Ingraditii Neaga Biblia si primirea facuta de Avraam Treimii dar si aratarea Ei

prieteniisfantuluiefrem.ro/2018/12/29/analiza-teologica-ortodoxa-a-icoanei-nasterii-domnului-nostru-iisus-hristos/

– L-am văzut pe Hristos? Îl reprezentăm în icoane. L-am văzut pe Duhul Sfânt „în chip ca de porumbel”? Îl înfățișăm așa. Pe Tatăl L-am văzut? Nu, niciodată, deci pe El niciodată nu Îl reprezentăm în icoane. Astfel rămânem realiști, practici și profund teologici în reprezentarea iconografică. Am văzut heruvimi, serafimi, îngeri, arhangheli? Îi reprezentăm în icoane. Nu am văzut ce sunt Tronurile, Domniile, Începătoriile, Puterile sau alte puteri cerești îngerești? Nu le înfățișăm în icoane.”

Autorul studiului:

pr. prof. Constantinos Stratigopoulos

=====================

====Ce vrea sa ne invete acest fals preot, ca Sf. Andrei Rubliov a pictat o fantasma din mintea lui si deci a gresit cu icoana Treimii

Si ce facem cu Sfantul Avraam nici el nu a vazut Treimea la stejarul Mamvri? sau o sa incepem sa taiem pasaje intregi din Sfanta si dumnezeiasca scriptura ca sa ne satisfacem egoul nostru de teologi orbi(ca sa ne indreptatim in pacate), problema ingraditilor is hulele aduse Treimii si negarea Ei(a Treimii), adica Dumnezeu toate le poate face numai Tatal nu se poate arata unor muritori(asta spun ei si nu ortodoxia), interpretarea la ce Scrie ca pe Dumnezeu Tatal nimeni nu l-a vazut se refera la ființă si nu la o oarecare aratare a Treimii, ptr. ca Hristos ar minti (asta e hula ptr ca tot scriptura spune ca nu s-a gasit in gura Lui viclesug daramite minciuna, deci Stapanul Iisus dupa ei e un mincinos) atunci daca intelesul ar fi cel eretic ca nimeni nu l-a vazut pe Tatal; dar, ptr ca Avraam a vazut Treimea si pe Dumezeu Tatal deci singura talcuire ortodoxa e ca :

  • nimeni nu a vazut fiinta lui Dumnezeu

, daca Sfanta Treime Stapanul Unul Dumnezeu e negat ce ne mai miram ca ei neaga Hotararea obligatorie a unor Sfinti ca Filaret si Constantin (din R.O.C.O.R.)

====Filocalia Sfintelor Nevoințe ale desăvârșirii 3 Humanitas București 2009

Sfântul Maxim Mărturisitorul, Răspunsuri către Talasie

pag.111

Întrebarea 28

Către cine a spus Dumnezeu: „Veniți să Ne coborâm și să amestecăm limbile lor“ (Facere XI, 7)?

Răspuns

Sfânta Scriptură închipuie pe Dumnezeu după dispoziția aflătoare în cei cărora le poartă de grijă. [1] Astfel, e numit și leu, și urs, și pardos, și panteră, și om, și bou,și oaie, și soare, și stea, și foc, și duh, și alte lucruri nenumărate, Dumnezeu nefiind nici unul dintre acestea, dar fiind cugetat potrivit cu forța și cu însușirea pe care o reprezintă fiecare din acestea. Arătându-se, de pildă, lui Avraam, care era desăvârșit în cunoștință, Dumnezeu l-a învățat că în rațiunea unității se cuprinde rațiunea imaterială a Treimii. Aceasta, pentru faptul că Avraam ieșise cu mintea total din materie și din formele ei. De aceea i s-a arătat ca trei și i-a vorbit ca unul. Iar lui Lot, care nu-și curățise încă mintea de compoziția corpurilor, ci atîrna încă de icoana corpurilor alcătuite din materie și formă, și credea că Dumnezeu este numit Făcătorul lumii văzute, i s-a descoperit în chip de doime, nu de treime, indicînd prin formele în care s-a îmbrăcat că mintea pe care voiește să o învețe încă n-a ieșit din materie și formă. Astfel, dacă ai pătrunde cu pricepere rațiunile fiecărui loc în care Scriptura înfățișează în chip felurit pe Dumnezeu, ai afla drept cauză a schimbării continue a înfățișărilor Lui dispoziția celor cărora le poartă de grijă.

…SCOLII

[1] Fiecăruia, zice, se arată Dumnezeu după părerea ce și-o face despre El. Celor ce au trecut cu dorința inimii dincolo de compoziția corpurilor materiale și și-au armonizat puterile sufletului într-o unică și constantă mișcare neîntreruptă în jurul lui Dumnezeu, li se înfățișează Treimea ca unitate, ca să le arate existența ei și să-i învețe în chip tainic modul existenței ei. Iar celor ce își mișcă dorința numai în jurul afecțiunii față de cele trupești și își au puterile sufletului dezbinate între ele, li se arată Dumnezeu nu cum este El, ci cum sînt ei, vădindu-i că au rămas cu amândouă mâinile prinse de dualitatea noastră, în temeiul căreia lumea trupească e alcătuită din materie și formă.

