Auchan Titan

De pe facebook a cumpara asa e gresit, ptr ca pierzi din har…e Lepadare de Hristos

1) Nu mai plăteşti la casă
2) Primeşti un bon cu cod de bare, îl scanezi
3) Bagi banii în aparat (sau plăteşti cu cardul), primeşti bonul tot cu cod de bare şi scanezi codul de bare de pe bonul fiscal şi se deschide uşița să ieşi

Mă simțeam în Înger Digital.

Totul merge spre Cipul implantat pe mână sau pe frunte…

image

image

image

Advertisements

Biserica Ortodoxă a Georgiei: Comunicat privind “Sfântul” şi Marele Sinod

În data de 25 mai 2016 a avut loc ședința de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Georgiene. Şedinţa a fost prezidată de Preafericitul Părinte Ilia, Patriarhul Catolicos a toată Georgia. Ca secretar al Sinodului a fost numit Mitropolitul Shio (Mujiri) de Senaki şi Chkorotsku,.  Patriarhul-Catolicos Ilia al II-lea s-a adresat sinodalilor cu un cuvânt de salut şi a felicitat întregul popor georgian cu prilejul Zilei Naționale a Georgiei. (…)

Patriarhul-Catolicos a vorbit despre semnificația Sfântului şi Marele Sinod şi a mulțumit tuturor clericilor şi mirenilor care au contribuit la lucrările de pregătire a Sinodului menționat. După aceasta, Patriarhul a dat cuvântul ierarhilor georgieni ca ei să-şi exprime părerile asupra documentelor propuse pentru aprobare la acest Sfânt şi Marele Sinod.

Mitropolitul Andria (Gvazava) de Gori şi Ateni, membru al Secretariatului Sfântului şi Marelui Sinod din partea Bisericii Ortodoxe Georgiene, a făcut o recapitulare a tuturor documentelor propuse pentru aprobare la Sfântul şi Marele Sinod.

Despre documentul „Sfânta Taină a Cununiei şi impedimentele la aceasta” a vorbit Mitropolitul Teodor (Tchuadze) de Akhaltsikhe şi Tao-Klarjeti.

Sfântul Sinod a decis că documentul „Sfânta Taină a Cununiei şi impedimentele la aceasta” necesită modificări în două locuri. În subcapitolul „Căsătoria Ortodoxă” aliniatul 10, iar în subcapitolul „Impedimente la Căsătorie” aliniatul 5, punctul a.

La aliniatul 10 citim: „Biserica nu acceptă ca membrii ei să încheie contracte de coabitare (cu persoane n. tr.) de același gen, precum și nici o altă formă de coabitare diferită de căsătorie. Biserica trebuie să depună toate eforturile sale pastorale astfel încât membrii ei care se angajează în astfel de forme de coabitare să poată înțelege adevăratul sens al pocăinței și al iubirii binecuvântate de Biserică.”.

Acest aliniat trebuie să fie modificat în felul următor:

„Biserica nu acceptă relaţii sexuale între persoanele de acelaşi sex, precum nici o altă formă de coabitare diferită de căsătorie şi condamnă acest păcat. Biserica este îngrijorată pentru starea veşnică a sufletelor nemuritoare ale persoanelor aflate în acest păcat. Biserica trebuie să depună toate eforturile sale pastorale astfel încât membrii ei care se angajează în astfel de forme de coabitare să conștientizeze toată gravitatea extremă a păcatului lor şi prin adevărată pocăință să se lepede de acest păcat”.

În subcapitolul „Impedimente la Căsătorie”, la aliniatul 5, punctul a citim: Căsătoria între ortodocși și ne-ortodocși nu poate fi binecuvântată conform acriviei canonice (canonul 72 al Sinodului Quinisext). Totuși, aceasta poate fi oficiată prin condescendență și iubire de oameni, cu condiția ca pruncii care rezultă din această căsătorie să fie botezați și crescuți în Biserica Ortodoxă”.

În acest aliniat trebuie să rămână doar prima parte a textului unde se spune: “ Căsătoria între ortodocși și ne-ortodocși nu poate fi binecuvântată conform acriviei canonice (canonul 72 al Sinodului Quinisext)”. Însă, a doua parte unde se spune: „Totuși, aceasta poate fi oficiată prin condescendență și iubire de oameni, cu condiția ca pruncii care rezultă din această căsătorie să fie botezați și crescuți în Biserica Ortodoxă”, trebuie să fie eliminată deoarece contrazice canonul 72 al Sinodului Quinisext. Îndeobște este cunoscut că niciun Sinod nu poate sa contrazică, să desființeze sau să schimbe oricare din canoanele aprobate de Sinoadele Ecumenice.

În documentul „Misiunea Bisericii Ortodoxe în lumea contemporană” trebuie făcute trei modificări:

În subtitlul principal, care actualmente se citește în felul următor: „Contribuția Bisericii Ortodoxe la realizarea păcii, dreptății, libertății, a fraternității și a dragostei între popoare și la înlăturarea discriminărilor rasiale și de altă natură”, trebuie eliminată ultima frază „şi de altă natură”, deoarece este mult interpretabilă.

In acelaşi document, subcapitolul a, „Valoarea persoanei umane”, la alinatul 3 este scris: „Recunoașterea comună a valorii înalte a persoanei umane poate servi drept premiză a unei colaborări mai largi în acest domeniu. Bisericile Ortodoxe sunt chemate să contribuie la dialogul interreligios și la cooperare și, pe această cale, la înlăturarea tuturor manifestărilor de fanatism pentru întărirea prieteniei dintre popoare, la triumful libertății şi al păcii în întreaga lume, pentru binele fiecărei persoane, indiferent de rasă şi de religie. Se înțelege de la sine că această cooperare exclude orice formă de sincretism, ca și orice tentativă din partea unei religii de a se impune asupra altora”.

Sinodul Bisericii Ortodoxe Georgiene a hotărât că acest text trebuie redactat în felul următor: „Recunoașterea comună a valorii înalte a persoanei umane poate servi drept premiză a unei colaborări mai largi în acest domeniu. Bisericile Ortodoxe sunt chemate să contribuie la dialogul interreligios și la cooperare și, pe această cale, la înlăturarea tuturor manifestărilor de fanatism pentru întărirea prieteniei dintre popoare, la triumful libertății şi al păcii în întreaga lume, pentru binele fiecărei persoane în sensul şi scopul curățirii, îndumnezeirii şi dobândirii vieții veșnice, indiferent de rasă şi de religie. Se înțelege de la sine că această cooperare exclude orice formă de sincretism, ca și orice tentativă din partea unei religii de a se impune asupra altora, ceea ce, bineînțeles, nu presupune renunțarea la activitatea misionară a Bisericii Ortodoxe”. (Frazele adăugate sunt scrise aldin).

În subcapitolul c, „Despre pace și dreptate”, la primul aliniat trebuie să rămână următorul text:Biserica Ortodoxă recunoaște și subliniază în mod diacronic locul central al păcii și al dreptății în viața oamenilor. Însăși revelația în Hristos este caracterizată ca „Evanghelie a păcii” (Efeseni 6, 15), căci Hristos „instaurând pacea prin sângele crucii Sale” (Coloseni 1, 20), „venind, a binevestit pace, vouă celor de departe şi pace celor de aproape” (Efeseni 2, 17). El a devenit „pacea noastră” (Efeseni 2,14). Această pace, „care covârșește orice minte” (Filipeni 4, 7), este, după cum Hristos Însuși a zis Apostolilor Săi înainte de Pătimirea Sa, mai mare și mai importantă decât pacea pe care o promite lumea: „Pace vă las vouă, pacea Mea o dau vouă, nu precum dă lumea vă dau Eu” (Ioan 14, 27)”.

Însă, a doua parte a acestui aliniat unde scrie: „Căci pacea lui Hristos este rodul deplin al tuturor celor recapitulate în El: al demnității şi măreției persoanei umane ca chip al lui Dumnezeu; al manifestării unității organice a neamului omenesc și a lumii în Hristos; a universalităţii în trupul lui Hristos a idealurilor de pace, de libertate și de dreptate socială; şi, în cele din urmă, al rodirii iubirii creștine între oameni şi popoare”, trebuie eliminată din text.

Ultima parte a acestui aliniat unde este scris: „Adevărata pace este rodul triumfului pe pământ al tuturor idealurilor creștine. Este pacea care vine de Sus, pe care Biserica Ortodoxă o solicită totdeauna în cererile din rugăciunile sale zilnice, cerând-o de la Dumnezeu, Care pe toate le împlinește și Care ascultă rugăciunile celor care vin la El cu credință”, trebuie sa rămână valabilă.

Ca atare, varianta finala a acestui aliniat trebuie să fie următoarea: ”Biserica Ortodoxă recunoaște și subliniază în mod diacronic locul central al păcii și al dreptății în viața oamenilor. Însăși revelația în Hristos este caracterizată ca „Evanghelie a păcii”(Efeseni 6,15), căci Hristos „instaurând pacea prin sângele crucii Sale” (Coloseni 1, 20), „venind, a binevestit pace, vouă celor de departe şi pace celor de aproape” (Efeseni 2, 17). El a devenit „pacea noastră” (Efeseni 2,14). Această pace, „care covârșește orice minte” (Filipeni 4,7), este, după cum Hristos Însuși a zis Apostolilor Săi înainte de Pătimirea Sa, mai mare și mai importantă decât pacea pe care o promite lumea: „Pace vă las vouă, pacea Mea o dau vouă, nu precum dă lumea vă dau Eu” (Ioan 14,27). Adevărata pace este rodul triumfului pe pământ al tuturor idealurilor creștine. Este pacea care vine de Sus, pe care Biserica Ortodoxă o solicită totdeauna în cererile din rugăciunile sale zilnice, cerând-o de la Dumnezeu, Care pe toate le împlinește și Care ascultă rugăciunile celor care vin la El cu credință”.

