Biserica/cile înșelată/te noua erezie acceptată în Creta

​documentul 6 punctul 6    6…. Biserica Ortodoxă acceptă denumirea istorică a altor biserici şi confesiuni creştine eterodoxe

biserici eterodoxe

——

Vlahos

Opinia că poate exista o Biserică eterodoxă, adică este înșelată, apare formulată în ”Mărturisirea lui Chiril Lukaris”, care a fost supusă unei foarte intense critici, pentru că Biserica nu se înșală, iar dacă vreo grupare creștină cade în înșelare, ea nu mai este Biserică.

Se pare că ”Mărturisirea Lukariană” a fost alcătuită de calviniști în polemica lor împotriva latinilor și a fost adoptată însă de Patriarhul Chiril Lukaris al Constantinopolului și publicată sub numele lui. ”Mărturisirea Lukariană” a fost condamnată de Sinoadele ortodoxe ale secolului al XVII-lea.

Între altele, scrie în această Mărturisire: ”căci este adevărat și sigur că atât timp cât Biserica este pe această cale ea poate păcătui și poate alege minciuna în locul adevărului” .
Sinodul de la Constantinopol, din 1638, l-a anatemizat pe Patriarhul Chiril Lukaris pentru opinia lui că Biserica poate păcătui, poate cădea în înșelare și poate alege minciuna în locul adevărului .

Același lucru l-a hotărât și Sinodul de la Constantinopol și de la Iași din 1642, care a declarat că sunt ”străine” ”Bisericii noastre, Răsăritene și Apostolice, a lui Hristos” toate cele cuprinse în ”Mărturisirea” atribuită Patriarhul Chiril, în care, între altele, se făcea confuzie ”între Biserica pământească și Biserica din ceruri” și în care se pare că e posibil ca Biserica să păcătuiască .

Advertisements

Proorocii mincinoşi

Prooroci mincinoşi sunt toţi cei care zic că ei cred în Hristos şi întemeiază secte şi erezii, rătăcind de la adevăr. Aceştia, după mărturia Sfântului Andrei al Cezareei, sunt închipuiţi de „calul negru” din Apocalipsă (6, 5), pe care șade diavolul şi toţi conducătorii ereticilor. Se închipuiesc printr-un cal negru, fiindcă au mintea înnegrită şi întunecată de diavolul, precum şi pentru întunecimea credinţei lor rele. Cântarul celui ce șade pe calul cel negru este Sfânta şi Dumnezeiasca Scriptură, pe care toţi ereticii şi sectanţii o explică după mintea lor stricată de diavol; fiindcă ei uneori adaugă, după părerea lor cea rea, iar altor cuvinte din dreptarul Sfintei Scripturi le întorc înţelesul după cum le convine, spre a-şi susţine rătăcirea lor mincinoasă, necălăuzindu-se de cumpăna cea dreaptă şi sfântă a adevărului propovăduit de către Sfânta Biserică a lui Hristos” (Sfântul Andrei al Cezareei). Aceşti prooroci mincinoşi, care schimbă înţelesul Sfintei şi Dumnezeieştii Scripturi după părerea lor, nu vor să ştie că Dumnezeu nu suferă nici adăugire şi nici scădere; după cum însuşi porunceşte: Să nu adăugaţi la cuvântul pe care-l poruncesc Eu vouă şi să nu scădeţi din el (Deuteronom 4, 2; 12, 32; 30, 6; Apocalipsă 22, 18-19).

(Arhimandrit Ilie Cleopa, Urcuș spre Înviere, Editura Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, Iași, 1992, pp. 367-368)

——-

Care e mai negru ????