===Acesta e raspunsul ingraditii tot trupesti dar si eretici au ramas de aceea nu accepta reprezentarea Lui Dumnezeu Tatal

======unii in loc sa se dispretuiasca pe ei insusi ca sa aiba odihna ei dispretuiesc reprezentarile Treimii, vai ! de hulitorii Treimii si ai sfintilor care desi s-au ingradit tot eretici au ramas.

A fi sau a nu fi fudamentalist=ortodox

de pe fb:

Daniel Staicu

Odată ce banii lichizi vor disparea și se va adopta implantarea cipurilor, vom putea fi controlați total.
Noi creștinii care vom refuza implantarea cipurilor de catre MARII PĂPUȘARI MASONI vom fi catalogați/etichetați ca fundamentaliști/extremiști/teroriști. Observați cum mass-media (99% controlată de ei) încearcă să obișnuiască populația(masa de manevră) cu aceste idei.
Cât de perverși sunt !https://m.stirileprotv.ro/lbin/mobile/index.php?article_id=3805465&fbclid=IwAR0S-_YPSpw4B3gIbEleVn-VzgLj27ZlaQduUWPdrs0MNYiV0IkJxi0YDj4

Cine mai este cu echilibrul ca echilibratii apostati nepomenitori

THOMAS a KEMPIS

IMITAȚIUNEA LUI CRISTOS

Arhiepiscopia Romano-Catolică București 2003

pag. II:

Recomandând tuturor cartea “Imitațiunea lui Cristos”, mulțumind traducătorului Andrei Brezianu, binefăcătorilor și Societății Cuvântului Dumnezeiesc (S.V.D.), ne rugăm ca un număr cât mai mare de frați și surori din Biserica Catolică sau din afara ei să guste din pacea și echilibrul sufletesc ce izvorăsc din meditarea acestor pagini.

Ioan Robu, Arhiepiscop de București

Petru Gherghel, Episcop de Iași

IMPRIMI POTEST

București, 8 decembrie 1992, Ioan ROBU, Arhiepiscop

===========

Everghetinos VOLUMUL 3 Librăria Bizantină 2016

pag. iv

…că mai există elemente de echilibru în lume…

Arhiepiscopul Iașilor,

Mitropolitul Moldovei și Bucovinei Teofan

vaccin care va fi obligatoriu

Cuviosul Paisie Aghioritul II Trezirea duhovnicească, edit. Evanghelismos București – 2012

CAPITOLUL 1 Semnele vremurilor

Pecetea – 666

pag. 195:

„Acum iarăși a apărut o boală, pentru care au aflat un vaccin care va fi obligatoriu și, ca să-l poată face cineva, îl vor pecetlui.“

ortodoxinfo.ro/2018/12/23/fara-vaccin-fara-buletin-si-fara-pasaport-si-fara-permis-de-conducere/

Alt Sfant cu Sfinte Moaste ce a participat la Sinodul local R.O.C.O.R. – 1983 unde s-a anathematizat ecumenismul si partasia constienta

Prima dată Domnul a slăvit pe Sfântul Filaret al New York-ului și al Americii, descopeind puterea lui nepieritoare, este acum slăvit En. Constantin …
Trupul episcopului ROCOR, Constantin Richmond și Britania descoperit neputrezit, deși locul de înmormântare a fost inundat cu apă. A fost descoperit pe 1 decembrie 2014 decembrie 2014, când a fost deschis mormântul său în Texas, să îi transporte rămășitele la Jordanville.

Episcopul Constantin (în lume Mavrikievich Essensky Manuel) sa născut la 17/30 mai 1907 în St. Peterbrurge. Tatăl său a lucrat în Cancelaria Imperială și a fost ucis de bolșevici la scurt timp după revoluție. Mama sa a murit de un atac de cord în același an, lăsând un fiu de 11 ani un orfan. O mare influență asupra băiatului a ajutat viitorul Nou Mucenic Arhiepiscopul din Riga, John (Pommer), care l-a binecuvântat să meargă la Seminarul Teologic din Riga.

În perioada 1930-1932 a studiat la Institutul Teologic Sf. Sergius din Paris.
În 1932, Mitropolitul Eulogia (Sf. Gheorghe) din Paris a hirotonit pe necasatoritul Manuel Essenskogo ca diacon și apoi ca preot. În 1938 a fost acceptat în ROCOR.

Din 1949 a locuit în Statele Unite. În anii 1950-1960 – Rectorul Bisericii Protecție Sfântă la o asistență dintr-o alianță ruso-americană din Glen Cove pe Long Island (NY, SUA).

În 1967, la mănăstirea Sfânta Treime din Jordanville, Arhiepiscopul Averchie (Taushev), Arhipreotul Manuel, jură ca călugăr cu numele Constantin.
10 decembrie 1967, Arhimandritul Constantin a fost sfințit Episcop Brisbeynskogo, Vicar al Episcopiei Australiei și Novozelanskoy. El era cunoscut pentru viața sa ascetică și pentru ascetism.

