Minciuno-„p“atriciu sau care-s ereticii ce indeamna la comuniunea cu alti eretici

====si duhul dracesc se da pe fata ( chiar nu se vede cine are acest duh al indemnului la cei ce au partasie cu erezia ????adica mers la cei ce pomenesc eretici cu semnatura.

Pr.Prof.Patriciu : Tocmai aici e problema că nu aveți nici un motiv temeinic să nu mai mergeti la biserica la care ati mers pana acum. Chiar este nejustificata ruperea credinciosilor. Nu cred ca documentele din Creta ii vor aduce pe neortodocsi la dreapta credinta, dar în nici un caz nu ne împiedică pe noi ortodocșii să ne trăim credința, ci ne ajută să dăm o mărturie coerentă întregii lumi, inclusiv celor care nu mai știu să asculte glasul Bisericii.

———-

====Mai ne minte tot el :

„De aceea atitudinea de schismă din Arhiepiscopia Iașilor este cu totul nejustificată“

====Cica e teolog si nici acu nu a inteles canonu 15 I-II considerand ingradirea drept schisma 

————

”sunt martorul atitudinii riguroase și fără echivoc a Mitropolitului Teofan. “

====A fost atat de riguros incat A SEMNAT EREZIA SI A INTARIT-O SI A 2-A OARA IN TARA, exact ca, cu “contractu” de vanzare cu monofizitii

———–

=====Cadera cuiva in erezie e considerata NORMALITATE DUPA MINTILE INTUNECATE , oare toti au facut teologia cu papa???(papă lapte)

Pr.Prof.Patriciu 

Părintele Emanuel Sarris, Cleric al Bisericii Ortodoxe din Creta, care întrerupsese pomenirea episcopului locului, a revenit asupra acestei decizii și a restabilit comuniunea. Mitropolia de Rethymnon și Avlopotamos anunță cu bucurie că Părintele Emanuel Sarris a revenit în rânduiala canonică și a reînceput pomenirea episcopului locului. Părintele Emanuel întrerupsese pomenirea chiriarhului în 5 martie 2017. Această revenire la normalitate este un gest de înțelepciune și responsabilitate. Sursa: http://www.romfea.gr/oikoumeniko-patriarxeio-ts/arxiepiskopi-kritis/13627-epanilthe-stin-kanoniki-taji-o-presbuteros-emmanouil-sarris

————–

====O reactie

Emic Elena

Sau un semn al constrângerii? Când găsești argumente sa întrerupi pomenirea, când treci la fapte apoi te intorci, undeva este o problema. Semne de înțelepciune nu prea sunt, zic eu.

· 21 Martie la 14:45

Pr.Prof.Patriciu

Chiar nu pot fi gasite argumente pentru a iesi din comuniunea Bisericii, parasind comuniunea cu episcopul recunoscut drept canonic de toate Bisericile autocefale.

 · 21 Martie la 15:11

—————-

==== Fiti pe faza acu e tare cine tre sa recepteze hotararile sinodului??

Pr.Prof.Patriciu

Receptarea unui Sinod nu se poate judeca la căteva luni după încheierea acestuia. Deja procesul de receptare a început, dar va fi nevoie de decenii pentru a înțelege adevarata valoare a acestui Sinod…Intotdeauna sinoadele de receptare au completat și modificat sinoadele anterioare. 

===Ha! ha! ha! sinodu face, sinodu recepteaza si pleroma ce mai face??? e masa (multime de oameni) amorfa (dezordonata) de manevra si muls????

———–

====Gura pacatosului eretic adevar graieste( cate-o data ), adica nu poti considera pe cineva eretic si in continuare SA AI COMUNIUNE CU EL

 „Nu putea să condamne ca eretic un Sinod și să pastreze comuniunea canonică cu Bisericile care au participat.“

——
=====Minciuna lu “m”erticariu ”v”arlaam( ca la sinoade nu au fost prezenti si mireni) data in vileag de un eretic al sau “p”atriciu

