Mihai Aldea si vrajitoria jiu jitsu

Nu e de mirare ca nu intrerupe pomenirea ereticului Teofan, el persistand in vrajitoria ce are radacini orientale si chiar indemnand pe altii  la asemenea vrajitorie.

https://ayeaye20.wordpress.com/2014/10/03/dojojudokarateryuaikido/

Advertisements

Alta gresala

https://ortodoxiamarturisitoare.wordpress.com/2017/04/21/conferinta-parintelui-sava-lavriotul-de-la-bucuresti-20-aprilie-2017-despre-sinaxa-din-grecia-tesalonic-de-pe-data-de-4-aprilie-2017/

Tot din data de 20 aprilie , gresala :
Cei morți pot fi duși la preoții pomenitori pentru slujba înmormântării, dacă acolo s-au îmbisericit. Pot merge și cei care s-au îngrădit de aceștia (precizăm că la slujba de înmormântare nu este pomenit ierarhul). Adevărata problemă este: ce facem înainte de moarte?!;

=======
Sfântul Marcu al Efesului
„Vreau să-mi spun mai pe larg părerea, mai ales acum, când mi se apropie sfârșitul, ca să fiu în acord cu mine însumi de la început până la sfârșit și să nu pară unora că una ziceam și alta ascundeam în cugetul meu, care era firesc să se dezvaluie în ceasul acesta al dezlegării mele. În legătură cu patriarhul, spun ca nu cumva să cugete – poate sub pretextul unei cinstiri față de mine – să trimită la înmormântarea acestui smerit trup al meu sau și la parastasele făcute pentru mine pe oarecare dintre arhiereii lui sau din clerul lui sau pe careva din cei care sunt în comuniune cu el să se roage împreună sau să se adune cu preoții din partea noastră, care sunt chemați la unele ca acestea, crezând că într-un oarecare fel accept, chiar și în ascuns, să fiu în comuniune cu el. Și ca nu cumva tăcerea mea să dea de bănuit un oarecare pogorământ celor ce nu știu bine și în adâncime scopul meu, spun și mărtusisesc înaintea multor bărbați vrednici care sunt de față că nici nu vreau, nici nu primesc nicidecum părtășia cu el sau cu cei ce sunt împreună cu el, nici în timpul vieții, nici după moarte, după cum [nu primesc] nici unirea ce s-a făcut și dogmele latinești pe care le-a primit și el, și cei dimpreună cu el, și pentru apărarea cărora [dogmelor latine] i s-a făgăduit [mai dinainte] cârmuirea aceasta, cu prețul răsturnării dogmelor celor drepte ale Bisericii. Căci sunt pe deplin încredințat că, pe cât mă depărtez de acesta [de patriarh] și de unii ca aceștia, mă apropii de Dumnezeu și de toți Sfinții, și pe cât mă despart de aceștia, pe atât mă unesc cu adevărul și cu Sfinții Părinți, cu teologii Bisericii. După cum și sunt încredințat că cei ce sunt de acord cu aceștia se depărtează de adevăr și de fericiții dascăli ai Bisericii. Și de aceea zic: după cum în toată viața mea am fost despărțit de ei, așa și în vremea ieșirii mele, și încă și după plecarea din viață mă lepăd de părtășia și de unirea cu ei și, legând cu jurământ, poruncesc ca nimeni dintre ei să nu se apropie, nici la înmormântarea mea, nici la parastasele pentru mine, însă nici dacă acestea sunt făcute pentru vreun altul dintre ai noștri să nu li se îngăduie să se adune sau să liturghisească împreună cu ai noștri. Căci aceasta înseamnă a amesteca cele de neamestecat. Și trebuie ca aceia să fie în tot chipul despărțiți de noi până când Dumnezeu va da Bisericii Sale buna îndreptare și pacea.
| Fragment din Sfantul Marcu Evghenicul – Opere Vol.1. Editura Pateres 2009 pag.229, 231