Din 1978 – Episcop de Boston, Vicar al Eparhiei de Est și New York.

Din 1981 – Episcop Richmond și Britania. În același timp, a fost rector al Catedralei Adormirii din Londra.

Episcopul Constantin a participat la Sinodul ROCOR din 1983, la care a fost anathemizat ecumenismul.

În ianuarie 1986, el a plecat la pensie din motive de sănătate. În 1991, episcopul Constantin sa mutat la mănăstirea lui Hristos pe un deal lângă orașul Blanco, condițiile climatice care erau mai bune pentru sănătatea episcopului.

El a murit 18 (31) mai 1996 după o scurtă boală. A fost îngropat în mănăstirea lui Hristos în Dealuri. Mănăstirea a fost abandonată și a fost decis să reînmormânteze trupul în spatele altarului Catedralei Sfintei Treimi din Jordanville (ROCOR-MP).

Când frații mănăstirii au deschis mormântul, ei au descoperit că totul este umplut cu apă – sicriul și veșmintele episcopale au fost complet distruse, iar trupul sfântului nu este supus stricăciunii și distrugerii și părea aproape la fel ca la înmormântarea lui din 1996.

http://remnantrocor.blogspot.com/2017/01/incorrupt-relics-of-bp-constantine.html?m=1

Ereticul echilibrist Chirila falsificand Pidalionul

danielvla.wordpress.com/2018/12/20/pr-pamvo-de-la-radeni-si-a-revenit-adica-a-reintrat-sub-influenta-semischismaticilor-ieromonahi-spiridon-rosu-si-xenofont-horga/

„în viața de veci sunt pasibili de dumnezeiască osândă.“

pasibil=poate

=====Text original

„Învinovăţiţi însă sunt, aici spre caterisire, ori afurisire, ori anatematisire, iar
acolo spre dumezeiasca osândă.“

  1. Unde scrie “pasibili” sfantul Nicodim?
  2. el(Chirilă) vrea sa sugereze ca Serafim de Pireu si Longhin ereticii vor scapa de osândă https://ayeaye20.wordpress.com/2018/12/19/anathema-r-o-c-o-r-duminca-ortodoxiei-hotarat-canoane-porunca-invinovatiti-aici-acolo-osanda/
  3. si ca sa arate ca partasia cu erezia e nevinovata, si deci e ortodox , uitand ereticul-Chirila ca scris este in rusa: Scrisoarea 553: „Tu îmi zici că te temi să-i spui preotului tău ca să nu-l pomenească pe ereziarh. Ce pot să-ți răspund la asta? Eu nu-l îndreptățesc: dacă comuniunea/părtășia/împărtășirea prin simpla pomenire produce necurăție, atunci cel care pomenește pe ereziarh nu poate fi ortodox.“ Și scrisoarea se refera la : „Și să fie știut tuturor acum erezia care stăpânește în Biserica noastră este cea a adulterilor.“

Sinodiceasca Epistola a Sinodului din Antiohia

Cartea: The Seven Ecumenical Councils by Philip Schaff

pag. 157

The Synod of Antioch in Encæniis

The Synodal Letter.

(Found in Labbe and Cossart, Concilia, Tom. II., col. 559. It really is no part of the canons,
but I have placed it here, because, as Labbe notes, “it is usually prefixed to the canons in the Greek.”)

The holy and most peaceful Synod which has been gathered together in Antioch from the provinces of Cœle-Syria, Phœnicia, Palestine, Arabia, Mesopotamia, Cilicia, and Isauria;166 to our
like-minded and holy fellow Ministers in every Province, health in the Lord. The grace and truth of our Lord and Saviour Jesus Christ hath regarded the holy Church of the Antiochians, and, by joining it together with unity of mind and concord and the Spirit of Peace, hath likewise bettered many other things; and in them all this betterment is wrought by the assistance of the holy and peace-giving Spirit. Wherefore, that which after much examination and investigation,
was unanimously agreed upon by us bishops, who coming out of various Provinces have met together in Antioch, we have now brought to your knowledge; trusting in the grace of Christ and in the Holy Spirit of Peace, that ye also will agree with us and stand by us as far as in you lies, striving with us in prayers, and being even more united with us, following the Holy Spirit, uniting in our definitions, and decreeing the same things as we; ye, in the concord which proceedeth of the
Holy Spirit, sealing and confirming what has been determined.
Now the Canons of the Church which have been settled are hereto appended.

====

Cele Șapte Ecumenice Sinoade de Philip Schaff

pag. 157

Sinodul din Antiohia în Efes

Sinodiceasca Epistolă.

(Găsită în Lavve și Cossart Sinod,Tom. II., col. 559. Acesta, cu adevărat nu este parte a canoanelor, dar am plasat-o aici, pentru că, așa cum Lavve notează, “ acesta este de obicei înainte la canoanele în Greacă.”)