„Episcopii erau însoțiți la sionade de clerici și mireni, “

Advertisements

Crestinul Ortodox cum ar trebui sa traiasca

Sf. Ioan Gură de Aur spune: „Aici pe pământ e de ajuns să ai numai o groapă şi să o întăreşti; de locuinţă nici nu-i nevoie. Ai auzit ce viaţă duc sciţii! Trăiesc tot timpul în căruţă. Ai auzit ce viaţă duc popoarele nomade! Aşa ar trebui să trăiască creştinii. Să trăiască întocmai ca niste călători pe pământ, războindu-se cu diavolul, dezlegând pe cei ţinuţi robi de el; să se scape de toate grijile lumeşti. Pentru ce-ţi faci casă, omule? Ca să te legi şi cu mai multe lanţuri? Pentru ce ascunzi aurul în pământ? Ca să chemi pe vrăjmaş împotriva ta? Pentru ce împrejmuieşti cu ziduri? Ca să-ţi faci închisoare? Dar, dacă ţi se par a fi grele acestea, să mergem la colibele sfinţilor acelora [la monahi], ca să vedem cu fapta cât sunt de uşoare toate. Ei îşi fac colibe. Dacă trebuie să le părăsească, le părăsesc cum părăsesc ostaşii taberele când se termină războiul. Aşa trăiesc sfinţii aceştia![…], sub ei au numai iarbă, aşa cum a avut Hristos în pustie când a hrănit mulţimile. Mulţi nu-şi fac nici acoperiş, ci în loc de acoperiş au cerul; în loc de lumina opaiţului au luna; n-au nevoie nici de ulei, nici de opaiţ, că luna le dă de sus o lumină vrednică de ei.[…] Cu lăsarea serii nu se lasă şi în sufletul lor tristeţea, aşa cum li se întâmplă multor oameni care se gândesc la grijile pricinuite de necazurile zilnice. După cină nu-i cuprinde teama de tâlhari, nu încuie uşile, nu trag zăvoarele, nici nu se tem de altele de care se tem oamenii: să stingă cu grijă luminile şi focurile, ca nu cumva o scânteie să le aprindă casa. Convorbirile lor sunt la fel de liniştite şi de potolite. Nu vorbesc ca noi de lucruri care nu-i privesc. Nu spun: <<Cutare a ajuns mare dregător; cutare şi-a pierdut slujba; cutare a murit; cutare a dobândit o moştenire>> şi altele de acest fel. Nu! Ei vorbesc totdeauna de cele viitoare şi filozofează. Şi, ca şi cum ar locui în altă lume, ca şi cum s-ar fi mutat în cer, ca şi cum ar trăi acolo, aşa vorbesc despre toate cele de acolo, despre sânurile lui Avraam, despre cununile sfinţilor, despre vieţuirea împreună cu Hristos; despre cele din lumea aceasta nici pomenire, nici cuvânt; ci, după cum pe noi nu ne interesează ce fac furnicile în muşuroaiele lor, tot aşa nici pe ei nu-i interesează ce facem noi, ci-i interesează Împăratul cel de sus, războiul ce-l au de dus, uneltirile diavolului, faptele mari pe care sfinţii le-au săvârşit.”[…] (Omilii la Matei)
Sf. Nil Ascetul: „Căci cu ce se alege viaţa noastră din toată osteneala deşartă în jurul acestora [a grijilor lumeşti]? Nu toată zdroaba omului merge în gura lui? – cum zice Ecclesiastul (Ecc 6, 7). Dar hrana şi veştmintele sunt destul pentru susţinerea păcătosului acestuia de trup (1 Tim 6, 8). De ce, aşadar, lucrăm la nesfârşit şi alergăm după vânt, cum zice Solomon (Ecc 5, 15; 6, 9), împiedicând, din pricina sârguinţei pentru cele materiale, sufletul să se bucure de bunurile dumnezeieşti şi îngrijind şi încălzind trupul mai mult decât se cade? Îl hrănim ca să ne facem un duşman vecin cu noi, ca să nu fie în lupta lui cu sufletul numai egal, ci, din pricina marii lui puteri, să fie mai tare în războiul lui împotriva sufletului, neîngăduind ca acesta să fie cinstit şi încununat. Căci în ce constă trebuinţa trupului, pe care, luând-o ca motiv mincinos, întindem pofta până la greutăţi nebuneşti? Ea constă, desigur, în pâine şi apă. Dar nu ne dau izvoarele apă din belşug? Iar pâinea nu e atât de uşor de câştigat de cei ce au mâini? Şi ne-o putem agonisi prin astfel de lucrări, prin care trebuinţa trupului se împacă, fără să fim împrăştiaţi, decât foarte puţin sau deloc. Dar ne dă oare mai multă grijă îmbrăcămintea? Nici aceasta, dacă nu avem în vedere moliciunea venită din obişnuinţă, ci numai trebuinţa. Ce haine din pânză de paianjen, ce vison, sau porfiră, sau mătase a purtat primul om? Nu i-a întocmit Făcătorul o haină din piei şi nu i-a poruncit să se hrănească doar cu ierburi? Punând aceste hotare trebuinţei trupului, a oprit şi osândit de departe urâciunea vieţuirii de acum a omului. Nu mai spun că şi acum va hrăni pe cei ce vieţuiesc Cel ce hrăneşte păsările cerului şi le îmbracă, Cel ce împodobeşte crinii câmpului cu atâta frumuseţe, fiindcă nu e cu putinţă să-i convingem pe cei ce s-au depărtat aşa de mult de la această credinţă. Căci cine nu va da cu bucurie cele de trebuinţă aceluia care vieţuieşte întru virtute?” (Filocalia I)