În privința documentului „Relațiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creștine” Mitropolitul Stefan (Kalaijishvili) de Tsagheri şi Lentekhi a prezentat un referat. De asemenea, s-au citit şi observațiile profesorului de la Catedra de Dogmatică şi Patrologie a Academiei şi Seminarului Teologic din Tbilisi, Edisher Chelidze, în privința acestui document. S-au consemnat păreri diferite. Au fost exprimate poziţii din partea următorilor mitropoliţi: Anania (Japaridze) de Manglisi, Grigori (Berbichashvili) de Poti şi Khobi, Nikoloz (Pachuashvili) de Akhalkalaki si Kumurdo, Petre (Tsaava) de Chikondidi, Ioan (Gamrekeli) de Rustavi, şi Iakob (Iakobashvili) de Bodbe.

S-a constatat faptul că acest document a fost inacceptabil de la început pentru reprezentanții Bisericii Ortodoxe Georgiene, însă la o întrunire pre-sinodală documentul a fost semnat numai pentru că menţionează următoarea frază: „Biserica Ortodoxă a Georgiei şi cea a Bulgariei s-au retras din CMB, prima în 1997, iar a doua în 1998, căci aveau o părere diferită despre activitatea CMB şi, drept urmare, ele nu participă la activităţile intercreştine desfăşurate de CMB şi de alte organisme intercreştine”.

Sfântul Sinod a constatat că acest document cuprinde greșeli eclesiologice şi de terminologie şi necesită modificări importante. Daca aceste modificări nu se vor opera, Biserica Georgiană nu va semna acest document.

La inițiativa Mitropolitului Grigori (Berbichashvili) de Poti şi Khobi, Sfântul Sinod a hotărât: crearea unui grup de teologi care va înainta propuneri Sfântului Sinod în privința mai multor aspecte de ordin teologic.

Sfântul Sinod a audiat un comunicat al Mitropolitului Saba (Gigiberia) de Khoni şi Samtredia, în privința unor probleme de organizare. Sfântul Sinod a stabilit delegația pentru participare la Sfântul şi Marele Sinod în următoarea componenţă:

Patriarhul-Catolicos a toată Georgia Ilia II;Mitropolitul Kalistrate Margalitashvili de Kutaisi şi Gaenti;Mitropolitul Daniel (Datuashvili) de Sachkhere şi Chiatura;Mitropolitul Anania (Japaridze) de Manglisi;Mitropolitul Giorgi (Shalamberidze) de Tkibuli şi Terjola;Mitropolitul David (Makharadze) de Alaverdi;Mitropolitul Sergi (Chekurishvili) de Nekresi;Mitropolitul Joseph (Kikvidze) de Shemokmedi;Mitropolitul Nicholoz (Pachuashvili) de Akhalkalaki, Kumurdo şi America de Sud;Mitropolitul Theodore (Chuadze) de Akhaltsikhe şi Tao-Klarjeti;Mitropolitul Sabba (Gigiberia) de Khoni şi Samtredia;Mitropolitul Gerasim (Sharashenidze) de Zugdidi şi Tsaishi;Mitropolitul Andria (Gvazava) de Gori şi Ateni;Mitropolitul Stephan (Kalaijishvili) de Tsageri şi Lentekhi;Mitropolitul Shio (Mujiri) de Senaki, Chkhorotsku şi Australia;Mitropolitul Ioane (Gamrekeli) de Rustavi;Arhiepiscopul Spiridon (Abuladze) de Skhalta;Arhiepiscopul Luke (Lomidze) de Sagarejo şi Ninotsminda;Episcopul Michael (Gabrichidze) de Tianeti şi Pshav-Khevsureti;Episcopul Dimitri (Kapanadze) de Khornabuji şi Hereti;Episcopul Damian (Khupenia) de Samtavisi şi Kaspi;Episcopul Grigol (Katsia) de Tsalka;Episcopul Dositheos (Bogveradze) de Belgia şi Olanda;Episcopul Sabba (Intskirveli) de America de Nord;Episcopul Vakhtang (Liparteliani) de Nikortsminda;Protopresbiter Giorgi Zviadadze;Archimandrit David Chincharauli;Protoiereu David Sharashenidze;Protoiereu Kakhaber Gogotishvili;Ieromonah Michael Bregvadze;Monah Anthimoz (Javakhishvili).

sursa: patriarchate.ge

Traducere din limba georgiană de Pr. Alexie Kshutashvili

Până unde merge ascultarea de mai mari – conform Sf. Nicodim Aghioritul.

SURSA: http://acvila30.ro/sfantul-nicodim-aghioritul-deasa-impartasire-cu-preacuratele-lui-hristos-taine-partea-a-ii-a-cuvantul-12/
Cuvântul 12

Unii se smintesc că nu ne încredinţăm de cele ce ni le spun şi îndeosebi de cele despre deasa împărtăşire şi aduc pentru apărarea lor trei mărturii: întâi, că sfintele canoane şi poruncile sunt sub puterea arhiereilor; al doilea, că noi nu trebuie să cercetăm pe arhierei, pe învăţători şi pe duhovnici pentru cele ce ni le spun, ci numai să ne supunem în toate cu simplitate; şi al treilea, aduc acel cuvânt apostolesc: “Ascultaţi pe mai marii voştri şi vă supuneţi lor”.

  Faţă de aceste trei părţi ale împotrivirii, noi nu avem nimic asemănător de spus, ca să nu producem cuiva turburare dar a tăcea cu totul față de acestea, socotim că este vătămător pentru suflet. Deci să vedem ce zic sfinţii, ca să nu se plângă nimenea.

La cea dintâi răspunde Marele Vasile şi zice: “Dacă însuşi Domnul lisus, întru Care a binevoit să se odihnească Tatăl şi în care sunt ascunse toate vistieriile înţelepciunii si ale cunoştinţei; dacă, zic, Acesta Care a primit toată stăpânirea şi judecata de la Dumnezeu şi Tatăl Său, zice că poruncă mi-a dat Tatăl Meu, ce să spun şi ce să grăiesc; si iarăşi: acelea pe care eu vi le grăesc, vi le spun întocmai neschimbate, aşa cum mi le-a spus Tatăl; şi dacă Duhul Sfânt nu grăieşte de la Sine, ci acelea pe care le aude pe acelea le şi spune, cu cât mai cuviincios şi mai sigur pentru mântuirea noastră este a gândi si a face aceasta. Adică a nu călca dumnezeieştile porunci, ci a ne supune lor cu respect.

Iar dumnezeiescul Gură de Aur din însăşi hirotonia arhiereilor dovedeşte că arhiereii sunt supuşi dumnezeeştilor canoane şi porunci, zicând: “Fiindcă arhiereul Legii vechi era căpetenie a poporului şi căpetenie fiind trebuia ca pe cap să aibă şi puterea (deoarece stăpânirea care nu este supusă altei stăpânire mai înalte este nesuferită, de aceea are pe cap semnul stăpâniei, ca să se vadă că este sub lege); deci porunceşte Legea ca arhiereul să nu aibă capul descoperit, ci acoperit, pentru ca să înveţe capul poporului că are o stăpânire şi mai mare.

De aceea şi în legea Harului când se hirotonesc arhiereii se pune Sfânta Evanghelie pe capul lor, pentru ca să înveţe arhiereul care este hirotonit că primeşte pe capul lui Tiara (mitra) cea adevărată a Evangheliei, adică autoritatea şi ca să mai înveţe că deşi el este cap al tuturor, totuşi este supus legilor Evangheliei, că el, care stăpâneşte peste toţi, este stăpânit de legi; că el legiueşte pentru toţi, dar este stăpânit de lege. De aceea şi viteazul şi sfântul Mucenic Ignatie scrie o epistolă către un arhiereu zicând: Nimic să nu se facă fără părerea ta; iar tu să nu faci nici un lucru fără părerea şi porunca lui Dumnezeu. Deci a avea arhiereul Evanghelia pe capul lui, este semn că se găseşte sub stăpânire.

La mărturia a doua pe care o aduc, ca adică să nu cercetăm noi pe arhierei, pe învăţători şi pe duhovnici, ci să-i ascultăm întru toate, răspunde Marele Vasilie zicând că “propoveduitorul cuvântului, fie el învăţător, fie Arhiereu, trebuie cu multă luare aminte şi cu multă cercare şi cu scop plăcut lui Dumnezeu să spună totdeauna cuvântul şi să facă tot lucrul, ca unul care trebuie să fie cercat prin cuvânt şi prin faptă şi de către supuşii lui.

Si iarăşi: Se cuvine ascultătorilor, care sunt învăţaţi în Scripturi, să cerce cu dreaptă socoteală, acelea pe care le zic dascălii şi câte sunt de acord cu Scripturile să le primească, iar pe cele care nu sunt să le lepede, iar de cei care stăruie în aceste învăţături să depărteze şi mai mult. Si iarăşi, în altă parte zice: Se cuvine ca celor ce au multă cunoştinţă în Scripturi să cunoască pe sfinţi din roadele Duhului Sfânt şi din darurile pe care le au. Si pe cei ce au aceste daruri să-i primească, iar de cei care nu le au să se depărteze. Si iarăşi zice: Nu se cade ca omul să se lase răpit, aşa simplu şi cum s-ar întâmpla de cătră cei ce făţărnicesc adevărul, fără să cerceteze; ci să cunoască pe fiecare după felul învăţăturii şi după oglinda dumnezeieştilor Scripturi. Si iarăşi, se cuvine ca tot cuvântul şi tot lucrul să fie încredinţat şi adeverit cu mărturia de Dumnezeu Insuflatelor Scripturi, ca să le cunoască cei buni şi să se ruşineze cei răi.