Sfântul și cel mai pașnic Sinod care a fost adunat împreună în Antiohia din provinciile Hârtopul-Siriei, Fenicia, Palestina, Arabia, Mesopotamia, Cilicia și Isauria,166 către ai noștri cu aceeași-minte și sfinți frați Slujitor din fiecare Provincie, sănătate în Domnul. Harul și adevărul ale Domnului nostru și Mântuitor Iisus Hristos a privit sfânta Biserică a Antiohienilor, și, prin unire-împreună cu unimea/unitatea minții și înțelegere/armonie și Duhul Păcii, a îmbunătățit la fel multe alte lucruri; și în toate acestea această îmbunătățire este lucrată de ajutor al sfântului și de pace-dătătorul Duh. Deci, ceea ce după îndelungă cercetare și judecată, a fost deplină înțelegere asupra de către noi episcopii, care au venit din diferite Provincii s-au întâlnit împreună în Antiohia, v-am adus acum la cunonștință, nadăjduind în harul lui Hristos și în Duhul Sfânt al Păcii, ca și tu de asemenea să fi de acord cu noi și să te alături nouă în măsura în care în tine stă, stăruind cu noi în rugăciuni, și fiind chiar mai mult unit cu noi,urmând Duhul Sfânt, unindu-ne în ale noastre definiții, și decretând aceleași lucruri ca noi; tu, în înțelegerea/armonia care iese din Duhul Sfânt, pecetluind și adeverind/aprobând/întărind ceea ce a fost hotărât/stabilit.

Acum Canoane ale Bisericii care au fost statornicite sunt la acest document adăugate

Sinodiceasca Epistola a Sinodului din Gangra

Cartea: The Seven Ecumenical Councils by Philip Schaff

pag. 140

Synodical Letter of the Council of Gangra.
EUSEBIUS, Ælian, Eugenius, Olympius, Bithynicus, Gregory, Philetus, Pappus, Eulalius, Hypatius,
Proæresius, Basil and Bassus,148 assembled in the holy Synod at Gangra, to our most honoured lords
and fellow-ministers in Armenia wish health in the Lord.
FORASMUCH as the most Holy Synod of Bishops, assembled on account of certain necessary
matters of ecclesiastical business in the Church at Gangra, on inquiring also into the matters which concern Eustathius, found that many things had been unlawfully done by these very men who are partisans of Eustathius, it was compelled to make definitions, which it has hastened to make known
to all, for the removal of whatever has by him been done amiss. For, from their utter abhorrence of marriage, and from their adoption of the proposition that no one living in a state of marriage has any hope towards God, many misguided married women have forsaken their husbands, and husbands
their wives: then, afterwards, not being able to contain, they have fallen into adultery; and so, through such a principle as this, have come to shame. They were found, moreover, fomenting separations from the houses of God and of the Church; treating the Church and its members with
disdain, and establishing separate meetings and assemblies, and different doctrines and other things
in opposition to the Churches and those things which are done in the Church; wearing strange apparel, to the destruction of the common custom of dress; making distributions, among themselves and their adherents as saints, of the first-fruits of the Church, which have, from the first, been given to the Church; slaves also leaving their masters, and, on account of their own strange apparel, acting insolently towards their masters; women, too, disregarding decent custom, and, instead of womanly
apparel, wearing men’s clothes, thinking to be justified because of these; while many of them,
under a pretext of piety, cut off the growth of hair, which is natural to woman; [and these persons were found] fasting on the Lord’s Day, despising the sacredness of that free day, but disdaining
and eating on the fasts appointed in the Church; and certain of them abhor the eating of flesh; neither
do they tolerate prayers in the houses of married persons, but, on the contrary, despise such prayers when they are made, and often refuse to partake when Oblations are offered in the houses of married persons; contemning married presbyters, and refusing to touch their ministrations; condemning the services in honour of the Martyrs149 and those who gather or minister therein, and the rich also who
do not alienate all their wealth, as having nothing to hope from God; and many other things that no one could recount. For every one of them, when he forsook the canon of the Church, adopted
laws that tended as it were to isolation; for neither was there any common judgment among all of them; but whatever any one conceived, that he propounded, to the scandal of the Church, and to his own destruction. Wherefore, the Holy Synod present in Gangra was compelled, on these accounts, to condemn them, and to set forth definitions declaring them to be cast out of the Church; but that, if they should repent and anathematize every one of these false doctrines, then they should be capable of
restoration. And therefore the Holy Synod has particularly set forth everything which they ought to anathematize before they are received. And if any one will not submit to the said decrees, he shall be anathematized as a heretic, and excommunicated, and cast out of the Church; and it will behove the bishops to observe a like rule in respect of all who may be found with them.

148 This list of names varies in the different MSS. and versions.
149 This phrase in the Greek has dropped out in Labbe, and Mansi; it is found in Zonaras, etc.

=====

Cele Șapte Ecumenice Sinoade de Philip Schaff

pag.140

Sinodiceasca Epistolă a Sinodului din Gangra

EVSEVIE, Elian, Evghenie, Olimpie, Vitinic, Grigorie, Filit, Pappos, Evlalie, Ipatie,
Proeresie, Vasilie și Vasis,148 adunați în sfânt Sinod la Gangra alor noștri cei mai cinstiți domni și împreună-slujitori în Armenia doresc sănătate în DOMNUL.