 Sf. Ioan Gură de Aur: „Viaţa creştinului trebuie a fi încărcată de sânge, de sânge însă, nu ca să se verse sângele străin, ci a fi cineva gata de a-şi vărsa sângele său. Cu atâta bunavoinţă deci noi să vărsăm sângele nostru, când aceasta o facem pentru Hristos, cu câtă bunăvoinţă ar vărsa cineva apă, (căci apă este sângele care circulă primprejurul trupului), şi cu atâta uşurinţă ne dezbrăcăm de trup, cu câtă uşurinţă ne dezbrăcăm de haine. Aceasta se întâmplă însă, dacă nu suntem legaţi cu averi, cu case; dacă nu atârnăm de dragostea celor de faţă.” Iar într-un alt loc spune: „Şi după cum copiii sunt aspru bătuţi când nu-şi fac lecţiile şi se iau cu joaca, tot aşa şi noi vom primi cea mai cruntă pedeapsă dacă acum ne cheltuim toată râvna cu clădiri de case şi acareturi, iar la înfricoşătoarea judecată nu vom putea sa arătăm, prin fapte, lecţiile cele duhovniceşti. Nimeni nu va fi exceptat: tată, frate, oricine. Toate casele şi acareturile noastre vor pieri, dar osânda, strânsă de pe urma lor, rămâne veşnic, e nemuritoare. Aşa se întâmplă şi cu copiii: când tatăl le strică jucăriile, pentru că sunt leneşi şi nu-şi caută de carte, copiii plâng necontenit!” (Lumina Sf. Scripturi – Antologie tematică din opera Sf. Ioan Gură de Aur, vol. I)

Sfantul Paisie si nepomenirea

https://graiulortodox.wordpress.com/2017/03/11/traducere-in-limba-romana-a-predicii-pr-theodoros-zisis-la-dumnica-ortodoxiei-triumful-ortodoxiei-si-a-sfintelor-icoane-din-5-03-2017/
========

În fața aceleiași întrebări s-a aflat în 1969-1970 Sfântul Munte în privința Patriarhului Atenagora. Atunci mănăstirile Sfântului Munte, cu anumite excepții, au întrerupt pomenirea lui Atenagora în 1968. Printre mănăstirile care n-au întrerupt pomenirea – puține – se număra și Mănăstirea Stavronikita, de care aparținea ca monah Sfântul Paisie Aghioritul, care atunci, înainte ca Mănăstirea Stavronikita să întrerupă pomenirea, a scris o epistolă adresată Patriarhului Atenagora, pe care a trimis-o Părintelui Haralambos Vasilopoulos spre a o publica în Orthodoxos Typos.
==========================================
Ortodoxos Typos.
Ați știut că Sf. Paisie Aghioritul nu a pomenit patriarhul în decursul a câțiva ani?

