Romani 13 si dati Cezarului

1. Tot sufletul să se supună înaltelor stăpâniri, căci nu este stăpânire decât de la Dumnezeu; iar cele ce sunt, de Dumnezeu sunt rânduite.

2. Pentru aceea, cel ce se împotriveşte stăpânirii se împotriveşte rânduielii lui Dumnezeu. Iar cel ce se împotrivesc îşi vor lua osândă.

3. Căci dregătorii nu sunt frică pentru fapta bună, ci pentru cea rea. Voieşti, deci, să nu-ţi fie frică de stăpânire? Fă binele şi vei avea laudă de la ea.

4. Căci ea este slujitoare a lui Dumnezeu spre binele tău. Iar dacă faci rău, teme-te; căci nu în zadar poartă sabia; pentru că ea este slujitoare a lui Dumnezeu şi răzbunătoare a mâniei Lui, asupra celui ce săvârşeşte răul.

despre APOCALIPSA – VIZIUNILE STARETULUI ANTONIE:

Intrebat fiind:

„Iertaţi-mă, părinte Antonie, dar cum rămâne cu cuvintele Apostolului despre putere şi despre supunerea în faţa ei?“

Sateretul raspunde:

„E-e-eh, suflete al meu – a zis stareţul. Dar Apostolul Petru n-a fugit el, oare, din Roma, când L-a întâlnit Mântuitorul? Dar pe Apostolul Pavel nu l-au salvat oare într-o coşniţă, dându-l jos de pe zid? Ce are a face aici acceptarea realităţilor şi opunerea satanismului? Ce să-ţi aduc eu exemple – aminteşte-ţi de marea muceniţă Ecaterina, sau de marele mucenic Gheorghe. Supunerea e posibilă doar în lucrurile ce ţin de puterea laică – să-ţi faci meseria, să nu faci răscoale armate. Dar şi aceasta, după cum vede fiecare. Fraţii Macabei sunt un exemplu bun de folosire a forţei împotriva celor ce-L insultă pe Dumnezeu şi tot ce este Dumnezeiesc. Dacă apuci drumul smereniei prosteşti, aşa şi vei începe a pune întrebări despre proslăvirea în rândul sfinţilor a lui Alexandru Nevski, biruitorul, şi a lui Dimitrie, cel care i-a prăpădit pe tătari pe câmpia Kulikovo. Întrebările ca întrebările, dar de proslăvit, i-a proslăvit Dumnezeu! Eu, când aud asemenea întrebări „evlavioase”, îmi amintesc de viaţa Sfântului Vasile cel Mare şi a Cuviosului Iov de la Poceaev, făcătorul de minuni. Ce vreme înfricoşătoare le-a dat Dumnezeu pentru viaţă. Ei, şi ce? Nu s-a rugat, oare, Sfântul Vasile să moară împăratul Iulian? Văd că vrei să spui că Iulian a fost un apostat, dar era împărat şi împărat legitim, bagă de seamă!

Oare nu de frică pentru comoditatea noastră ne rugăm pentru „puterea” satanică?!

Şi doar Dumnezeu a arătat că Sfântul Vasile a avut dreptate – lui Iulian i s-a tras moartea nu de la o arma pământească, ci a fost străpuns de lancea unui soldat ceresc. Dar Cuviosul Iov a făcut compromisuri cu polonezii? Nu, el a luptat cu ei şi cu acoliţii lor în fel şi chip. Nici de judecăţi nu s-a ferit dreptul! Dar tu-mi spui de putere! Lucrarea lui Dumnezeu trebuie să se facă cu chibzuinţă. Dacă în relaţiile de putere, perechea şef-subaltern ar însemna doar atotputernicia unuia şi adânca smerenie a celuilalt, n-ar mai fi nevoie de Sobornicitatea Bisericii. Dar dacă n-ar fi Sobornicitatea, n-ar mai rămâne Biserica nici Ortodoxă – de câte ori s-a întâmplat ca cel care era în adevăr să fie un singur om, în timp ce ierarhia superioară era în erezie?! Ce să mai vorbim despre puterea laică – mitropolitul Filip şi patriarhul Nicon, de exemplu. Şi aceşti drepţi, însetaţi de adevăr, sunt proslăviţi ca sfinţi: Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Grigore Teologul, Cuviosul Maxim Mărturisitorul, Cuviosul Iosif Voloţki, dar parcă poţi să-i enumeri pe toţi.Dar mai trebuie ţinut minte că, luptându-se pentru curăţenia credinţei, ei, Sfinţii Părinţi, singuri erau împlinitori plini de râvnă ai Legilor lui Dumnezeu.Supunerea smerită în faţa oricărei puteri îi convine celui care nu este atras de viaţa după Cuvânt. Pentru că drumul mărturisirii, chiar dacă e pe undeva şi aşternut cu roze, neschimbat, după „Osana…“, va răsuna şi „Răstigneşte-L,răstigneşte-L“. Această incomoditate va servi drept motiv pentru justificarea de sine şi primirea         antihristului – ştiinţă avem, dar raţiunea s-a întunecat din cauza păcatelor.