DEOARECE, așa cum cel mai Sfânt Sinod de Episcopi adunat din cauza anumitor probleme ce nu necesita amânare de treburi bisericești în Biserica din Gangra, la cecetarea de asemenea în probleme care se referă la Eustatie, a găsit că multe lucruri au fost nelegiut/ilegal făcute de acești oameni care sunt ucenici ai lui Eustatie , a fost obligat să se facă definiții, pe care a grăbit să o facă cunoscută pentru toți, pentru îndepărtarea a ceea ce de el a fost făcut greșit. Căci, de la a lor desăvârșită îngrețoșare de nuntă, și de la a lor primire a propunerii aceea că nici unul trăind într-o starea de nuntă nu are nici o nădejde către Dumnezeu, multe îndrumate greșit nuntite muieri, și-au părăsit ai lor bărbați, și bărbații ale lor muieri: după aceea, după ce, neputând a se abține, au căzut în preacurvie/adulter; și așa, printr-o astfel de obârșie ca aceasta, au venit la rușine. Ei au fost găsiți, mai mult, îndemnând la separări de la casele lui Dumnezeu și ale Bisericii; tratând Biserica și membri ei cu defăimare/dispreț, și stabilesc separate întâlniri și adunări, și diferite învățături și alte lucruri în opoziție cu Bisericile și acele lucruri care sunt lucrate în Biserică; purtând veșminte ciudate, la distrugerea obișnuitului obiceiu de îmbrăcăminte; făcând dare, printre ei înșiși și ai lor ucenici ca sfinți, din primele-roade ale Bisericii, care au fost, de la început, date Bisericii; robii de asemenea parăsindu-și ai lor stăpâni, și, din cauza propriilor lor ciudate veșminte, lucrând obraznic către ai lor stăpâni; muieri, de asemenea, nesocotind obiceiul cuviincios, și, în loc de muierească îmbrăcăminte, îmbrăcau bărbătești îmbrăcăminți, socotind să fie îndreptățite din cauza acestora; în timp ce multe dintre ele, sub motiv de evlavie, tund creșterea de păr, care este natural pentru muiere;[și aceste persoane au fost găsite] postind/ajunând în a Domnului Zi/duminica, disprețuind sfințenia a celei libere zi, dar disprețuind și mâncând în sărbătorile stabilite în Biserică, și unii dintre ei se îngrețăluiesc de mâncarea de carne; ei nici nu îngăduie rugaciuni în case de nuntite persone, dar, dimpotrivă disprețuiesc astfel de rugăciuni când ele sunt făcute, și adesea refuză părtășia/să i-a parte/să participe când Jertfe/Proaduceri/Prinoase sunt oferite în case ale nuntitelor persoane; disprețuind nuntiții preoți, și refuzând a atinge ale lor Taine, osândind slujbele în cinstea Mucenicilor149 și aceia care se adună sau slujesc acolo, și bogații de asemea care nu își înstrăinează toată bogăția, ca și cum nu ar avea nici o nădejde de la Dumnezeu; și multe alte lucruri pe care nici unul ar putea enumera. Pentru fiecare dintre ei, când a lasat canonul Bisericii, a adoptat legi care aveau tendința ca și cum erau de izolare; pentru că nici nu era acolo vre o obișnuită gândire printre toți aceia;dar oricine orice gândea, aceea și propune, la scandalizarea Bisericii, și la a lui propie distrugere. De aceea, Sfântul Sinod prezent în Gangra a fost forțat în aceste împrejurări, să-i condamne pe ei, și să stabilească[în scris] definiții declarându-le lor să fie alungați afară din Biserică; dar că, dacă ei ar trebui să se pocăiască și să anathematizează fiecare dintre aceste false învățături, atunci ei ar trebui să fie capabili de îndreptare. Și prin urmare Sfântul Sinod în mod deosebit a pus înainte tot ce ei trebuie să anathematizeze înainte ca ei să fie primiți. Și dacă vre unul nu se va supune hotărârilor/decretelor cuvântate/menționate, el trebuie să fie anathematizat ca un eretic, și excomunicat, și aruncat afară din Biserică; și va fi datoria episcopilor să respecte o regulă asemănătoare cu privire la toți cei care pot fi găsiți împreună cu ei.