Greseli si minciuni

Se propaga greseli si minciuni : 
-Stiliștii pot fi primiți la spovedanie. Ei nu sunt eretici, nu sunt condamnați de un sinod iar calendarul nu este dogmă. Bineînțeles, nu avem comuniune!
Pe situri ca :   

https://ortodoxiamarturisitoare.wordpress.com/2017/04/21/conferinta-parintelui-sava-lavriotul-de-la-bucuresti-20-aprilie-2017-despre-sinaxa-din-grecia-tesalonic-de-pe-data-de-4-aprilie-2017/
Cum ar trebui sa se procedeze :

Sf. Ioan Damaschin

​ Sf. Ioan Damaschin, Opere complete I, edit.Gândul Aprins 2015(Capitolul Dialectica) pag. 201 și 203 

 67. Despre unirea ipostatică : Trebuie știut că unirea ipostatică produce un singur ipostas compus al celor unite, care păstrează în sine neconfundate și nemodificate firile/naturile ce se unesc, șí deosebirea/distincția acestora, șí însușirile lor firești/naturale. Aceasta nu prezintă nici o deosebire/distincție ipostatică față de sine însuși, fiindcă își însușește deosebirile/distincțiile caracteristice ale ambelor componente ce se unesc, prin care se deosebesc de cele de aceeași specie [cu ele]. Așa stau lucrurile, de pildă, în cazul sufletului și trupului, fiindcă din ele două rezultă un singur ipostas compus – al lui Petru, să zicem, sau al lui Pavel –, dar acesta păstrează în sine cele două firi/naturi – a sufletului și a trupului – desăvârșite și păstrează deosebirea/distincția acestora fără amestecare, iar însușirile lor firești/naturale – neconfundate; are în sine însușirile caracteristice ale fiecăruia dintre ele – ale sufletului, care-l despart pe acesta de celelalte suflete, și ale trupului, care-l despart pe acesta de celelalte trupuri –, care nu despart nicidecum sufletul de trup, ci îl unesc și îl îmbină [cu acesta], despărțind totodată unicul lor ipostas compus de celelalte ipostasuri din aceeași specie). Iar odată ce firile/naturile primesc unirea după ipostas a uneia cu cealaltă, rămân nedespărțite pentru totdeauna, că deși sufletul se desparte de trup prin moarte, ipostasul amândorura este unul [și același], deoarece ipostas este a amândorura cea chiar de la începutul ființării de sine închegare. Așadar, șí trupul, șí sufletul rămân având întotdeauna unul [și același] început/principiu șí al existenței, șí al ipostasului lor chiar dacă se despart unul de celălalt. Trebuie știut că firile/naturile se pot uni între ele după ipostas (ca în cazul omului), dar se poate și ca o fire/natură să fie asumată de către un ipostas și să subziste în el. Amândouă situațiile se pot observa la Hristos, fiindcă în El șí firile/naturile – cea dumnezeiască și cea omenească – s-au unit, șí [anume] în Ipostasul preexistent al lui Dumnezeu Cuvântul s-a subzistat trupul Lui însuflețit, și [anume] pe Acesta Îl are ca ipostas. Iar a rezulta din două firi o singură fire/natură compusă ori un singur ipostas din două ipostasuri este un lucru absolut imposibil, fiindcă nu se poate ca deosebirile/distincțiile ființiale/substanțiale contrare să coexiste într-o singură fire/natură, deoarece lucrarea lor este cea de a separa una de alta firile/naturile în care subzistă. Și iarăși, cu neputință este ca cele o dată ipostasiate de sine stătător să aibă un alt început/obârșie al ipostasului lor, fiindcă ipostasul este existența de sine stătătoare. Mai trebuie știut că în privința Sfintei Treimi ipostasul este modul cel fără de început al ființării veșnice a Fiecăruia. Trebuie știut și că atunci când ia naștere o fire/natură compusă trebuie ca părțile să fie de aceeași vârstă și din ele să rezulte ceva diferit [de ele], care nu păstrează, ci modifică și schimbă cele din care este compus (așa cum corpul, fiind compus din cele patru elemente, a devenit ceva diferit de componentele sale și nu este, nici nu se numește „foc desăvârșit“ sau altceva dintre celelalte [elemente]; sau cum catârul, [care se naște] din cal și măgar, nu este, nici nu se numește „cal“, nici „măgar“, ci este altceva decât aceștia din care se naște), și nu păstrează neconfundată și nemodificată nici una dintre cele două componente ale sale.