Baladă după Creta

​Pe-un picior de plai,
Pe-o gură de rai,
Șchiopătând pe cale
Au căzut la vale,
La vale de sus
Cam înspre Apus (!?)
Păstori de mioare,
Oi cuvântătoare,
Păstori de păstori,
Mândri purtători,
De sarici gătate
Și chimire late,
De cușme gătite
Și bâte-aurite…
Sufletul și trupul
Le-au schimbat cu lupul,
La ceas de vânzare
De-naltă trădare
Și-au înstrăinat
La cei răi au dat
Toată avuția,
Toată bogăția –
Turma cea frumoasă
Cu oi tot de rasă,
Stâna cea străveche
Ca pe-o haină veche!
Fără milă și rușine
Să le fie la baci bine,
Ciobănia să-și păstreze,
Din cușmă să nu-i reteze,
Chimirul – la fel de lat
Și-uite-așa… la lupi ne-au dat!
Păcurarii s-au pupat,
Pe lupi i-au îmbrățișat,
Și s-au împăcat,
Fluiere-au schimbat
Au semnat,
Au parafat,
Împreună s-au rugat
Și credință și-au jurat
Și-uite-așa… la lupi ne-au dat!
 
Pesemne s-au sfătuit
(Ca de la lup la lup au grăit!)
Pe-oile mai breze
Să… disciplineze!
Să le intre-n minte
Că lupu-i cuminte!
 
Nu mai e ce-a fost
Și nu are rost
Ca să se trezească
Să se-mpotrivească
Vreun baci mititel –
C-o fi vai de el!
Ori vreo mioriță
Tare de guriță
Să zbiere prea tare
Că a fost vânzare
Fără… autorizare
Și că eticheta
“Brânza made-n Creta”
Nu are valoare
Doar atât: că doare!
Păstorii noștri, păstori,
De turme conducători,
Sufletul și trupul
Le-au schimbat cu lupul
Și-au venit  ‘napoi
Lupi-păstori  la oi!
S-au întors în țară
Numai foc și pară
Și-acum mușcă ei
Oi și mielușei:
Turma o-ngrozesc,
Stâna dosădesc,
Bagă fiori reci
În oi și berbeci!
 
Firea și-au schimbat
Nu-s ca altădat!
Sunt neiertători
De te trec fiori!
Cine îndrăznește
Și prea behăiește
Deschizând gurița
I se ia blănița!
Și e dat afară
Din zori până-n seară;
Staulul se ia
Se dă altuia,
Straiele – la fel
Se iau de la el
Și la colț e pus
Cu mâinile sus…
 
Și meniul și-au schimbat
Păstorii de altădat:
Papă (!!!) drept mâncare
Oi protestatare –
La foc mic pârlite
Și-apoi jupuite
Aproape pe viu –
C-așa-i în meniu!
Ca să ia aminte
Să fie cuminte
Turma cea rămasă
Că altfel… e groasă!
Vai, păstori, păstori,
De oi vânzători,
Cum nu v-ați temut,
Cum de ați putut
O așa trădare
Să dați spre vânzare
Toată Avuția,
Toată Bogăția,
Vouă-ncredințată
De cerescul Tată?
Vouă, spre grijire
Dată-n păstorire
De Baciul din cer
Blândul Sfânt Oier?
 
Nu voi ați jurat
Când ați îmbrăcat
Straie de păstor
Să-I fiți de-ajutor:
Oi să păstoriți,
Stâna sa-I păziți,
Turma s-apărați,
Toată s-o păstrați?
 
Că ați vândut oi…
O fi vai de voi
Ca acum de noi!
Dar c-ați îndrăznit
Și v-ați înfrățit –
Ba v-ați și pupat
Și îmbrățișat
Cu lupul viclean,
Ce se dă cioban,
Care ne-a mâncat,
Miei a sfâșiat,
Oi a alungat,
Foc la stâne-a dat…
Cu ei v-ați rugat?!?
 
Oare ce veți face
Cu-a voastre cojoace,
Când, chemați la cer,
De Sfântul Oier,
Ce răspuns veți da
Când vă v-a-ntreba:
Oile Mele, oile Mele,
Ce-ați făcut, Păstori, cu ele?