——

148 Această listă cu nume variază în diferite MSS. [manuscrise] și versiuni.

149 Această frază în Greacă a scoasă afară în Labbe și Mansi; se găsește la Zonara, etc.

Anathema R.O.C.O.R., Duminca Ortodoxiei, hotarat , canoane, porunca, invinovatiti… aici, acolo… osanda

Pidalion 1844, 2007

Subnotă 36, can.3 Ap. pag.37

Trebuie să ştim că certările ce le poruncesc Canoanele, adică acestea: să se caterisească, să se afurisească, şi să se anatematisească a treia persoană care nu este de faţă, la care spre a se da porunca acesta de nevoie trebuie a fi a doua persoană, acestea se tâlcuiesc mai bine după meşteşugul grămăticilor. Canoanele poruncesc soborului Episcopilor celor vii să caterisească pe preoţi, ori să afurisească, ori
anatematisească pe mireni, când calcă Canoanele. Însă dacă soborul nu va pune în lucrare caterisirea preoţilor, ori afurisirea, anatematisirea mirenilor, preoţii aceştia şi mirenii, nici caterisiţi nu sunt cu lucrul nici afurisiţi, ori anatematisiţi. Învinovăţiţi însă sunt, aici spre caterisire, ori afurisire, ori anatematisire, iar
acolo spre dumezeiasca osândă. Precum şi un împărat când va porunci slugii sale să bată pe un altul, care i-a greşit, dacă sluga cea poruncită nu va lucra porunca împăratului, acela ce a greşit împăratului a rămas
nebătut, învinovăţit însă spre bătaie. Drept aceea tare greşesc cei fără minte care zic cum că în vremurile
acestea toţi cei Sfinţiţi care în afară de Canoane s-au hirotonit, sunt cu lucrarea caterisiţi. De cei Sfinţi
prihănitoare limbă este aceea ce nebuneşte pe acest fel de cuvinte le bârfeşte, neînţelegând că porunca Canoanelor fără de punerea în lucrare a persoanei a doua, adică a soborului, este nesăvârşită. Fără mijlocire şi mai înainte de judecată, ne lucrând de sine-şi. Însuşi Dumnezeieştii Apostoli arătat se tălmăcesc pe sine-şi cu al 46-lea canon al lor, fiindcă nu zic că îndată acum cu lucrul se află caterisit oricare Episcop sau preot care va primi botezul ereticilor, ci a se caterisi poruncind, adică a sta de faţă la judecată, şi de se va dovedi că a făcut acesta atunci să se dezbrace cu hotărârea voastră de preoţie, aceasta poruncim.

CANONUL 46
Episcopul, sau prezbiterul, ereticesc botez primind, sau jertfă, a se caterisi
poruncim. Că ce conglăsuire este lui Hristos cu veliar? Sau ce parte credinciosului cu necredinciosul? [Apost. 47, 68; Sobor 2. 7; Sobor 6, 95;
Cartag. 1; Vasilie: 1, 20, 47, 2, Cartag. 6, 15]
TÂLCUIRE
Dreptslăvitorii creştini se cuvine a se feri de eretici, şi slujirile lor a le urî. Iar
mai vârtos însuşi ereticii se cuvine a se mustra şi a se înţelepţi de către Episcopi şi
prezbiteri, doar cumva vor înţelege şi se vor întoarce din rătăcirea lor. Pentru
aceasta şi Canonul acesta rânduieşte că, oricare Episcop, sau prezbiter, ar primi ca de drept şi adevărat botezul ereticilor83 sau jertfa ceea ce se proaduce de dânşii, unul ca acesta, poruncim ca să se caterisească. Fiindcă ce conglăsuire are Hristos
cu diavolul? Sau ce parte are credinciosul cu cel necredincios? Căci cei ce primesc cele de către eretici, sau şi ei au aceleaşi socoteli ale acelora, sau cel puţin nu au osârdie spre a-i scoate pe dânşii din cacodoxia lor, cei ce bine voiesc (adică se
învoiesc) la slujbele acelora, cum pot a-i mustra pe ei ca să lepede eresul lor cel cacodox şi rătăcit.

——–

Sfintii Varsanufie si Ioan

ca pre o poruncă să cade să o priimeşti, când canoanele ceale dogmaticeşti hotărăsc ceva, sau răspuns al
vreunor Părinţi iaste, ca întru hotărâre grăit.

trebue socotit
ca poruncă şi ceea ce hotărăsc canoanele dogmatice 527, sau răspunsul Părinţilor dat în chip de hotărîre.

Hotarare=poruncă

—-

Pidalion 1844

pag.23 subnota 24

Iar hotărârile Sinoadelor, cuprind chiar pe singure
Dogmele Credinţei, măcar că unii ori cu abuz (rea întrebuinţare) şi Canoanele le numesc hotărâri. Precum aceasta se arată din câteva Canoane ale celorlalte Sinoade, şi mai ales din cel
al 5-lea al Sinodului din Cartagina şi din Practicalele lui, unde se zice că s-au citit acele 20 de hotărâri ale Sinodului din Niceea, adică acele 20 de Canoane ale lui. Se osebesc Canoanele de
legi, căci legi chiar se numesc cele politiceşti şi din afară ale împăraţilor; Iară Canoanele sunt dinlăuntru şi Bisericeşti, şi mai tari decât legile, precum mai jos vom spune osebit. Se osebesc
Canoanele de decreturi, precum învaţă Gratian în împărţirea în 3 a Canoanelor, ori de
Particularnic (local) Sinod s-au rânduit, ori de Ecumenic s-au hotărât, ori s-au adeverit. Iară decretul este acela ce Patriarhul cu Sinodul său hotărăşte, spre a nimănuia sfătuire sau răspuns. Se osebesc şi de poruncitoarele trimiteri; căci acestea se rânduiesc, ori de vreun papă, ori Patriarh, ori şi împreună cu Sinodul lor spre dogmaticeasca sfătuire (Dositei foaia 600 din Dodicavivlion).