Adică, dacă orice putere e de la Dumnezeu, ne-om supune şi antihristului, n-avem încotro. Şi încă vor adăuga că toate se fac cu voia Domnului. De aceea, se şi spune că se va întrona necuratul în orice biserică şi niciun cuvânt despre cei care au slujit acolo mai înainte. Ţine minte exemplul marelui stareţ, făcătorul de minuni de la Sarov. Câte icoane avea el? Una. Cărţi?Vreo zece. Dar a dobândit mare slavă, şi nu de la oameni, ci de la Dumnezeu.Acum toţi au pe-acasă iconostase, rafturi întregi de cărţi, numai că nu se săvârşeşte fapta cugetată!

Mulţi ascultă, dar puţini aud, părinte.„

———-

Sfintul Ambrozie Scrieri PSB 53 Partea a doua, Scrisoarea a VII-a EIBMBOR Bucuresti-1994, pag.51:

Dați Cezarului cele ce sînt ale Cezarului și  lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu” (Matei 22, 21), arătînd că sînt atît de nedesăvîrșiți cei ce se socoteau desăvîrșiți, încît își achitau datoriile mai degrabă față de Cezar decît față de DumnezeuCei ce se îngrijeau mai întâi de lume trebuiau să achite mai întîi ceea ce era al lumii. De aceea și spune : „Dați”, adică dați înapoi „cele ce sînt ale Cezarului” voi, la care se găsește figura și chipul Cezarului. 17. Așadar, acei copii evrei Anania, Azaria, Misael (Dan. 2 , 17), acel înțelept Daniil, care n-a primit și nu primea nimic(Dan. 1, 8) din acea masă a regelui, nu erau îndatorați la plata dajdieiCăci nu stăpîneau nimic din cea ce era pe pămînt regal. Iar cei ce le urmează pilda, nu achită dajdie, fiindcă Dumnezeu este partea lor (Deut. 18, 2).De aceea zice Domnul: „Dați înapoi”, adică dați voi, dar eu nu datorez nimic  Cezarului, fiindcă n-am nimic din această lume. „ Căci vine stăpânul acestei lumi și el nu are nimic în Mine” ( Ioan 14, 30). Nimic nu datorează Petru, nimic Apostolii Mei, fiindcă ei nu sînt din această lume, chiar dacă sînt în această lume. Eu i-am trimis în această lume, dar nu mai sînt în această lume, fiidcă sînt cu Mine mai presus de această lume. 18. Deci porunca este să se achite ceea ce este al Legii  dumnezeiești, nu ceea ce este al Cezarului. Iar această dajdie n-o mai datora cel desăvîrșit, adică predicatorul Evangheliei, care predica mai mult. N-o datora Fiul lui Dumnezeu, n-o datora nici Petru cel primit prin har în adopțiune de către Tatăl”

——-
Ev Matei

21. Răspuns-au ei: Ale Cezarului. Atunci a zis lor: Daţi deci Cezarului cele ce sunt ale Cezarului şi lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu.

Sfantul Iustin Popovici:

Despre raportul biserica si stat – coexistenta, nu colaborare

Daţi cezarului cele ce sunt ale cezarului şi lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu.” Iată ce fel de coexistenţă a Bisericii şi statului a fost stabilită şi prescrisă de Atotştiutorul Domnul nostru şi Mântuitorul Hristos (Matei 22, 21).

De aceea ea rămâne în veci obligatorie şi nestrămutată pentru Biserică.