La a treia parte a împotrivirii răspunde dumnezeescul Gură de Aur zicând: “Rău lucru este pretutindenea a nu avea cineva stăpân şi cap, ci pricină a multor nenorociri şi început a toată neorânduiala şi turburarea; totuşi nu-i mai mic răul ca cei supuşi să nu se supună stăpânitorului. Dar ar putea spune cineva că se află şi un al treilea rău, când întâistătătorul şi conducătorul s-ar întâmpla să fie rău. Ci eu ştiu că acesta nu este un mic rău, ci mult mai rău decât a nu avea cineva deloc stăpân. Că e mai bine să nu fii condus de cineva decât să fii condus de un stăpân rău. Fiindcă cine nu are un conducător peste el de multe ori se izbăveşte şi de multe ori se primejdueşte; dar cine are întâi-stătător rău, totdeauna se va primejdui, căzând în gropi şi în prăpăstii. Cum dar zice: Ascultaţi pe mai marii voştri şi vă supuneţi lor?

Pricina pentru care Pavel a zis aşa este următoarea. Pentru ca mai înainte a zis despre conducători, aceste laude: “văzând bunele roade ale vieţii lor virtuoase şi împreună petrecerea lor urmaţi-le credinţa”; apoi după ce i-a arătat că sunt drepţi întru toate, a zis: “ascultaţi pe mai marii şi întâistătătorii voştri şi vă supuneţi lor”.
Dar îmi răspundeţi: dacă acela este rău si nu ne supunem, ce se întâmplă? Si în ce spui că este rău întâistătătorul tău? Dacă este greşit în credinţă, fugi de dânsul şi-l părăseşte, nu numai dacă este om, ci si înger din cer dacă ar fi; iar dacă este greşit în viaţa şi faptele lui, nu lua aminte. Această pildă nu o spun dela mine, ci din Sfânta Scriptură. Ci ascultă pe Hristos, care zice: Pe scaunul de învăţătură a Legii au şezut cărturarii şi fariseii; după ce a zis mai înainte multe rele despre ci, atunci a zis: Pe scaunul Legii au şezut. Aşa dar, câte vă vor zice din Lege să faceţi, faceţi-le, dar lucrurile lor rele să nu le faceţi. Ca şi cum ar zice: au vrednicia ca să înveţe, dar au şi viaţă necurată. Voi însă care auziţi, nu luaţi aminte la viaţa lor, ci la cuvintele lor, căci din viaţa lor nimeni nu se poate vătăma. Din ce pricină? Fiindcă sunt cunoscute tuturor şi fiindcă nici acesta care învaţă, oricât de viclean şi păcătos ar fi, nu poate niciodată să înveţe pe oameni să facă cele rele.

Iar credinţa şi învăţăturile cele rele pe care le are, nici nu sunt cunoscute de toţi şi nici nu încetează a le face. De aceea şi porunca pe care a dat-o Domnul: nu judecaţi ca să nu fiţi judecaţi, se referă la viaţă şi nu la dogmele credinţei.
Si iarăşi îmi spui în altă parte: dar cutare şi cutare om, blândul acela, sfinţitul acela, prea înţeleptul acela face aşa şi aşa. Omule, nu-mi spune mie despre acest prea blând, prea înţelept, evlavios sau sfinţit, ci dacă vrei spune că este Petru sau Pavel sau înger din cer. Chiar dacă sunt aşa de mari sfinţi, eu nu mă grijesc de vrednicia feţelor; deoarece eu nu citesc lege şi poruncă de rob, ci lege împărătească. Iar când se citesc scrisori împărăteşti, toată vrednicia robilor să înceteze. De ce îmi aduci de faţă pe cutare şi pe cutare? Dumnezeu nu te va judeca după lenea slugilor celor împreună cu tine, ci după porunca dumnezeieştilor sale legi. Am poruncit, îţi va zice în ziua Judecăţii; trebuia să te supui poruncii Mele şi nu să pui înainte pe unul sau pe altul şi să cercetezi răutăţile altora.

Dacă şi marele împărat David a căzut într’un păcat, oare tu nu te temi ca să nu cazi? Cu adevărat este mare primejdie. De aceea se cuvine să luăm aminte. Si nu numai virtuţile sfinţilor să le imităm, ci dacă şi lor, ca nişte oameni, li s-a întâmplat vreo nepăsare sau călcare a legii, noi trebue să ne ferim de ele, deoarece nu vom fi judecaţi de cei împreună cu noi slujitori, ci de Stăpânul şi Dumnezeul nostru, Căruia îi vom da seamă pentru toate cuvintele şi faptele noastre.

Si sfinţii la fel grăesc. Ci noi, fraţilor, fiindcă la pace ne-a chemat pe noi Domnul, trebuie să ne supunem şi arhiereilor şi duhovnicilor şi dascălilor noştri, pentru vrednicia pe care o au dela Dumnezeu. Iar dacă cineva dintr’înşii ar face ceva fără dreaptă judecată sau ne-ar împiedeca de a face vreun lucru plăcut lui Dumnezeu, noi să nu încetăm a-i cere şi a-l ruga, până-când îl vom convinge ca să se facă voia lui Dumnezeu, pentru-ca să domnească pacea între noi să stăpânească unirea şi înţelegerea, ca să fie dragoste între păstori şi oi, între arhierei şi creştini, între clerici şi mireni, între întâistătători şi supuşi; ca să fie departe de noi smintelele, turburările, schismele, despărţirile. Deoarece acestea sunt stricătoare a sufletelor noastre, a caselor, a bisericilor şi a toată obşteasca petrecere. In scurt ca să fim toţi un trup şi un duh, toţi cu o singură nădejde, cum am şi fost chiemaţi, ca şi Dumnezeul păcii să fie cu noi.

Citate din Ortodoxie

CUVANT II
Care învaţă pe creştini, că nici de cum nu se cade a cânta cu organe, nici
să joace şi să cânte din gură.

Vai! celor ce se scoală dimineaţa şi umblă după „băutură beţivă, aşteptând până seara,
că vinul îi va arde pe ei. Cu chitare, cu alăute, cu timpane şi cu fluiere beau vinul; iar spre
lucrurile Domnului nu caută, şi lucrurile mâinilor Lui nu le socotesc. Pentru aceasta s-a luat în
robie poporul meu, ca n-a cunoscut pe Domnul şi mulţi au murit de foame şi de sete de apă. Şi
şi-a lărgit iadul lăcomia sa, şi şi-a deschis gura sa fără de încetare” (Is. 5; 11-14).
Iată iubiţii mei creştini, ce înfricoşate cuvinte a grăit Duhul Sfânt prin proorocul Isaia
împotriva celor ce mănâncă si bea cu alăute şi cu timpane! Iată care este hotărârea înfricoşată
dată de Dumnezeu asupra celor ce cântă cu felurite organe, joacă şi cântă din gură! Iată cât de
jalnice sunt glasurile care strigă Atotţiitorul, văicărind pe toţi cântătorii din organe, pe toti
jucătorii şi pe cei ce cântă din gură. Vai! zice şi amar celor ce se scoală de dimineaţă din somn,
şi aleargă să bea rachiu. Vai! celor ce zăbovesc în cârciumi până seara, pentru că vinul şi
rachiul îi va arde de tot! Aceştia beau vinul cu alăute, cu chitare, cu timpane şi cu fluiere, iar la
poruncile Domnului nu voiesc să caute, şi lucrurile lui Dumnezeu nu le socotesc. Pentru
aceasta poporul meu se va robi, si mulţi din ei vor muri de foame si de sete; pentru că nu
cunosc, nici se tem de Domnul şi iadul s-a deschis şi şi-a lărgit gura ca să-i primească.

20. Care sunt certările celor ce cântă din organe şi care joacă
Deci, fraţii mei creştini, vă ajunge vremea cea trecută până acum, în care aţi cântat din
organe, aţi jucat şi aţi cântat din gură, nu ca nişte creştini sfinţi şi fii ai lui Dumnezeu, ci ca
nişte necredincioşi şi păgâni; de acum înainte, urâţi acestea din toată inima voastră ca să nu
cădeţi sub înfricoşata osândă, afurisanii, blestem şi dumnezeasca urgie cea hotărâtă de sfinţii
Apostoli şi sinoadele ecumenice, şi de Dumnezeu, împotriva celor ce fac aceste fapte
nelegiuite. Că sf. Apostoli afurisesc8
pe lirişti, pe viorişti, pe jucători şi pe toţi cântătorii din
organe şi începătorii de jocuri, zicând în aşezământurile lor: „Dacă vreun bărbat sau femeie,
care a fost începător de jocuri, va veni la credinţă, sau jucător, sau luptător în privelişte, sau
din cei ce cântă din fluier, sau chitaragiu sau viorist, sau învăţător de jocuri, ori să înceteze, sau
de nu, să se lepede” (Cart. 8, Cap. 32). Acum dacă Apostolii leapădă pe necredincioşii
muzicanţi sau scamatori şi nu-i primesc la credinţa lui Hristos, de nu mai întâi vor înceta de la
aceste jocuri, cu atât mai mult leapădă pe credincioşii care joacă acestea.

