Despre erezii=pleava

Sfântul Vichentie de Lerini​

„Cu adevărat ortodox este acela care este legat cu tot sufletul de Biserică, de trupul lui Hristos, care nu pune nimic mai presus de credinţa sobornicească în Dumnezeu – nici autoritatea, nici dragostea, nici talentele, nici elocvenţa, nici filozofia cuiva – ci, dispreţuind toate acestea, stă în credinţă ferm, statornic şi neclintit, socotind de datoria sa să respecte şi să creadă doar în ceva despre care se ştie că a fost respectat unanim din vechime de către întreaga Biserică Sobornicească. Iar dacă află că un lucru, că ceva necunoscut a fost introdus ulterior de cineva unilateral, fără acordul celorlalţi, sau chiar împotriva voinţei tuturor sfinţilor, atunci el neagă acest lucru, căci nu face parte din credinţa cea adevărată, ci este doar o ispită … Fericitul Apostol Pavel, în Epistola întâia către Corinteni, scrie: Că trebuieşte să fie şi eresuri între voi, ca cei lămuriţi să se facă arătaţi între voi (I Corinteni 11, 19). Apostolul spune acestea de parcă „cei vinovaţi de erezii nu sunt stârpiţi îndată de Dumnezeu tocmai ca să iasă la iveală cei vrednici, adică să se vadă cât de mult, de adevărat şi de neclintit iubeşte fiecare credinţa sobornicească. Şi de bună seamă, de îndată ce apare vreo inovaţie, devine evidentă greutatea boabelor şi uşurinţa plevei. Atunci foarte uşor se spulberă de pe arie tot ceea ce nu gravitează spre ea: unii îşi iau zborul nu se ştie încotro, alţii sunt atât de alarmaţi, încât se tem ca nu cumva să piară: le este ruşine, şi sunt încurcaţi, nefiind nici morţi, nici vii, căci au primit în ei otravă atât cât să nu-i omoare, dar nici nu le-o digeră stomacul: nu le provoacă moartea, dar nici nu-i lasă să trăiască. Vai, este o stare vrednică de milă !”

„Dacă ei vor începe a amesteca ce este vechi cu ce este nou, ce este sfânt cu ce este străin, necurat, acest obicei se va extinde inevitabil asupra întregii Biserici, astfel încât în ea nu va mai rămâne nimic neatins, nimic nevătămat, nimic întreg, nimic neîntinat, iar acolo unde altădată era sanctuarul Adevărului curat şi nepătat, acolo în cele din urmă se va face o casă necurată a rătăcirilor mârşave şi păcătoase. Dea Domnul ca harul Lui să abată această murdărie de la minţile noastre ! Fie ca această nesocotinţă să rămână celor păcătoşi ! Biserica lui Hristos însă, cea care păzeşte cu grijă şi atenţie dogmele încredinţate ei spre păstrare, niciodată nimic nu schimbă în ele, nimic nu reduce, nimic nu adaugă, ce-i aparţine nu înlătură, ce este de prisos nu alătură, ce este al ei nu pierde, ce este străin nu-şi însuşeşte”.
Sursa: Arhimandritii Serafim Alexiev si Serghie Jazadjiev, Ortodoxia si Ecumenismul, Editura A.M.D, Bucuresti, 2008, pp. 205-209

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s