Cezarului – moneda, banii, cu efigia cezarului. Lui Dumnezeu? – şi sufletul şi trupul: căci pe trup şi în suflet este întipărit chipul lui Dumnezeu. Chipul lui Dumnezeu se află şi pe trup şi în trup, pentru că trupul trăieşte prin sufletul asemănător lui Dumnezeu. Deci, şi unul şi altul aparţin lui Dumnezeu – veşniciei, vieţii veşnice, Adevărului veşnic, Dreptăţii veşnice, Raţiunii veşnice.

Prin urmare, cele ce aparţin lui Dumnezeu nu pot fi jertfite de dragul cezarului, şi aici întâietatea îi revine totdeauna lui Dumnezeu. În Dumnezeu – Omul, în lucrarea şi trupul Lui – Biserica, Dumnezeu totdeauna se află pe primul loc, iar omul – pe-al doilea; Dumnezeu totdeauna hotărăşte totul, şi nu omul. Acestea sunt atotvaloarea şi măsura a toate în Biserica universală. Iată de ce ea se apleacă asupra oricărei probleme „cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste.”

Biserica apare ca un organism divino-uman, şi abia după aceea – ca organizaţie. Ea este trupul Dumnezeului-Om: de aceea, mai întâi se cuvine ca toate să fie cercetate şi măsurate de Dumnezeu, apoi de om. Şi niciodată doar de om, şi după „cele omeneşti”. Iată de ce „trebuie să ascultăm de Dumnezeu mai mult decât de oameni”.

Când vine timpul, în această privinţă trebuie să-i stăm împotrivă chiar şi lui Petru, primului dintre apostoli. Aici veşnic rămâne în vigoare apostoleasca metodă şi început al zidirii Bisericii „părutu-s-a Duhului Sfânt şi nouă” (Fapte 15, 28): mai întâi Duhul Sfânt, apoi noi – noi după Duhul Sfânt şi în Duhul Sfânt şi împreună cu Duhul Sfânt.

„Daţi cezarului cele ce sunt ale cezarului şi lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu” – acesta este principiul coexistenţei dintre Biserică şi stat. Nu colaborare, ci coexistenţă între Biserică şi stat. Nu colaborare, cu atât mai mult atunci când „cezarul” prigoneşte toate cele ce sunt ale lui Dumnezeu şi nu vrea să ştie nimic din cele ce sunt ale lui Dumnezeu, ci ţinteşte doar să nimicească tot ce este al lui Dumnezeu. Aici lipsesc condiţiile principale pentru colaborare.

Sau coexistenţa egală în drepturi a aşezămintelor, şi a persoanelor umane, sau calvarul Bisericii cauzat de către prigonitorii, chinuitorii, cotropitorii, care tăgăduiesc şi prigonesc pe Dumnezeu şi cele ale lui Dumnezeu. Iar prin dictatură impun pe potrivnicul lui Dumnezeu şi cele potrivnice lui Dumnezeu. În acest caz Biserica şi statul se despart, se separă fiecare cu ale sale. Nimeni să nu îndrăznească să se amestece în treburile lăuntrice ale Bisericii, să nu se atingă de sfintele şi veşnicele ei îndatoriri şi drepturi evanghelice.

Este limpede că Biserica sub orice regim, chiar şi cel ateist, trebuie să-şi găsească un mod de a convieţui (modus vivendi), dar întotdeauna în duhul şi limitele principiului evanghelic de convieţuire: „cezarului cele ce sunt ale cezarului şi lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu”, şi asta sub controlul suprem al Atot-Evangheliei: „să ascultăm pe Dumnezeu mai mult decât pe oameni”.

Dacă însă acest lucru este cu neputinţă, nu-i rămâne Bisericii ca „modus vivendi”, decât principiul evanghelic: să pătimească pentru Domnul Hristos, să rabde, să sufere, luptând astfel pentru drepturile fundamentale ale credinţei conştiinţei şi ale sufletului“.