La Botez creştinii au dat făgăduinţă să nu cânte din organe, nici să joace —
Căci cânteciie şi jocurile sunt pompă a satanei
Pentru aceasta cu toată dreptatea se cade a numi cineva cântecele din organe, jocurile şi
cântecele din gură, şcoala satanei, căci satana şi diavolul este cel întâi învăţător, iar slujitorii
lui, dracii, sunt subînvăţători. Cei întâi şcolari însă, sunt cei ce cântă cu viorile şi cu alte
organe; iar elevi şi eleve, sunt bărbaţii şi femeile care joacă şi cântă din gură. Lecţiile care se
predau la şcoala aceasta sunt: desfrânarea şi neruşinarea, ruşinoasele cuvântări si nebunestile
grăiri, curviile şi preacurviile, sodomiile şi orice alt păcat.

Se cade încă a numi cineva cântecele şi jocurile sport (întrecere) şi luptă a diavolului;
iar loc al nevoinţei şi stadie, este casa în care se lucrează şi se săvârşesc acestea; răsplătitor
însă şi dătător de cununi, care sade pe scaunul cel înalt al casei, este diavolul.
Privitori ai sportului, sunt toţi dracii care privesc şi se bucură; iar luptători şi nevoitori sunt
jucătorii şi cei ce cântă din organe şi din gură, fie bărbaţi, fie femei. Şi oricine din aceştia,
cântă din organe sau joacă, sau cântă din gură mai bine decât altul si-l întrece, primeşte în loc
de cunună, păcatul şi veşnica muncă. Pentru aceasta prea potrivit şi prea înţelepţeşte a zis
hotărâtor dumnezeescul Ioan Gură de Aur, că, unde se fac hore si sunt orchestre, acolo
negreşit, este şi diavolul; „Eu îndrăznind, dau pe faţă că, unde este dans, acolo e şi diavolul; şi
că curvia, nu numai înverşunaţi face, ci şi ucigători de nevinovaţi”

Pravila Bisericeasca ieromonah Nicodim Sachelarie 1. Nu se cuvine ca persoanele   sfintite,sau clerici,sau monahii sa se scalde in baie cu femeile,si nici vreun LAIC ,deoarece acum aceasta prihanire este cea dintai la pagani.Iar de se va dovedi cineva facand aceasta, de va fi cleric sa se cateriseasca, iar de va fi LAIC sa se afuriseasca- sinod VI ecumenic can. 77 ,Laodiceea can. 36
2. Preotul de se va spala sau va merge la baie, acela nu poate nici sa faca liturghie intru acea zi, nici nu are voie dupa liturghie sa se spele,nici mireanul de se va spala sau va merge la baie nu poate sa i se dea Dumnezeiestile Taine ,iar daca se va impartasi , nici atunci nu poate sa mearga sa-si lase sange, nici preotul, nici mireanul, fara de se va intampla boala mortii intr-a acea zi patimind pentru viata-si ; -Pravila lui Matei Basarab
——-
Sf. Arsenie Boca : Tinerele fete, după 20 de ani să se căsătorească, să nască copii, căci ispitele sunt mari. Singurătatea nu e bună; și o fată poate cădea ușor.

Sf.Arsenie Boca : Pantalonii la femei – mult mai grav ca lipsa de basma la rugăciune
——–
„Cu oamenii cu multe griji și iubitori de materie să nu îți placă să locuiești, ci locuiește sau singur, sau cu frați neiubitori de materie și de același cuget cu tine. Că cel ce locuiește cu oamenii iubitori de materie și cu multe griji, vrând-nevrând va face și el tovărășie cu ei și va sluji poruncilor omenești.”                                   (Evagrie Ponticul)
——–
Sf Nicodim Aghioritul :
Trei pedepse înfricoşează Dumnezeu cu aceste cuvinte, să dea celor ce cântă din
organe, joacă şi cântă din gură: 1) Robia: „Pentru aceasta s-a luat în robie poporul meu”; 2)
moarte de foame si de sete: „Si mulţi au murit de foame si de sete de apă”; şi 3) munca şi osânda, jos în Iad: „Şi şi-a lărgit iadul lăcomia sa şi şi-a deschis gura sa fără de încetare”.
Toate trei pedepse sunt într-adevăr înfricoşate şi groaznice, căci nu pedepsesc numai trupul, ci
şi sufletul; nu pedepsesc numai în viaţa aceasta, ci şi în cea viitoare.
Sa luam aminte la magar!
——–
Avva Pimen l-a intrebat pe un Avva Nistheroos de unde a dobandit o asemenea virtute, incat orice tulburare s-ar fi intamplat in chinovie el nu deschidea gura, nu se amesteca, nu judeca pe nimeni.
El a raspuns:
– Iarta-ma, avva. Cand am intrat, la inceput, in chinovie, am zis cugetului meu: “Tu si un magar sunteti una. Asa cum magarul lovit nu scoate nici un cuvant, nu ocaraste si nu judeca si nu raspunde nimic, tot asa si tu.” Cum zice psalmul: “Ca un dobitoc m-am facut in fata Ta si tot timpul voi fi cu Tine.”
———–
Părintele Dumitru Stăniloae despre Maica Domnului : “Necontenit se repetă refrenul : ” Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pre noi!” Niciodată nu i se  spune însă : ” Miluiește-ne pre noi!” Prin această expresie, adresată numai lui Dumnezeu, se afirmă credința că noi depindem întru totul de mila lui Dumnezeu. ” Mântuiește-ne” adresat Maicii Domnului nu are sensul de mântuire, ca operă înfăptuită de Hristos, ci de “scăpare” sau ” izbăvire” din diferite greutăți, necazuri, primejdii, ispite, care au și ele o legătură cu mântuirea.”
———
“Sa lepadam orice povara si pacatul ce grabnic ne impresoara”, fiindca pacatul ne face sa ne impiedicam, sa cadem. El trebuie lepadat impreuna cu povara noastra si, “cu rabdare, sa alergam cu staruinta la lupta care ne sta inainte”, cu multa rabdare, fiindca stim ca staruinta oricarui crestin este grea, dificila. Si stim ca Hristos a spus: “In lume necazuri veti avea, dar indrazniti, Eu am biruit lumea!” Pe aceasta cale a durerii vom merge cu totii.” (Sfantul Luca al Crimeei)

———
Sfântul Macarie de la Optina-Sfaturi pentru mireni pag.49: Cu privire la asigurarea de viață nu pot sa-ți dau vreun sfat; în sfințitele cărți nu am citit nicăieri despre așa ceva. Treaba aceasta nu e de mintea mea; atât doar pot spune, că aici se vădește necredința în Pronia dumnezeiască și ideea noastră că ne putem asigura în mod artificial pe noi înșine sau familia noastră. Nu îți pot interzice, dar nici nu te sfătuiesc să faci asta și cu atât mai mult nu îți pot da binecuvântare. Cel mai bun mijloc de a ne asigura este porunca lui Dumnezeu : căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui, și toate acestea se vor adăuga vouă(Mt. 6, 33).
——
Cuviosul Anatolie de la Optina, pag.86 : “…să-ți sădești în inima fragedă și delicată Numele cel preadulce, scânteia micii rugăciuni: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătoasa! Și atunci ai să ai parte de cea mai mare bucurie, de veselia ce nu are sfârșit. Atunci când Iisus Se va sălășlui în inima ta, n-ai să mai ai nevoie nici de Roma, nici de Ierusalim.

Pag.88 : Că păcătuiește omul – vedem, dar că se căiește – nu”.

Pag. 102 :  ” Sfântul a citat din vechime: ca să lucreze și să păzească, pentru că Scriptura spune că Domnul, făcându-l pe Adam, I-a așezat în rai, să-l lucreze și să-l păzească. Și aici , Sfântul Nil Sinaitul prin lucrarea raiului numește rugăciunea, iar prin păzire – neprimirea gândurilor rele după rugăciune“.La fel și Cuviosul Dorotei scrie ca primul om zidit, așezat de Dumnezeu în rai, se găsea în rugăciune, după cum arată el în întâia sa învățătură.  
——
Zis-a avva Antonie: “Parintii cei de demult, cand mergeau in pustie, intai se vindecau pe ei insisi si, facandu-se doctori alesi, vindecau si pe altii. Iar noi, iesind din lume, mai inainte de a ne vindeca pe noi insine, indata incepem a vindeca pe altii. Si, intorcandu-se boala asupra noastra, se fac noua cele de pe urma mai amare decat cele dintai; si auzim de la Domnul: ‘Doctore, vindeca-te mai intai pe tine insuti.'” (Patericul egiptean)
—-
Sf.Ioan Gură de Aur :

Nu că ar fi ruşine să bei vin: oh, nu! astea
sunt învăţături de eretici, dar pentru că nu socotea că e o ruşine să nu poţi întrema un mădular
bolnav fără ajutorul vinului.

Acest Ioc (din Psalm) ne este folositor şi împotriva ereticilor cari învinovăţesc făptura lui
Dumnezeu: căci dacă vinul ar fi fost dintre lucrurile oprite, Pavel nu l-ar fi îngăduit, nici n’ar fi
zis că trebuie să ne slujim de el. Şi nu numai împotriva ereticilor, dar chiar împotriva acelor fraţi
cari după ce au văzut pe alţii înjosindu-se din pricina băuturii, în loc să-i ocărască pe aceia,
ponegresc poama dată de Dumnezeu, zicând: Să nu fie vin. Iar noi să le răspundem: Să nu fie
beţie
. Căci vinul e lucrul lui Dumnezeu, iar beţia e lucrul diavolului, nu vinul face beţia, ci
necumpătarea face beţia; nu învinovăţi făptura lui Dumnezeu, ci sminteala tovarăşului tău de
robie. Ci tu, nevoind să pedepseşti şi să îndrepţi pe cel care păcătuieşte, batjocoreşti pe
binefăcătorul (tău).