Decret=ukaz(Sfântul Patriarh Tihon)

https://ayeaye20.wordpress.com/2018/02/09/porunca-canoane-bisericesti-ca-pre-o-porunca-sa-cade-sa-o-priimesti-cand-canoanele-ceale-dogmaticesti-hotarasc-ceva-trebue-socotit-ca-porunca-si-ceea-ce-hotarasc-canoanele-dogmatice-canoanele-ca/

Te rog să fi informat că Sinodul Episcopilor în timpul întrunirii de la sfârșitul lui August , unanim a adoptat următoarea rezoluție(hotărâre) privind pan-erezia Ecumenismului,

…acelora ce [în mod] conștient au comuniune cu acești mai înainte-pomeniți eretici [ecumeniștii, sectele, denominațiunile și religiile] sau celor ce susțin, răspândesc, sau apără noua lor erezie a ecumenismului sub pretextul dragostei frățești sau al presupusei uniri a Creştinilor despărţiţi,

A N A T H E M A.”
Textul acestei Anatheme va fi atașat/lipit în Sinodiconul din Duminica Ortodoxiei să fie citit cu restul textului Sinodiconului.

resolution/rɛzəˈluːʃ(ə)n/
noun

1. a firm decision to do or not to do something.
2. the quality of being determined or resolute.
3. the action of solving a problem or contentious matter.
4. the process of reducing or separating something into constituent parts or components.
5.the smallest interval measurable by a telescope or other scientific instrument; the resolving power.

the act of solving or ending a problem or difficulty:
a successful resolution to the crisis

Resolution is the noun form of the verb resolve, which comes from Latin resolvere, “to loosen, undo, settle.” We can still see this meaning in resolution, in the sense of “an explanation” or “a solution“; when a problem, conflict or mystery reaches its resolution, it has been “undone,” so to speak. Another common meaning is “determination, resolve“: “Jose approached the task with resolution.” A related sense is “a decision to do something”: “My resolution is to go to the gym three times a week.”

REZOLÚȚIE, rezoluții, s. f. 1. Hotărâre luată în urma unor dezbateri colective. 2. Rezolvare pe care cel în drept o dă unei cereri, unui act etc. 3. (Med.) Dispariție a semnelor de boală sau a unui proces patologic. 4. (Jur.) Desființare retroactivă a unui contract cu executare imediată pentru neexecutarea uneia dintre obligațiile reciproce ale părților. [Var.: rezoluțiúne s. f.] – Din fr. résolution, lat. resolutio, -onis.

sursa: DEX ’09 (2009)

REZOLÚȚIE s. 1. v. decizie. 2. apostilă, (rusism înv.) nadpis. (~ pusă pe o petiție.)

REZOLÚȚIE ~i f. 1) Decizie a unui colectiv adoptată în urma dezbaterilor. 2) Semnătură pusă de o persoană oficială pe un document conținând hotărârea luată. 3) jur. Desfacere a unui contract pentru neexecutarea uneia dintre obligațiile reciproce ale părților. [G.-D. rezoluției; Sil. -ți-e] /

sursa: NODEX (2002)

REZOLÚȚIE s. 1. decizie. (O ~ adoptată prin consens.) 2. apostilă, (rusism înv.) nádpis. (~ pusă pe o petiție.)

*rezoluțiúne f. (lat. resolútio, -ónis, fr. résolution. V. soluțiune). Acțiunea de a saŭ de a se rezolva, descompunere, reducere: rezoluțiunea apeĭ în abur. Dezlegare, descurcare: rezoluțiunea uneĭ greutățĭ. Hotărîre, deciziune: rezoluțiunea ministruluĭ pusă pe o hîrtie. Caracter hotărît, energic: a fi lipsit de rezoluțiune. Jur. Desfacere, nimicire: rezoluțiunea unuĭ contract. Med. Disparițiunea unuĭ buboĭ. – Și -úție (rus. rezolĭúciĭa).

sursa: Scriban (1939)

rezoluți(un)e f. 1. hotărîre: mi-am schimbat rezoluțiunea; 2. fermitate de caracter, curaj.

sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)

https://ayeaye20.wordpress.com/2017/12/31/1437/

MOLITFELNICUL CEL MARE, edit, Credința strămoșească

RÂNDUIALA SLUJBEI DIN DUMINICA ORTODOXIEI

Pag.739

iar pe cei ce se împotrivesc acestui adevăr și care nu s-au pocăit Domnului, Carele așteaptă întoarcerea și pocăința lor, urmând Sfintei Scripturi și Predaniei Bisericii dintr început ținându-ne, îi lepădăm și îi dăm anatemei.

Celor care tăgăduiesc…,anatema…

Sunt 13 anateme apoi teoretic urmeaza anatema ROCOR

—-

Sinodul Întâi Ecumenic de la Niceea (325)

Despre dumnezeirea lui Hristos, Împotriva arienilor:

Biserica apostolească şi sobornicească îi dă anathemei.

