcatelor sale. Şi aceasta o dovedeşte pe de o parte Marele Vasile, iar pe de alta, Sf. Ioan Scărarul; căci Marele Vasile, tâlcuind acel evanghelicesc grai
care zice: „Dacă doi dintre voi se vor uni pe pământ, pentru tot lucrul ce vor cere se va face lor, zice: Acest pasaj, lămureşte că pentru cel ce mustrează pe păcătos şi pentru cel ce primeşte mustrarea face cuvântul… Că dacă cel mustrat se umileşte cu sufletul şi se învoieşte cu scopul celui ce-l mustră pentru tot lucrul, adică pentru orice păcat de vor cere iertare, se va dărui lor de la iubitorul de oameni Dumnezeu” (Hot. pe scurt 261); iar dumnezeiescul Ioan zice acestea: „Dacă cineva cu multă osteneală sau fără osteneală a primit mustrarea, acesta va primi şi iertare greşelilor sale” (Cuv. 4). De altfel, cine nu primeşte cu smerenie mustrările acesta nu va lua iertare
păcatelor, ci legătură, precum zice Sfântul Vasile: „Căci, de nu se vor uni cel mustrat cu cel care îl
mustrează nu vor lua iertare, ci legătură, după cea scrisă: Căci, câte veţi lega pe pământ vor fi legate
şi în cer” (tot acolo). Şi ca să zic într-un cuvânt mai cuprinzător: cine nu primeşte mustrările,
acesta nu-şi voieşte mântuirea şi numai pe sine se pierde, precum a zis cel al Scării: „Dacă
cineva n-a primit mustrarea cu dreptate sau cu nedreptate, acesta s-a lepădat de mântuirea
sufletului său” (Cuv. 4). Şi alt Părinte a zis iarăşi: „Cel ce se leapădă de mustrare şi-a arătat patima sa; adică, cel ce nu primeşte mustrarea arată că are patima acelei răutăţi pentru care se mustrează şi de aceea nu primeşte mustrările“.
Pentru aceasta deci, fraţii mei iubiţi, toţi mici şi mari, să primim cu bucurie sfaturile şi
mustrările fraţilor noştri ca pe un semn al dragostei şi prieteniei lor către noi, precum este scris în
Sf. Apocalips: „Eu ori pe câţi îi iubesc îi mustrez şi îi cert”(Apoc. 3, 19). Căci cel ce
primeşte sfătuirile, acela este cuminte şi înţelept, iar cel ce nu ascultă sfatul altuia, acesta este nebun şi fără minte, precum zice Solomon: „Căile nebunilor drepte sunt înaintea lor, iar cel
înţelept ascultă sfatul“(Pild. 12, 16). Ce zic? Câţi primesc şi iubesc mustrările, aceştia îşi îndreptează viaţa lor şi se învrednicesc de bun sfârşit, iar câţi, din contră, urăsc şi nu primesc mustrările şi petrec viaţă rea vor lua sfârşit necinstit şi ruşinos, precum zice Solomon: „Cei ce urăsc certările se vor sfârşi cu ruşine” (Pild. 14, 10); iar Marele Vasile zice: Că cei ce urăsc
pe cei drepţi, fiindcă îi mustrează, aceştia sunt păcătoşi şi pentru urâciunea lor în mai multe
păcate se prăpăstuiesc, că tâlcuind el zicerea acelui psalm: ,Cei ce urăsc pe cel drept vor greşi” (Ps. 33), aşa zice: ‘ Fiindcă trăiesc în păcate, pentru aceasta urăsc pe cel drept. Căci,
ca şi cum ar fi o linie dreaptă caracterul dreptului, aşa şi ei se mustrează când va sta lângă dânşii cel mai bun. Şi fiindcă trăiesc în păcate, se poartă cu chip urât spre cel drept, pentru frica mustrării, iar fiindcă îl urăsc, se încurcă iarăşi pe sineşi cu păcatele”.
Să ne îngrijim, ca să ajutăm pe fraţii noştri şi să-i îndreptăm, deoarece folosul fraţilor noştri
este şi al nostru. Şi îndată ce se va lumina de ziuă şi vrem să ieşim din casele noastre, cel întâi
gând şi scop să-l avem, cum am putea scăpa pe fratele nostru din primejdie, nu numai din cea
trupească, ci mai mult din cea sufletească, pe care i-o face diavolul, precum ne porunceşte Sf.
Ioan Gură de Aur, zicând: „Pentru aceasta vă rog, îndată ce se va lumina de ziuă ieşind din casele
noastre, numai acest singur scop să-l avem şi mai cu seamă această silinţă, cum am putea scăpa
din primejdie pe cel ce se primejduieşte: nu zic numai pentru primejdia cea simţită, că aceasta
nici este primejdie, ci pentru cea sufletească pe care o aduce diavolul asupra oamenilor”
(Omil. 59, la Matei).