12. Dar pentru că a venit acum vorba despre hulă, vreau să cer de la voi toţi o singură răsplată
pentru această cuvântare: ca să-mi mustraţi pe cei care hulesc în cetate. Dacă auzi pe cineva
hulind la răspântie sau în for, du-te la el şi dojeneşte-l; şi chiar dacă trebuie să-l loveşti, nu
pregeta: isbeşte faţa lui cu palma, loveşte gura lui, şi sfinţeşte-ţi mâna ta prin această lovitură
. Şi
dacă te va învinovăţi cineva şi te va duce la judecată, nu te împotrivi; şi dacă judecătorul de pe
tribunalul lui îţi va cere socoteală, spune-i fără sfială, că a hulit pe Regele îngerilor. Căci dacă
trebuie pedepsiţi cei cari hulesc pe regele pământului, cu atât mai vârtos cei cari îl batjocoresc pe
acela (al cerului). Este o fărădelege obştească, este o nedreptate care-i priveşte pe toţi şi îi e îngăduit orişicui să fie pârîtor. Să afle şi creştinii şi păgânii, că creştinii sunt mântuitorii cetăţii,
epitropii, supraveghetorii şi învăţătorii ei, şi să afle acest lucru şi cei desfrânaţi şi stricaţi, că
trebuie să se teamă de slujitorii lui Dumnezeu, pentru că, dacă altă dată mai încearcă să grăiască
aşa ceva, să se uite mai întâi în toate părţile şi să se teamă şi de umbra lor, de frică să nu-i auză
vreun creştin şi apoi să sară asupra lor şi să-i pedepsească cu străşnicie.
N’ai auzit ce a făcut
loan? A văzut pe un tiran stricând legea căsătoriei, şi fără sfială i-a spus în mijlocul pieţei: „Nu ţi-

e îngăduit să ţii soţia fratelui tău Filip” (Marcu 6, 18). Eu însă nu te-am dus la tiran, nici la
judecător, nici despre căsătorie nelegiuită, nici fiind vorba de tovarăşi de robie batjocoriţi, ci
despre hulă faţă de Domnul pentru care îţi cer să pedepseşti pe cel de un rang cu tine. Dacă ţi-aş
fi zis: „Pedepseşte şi îndreaptă pe regii sau judecătorii ce calcă legea, n’ai spune oare că am

înnebunit? Şi totuşi loan a făcut aceasta, ceea ce înseamnă că lucrul nu e de loc peste puterile
noastre. Acum cel puţin îndreaptă pe tovarăşul tău de robie, sau pe cel deopotrivă cu tine; chiar

dacă e nevoie să mori, nu pregeta să îl dojeneşti; aceasta va fi pentru tine o mucenicie, pentru că

şi loan a fost mucenic. Nu i s’a poruncit să aducă jertfă, nici să se închine la idol, ci şi-a pus
capul pentru legile călcate în picioare
; deci şi tu luptă-te pentru dreptate până la moarte, şi
Dumnezeu se va lupta pentru tine
. Să nu-mi spui vorba aceea răsuflată: „Ce are asta de-a face cu
mine? Nu e nimic între mine şi el”. Numai cu diavolul n’avem a împărţi nimic, însă cu toţi
ceilalţi oameni avem multe lucruri care ne leagă laolaltă. Căci ei se împărtăşesc din aceeaşi fire
ca şi noi locuiesc acelaşi pământ, se hrănesc cu aceleaşi mâncări, au acelaşi Stăpân, au primit
aceleaşi legi, sunt îmbiaţi la aceleaşi tunuri ca şi noi. Vorba ta e o vorbă satanică, o cruzime
diavolească. Deci să nu spunem aşa ci să arătăm fraţilor grija care se cuvine. Eu însă un lucru vă
făgăduiesc şi vă chezăşuiesc vouă cu tot dinadinsul: dacă voi toţi, ce sunteţi de faţă, aţi vrea să vă
îngrijiţi de mântuirea cetăţenilor oraşului acestuia, în scurtă vreme se va îndrepta toată cetatea,
deşi numai foarte mică parte din ea e acum aici, o parte foarte puţin numeroasă ca mulţime, însă
cuprinsă de cea mai mare evlavie. Să împărţim deci mântuirea fraţilor noştri; căci e de ajuns un
singur om înflăcărat de râvna (credinţei), ca să îndrepte tot poporul.

——-
Serafim Rose :  E fapt dovedit ca oamenii lumești și chiar
monahii fără discernământ duhovnicesc sunt mai întotdeauna atrași de mincinoși, impostori, ipocriți și de toți cei care sunt înșelați de demoni, considerându-i sfinți
sau slujitori sinceri ai lui Dumnezeu.

…nu trebuie să căutăm lucruri spectaculoase, precum minunile. Din
întâmplarea cu Sfântul Nichita, relatată mai sus, știm că aceasta este cea mai rea
cale de apropiere (de Dumnezeu, n. red.) și duce la înșelare. Calea cea dreaptă se
află în inima care încearcă să se smerească
și știe doar că suferă și că trebuie să
existe cumva un adevăr mai înalt care nu numai că o poate ajuta în acestă suferință, dar o și poate aduce într-o cu totul altă dimensiune.

Răspuns: Sfântul Duh a fost trimis de Domnul nostru Iisus Hristos în ziua
Cincizecimii, la cincizeci de zile de la Învierea sa și la zece zile de la Înălțarea Sa
la cer, pentru a rămâne cu Biserica până la sfârșitul veacurilor. Din punct de vedere
istoric, acolo a întemeiat El Biserica.

Până astăzi, Duhul Sfânt lucrează în Biserica Ortodoxă. În practicile celor
mai multe dintre grupurile protestante din Occident arareori se mai pomenește de
taine, astfel încât nu puteți căuta cu adevărat harul Duhului Sfânt în ceva ce nu e
considerat Sfântă Taină nici de către înșiși adepții practicanți. Desigur, romano- catolicii și alte câteva grupuri consideră că au Taine. Dar eu vă spun că adevăratele Sfinte Taine, în sensul în care le-a instituit Hristos, sunt de găsit doar în Biserica

Ortodoxă.

Întrebare: Așadar, oamenii care n-au auzit de Hristos nu au acces la adevăr?
Răspuns: Cei ce n-au auzit niciodată de Hristos? Este treaba lui Dumnezeu
să-i judece. Nici in Vechiul Testament nu auziseră oamenii de Hristos, dar El a

venit și le-a predicat în iad. Și Sfântul Ioan Botezătorul a ajuns înaintea lui Hristos

în iad și, credem noi, a predicat că Hristos va veni acolo ca să-i elibereze pe toți cei
care doreau să fie eliberați,
care doreau să creadă în El. Așa că Dumnezeu poate
dezvălui adevărul celor ce n-au avut niciodată șansa să-l audă: adică celor care n- au respins Evanghelia, ci doar nu au auzit de ea. Dar odată ce am acceptat revelația
devenim, bineânțeles, mult mai responsabili. O persoană care acceptă revelația lui

Dumnezeu-întrupat și apoi nu trăiește în conformitate cu ea este mai rea decât orice

preot păgân sau ceva asemănător.

Profeția pustnicilor nemțeni despre vremurile din urmă

Profeția pustnicilor nemțeni despre vremurile din urmă

Profeția pustnicilor nemțeni despre vremurile din urmă

Document domnesc descoperit de Paul de Alep intr-un sipet al lui Duma Negru despre vremurile din urma ale Moldovei, de la Mitropolitul Varlaam

“Dupa plecarea mitropolitilor fanarioti vor urma oameni nevrednici la scaunul Moldovei, care vor incerca sa vanda dreapta credinta. Amestecurile de credinta drept-maritoare cu cele papistasesti si paganesti nu vor mai fi (nu vor mai fi considerate ca) o uraciune si o urgie inaintea lui Dumnezeu.

Oamenii se vor vinde intre ei, vor fi taieri de sabie intre frati pentru putere si ranguri pamantesti.

Moldova va fi rupta si impartita dupa bunul gust al puterii de la Rasarit, prin sfaturi marsave si ticaloase. La vremea din urma o hiara rosie cu multe capete va inghiti intreaga Europa crestina, iar oamenii se vor salbatici mai rau ca fiarele.

Oamenii se vor inrai si vor strica obiceiurile pamantului, inmultindu-se intre ei ca dobitoacele fara nicio nerusinare, lepadand Sfanta Taina crestina a nuntii. Vor defaima obiceiurile crestinesti dedandu-se la tot felul de obiceiuri straine, iar paganii se vor amesteca cu sange crestinesc. Mare urgie va fi atunci.

Domnii pamantului vor fi oameni vanduti satanei, care nu vor mai purta grija poporului drept-credincios. Mosiile stramosesti vor fi calcate cu japca si luate de straini dupa bunul lor plac, lucru nemaiintalnit in curgerea timpului in Moldova.

Biserica stramoseasca va fi rusinata de noile obiceiuri paganesti si papistasesti, aduse cu sila de vladicii lor cu apucaturi satanicesti. Oamenii afierositi lui Hristos cu slujba vesnica vor lepada sfantul chip si fagaduinta inaintea lui Hristos, dedandu-se la viata lumeasca de dinainte.