——–

Atitudini nr 29 pagina 75 : Auzim adesea citatul din Sf Pavel : ” sa ne supunem stapanirii „,dar aceasta este valabil numai daca stapanirea se supune Stapanului : „Atunci a zis Iisus lui : Mergi inapoia mea,satano,ca scris este : Domnului Dumnezeului tau sa te inchini,si Lui unia sa’I slujesti „

—–

Este vremea muceniciei!Luptaţi până la capăt! Nu vă temeţi!

apelul din 14 ianuarie 2009 al SF Justin Parvu

La noi, bietul român, dacă îl măguleşti un pic, nu mai ţine cont de nici o normă evanghelică. El este vinovat numai prin neştiinţă deoarece dacă el n-are câtuşi de puţine cunoştinţe de la biserică, de la şcoală, din familie, din societate – ignoranţa e cuceritoare. Pentru că el are un text în capul lui: „supuneţi-vă mai marilor voştri”; la el trebuie să meargă textul. Păi, pe noi nu ne acuzau în puşcărie, folosindu-se cu viclenie de textul scripturistic, aşa cum fac şi sectarii?- „Voi aţi fost încăpăţânaţi măi, voi aţi fost răzvrătiţi, n-aţi ascultat de cuvântul Evangheliei – păi, ce creştini mai sunteţi voi? Voi vă pierdeţi viaţa zadarnic”. Aşa încercau să ne reeduce comuniştii roşii de atunci, si tot astfel fac acum cu poporul nostru comuniştii de azi îmbrăcaţi cu haine albe.

——

– Sf. Apostol Pavel spune sa ne supunem stapanirilor si mai marilor nostri? In ce masura ne mai putem supune in astfel de conditii?

– Tot Sfantul Pavel spune sa ascultam de Dumnezeu mai mult decat de oameni. Nu mai avem de cine asculta, dragii mei, decat numai de Dumnezeu. Diavolul s-a intrupat in acest sistem politic si se lupta cu noi prin ei, mai aprig ca niciodata. Iti ofera mai intai toate pricinile pacatuirii: carciumi si alcool, dezmat si imagini cat mai desfranate, amuzament si libertati de tot soiul. Asa se alege un conducator: prin harul lui Dumnezeu si vointa natiunii, nu? Dar acestia ce har de la Dumnezeu sa aiba? Acestia sunt lupi rapitori, nu mai este o stapanire aleasa, este o stapanire antihristica, potrivnica lui Hristos. Daca se impotriveste lui Hristos, glasul acelei stapaniri NU VA MAI FI UNUL DE ASCULTAT. Ce stapanire este aceasta care ne da paine otravita sa mancam? Care ne ucid copiii? Nu vedeti ca au inceput cu copiii, cu sufletele acestea nevinovate? De ce? Pentru ca ii ucide nevinovatia copiilor. Cu martirajul copiilor a inceput Biserica lui Hristos, cu martirajul pruncilor, iata ca incepe si prigoana acestui veac de pe urma. Dar socotesc ca jertfa nevinovata a acestor copii nu va fi nelucratoare, ci ea va da putere alesilor Bisericii lui Hristos.

http://atitudini.com/parintele-justin-parvu-s-a-ajuns-la-apogeul-nihilismului/
———

diacon Gheorghe Babuț , Istoria Sfântului Ioan Gură de Aur, pag 27 : ” Teodoret preot cinstit, condus cu mâinile legate la spate înaintea comitelui Iulian, unchiul împăratului și renegat ca el: ” Tu ești datornicul fiscului, i-a zis magistratul: cinstește zeii și vei fi eliberat. -Eu nu datorez la nimeni nimic, răspunse Teodoret, dacă acesta nu este Dumnezeu, căruia eu încerc să’i ofer o conștiință curată, pentru a obține urmările făgăduințelor sale. -Te supui împăratului, urmezi socoteala apostatului căci este scris că inima regelui este în mîna lui Dumnezeu. -Da, replică cutezătorul bătrîn, inima împăratului care cunoaște pe Dumnezeu este în mîna lui Dumnezeu, dar nu inima tiranului care’i adoră pe idoli. Dacă împăratul poruncește, și dacă el este ceea ce zici tu, eu îl socotesc nu numai ca pe un tiran, ci ca pe cel mai mizerabil dintre oameni”. Și sfîntul preot a fost bătut cu vergi, întins pe grătar, crud torturat și în sfîrșit omorît. „

——-

Sfântul Părinte Justin Popovici

DESPRE POZIȚIA BISERICII FAȚĂ DE STĂPÂNIRE (I)

”Trebuie să ascultăm pe DUMNEZEU mai mult decât pe oameni” (Fapte 5, 29)
Această maximă este sufletul și inima însăși a Bisericii Ortodoxe. Iată Evanghelia ei, atotEvanghelia. Iată prin ce trăiește ea, și pentru ce trăiește. Iată din ce se zidește nemurirea și veșnicia ei. Anume aici se află atotvaloarea ei netrecătoare. ”A se supune lui Dumnezeu mai mult decât oamenilor” acesta este principiul principiilor, sfințenia sfințeniilor, măsura tuturor măsurilor.