==

HOTĂRÂRILE DOGMATICE
ALE SFINTELOR SINOADE
ECUMENICE

Sinodul al patrulea Ecumenic de la Calcedon (451)

Despre cele două firi ale lui Hristos, împotriva monofiziţilor

pe aceştia îi dă anathemei soborniceasca şi apostoleasca Biserică».

îi scoate afară, şi pe cei care plăzmuiesc înaintea unirii că [sunt] două firi ale Domnului, iar după unire se prefac într-una, îi dă anathemei.

==

Sinodul al şaselea Ecumenic de la Constantinopol (680-681)

Preasfinţitul şi Preafericitul papă al vechii Rome, Agathon, împăratului nostru drept măritor şi preacredincios, Constantin, [propunere] care ia respins nominal pe cei care au propovăduit şi au învăţat, după cum s-a spus mai sus, o singură voinţă şi o singură lucrare în iconomia lui Hristos Cel întrupat,

==

Sinodul al şaptelea Ecumenic de la Niceea (787)

Ne lepădăm şi dăm anatemei: pe Arie şi pe cei care cugetă asemenea lui… pe Macedonie şi pe cei dimpreună cu el…pe necredinciosul Nestorie şi pe cei dimpreună cu el… pe blasfemiatorii Eutihie şi Dioscor; şi împreună cu ei pe Sever, Petru şi [întreaga] ceată blasfemiatoare; împreună cu ei dăm anatemei şi născocirile lui Origen, Evagrie şi Didim…pe Serghie, pe Honorius, Chir, Pyrhus, Macarie, toţi aceştia fiind oameni neiscusiţi în dreapta credinţă şi pe [toţi] cei care cugetă asemenea lor.

https://ayeaye20.wordpress.com/2017/12/15/hotararile-dogmatice-ale-sfintelor-sinoade-ecumenice/

—–

prin hotărârile dogmatice și sfintele Canoane ale Sinoadelor Locale și Ecumenice.

Hotărârile dogmatice ale Sinoadelor Ecumenice sunt formularea credinței revelate și sfintele Canoane sunt aplicarea dogmelor-hotărârilor dogmatice în administrație și în practica pastorală a Bisericii. Folosirea selectivă a sfintelor Canoane nu este în acord cu conștiința bisericească ortodoxă.

Se știe că sfintele Canoane ale Sinoadelor Locale din antichitate și Canoanele Părinților au dobândit autoritate ecumenică prin Canonul 2 al Sinodului Ecumenic Quinisext. Respectivele Canoane se referă la modul de primire a eterodocșilor în Biserica Ortodoxă, uneori prin aplicarea akriviei, alteori prin aplicarea iconomiei. Aplicarea akriviei se face prin Botez, în timp ce aplicarea iconomiei se face prin Libellus și mirungere, încă cu niște premise clare, adică, dacă în gruparea eretică de care aparțineau mai înainte au fost botezați prin invocarea Dumnezeului treimic și prin păstrarea tipicului Botezului, adică prin întreita afundare.

Potrivit Sfântului Nicodim Aghioritul ”în Biserica lui Hristos se păstrează două feluri de chivernisire și îndreptare”, anume akrivia și iconomia. Episcopii, care sunt ”iconomisitori ai Bisericii lui Hristos”, exprimă în practică taina dumnezeieștii iconomii, adică taina întrupării Fiului și Cuvântului lui Dumnezeu. Iconomia este o suspendare a akriviei pentru un interval scurt de timp și pentru motive speciale și nu poate fi transformată în akrivie cu valabilitate permanentă.

Apoi, prin acceptarea după iconomie a eterodocșilor, prin Libellus și sfânta mirungere nu se înțelege recunoașterea valabilitatea Botezului sau a celorlalte taine din afara Bisericii.

Hotărârea sinodală a Patriarhilor Răsăritului din anul 1484, care avea conștiința că era ”ecumenică”, după cum însăși mărturisește, în afara de faptul că a anulat hotărârile Sinodului de la Ferrara-Florența, în același timp a hotărât ca primirea ”latinilor” și a celor care se întorc ”de la erezia latină la adevărul Evangheliei” lui Hristos să se facă prin Libellus și mirungere. În slujba care a fost alcătuită se face referire la ”erezia latină” și la întoarcerea la ”teologia curată a bunei credințe, la mărturia acestora și la tradiție”.

În acea epocă, desigur, se aplica încă și la latini tipicul exact al botezului, adică întreita afundare, care a fost anulată mai târziu, la Conciliul Tridentin (1545-1563), și din acest motiv s-a hotărât atunci ca primirea latinilor de către Biserica Ortodoxă să se facă prin Libellus și mirungere.

ortodoxiacatholica.wordpress.com/2016/10/06/mitropolitul-nafpaktosului-si-sfantului-vlasie-ierotheos-vlachos-hotararile-sinodului-plenar-al-bisericii-greciei-pentru-sfantul-si-marele-sinod-si-rezultatul-final-al-acestora/