La vremea cea din urma, pamanturile nu-si vor mai da roada lor, padurile vor fi taiate, iazurile vor fi secate, oamenii vor vinde mosiile fara de rusine, uitand ca stramosii lor le-au pastrat cu sabia.

Legile crestinesti ale tarii vor fi lepadate, iar hrisoavele voievodale vor fi luate in ras, iar conducatorii netrebnici vor face legamant cu fiara apocaliptica. Barbatii vor schimba obiceiul dumnezeiesc al demnitatii lor si se vor acoperi in straie femeiesti, iar femeile vor umbla precum barbatii. Adunarile din sarbatori si toate obiceiurile pamantului vor fi schimbate in obiceiuri si apucaturi salbatice, paganesti, aducand in Moldova in locul jocului de sarbatoare jocuri de la salbatici. Vlastarele moldovenesti, urmasii domnilor si boierilor de demult, se vor deda la obiceiuri si apucaturi ieftine.

La vremea de apoi, pe pamanturile Moldovei va domni saracia, jalea, moartea, spaima, frica si omul nu va mai fi stapan in batatura lui. Vor pune domnii pamantului biruri si legi cum n-au mai fost de la intemeierea Moldovei. Vor pune biruri si pe aerul lasat de Dumnezeu.

Hiarele pamantului si pasarile si toate dobitoacele isi vor schimba firea lor si vor aparea alte feluri de dobitoace, iscodite dupa mintea omului, care vor fi slabe la trup si fara de folos.

La vremea cea din urma, oamenii se vor strange unii langa altii in tot felul de nascociri, lepadand truda satului, munca va fi o rusine, rusinea va ramane un obicei, iar cei drepti vor fi considerati nebuni. Se vor insela unii pe altii crezand ca asta e legea lui Dumnezeu.

Si, in cele din urma, ultima randuiala a pamantului: se vor dezgropa oasele parintilor si stramosilor nostri, vor fi daramate bisericile, vor fi lepadate randuielile crestinesti si vor iesi un soi de oameni care, tot in numele lui Dumnezeu, vor face biserici fara cruce, vor nesocoti Sfanta Jertfa si, in cele din urma, o vor amesteca in slujire cu paganii.

Asa arata Apocalipsa Sfintei Carti a Scripturii, ca la vremea din urma, cand veti vedea uraciunea pustiirii in locul cel sfant, razboaiele pe alocurea, urgiile si uciderile intre oameni, lepadarea pruncilor din pantecele femeiesti si oameni cautand linistea de la un capat al altuia al pamantului, cand graiurile se vor amesteca ca alta data in Babilon, si sfarsitul va fi aproape.

Moldova cea frumoasa si bogata, plina de daruri dumnezeiesti, plina de locasuri sfinte, plina de oameni harnici si credinciosi, va cadea in mainile paganilor si a necredinciosilor, iar caderea ei va fi mai grea decat caderea Constantinopolului din vremea maritului nostru domn Stefan cel Mare si Sfant.

Binecuvantat a fost pamantul Moldovei si nerusinata a fost ocara oamenilor, care, prin faptele si apucaturile lor stricate, vor intoarce pe voievozi in morminte si vor face pe stramosi sa lacrimeze sub glie, stand cu fruntea plecata in fata Marelui Stapan Hristos pentru rusinea lasata de urmasii lor“.

(Document din Moldova dat de Mitropolitul Varlaam Mitropolitului Macarie cu prilejul calatoriei prin Moldova, adus de la pustnicii de la schitul lui Zosima din tinuturile Neamtului – cu titlu l „Proorocii despre vremurile din urma si caderea crestineasca a Moldovei”)

Sursa: “Profetii si marturii pentru vremea de acum“

——-
9 septembrie
Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Teofan mărturisitorul, care a sihăstrit mai înainte de Dioclețian.
Acest sfânt era din părinți elini, și apropiindu-se de Hristos, fiind încă prunc, a văzut un copil pătimind foarte rău de frig, și l-a îmbrăcat cu hainele sale. Întrebându-l tatăl său : « Unde-ți sunt hainele, fiul meu?» A răspuns : « Pe Hristos L-am îmbrăcat ». Iar tatăl său zise : «Cine este Hristos? De vreme ce noi cinstim pe Ermes și pe Apolon». Atunci copilul, lepădându-se de tatăl său, l-a luat îngerul Domnului, și l-a suit în muntele ce se cheamă Diavinon, și l-a dat în seama unui părinte sihastru, care petrecea viață călugărească de șaptezeci și cinci de ani. Și  luându-l acel părinte l-a învățat Sfânta Carte și viața călugărească; și erau hrăniți amândoi de un înger. După cinci ani, răposând starețul, copilul a sihăstrit în acea peșteră cincizeci și opt de ani. După aceea, fiind povățuit de dumnezeiescul înger, a ieșit din peșteră, și încălecând pe un leu, a umblat șaizeci de stadii, și a predicat pretutindeni credința în Hristos. Dar fiind prins, împărații Caros, Carin și Numerian au pus și i-au dat o sută de palme. După aceea, supunându-l la felurite chinuri, și văzând că prin minunile ce face el, venea către Hristos multă mulțime și se boteza de dânsul, s-au rușinat, și l-au lăsat să petreacă în sihăstria sa. Și suindu-se iarăși la peștera în care locuise mai înainte, și petrecând acolo și alți șaptesprezece ani în sihăstrie, până s-au făcut toți anii sihăstriei lui șaptezeci și cinci, s-a mutat către Domnul.

Carne , vin, rachiu monahi

Sfantul Paisie de la Neamț spune:

„ Iar rînduiala vieţii monahale se închipuie şi se aseamănă întru toate, pe cît este cu putinţă, petrecerii celei în Rai şi se supune voii celei desăvîrşite a lui Dumnezeu. Acolo [în Rai] nefiind mîncare de carne, nici monahii nu se cuvine să mănînce. În Rai, petrecerea a fost osebită şi des­părţită de aceea de după călcarea de lege; aşadar şi a monahilor trebuie să fie deosebită de a mirenilor întru toate, pe cît este cu putinţă..” (Sf. Paisie de la Neamţ, Răspuns despre nemâncarea de carne către părinții Dorotei și Gherontie, în Cuvinte şi scrisori duhovniceşti, II, text editat după traduceri vechi şi revizuit de Valentina Pelin, Ed. Doxologia, Iaşi, 2010, p. 241.)

Si tot sfantul spune mai departe:

„Şi nici nu rămîne la voirea cuiva să mănînce sau nu carne, ci tuturor le este cu cale a ţine desăvîrşit ceea ce Părinţii cei purtători de Dumnezeu au aşezat monahilor prin tipicurile cele bisericeşti. Iar că unii mănîncă totuşi, aducînd ca dezvinovăţire slăbiciunea trupească, înşişi aceştia sau şi altci­neva ar fi putut cunoaşte că nu este aceasta pricina, cercînd-o cu de-amăruntul. Căci, în zilele de post, sînt mai puternici şi mai sănătoşi decît în zi­lele cînd mănîncă cu carne (deşi lor li se pare că, fără mîncarea de carne întru o zi, nu pot rămîne întru întregimea sănătăţii) şi toate ascultările şi le împlinesc în zilele de post ca şi în zilele cu mîncare de carne, ba uneori chiar mai bine decît în acelea.

Iar dacă cineva ia în seamă şi se ruşinează de batjocurile celor ce-l sfătuiesc să mănînce carne (chiar dacă nu le-ar urma sfatul), atunci unul ca acesta să se ruşineze şi de cinstitul chip al călugăriei, pentru că amîndouă [şi călugăria, şi nemîncarea de carne] sînt înjugate una cu alta. Dacă cineva a intrat în rînduiala monahală cu bunăvoinţa sa, acestuia îi stă asupră da­toria să păzească toate cele ale rînduielii chipului monahal în orice fel de loc şi fară de nici o aflare de pricină pînă la cea mai de pe urmă răsuflare a sa.” (Cartea Ascultării, Editura Sophia Cartea Ortodoxă, București, 2011, pp. 228-232)

http://www.doxologia.ro/cuvant-de-folos/raspuns-al-sfantului-paisie-de-la-neamt-pentru-nemincarea-de-carne-catre-parintii

Nu avem voie sa trecem peste cuvintele Sfintilor Parinti.

Spune Sfantul Ioan Damaschin:

„Prin urmare, Dumnezeu, cunoscand toate si ingrijindu-se dinainte de folosul fiecaruia, ne-a descoperit sa cunoastem numai ceea ce este de folos si a trecut sub tacere ceea ce n-am putut sa purtam. Pe acestea deci sa le iubim si in acestea sa ramanem, nemutand hotarele vesnice (Pilde XXII, 28) si nedepasind dumnezeiasca predanie.”

http://www.sfantul-panteleimon.org/sf_traditie/Dogmatica%20-%20Sf.%20Damaschin/cartea_intai.htm

Sa ne pazim sa nu cadem in anathema Sfintilor Parinti de la Sinodul general (1166):

„Cei ce nu înteleg corect cuvintele sfintilor Dascali ai Bisericii lui Dumnezeu, si încearca sa rastalmaceasca si sa întoarca (întelesul) celor zise în acestea limpede si lamurit prin harul Sfantului Duh, sa fie anathema.

Din canoanele Sfantului Calinic citim:

1. Despre bauturi ametitoare:

„Canonul 11: Cine se va imbata de vin si de rachiu, 40 de zile de post, iar mai facand a doua oara sau a treia oara, 39 de garbace si 24 de ceasuri inchis fara mancare.