Vă aducem la cunoştinţă trei scrisori ale Cuv. Paisie Aghioritul din anii 1968, 1969 și 1971.
În prima, părintele îşi expune dezacordul său cu declaraţiile ecumeniste ale patriarhului,a doua este o epistola antipapistașă a Sfântului Paisie catre O.T.  iar în a treia  înștiințează Sfânta Chinotită despre întreruperea pomenirii patriarhului Athenagoras.
https://graiulortodox.wordpress.com/2017/03/11/ortodoxos-typos-ati-stiut-ca-sf-paisie-aghioritul-nu-a-pomenit-patriarhul-in-decursul-a-cativa-ani/
Răspunsul Sf. Mănăstiri Stavronikita către Sfânta Chinotită despre întreruperea pomenirii Patriarhului Athenagora (publicat în ziarul „Ortodoxos Typos” 142/15.06.1971, p.4)
„În particular la mănăstirea noastră, necătând la reacția tuturor mănăstirilor de pe Athos, era pomenit numele Patriarhului de dragul unității bisericești. Însă, după declarația Patriarhului despre faptul că Filioque și primatul papei de la Roma sunt numai niște simple tradiții, noi am întrerupt pomenirea lui, simțind că paharul răbdării noastre s-a umplut și că nu mai este cu putință să aşteptăm. Astfel de declaraţii reprezintă nu doar destituirea tradiției date de Dumnezeu și de viață făcătoare a Sfintei noastre Biserici — ci și o bătaie de joc față de mult-pătimita lume din Apus… În acest fel, urmarea Patriarhului în acrobațiile lui ecumeniste, nu doar că intră în contradicţie cu evlavia Ortodoxă, dar și în general este neserios”.
Starețul Sf. Mănăstiri Stavronikita
+ Arhimandrit Vasilie (Gontikakis)

De ce ecumenismul este cea mai mare erezie din istoria Bisericii?de Adamandios Ţachiroglu

Pentru că mulți credincioși neinformați întreabă: ce rău există în așa-numitul ecumenism?De ce vorbesc unii despre panerezie și despre întinarea credinței și de ce sunt acuzați episcopii și preoții (care nu se îndepărtează de ecumeniști), mai ales că toată această mișcare ecumenistă este impusă de condițiile de azi, consider că este necesar să fie menționate constatările de mai jos referitoare la caracterul ecumenismului.
Ecumenismul este:
1. Luptător împotriva lui Dumnezeu (Vrăjmașul lui Dumnezeu), pentru că pretinde bunăvoință față de cei aflați în afara Bisericii și recunoaște ereziilor și diferitelor credințe păgâne părtășia sau participarea la lucrarea mântuitoare a lui Dumnezeu, iar pe unele dintre aceste religii le numește în mod blasfemiator chiar avraamice. Însă, potrivit învățăturii Sfântului Apostol Pavel, cei care sunt chemați să fie fii în credință ai lui Avraam sunt cei ”născuți din credință” (Galateni 3, 7) (cei care cred în Sfânta Treime așa cum a crezut Avraam, adică ortodocșii – n.trad.).

2. Luptător împotriva lui Hristos, pentru că potrivit ”teologiei” lui Ioannis Zizioulas, este recunoscut primatul sau întâietatea Tatălui, față de Care este subordonat în mod automat Fiul (El nu este socotit egal sau deoființă cu Tatăl). Și arienii și nestorienii au încercat să impună această subordonare a Fiului față de Tatăl. În același timp, devreme ce ecumeniștii îi recunosc pe monofiziți ca biserici, ei admit și erezia lor – cea despre o singură fire a lui Hristos – deci ca învățătură ei sunt în opoziție cu dogma ortodoxă.

3. Luptător împotriva Duhului Sfânt, pentru că îi recunoaște pe papistași ca biserică, în pofida învățăturii lor despre ”filioque” (a purcederii Duhului Sfânt și de la Fiul) și le atribuie preoție și succesiune apostolică.

4. Luptător împotriva Sfintei Treimi, pentru că prin ”primatul Tatălui” Îi subordonează pe Fiul și pe Duhul Sfânt. În același timp, ei învață că ”de fapt comuniunea celor Trei Persoane devine unitate numai într-o singură persoană, cea a Tatălui.” (conform revistei Theologia, nr. 2/2009, p. 32). Această învățătură este cu totul anti-ortodoxă, adică eretică.