Această AtotEvanghelie cuprinde esența tuturor sfintelor Canoane ale Bisericii Ortodoxe. Aici, cu nici un preț, Biserica nu poate face nici un fel de concesii nici unor regimuri politice, nu pot fi admise nici un fel de compromisuri – nici cu oamenii, nici cu demonii, nici cu prigonitorii Bisericii și cu demolatorii Bisericii.

”A se supune lui Dumnezeu mai mult decât oamenilor” _ acesta este statutul Bisericii Ortodoxe, statutul ei veșnic și neschimbător – statul atotcuprinzător, starea ei veșnică și neschimbată – stare atotcuprinzătoare. Iată care este mai întâi de toate răspunsul dat primilor prigonitori ai Bisericii: Faptele Apostolilor 5, 29. acesta este și răspunsul ei dat prigonitorilor de-a lungul veacurilor până la Judecata de apoi. Pentru biserică, Dumnezeu întotdeauna e pe primul loc, iar omul, lumea, totdeauna pe locul doi. Trebuie să ascultăm de oameni cât timp nu sunt împotriva lui Dumnezeu și a poruncilor Lui. Dar când oamenii se ridică împotriva lui Dumnezeu și a poruncilor dumnezeiești, Biserica trebuie să se împotrivească și să stea împotrivă. Dacă ea nu procedează astfel, ce Biserică mai e și asta? Iar reprezentanții Bisericii dacă nu procedează astfel, oare mai sunt ei reprezentanți apostolicești ai Bisericii? A se îndreptăți în acest caz cu așa zisa iconomie bisericească înseamnă nu altceva decât a-L trăda în ascuns pe Dumnezeu și Biserica Sa. O astfel de iconomie este pur și simplu o trădare a Bisericii lui Hristos.

Sfântul Părinte Justin Popovici

DESPRE POZIȚIA BISERICII FAȚĂ DE STĂPÂNIRE (II)

”Trebuie să ascultăm pe DUMNEZEU mai mult decât pe oameni” (Fapte 5, 29)
Biserica reprezintă o veșnicie în timp, în această lume vremelnică. Lumea se schimbă, dar biserica nu se schimbă. Nu se schimbă veșnicul ei adevăr dumnezeiesc, dreptatea ei dumnezeiască, Evanghelia ei dumnezeiască, veșnicele ei unelte dumnezeiești. Nu se schimbă, fiindcă nu se schimbă Domnul Hristos Carele așa este și așa lucrează. Acesta este adevărul și realitatea evanghelică: ”Iisus Hristos ieri și astăzi și în veci Același” (Evrei 13, 8) Prin veșnicie Biserica este prezentă în timp, pentru ca timpul să se sfințească prin ea, să se înveșnicească prin ea, să fie deopotrivă cu ea.

Nu Biserica trebuie să fie în pas cu timpul sau cu spiritul vremurilor, ci timpul trebuie să se alinieze după ea, ca fiind veșnică, și spiritul vremurilor după ea, ca fiind purtătoare a duhului veșniciei, a Duhului Dumnezeului-Om. Pentru că ea este de-a pururi sfântă,   de-a pururi apostolească,  de-a pururi duhovnicească,  ea este de-a pururi dumnezeiască, de aceea nici nu îndrăznește să jertfească veșnicia vremelniciei, ceea ce aparține lui Dumnezeu – celor omenești, cele cerești- celor pământești. Nu ea urmează a se adapta la spiritul vremurilor, dimpotrivă ei i se cuvine să potrivească timpul la veșnicie, vremelnicia- veșniciei, cele omenești- Dumnezeirii. Veșnicul ei drum prin această lume: mai întâi Dumnezeu, apoi omul; în față Dumnezeu, iar în urma lui – omul: ”Ca să fie Hristos cel dintâi întru toate” (Coloseni 1, 18)