Canonul 12: Tinerii, vin si rachiu, afara de mare neputinta, sa nu bea. Iar cine va indrazni mai jos de 30 de ani, nu se va folosi si sunt sub neblagoslovenia noastra, ca binecuvantarea intareste casa cea sufleteasca a fiilor, iar blestemul o risipeste.”

2. Despre nemâncarea de carne:

„Canonul 14: Cine va manca carne in manastire sau in afara, doi ani sa nu se impartaseasca, iar indemnand si pe altii, cu 39 de toiege sa se certe si sa se blesteme de tot soborul.”

Cuvant despre Evanghelia de la Matei Sf Ioan Gura de Aur

Cuvant
despre Evanghelia de la Matei,
care se citeşte în Sfânta si Marea Luni, la Liturghie
(Mt. 24, 3-35)
Sf Ioan Gura de Aur
OMILIILE
LA
POSTUL MARE
După ce Hristos a vorbit despre nenorocirea ce avea să vie asupra Ierusalimului şi despre aceea că Apostolii vor birui toate piedicile, iar Evanghelia se va predica în toată lumea, se întoarce iarăşi la descrierea ticăloşiei ce va veni peste iudei, pe când ucenicii vor predica strălucit Evanghelia în toată lumea. „Atunci cei din ludeea să fugă la munţi“. Atunci, când ? Când acestea se vor întâmpla, când urâciunea pustiirii va fi în locul cel sfânt. El prin aceasta înţelege, oastea romană. Atunci, zice el, să fugiţi, căci nu va fi nici o nădejde de mântuire. Altădată iudeii din războaie grele se ridicaseră, ca în timpurile lui Sanherib şi ale lui Antioh. Oastea lor fusese împrăştiată, templul cucerit; însă s-au ridicat macabeii împotriva vrăjmaşului şi a urmat o deplină schimbare. Dar pentru ca ei să nu aştepte şi acum ceva asemenea, le curmă toată nădejdea. Abia viaţa singură, zice El, vor putea ei să-si mântuiască. De aceea, cei ce se vor afla pe acoperământul casei, să nu se mai pogoare în casă spre a-şi lua hainele. El prin aceasta le arată nenorocirea de care nu vor putea scăpa şi prin care oricine se va afla acolo neapărat va pieri.
Pentru aceasta adaugă el: „Cel ce va fi în câmp să nu se întoarcă înapoi să-şi ia haina sa”; căci dacă cei ce se aflau în cetate trebuia să fugă din ea, cu atât mai puţin puteau să vină în ea cei ce se aflau afară din dânsa. „Vai celor însărcinate şi de cele ce vor alăpta în zilele acelea”; celor dintâi pentru că ele, cu povara pântecului lor, nu vor putea fugi atât de repede; iar celorlalte pentru că vor fi oprite de dragostea pruncilor lor şi nu se vor putea mântui.
A părăsi banii şi hainele este uşor, dar cine va părăsi ceea ce i-a dat firea ? însemnând mai departe mărimea ticăloşiei. Domnul zice: „Rugaţi-vă ca să nu fie fuga voastră iarna sau Sâmbăta; căci va fi atunci necaz mare cum nu a mai fost de la începutul lumii până acum, şi nici nu va mai fi”. Bagă de seamă că el vorbeşte către iudei şi lor le descrie nenorocirea ce are să vină asupră-le. Căci atunci când Vespasian s-a arătat cu ostile înaintea Ierusalimului, Apostolii nu mai erau acolo, şi nu serbau Sâmbăta. Pentru ce nu iarna sau Sâmbăta ? Nu iarna, pentru anotimpul cel rău; nu Sâmbăta, pentru că legea oprea a face o cale lungă, aşadar a fugi departe. Si când Hristos zice că n-a mai fost un necaz aşa de mare şi nici nu va mai fi, aceasta nu este o exagerare a lucrului. Cine citeşte cărţile istoricului iudeu losif Flaviu, care vieţuia pe atunci, va vedea că aceasta este adevărat.
Si să nu zică cineva că el poate a spus minciună spre a înfăţişa profeţia lui Hristos ca fiind adevărată. Desigur, nu; căci el nu era unul dintre credincioşi, ci un iudeu foarte râvnitor. Iară el povesteşte că ticăloşia aceea a covârşit toată tragedia şi nici un război n-a nenorocit vreodată un popor, într-o ademenea
măsură. Aşa de mare a fost foametea, încât mumele îşi sfâşiau copii şi se certau pe carnea lor, morţii se tăiau bucăţi şi se mâncau. Iudeii înşişi trebuie să spună, şi încă mai mult spune adevărul, că această grozavă nenorocire a venit asupra Iudeii pentru omorârea lui Iisus Hristos.
Pentru că aceasta a fost cea mai mare fărădelege din câte s-au săvârşit pe pământ, de aceea şi necazul acela a fost cel mai mare din câte a văzut pământul. „Şi de nu s-ar fi scurtat zilele acelea, zice Domnul, n-ar mai scăpa nici un .trup, dar pentru cei aleşi se vor scurta zilele acelea”. Prin aceasta El arată că iudeii ar fi meritat şi mai mare pedeapsă, iar sub „zilele acelea” înţelege El timpul împresurării, ceea ce va să zică: dacă războiul romanilor ar fi ţinut mai îndelung, toţi iudeii ar fi pierit. Şi el nu înţelege numai pe jidovii cei din ludeea, ci şi pe cei ce erau afară de această ţară, căci pretutindenea pe unde ei vieţuiau, au fost atuncea prigoniţi şi alungaţi, atâta erau ei ele urâţi.
Dar pe cine numeşte Iisus în acest loc: „cei aleşi” ? Pe credincioşii care locuiau între iudei. Adică pentru ca iudeii să nu poată zice că acea nenorocire este o pedeapsă pentru predicarea şi închinarea lui Hristos, de aceea Domnul arată că credincioşii nu numai că n-au fost pricina acelei nenorociri a iudeilor, că mai vârtos aceştia ar fi pierit cu totul, dacă între ei n-ar fi fost nici un creştin. Căci dacă Dumnezeu ar fi lăsat războiul să dureze mai îndelung, n-ar fi rămas nici un iudeu, însă Dumnezeu a scurtat războiul, pentru ca cei credincioşi dintre iudei să nu piară împreună cu cei necredincioşi. Si cu privire la aceasta zice Domnul: „Pentru cei aleşi se vor scurta zilele acelea”. Zice aceasta spre a da mângâiere credincioşilor ce locuiau printre iudei, ca să nu se teamă că şi ei vor pieri cu dânşii. Iar dacă Dumnezeu are o astfel de îngrijire pentru cei credincioşi, că pentru dânşii chiar si alţii s-au mântuit, şi pentru creştini au rămas în viaţă şi iudei, de ce cinste mare se vor împărtăşi ei în timpul cununilor (adică în cer) ? Şi el nu numai că îi mângâie, dar îi şi abate treptat de la obiceiurile iudaiceşti; căci când templul nu mai există, fireşte încetează şi legea. Aceasta însă nu o zice lămurit, ci numai arată la ea, vorbind despre pierirea Ierusalimului.
Atunci de vă va zice vouă cineva: Iată, Mesia este aici sau dincolo, să nu-1 credeţi. Că se vor scula hristoşi mincinoşi şi profeţi mincinoşi, si vor da semne mari şi minuni, cât să amăgească, de va fi cu putiinţă, şi pe cei aleşi. Iată, mai înainte v-am spus. Deci de vă vor zice vouă: Iată este în pustie, să nu ieşiţi; iată este în cămări, să nu credeţi. Că precum iese fulgerul de la răsărit, şi se arată până la apus, aşa va fi şi venirea Fiului Omului”.
După ce Iisus a vorbit despre pierirea Ierusalimului, acum El aduce vorba despre venirea sa cea de-a doua şi descrie ucenicilor Săi semnele aceleia; dar nu numai lor, ci şi spre folosul nostru şi al neamurilor viitoare. El zice „atunci”. Acest „atunci” nu va spună că cele următoare sunt legate după timp cu cele îna-inte mergătoare, sau au să se întâmple îndată după , aceea, ci numai că ele au să se întâmple în viitor.
De asemenea, prin cuvintele: „în zilele acelea venit-a Ioan Botezătorul” (Mt. 2, 1), nicidecum nu arată timpul cel mai de aproape ce a urmat, ci arată
ceva ce s-a întâmplat cu mulţi ani mai târziu. Cuvintele „în zilele acelea” nu înseamnă timpul în care s-au întâmplat cele dinainte, ci când s-au întâmplat cele următoare, pe care el voia să le povestească. în cele dinainte vorbise el despre naşterea lui Hristos, despre venirea magilor şi despre moartea lui Irod. La aceasta uneşte nemijlocit cuvintele: „în zilele acelea a venit Ioan Botezătorul”, povestind ceea ce s-a întâmplat cu 30 de ani mai târziu. Acest chip de povestire adeseori se află în Sfânta Scriptură. Aşa şi aici ea lasă toată întinderea cea mare de timp dintre surparea Ierusalimului si sfârşitul lumii, povestind ceea ce are să se întâmple cu puţin înainte de pieirea lumii.