5. Luptător împotriva Bisericii, pentru că prin acceptarea teoriei ramurilor, a teoriei incluziunii și prin multe altele cuprinse în declarațiile oficiale și în textele semnate sunt recunoscute mai multe biserici, în loc de una și se anulează răspunsul negativ la întrebarea retorică: ”Oare S-a împărțit Hristos?” (I Corinteni 1, 13). În același timp, ecumeniștii emit păreri despre reînființarea Bisericii, lucru care îi arată din nou pe aceștia ca fiind niște luptători împotriva lui Hristos.

6. Luptător împotriva Maicii Domnului, Născătoarea de Dumnezeu, pentru că ecumeniștii se roagă împreună cu cei care neagă Fecioria Maicii Domnului și numele ei de ”Născătoare de Dumnezeu” sau cu cei care propovăduiesc, precum papistașii, învățături despre ”imaculata concepție” a Maicii Domnului.

7. Luptător împotriva sfintelor icoane, pentru că se roagă și îi recunosc ca ”biserică” pe cei care îl au ca ”sfânt” pe împăratul Carol cel Mare al francilor, condamnat ca eretic de Sinodul al VII-lea Ecumenic și îi recunosc pe cei care refuză teologia și cinstirea sfintelor icoane.

8. Luptător împotriva sfinților, pentru că în cuvântul său de salut către delegația papistașă prezentă cu ocazia sărbătorii oficiale a Patriarhiei Ecumenice din data de 30 noiembrie 1998 (adică praznicul Sfântului Apostol Andrei), patriarhul ecumenic Bartolomeu a susținut faptul că ”strămoșii noștri care ne-au lăsat nouă ca moștenire schisma au fost victime nefericite ale șarpelui începător al răului și ei se află deja în mâinile lui Dumnezeu, Dreptul Judecător.” (adică sfinții au fost de vină pentru schismă, nu ereticii, afirmație care este o mare blasfemie – n.trad.)

9. Luptător împotriva sfintelor canoane, pentru că același patriarh a numit Sfintele Canoane drept ”ziduri ale rușinii”, care trebuie să fie înlăturate și episcopii ecumeniști le calcă în picioare și le interpretează după bunul lor plac.

10. Luptător împotriva Sfintelor Taine, pentru că recunoaște tainele, succesiunea apostolică și botezul ereticilor (care de fapt nu există, adică nu au nici o valoare mântuitoare – n.trad.)

11. Luptător împotriva Sfintei și Dumnezeieștii Liturghii, pentru că promovează schimbări și denaturări în slujba Sfintei Liturghii și în textul rânduielii ei.

12. Luptător împotriva episcopilor sau a demnității arhierești, pentru că anulează rolul adevărat al episcopului ca cel ce drept învață cuvântul adevărului lui Hristos, îl promovează pe episcop drept cap al Bisericii, dându-L deoparte pe Hristos și neagă existența Bisericii fără episcop, chiar și dacă acesta este eretic.

13. Luptător împotriva turmei lui Hristos, pentru că exclude turma credincioșilor de la rolul ei în Biserică și o retrogradează la nivelul de ”oi credincioase”, îi ia dreptul de a-i controla pe episcopi în probleme de credință și impune turmei să meargă alături de ecumeniști în erezie.

14. Luptător împotriva omului, pentru că ascunzând și denaturând Adevărul cel unic al lui Hristos, îi exclude pe oameni de la lucrarea Lui mântuitoare și îi învață calea spre pierzanie.
În fine, pentru că există și întrebarea: devreme ce nu toți episcopii îi învață pe oameni ecumenismul, desigur sunt unii care îl condamnă, oare noi de ce să îi acuzăm pe aceștia? Răspunsul este: pentru că din diferite motive și potrivnic învățăturii Sfinților Părinți, ei tac și nu spun lucrurilor pe nume, nu pun în aplicare Sfintele Canoane referitoare la condamnarea ereziilor și la apărarea turmei lui Dumnezeu de acestea, slujesc împreună cu cei care sunt acuzați ca fiind eretici, au o atitudine de îngăduință față de cei ce cad sub incidența acuzațiilor de mai sus, lucru care constituie batjocorire a Celui Preaînalt, și contribuie astfel la consolidarea și la acceptarea ereziei; această atitudine a lor îi face și pe ei înșiși să fie părtași la erezie.
Sursa: https://katanixis.blogspot.ro/2017/03/blog-post_77.html