Sfântul Părinte Justin Popovici

DESPRE POZIȚIA BISERICII FAȚĂ DE STĂPÂNIRE (IV)

”Trebuie să ascultăm pe DUMNEZEU mai mult decât pe oameni” (Fapte 5, 29)
Ca atare, stăpânirea este de la Dumnezeu (Romani 13, 1-6); și ierarhia valorilor și ierarhia ordinii de la Dumnezeu este. De aceea, în principiu, trebuie să ne supunem stăpânirii care pune ordine, normalizează și care păstrează această ordine divină dată de Dumnezeu în lume. Altminteri survine căderea și decăderea în anarhie.


Stăpânirilor trebuie să ne supunem, în măsura în care ele mențin ordinea divină în lume
, pentru că ele sunt ”slugile Domnului” și, ca unor slugi ale Domnului, stăpânirilor trebuie să ne supunem, pentru că ele, ca slugi ale Domnului, poartă sabie, cu care pedepsesc răul și apără binele. Atunci însă, când stăpânirile devin periculoase pentru faptele bune, când stăpânirile prigonesc binele dumnezeiesc, și mai mult decât toate, Binele și Atotbinele acestei lumi – pe Iisus Hristos, iar prin aceasta Biserica Sa, atunci acestor stăpâniri nu se cuvine să ne supunem, nici să le ascultăm. Creștinul trebuie să se lupte cu ele, și să se lupte anume prin binecuvântatele mijloace evanghelice. Niciodată creștinul să nu îndraznească să se supună mai degrabă oamenilor, decât lui Dumnezeu, și mai cu seamă oamenilor potrivnici Dumnezeului adevărat și Evangheliei Lui.

Sfântul Părinte Justin Popovici

DESPRE POZIȚIA BISERICII FAȚĂ DE STĂPÂNIRE (V)

Fiecare sfânt mucenic, fiecare sfânt mărturisitor al credinței lui Hristos reprezintă o întruchipare vie și o personificare nemuritoare a preasfintei atot Evanghelii a Bisericii Ortodoxe: ”Trebuie să ascultăm pe DUMNEZEU mai mult decât pe oameni” . fiecare din ei s-a ținut de această atot-Evanghelie dumnezeiască cu tot sufletul, cu toată inima, cu tot cugetul. De aceea au și fost ei supuși la chinuri, la răutăți, de aceea au fost omorâți de stăpânitorii apostați din veac în veac.

Iată câțiva dintre acești nenumărați și nemuritori martori:

Dumnezeiescul soare al Adevărului dreptmăritor, râvnitorul heruvimic al credinței apostolești, prealuminatul ochi al Bisericii Ortodoxe, sfântul Simeon Noul Teolog  (+1020) îi declară în față episcopului său, patriarhul Constantinopolului, care îl surghiunise și-l prigonise cu perfidie și viclenie: ”Învață-ne pe noi după Sfânta Scriptură, urmând pe Sfinții Părinți din vechime, și te vom primi ca pe unul egal cu apostolii, și vom fi praf și cenușă sub picioarele tale sfinte; și ne vei călca în picioare, iar noi vom socoti aceasta ca o sfințire pentru noi. Și nu numai atât, ci și poruncile tale le vom păstra până la moarte. Dacă însă nu ne vei călăuzi în așa fel încât să ne supunem de bunăvoie poruncilor tale, … atunci noi nu vom putea să-ți răspundem decât prin cuvintele ucenicilor lui Hristos: ”Trebuie să ascultăm pe DUMNEZEU mai mult decât pe oameni” (Fapte 5, 23)

Aceasta este rânduiala, aceasta este calea, acesta este adevărul Bisericii Ortodoxe a lui Hristos, începând cu Sfinții Apostoli până-n zilele noastre, și de azi înainte până la sfârșitul acestei lumi pământești. Privitor la această rânduială, la această cale, acest adevăr, NU SUNT CU PUTINȚĂ NICI CONCESIILE, NICI COMPROMISURILE, NICI RETRAGERILE. Nimeni nu ne poate sili, nici chiar un sinod Ecumenic, dacă s-ar întâmpla ca acesta să aibă loc”.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s