Atunci, de va zice vouă cineva: „Iată aicea este Hristos, sau acolo“, să nu credeţi. Când a grăit despre pieirea Ierusalimului, el a vorbit si despre profeţii cei mincinoşi, care vor amăgi oamenii în timpul Apostolilor; dar cu mult mai rău descrie el pe profeţii cei mincinoşi care se vor arăta cu puţin timp înainte ele pieirea lumii; „ei vor da semne mari şi minuni, cât să amăgească, de va fi cu putinţă, pe cei aleşi”. Aici vorbeşte el de Antichrist şi de slugile lui, despre care şi Pavel zice: „a căruia venire este dinspre lucrarea Satanei, întru toată puterea şi semne şi minuni ale minciunii, şi cu toată amăgirea pentru cei pieritori” (II Tes. 9, 10).
Domnul îndeamnă la pază. El zice: „Să nu vă duceţi nici în pustie, nici în cămări”. El nu zice: „Duceţi-vă la dânsul, dar să nu-l credeţi”, ci „să nu ieşiţi”, căci vicleşugul lui Antichrist este mai mare şi susţinut prin minuni.
Mai departe El descrie cum va veni iarăşi, prin cuvintele: „precum iese fulgerul de la răsărit”… Aşadar, El nu va întrebuinţa nici un trimis, nici un ves-titor, ci într-o clipă Se va arăta El tuturor, în toată lumea. El zice: „Unde este stârvul, acolo şi vulturii”; aceasta însemnează că îngerii, Mucenicii şi Sfinţii îl vor înconjura. Mai departe pomenşte de semnele cele înfricoşătoare.
„îndată după necazul zilelor acelora, soarele se va întuneca”. Prin „zilele necazului” înţelege el pe cele ale lui Antichrist şi ale profeţilor lui mincinoşi, cand mare necaz este de a fi mulţi amăgiţi. Dar acest necaz nu va dura îndelung. Căci, dacă pentru cei aleşi s-a scurtat şi războiul iudaic, cu atât mai vârtos se va scurta pentru dânşii şi acest necaz. De aceea zice el „îndată”, căci mai toate se vor întâmpla deodată.
Abia va sosi Antichrist şi profeţii săi, şi Hristos Se va arăta. „Soarele se va întuneca” aceasta nu va să zică se va desfiinţa, ci va fi covârşit de strălucirea venirii Sale; „şi stelele din cer vor cădea”, căci ele atunci nu vor mai fi trebuincioase, nemaifiind noapte.
„Si puterile cerului se vor clăti” pe bună dreptate, când ele vor vedea o aşa de mare schimbare. Căci dacă îngerii, precum zice Iov (Iov 38, 7), s-au uimit şi-au lăudat pe Dumnezeu cand s-au făcut stelele, mai vârtos se vor uimi ei cand vor vedea o aşa de mare prefacere; şi vor privi toată lumea înaintea scaunului judecăţii lui Dumnezeu şi, împreună cu slujitorii lor, pe acei oameni supuşi pedepsei.
„Atunci se va arăta semnul Fiului Omului pe cer”, adică crucea mai strălucită decât soarele. Soarele se va întuneca, iară crucea va străluci, căci ea este mai luminoasă decât razele soarelui. Si acest semn se va arăta spre a ruşina cu totul neruşinarea iudeilor. „Şi toate seminţiile lui Israel vor plânge”, când vor vedea crucea, căci ele nu au tras nici un folos din moartea lui Hristos şi au răstignit pe Acela căruia ar fi trebuit să I se închine.
Iar după ce a amintit crucea, adaugă: „Şi vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului, cu putere şi cu slavă multă”. El va să zică: pentru că ai auzit de cruce, să nu crezi că a doua venire a lui Hristos va fi ceva trist, ci mai vârtos El va veni cu putere şi cu slavă multă. Iară crucea o poartă El, pentru ca prin ea păcatele acelora de sine să se osândească, aşa precum un bătut cu pietre ar arăta pietrele şi petele de sânge de pe haine.
Şi vine pe nor, precum s-a înălţat la cer pe nor. Văzând acestea, seminţiile vor plânge, pentru că înşişi îşi rostesc hotărârea, înşişi se osândesc. „Şi va trimite pe îngerii Săi, cu glas mare de trâmbiţă, şi vor aduna pe cei aleşi al Lui din cele patru vânturi, de la marginile cerurilor până la celelalte margini”. Când auzi aceasta, gândeşte la aceia care aşteaptă osânda, încă si aceasta auzind ei, va fi pentru dânşii o pedeapsă.
Dar pentru ce îi cheamă El pe îngeri, când, precum zice, se va arăta tuturor de năprasnă ca un fulger? Pentru ca ei, cei aleşi, si prin aceasta să se cinstească. Pavel zice: „Ei se vor răpi în nori” (I Tes. 4, 16). El va zice aceasta când grăieşte despre înviere şi adaugă: „Domnul întru poruncă, cu glasul arhanghelului, se va pogorî din cer” (II Tes. 4, 15). Aşadar la înviere, îngerii vor aduna pe cei drepţi, şi adunaţi fiind, vor fi răpiţi în nori, iar acest lucru se va face într-o clipă. Dar la ce slujesc trâmbiţele si sunetele ? Spre deşteptare, spre arătare de bucurie, dar şi spre arătarea durerii celor osândiţi.
Vai nouă în acea zi înfricoşată ! Pe când noi ar trebui să ne bucurăm de auzirea sunetului trâmbiţelor, ne umplem de tânguire şi zdrobire. „Eu am venit să slujesc, nu să Mi se slujească” zice Hristos (Mt. 20, 28).
Eu sunt prietenul tău, capul tău, sunt fratele tău, soră, mamă, toate, şi nu voiesc alta decât să fii şi tu prietenul Meu. Eu am fost sărac pentru tine, cerşetor pentru tine, am fost răstignit pentru tine, am fost pus în mormânt pentru tine, în cer mă rog Tatălui pentru tine şi am venit pe pământ ca mijlocitor pentru tine la Tatăl. Tu eşti Mie totul, frate împreună moştenitor, prieten, membru.
Ce doreşti mai mult ?
Pentru ce te tragi îndărăt de la Acel ce atât de mult te iubeşte ?
Pentru ce lucrezi tu numai pentru lumea aceasta ?
Pentru ce torni tu apă într-un vas fără fund ?
Căci aceea face cel ce lucrează pentru lumea cea de acum.
Pentru ce voieşti tu să apuci focul şi să abaţi aerul ?
Pentru ce alergi în zadar ? Toate au sfârşitul lor; arată-mi, deci, şi sfârşitul râvnei tale pentru lume. Dar tu nu poţi aceasta. Toate sunt deşertăciune. Să mergem la morminte; arată-mi pe tatăl tău, arată-mi pe nevasta ta cea moartă.
Unde este cel ce purta haine împletite cu aur, cel ce şedea în trăsură pompoasă, cel ce avea putere pe viaţă şi pe moarte ? Eu nu văd nimic alta decât oase şi viermi. Toate acele sunt pulberi şi vis şi umbră, un chip sec, ba nici măcar un chip.
Si dea Dumnezeu ca la sfârşit numai acesta să fie răul. Cinstea, traiul cel bun şi bogăţia sunt, negreşit, aici numai o umbră, dar cele ce au fost legate cu ele, cele ce au urmat din ele: zgârcenia, desfrânarea, acestea nu sunt umbre, ci sunt scrise în cer, fie cuvinte, fie fapte.
Cu ce ochi vom privi noi la Hristos în Ziua Judecăţii ?
Hristos, mai departe, aduce pilda smochinului, spre a însemna timpul. Precum vara este aproape,, când frunzele smochinului cresc, aşa şi sfârşitul lumii va fi aproape, zice el, când vor veni profeţii cei mincinoşi şi Antihrist, si se vor întâmpla acele senine.
Totodată, aceasta înseamnă că viaţa din acea lume este pentru cei drepţi vara cea duhovnicească; pe când pe păcătoşi îi aşteaptă iarna. El zice mai departe: „Nu va trece neamul acesta până ce toate aceste se vor întâmpla”.
Ce înţelege El prin „toate acestea” ? Atât cele ce privesc Ierusalimul, războaiele, foametea, ciuma, cutremurele de pământ, hristoşii cei amăgitori, profeţii cei mincinoşi, răspândirea Evangheliei în toată lumea, cât şi celelalte numărate mai sus, care se vor săvârşi până la a doua venire a lui Hristos.
Dar atunci, cum putea El să zică: „neamul acesta” ? El prin aceasta nu înţelege pe cei ce trăiau atunci, ci neamul credincioşilor; căci Sfânta Scriptură întrebuinţează zicerea „neam” nu numai spre a arăta o ştiută perioadă de timp, ci spre a rosti felul şi chipul cucerniciei şi al purtării, ca Psalmistul când zice: „Acesta este neamul celor ce-l caută pe Dumnzeu” (Ps. 23, 6).
Hristos voieşte să spună, că Ierusalimul va pieri şi o mare parte din iudei se vor prăpădi, dar neamul celor credincioşi va rămâne, nu se va birui de foamete şi de ciumă, de cutremure şi de războaie, de profeţii cei mincinoşi şi de amăgitori, în sfârşit, spre a-i întări şi mai mult în credinţă, El adaugă: „Cerul şi Pământul vor trece, iar cuvintele Mele nu vor trece”, adică mai degrabă se va nimici cerul şi pământul, cu toată tăria lor cea mare, decât să nu se împlinească ceva din cuvintele Sale. El cu aceasta voieşte să arate, totodată, că Biserica, pe care El a întemeiat-o, este mai înaltă şi mai trainică decât cerul şi pământul, iar El este Plăsmuitorul a toată lumea, Domnul şi Stăpânul cerului şi al pământului.