Şi precum când se luminează de ziuă, fieştecare meşter sau neguţător se sileşte cum să-şi
înmulţească trupeasca lui bogăţie cu noi câştiguri, aşa să se silească tot creştinul cum să-şi
înmulţească duhovniceasca lui bogăţie prin câştigul mântuirii fratelui său, fiindcă atât de scump
lucru este sufletul omului şi atât de scumpă este mântuirea lui, încât pentru un suflet nu este toată
lumea vrednică, precum a zis Domnul (Marcu 8, 36). Pentru suflet s-a făcut toată zidirea, pentru
suflet s-au dat Legea, proorocirile şi Evanghelia, pentru suflet, slujirile îngerilor, Strămoşii,
Proorocii, Apostolii, Drepţii, cele ce sunt şi cele viitoare. Şi ca să zic pe cea mai mare, pentru
mântuirea sufletului, însuşi Fiul lui Dumnezeu s-a pogorât pe pământ şi s-a făcut om, a ostenit şi a
flămânzit, a însetat şi a pătimit atâtea patimi, s-a răstignit şi şi-a vărsat tot Sângele Său, a murit
şi s-a îngropat, precum a zis Auritul Sfânt: „Socoteşte, pentru ce s-au trimis Proorocii, pentru
ce Apostolii, pentru ce Drepţii, pentru ce de multe ori s-au trimis îngerii, pentru ce însuşi Cel
Unul Născut Fiul lui Dumnezeu a venit? Nu ca să mântuiască pe oameni?
Nu ca să aducă pe cea rătăcită la calea cea dreaptă? Fă şi tu aceasta după puterea ta; arată-ţi toată sârguinţa şi grija ta, pentru aducerea celor rătăciţi” (Cuv. 5 asupra iudeilor). Şi iarăşi
zice: „Atât de iubit lucru lui Dumnezeu este sufletul omului, încât nici de însuşi Fiul Său nu s-a
milostivit” (Omil. 59, la Matei).
Pentru aceea, dacă numai un singur suflet se va câştiga şi mântui prin noi, poate să şteargă
multă povară a păcatelor noastre şi să facă răscumpărare sufletului nostru în ziua judecăţii, precum
zice acest Grăitor de Aur: „Se poate de multe ori un suflet de se va câştiga, să piardă mulţime
multă de păcate şi să se facă pricină de a se mântui sufletul nostru în ziua judecăţii” (Cuv. 5
asupra iud.). Ce zic? Dacă cineva dintre noi va putea prin sârguinţa sa să facă cinstit şi vrednic vreun om din cei ce erau mai înainte necinstiţi şi nevrednici pentru păcat, acesta va fi ca gura lui
Dumnezeu. Şi aceasta n-a zis-o îndată vreun prooroc sau apostol, ci însuşi Dumnezeu prin
Proorocul Ieremia: „Şi de vei osebi pe cel ce este cinstit de cel ce este necinstit, ca gura Mea vei
fi” (Ier. 15, 19)54.
Să mai zic încă şi altă vrednicie mai mare a celor ce îndreptează pe fraţii lor? Ascultaţi:
Domnul nostru Iisus Hristos, om fiind, a. luat de la Cel fără de început al Său Părinte, întru
moştenirea şi împărăţia Sa, toate neamurile oamenilor şi toate marginile pământului care erau
robite în stăpânirea diavolului: „Si voi da ţie, zice, neamurile, moştenirea ta, şi biruinţa ta,
marginii pământului” (Ps. 2, 6) şi aceasta vrând să o arate, a zis-o singur după înviere: „Datumi-s-a toată puterea în cer şi pe pământ” (Mat. 28, 18). Pentru aceasta, a trimis deci la toate
neamurile pe dumnezeieştii Săi Ucenici şi Apostoli, ca să supună sub stăpânirea şi împărăţia Lui
toate neamurile. „Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile” (Acolo 19). Iar dumnezeieştii
Apostoli, mergând şi învăţând pe oameni credinţa cea în Hristos, în felul acesta i-au supus lui
Hristos şi aşa au micşorat şi desfiinţat stăpânirea diavolului, iar împărăţia şi Stăpânirea lui Iisus
Hristos au lăţit-o, au înmulţit-o şi au mărit-o.

301. Cei ce îndreptează pe fraţii lor lărgesc împărăţia lui Hristos şi micşorează pe a diavolului
De o asemenea cinste sunt şi cei ce acum se nevoiesc şi se silesc cum ar ridica pe fratele lor
din păcat, cum l-ar îndrepta şi cum l-ar face să se supună, să asculte poruncile lui Hristos şi să
umble pe calea faptei bune şi a împărăţiei cerurilor. Şi aceştia, zic, se aseamănă cu Sf.