Părintele Gurie Chezlov

Părintele Gurie Chezlov zicea că vin astfel de vremuri că în curând nu vei putea vinde și cumpăra, aceste carduri, pașapoarte, aceste cartele magnetice care ni se atribuie de această conducere. Acestea nu trebue acceptate.

Dar când cineva acceptă cartele magnetice, pașaport, carduri, spunea că în acel timp în chip nevăzut în spatele acelui om stă un duh rău. Pe acel om nu îl mai conduce Dumnezeu.

Se retrage îngerul păzitor, se retrage harul, și acesta e întunecat și poți observa și simți că nu te mai înțelege.

Și iată cel viclean sigilează oamenii în diferite moduri, nu într-un singur mod.

Orice ai fi luat din aceste aspecte e ca și cum ai luat numărul. Acestea sunt etape de închinare la antihrist, apoi va veni el însuși.

Unei surori în Hristos părintele i-a spus că el văzusedin cartela magnetică s-au arătat coarne demonice. Din acel moment spunea că Domnul i-a arătat că cartela magnetică e de la cel rău și ne-a poruncit să o ardem.

Extras din filmul documentar Sarea Pamantului

Comunicat privind sinaxa de pe 4 aprilie 2017

In discutia pe care am avut ocazia sa o am astazi cu Gheron Sava Lavriotul, membru de marca al miscarii Parintilor Aghioriti pentru apararea Dreptei Credinte in fata eresului ecumenist am inteles faptul ca pe data de 4 Aprilie la Oreokastro, langa Tesalonik va avea loc o Sinaxa Interortodoxa (nu Panortodoxa și nici sinod) la care vor participa mai multi reprezentanti ai mai multor tari, printre care preprezentanti ai Bisericii Ortodoxe din Romania va fi parintele Ciprian Staicu si domnul teolog Mihai-Silviu Chirila, care vor avea un discurs, fiecare de cate 8 minute prin care vor saluta lupta anti-ecumenistă si vor spune care este stadiul in România.

Tema centrala a conferintelor acestei Sinaxe va fi pseudo Sinodul din Creta si măsura întreruperii pomenirii.

Vor participa preoti si laici din Romania, Elvetia, Grecia!

Presedinte de onoare al Sinaxei este parintele profesor Theodoros Zisis. Organizatori ai evenimentului sunt Parintii Aghioriti si asociatia Cretanii Ortodocsi.
A consemnat,

protoprezbiter Matei Vulcanescu

Mitropolia Pireului

Femeia 

 Femeia-i floare sau e stâncă,  Gingaș liman al mângâierii,              E floare când va vrea să plângă,        E stâncă-n viforul durerii!
 Femeia știe să oprească,                        O lacrimă pe-un trist obraz,   Femeia poate să zâmbească,            Și-n bucurie, și-n necaz!

 Femeia este născătoare,                    Și de eroi și de-mpărați…                  La Domnul tainic, rugătoare      Ridică ochii-nlăcrimați!
 Femeia-i leagănul prunciei,              O datorie Sfântă are,                          Să fie chip al evlaviei              Precum, Preasfânta Născătoare!

 Femeia poate că din pruncul,        Ce-a leganat la al său piept,              Să facă poate, un nemernic,            Ori poate-un Sfânt, sau un om  drept.

 Să-și crească fiul ca pe-un înger,  Sau poate ca pe-un ticalos,              Să nască fiu pentru-ntuneric,        Sau poate Sfânt pentru Hristos! 

 Să crească fii pentru jertfire,            Să fie Duhul Sfânt în ei,                      Să moară-n chin,spre nemurire,  Precum cei șapte Macabei…

 Și jertfa dragostei cea Sfântă,    Trece din suflet mai departe,                În ceruri îngeri o cuvântă,              Căci trece dincolo de moarte!