Despre cartea eretica ce ne-a pacalit/inselat pe multi

Carte papistașă : THOMAS a KEMPIS

IMITAȚIUNEA LUI CRISTOS

ARHIEPISCOPIA ROMANO-CATOLICĂ BUCUREȘTI 2003

pag. III

una din marile cărți ale umanității….mereu proaspătă și la fel de actuală, în pofida trecerii timpului și a diversității ariilor în care și-a iradiat mesajul.

pag. V

elogiile aduse, incidental, acestei cărți de personalități atât de diferite ca procupări și orientări peofesionale atât de diverse în credință, precum literatul și gânditorul pre-iluminist Fontenelle…sau filosoful acadician Leibniz…criticul literar Sainte-Beuve; un istoric ca Jules Michelet; un mare descoperitor precum Ampère; romancierul Balzac… mareșalul Foch…capacitatea… acestei cărți…de a da răspuns…dilema asupra căilor mânturii…

pag. VI- VII

vechile tălmăciri românești…foloseau în titlu…forma…arhaizantă De urmarea lui Hristos“.

Imitatio Christi s-a așternut întâia oară pe hârtie într-o mănăstire din nordul Țărilor de Jos, unde – încă de la sfârșitul secolului al XIV-lea – se cristalizează o puternică mișcare de primenire spirituală, cunoscută, de atunci începând, sub numele de Devotio Moderna. “Modernitatea” devoțiuniiImitațiunea lui Cristos – opera de spiritualitate sintetizând cel mai perfect tendințele și luminile acestei școli…Trăgându-și sevele de la învățătura unor predecesori ca Fericitul Ruysbroek(ale cărui scrieri, în secolul al XIV-lea, marchează de altfel începuturile limbii neerlandeze), Devotio moderna datorează, cum se știe, foarte mult în primul rând lui Gerhard Groote(1340-1384), cunoscut și sub numele Gerhard cel Mare, întemeietorul “Fraților vieții comune”, ordin călugăresc la a cărui școală a învățat, printre alții, și marele umanist al Renașterii Erasmus, ilustrul prieten de o viață al sfântului Thomas Morus…rod al ei…cartea Imitatiunii lui Cristos-, îndrumar în care tot ce a avut mai bun și mai durabil spiritul creștin al Renașterii ne-a fost transmis…Imitațiunea lui Cristos reprezintă, așadar, o operă de devoțiune modernă…s-ar putea spune că este vorba de ideea mereu modernă de înnoire

pag.VIII-IX

chezășia…unei modernități perpetue…Imitațiunea lui Cristos transcende

pag.XII

textul Imitațiunii lui Cristos aparține lui Thomas Hemerken a Kempis

pag. XIII

Thomas Hemerken, intrat în memoria posterității sub numele de Thomas a Kempis( după Kempen, o mică localitate din dieceza K

Serafim Rose despre invatatura falsa trupul precede sufletul

IEROMONAH SERAFIM ROSE SCRIERI, București 2009

pag. 110-111

Există unii astăzi care ar voi să folosească ordinea facerii omului din acest verset spre a „dovedi“ că omul a „evoluat“ din animalele inferioare: întâi a fost trupul sau firea pământească, iar apoi sufletul sau starea de existență în harul lui Dumnezeu. O astfel de interpretare este cu neputință, dacă acceptăm înțelegerea patristică a facerii omului…Dar facerea omului însuși – atât a trupului, cât și a sufletului, împreună cu harul în care omul a fost făcut – a fost instantanee. Părinții au socotit necesar să înfățișeze această învățătură în chip deslușit, fiindcă în vechime existau două învățături opuse, dar la fel de false amândouă, despre subiectul de față: una a origeniștilor, care afirmau că sufletele pre-există plăsmuirii trupurilor și doar intră în trupuri ca o „cădere“ dintr-o stare mai înaltă; iar cealaltă, care spunea că trupul precede sufletul, și deci are o fire mai nobilă. Sfântul Ioan Damaschin învață: „A făcut trupul din pământ, iar suflet rațional și gânditor i-a dat prin insuflarea sa. Aceasta numim chip dumnezeiesc. […] Trupul și sufletul au fost făcute deodată, iar nu întâi unul și apoi celălalt, după cum în chip prostesc afirmă Origen.“3

Iar Sfântul Grigorie de Nyssa învață și mai amănuțit (referindu-se atât la zidirea originară a omului, cât și la conceperea oamenilor individuali de azi) , după ce respinge rătăcirea potrivnică a lui Origen: „Alții, dimpotrivă, se țin strâns de istorosirea lui Moisi în legătură cu facerea omului și susțin că, judecând după trup, sufletul e mai tânăr decât trupul, întrucât Domnul a luat întâi țărână din pământ și din ea a plăsmuit pe om, și abia după aceea a suflat în el suflare de viață. Prin aceasta, scriitorii pomeniți voiau să dovedească cum că trupul e mai de cinste decât sufletul întrucât acesta a fost vârât într-un trup creat înainte. […] Nu susținem nici părerea că omul a fost plăsmuit de Cuvântul cel dumnezeiesc sub forma unei statui de lut pentru care a fost creat mai târziu sufletul (căci, dacă ar fi fost așa, atunci, într-adevăr, sufletul înzestrat cu putere de judecată i-ar fi fost dat un rang mai mic decât chipului pământesc); ci, mai curând, întrucât omului îi recunoaștem o singură ființare, formând un tot unitar, chiar dacă e alcătuit din trup și din suflet, ar trebui să spunem că și începutul existenței sale e unul singur, același pentru amândouă părțile, altfel ar trebui să spunem că, dacă trupul a venit înaintea și sufletul după aceea, omul e, în același timp, și mai bătrân și mai tânăr decât sine însuși. […] Întrucât deci, după cuvântul Apostolului, firea noastră este îndoită, cuprinzând pe omul din afară și pe cel dinlăuntru, dacă unul ar fi fost cel dintâi și dacă celălalt ar fi venit numai după aceea, puterea Creatorului s-ar fi dovedit a fi nedeplină, nefiind îndestulătoare spre a crea firea omului dintr-o dată, ci ar fi dezbinat lucrarea, purtând grijă pe rând de fiecare jumătate.“1

—-

subnote

3 Sf. Ioan Damaschin, Dogmatica, Cartea a II-a, cap. 12, ed.cit., pp. 70-71.

1 Sf. Grigorie de Nyssa, Despre facerea omului, 28-29, ed. cit., pp. 75, 78.

Sufletul/duhul format impreuna cu trupul, si nu unul inainte iar altul dupa

PSB 80 SFÎNTUL MAXIM MĂRTURISITORUL AMBIGUA, EIBMBOR, Bucureşti – 1985

Introducerea traducătorului

pag. 16:

La sfîrşitul scrisorii lui Iustinian se spune: <<Dar sfînta Biserică, urmînd Scripturii dumnezeieşti, afirmă că sufletul a fost format împreună cu trupul, şi nu unul înainte, iar altul dupa el, cum spune reaua doctrină a lui Origen>>