Apostoli, că micşorează şi pierd stăpânirea diavolului, lărgesc, înmulţesc şi măresc hotarele
împărăţiei şi Stăpânirii lui Iisus Hristos, căci prin mijlocirea lor, fac pe Hristos să împărătească
întru oameni şi să-i stăpânească cu ascultarea şi păzirea poruncilor Lui. Şi prin urmare, în felul
acesta pricinuiesc Stăpânului şi împăratului Hristos mare slavă şi cinste.

deci, cei ce se silesc în tot chipul şi se nevoiesc să îndrepteze pe fratele lor, se fac pricinuitori a se lărgi toată împărăţia SF. TREIMI
şi a se slăvi şi cinsti toată cea mai presus de fiinţă şi fericită TREIME. O, slavă! O, mărire! O,
vrednicie a celor ce îndreptează pe fraţii lor!
Drept aceea cunoscând, iubiţii mei fraţi, că în adevăr faceţi slujbă apostolească, când îndreptaţi
şi ajutaţi la mântuirea fraţilor voştri 1), nu fiţi fără grija, rogu-vă, de a săvârşi aceasta cu lucrul, cu
cuvântul şi prin alt chip, cum ar fi şi cum veţi putea, ca şi după moarte deopotrivă cu Apostolii
să vă încununaţi şi să staţi cu îndrăzneală înaintea împăratului Hristos care are să vă slăvească în
ceruri, deoarece şi voi pe pământ, prin îndreptarea supuşilor si fraţilor voştri — l-aţi slăvit pe El
mai înainte. „Că numai pe cei ce mă vor mări pe Mine, zice, îi voi mări” (I Imp. 2, 30).
Căruia se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea, împreună Tatălui şi Duhului, în vecii
vecilor. AMIN.
¹) Că zice dumnezeiescul Hrisostom: „Prea mare bunătate este a milui cineva pe săraci şi pe scăpătaţi, dar nu atât precât a izbăvi din
înşelăciune, căci nimic nu e mai scump decât un suflet, nici toată lumea. Aşadar, de vei da oricât de mulţi bani, n-ai făcut lucru deopotrivă
cu cel ce întoarce un singur suflet din înşelăciune; că cel care face aceasta, se face asemenea cu Pavel şi Petru, nu primejduindu-se ca
aceia şi foame răbdând şi alte rele pătimiri, fiindcă vremea aceasta este vreme de pace nu de război, ci din sârguinţă grija arătând-o: Şi ce
zic Petru şi Pavel? Are să fie ca gura lui Hristos, „că cel ce va scoate cinstit din necinstit, ca gura Mea va fi”.

Sf.Adrian Făgețeanu : “Și e cel mai bun prieten, pentru că el îmi face observație de câte ori greșesc.Ori când fac o glumă pe care nu trebuie s-o fac, ori când strig la cineva, el îmi face observație. Ce spune Biserica? Certa-mă-va dreptul și mă va mustra, iar untdelemn al păcătoșilor să nu ungă capul meu. Cei care mă laudă, aceia mă bagă în iad, care mă laudă. Dar el, care-mi face observații, mă duce la adevăr.”
——-
“Fiecare pacat savarsit ne indeparteaza si mai mult de Sfantul Duh. Cel mai cumplit dintre pacatele trupului este DESFRANAREA, iar dintre cele ale sufletului, MANDRIA. Sfantul Duh, Care intruchipeaza curatia desavarsita, niciodata nu va putea sa se salasluiasca intr-un om adancit in pacate. Cum sa locuiasca in inima noastra cand aceasta este plina de griji lumesti, de pofte si de patimi?” (Sfantul Inochentie al Moscovei)
——
“Daca un suflet este slab si greseste, are oarecum circumstante atenuante. Insa celalalt, care este tare, care este intr-o stare duhovniceasca mai buna, DAR NU ARATA INTELEGERE, greseste mult mai mult.” (Cuviosul Paisie Aghioritul)
———-
Iisus :” în timpul de pe urmă vor veni mulți în hainele Mele, în veșmintele Mele, dar nu vor avea binecuvântarea Mea” ….după fapte… îți vei da seama dacă este părinte…Otroc Viaceslav 2-4
—–
Cu metanierul : Sfântul Macarie de la Optina , Sfaturi pentru mireni pag.43 : Cu privire la șiragul de metanii: cu toate că acesta este în primul rând al monahilor, nu le face rău nici mirenilor să se roage cu el, atâta doar că nu trebuie să-l poarte la vedere, ca monahii, ci când se roagă acasă, fiindcă metaniile se numesc “sabie duhovnicească”, care ne amintește de rugăciune și ne arată câte dintre rugăciunile sau închinăciunile rânduite am făcut.”

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s