Ca tot il lauda unii pe prea-smintitul=eretic ecumenistoid Ignatie de Husi ca e orthodox el slujind cu ereticul ecumenistoid semnatar la Creta 2016 ptr. erezia ecumenista adica Teofan al Iasilor, luni 29 iunie 2020

==Asa ca si acest LUP in blana de oaie IGNATIE e si el sub anathema ROCOR 1983, ca si Longhin Jar, Serafim de Pireu si alti eretici care mimeaza orthodoxia dar slujind cu toti ereticii ecumenisti si pomenind pe acestia:

Doar o parte din Anathema ROCOR 1983

acelora ce[în mod] conștient sunt în/au comuniune/împărtășire/părtășie cu acești mai înainte-pomeniți eretici [ecumeniștii, sectele, denominațiunile și religiile] sau celor ce susțin, răspândesc, sau apără noua lor erezie a ecumenismului sub pretextul dragostei frățești sau al presupusei uniri a Creştinilor despărţiţi,

A N A T H E M A.”

Maica Domnului inviaza un nebun=eretic=smintit nestorian, omul evlavios luptator pentru Maica Domnului salvat de la inec si sa NU mai faca niciodata rugaciuni pentru vrajmasii ei

DIN MINUNILE MAICII DOMNULUI

TRINITAS Iaşi, 2008

pag. 72-75:

Minunea a 19-a

Pentru nestorianul care a înviat

În părţile Siriei, în vremile de demult, erau mulţi pustnici, pentru că este locul călduros şi puteau să postească şi să petreacă în necâştigare şi cu golătate şi cu toată altă strâmtorare. Pe vremea aceea era, între alţii, un pustnic îmbunatăţit şi om sfânt, Partenie cu numele, care avea obişnuinţă să se ducă de multe ori în Muntele Sinai să se închine sfântului rug, aducându-şi aminte
de minunea care s-a făcut acolo, în chipul pururea Fecioarei Maria. Se ducea chiar şi până la Marea Roşie şi cânta troparul lui Ioan Damaschin: „În Marea Roşie chipul Miresei celei neispitite de nuntă s-a scris oarecând” şi celelalte. Însă o dată din cele multe ori când s-a dus acolo văzu un mort ce zăcea pe malul mării şi, milostivindu-se de jalnica privire, a făcut rugăciune preafierbinte cu lacrimi către Domnul, ca să-i ajute mortului aceluia, prin rugăciunile Preasfintei Stăpânei noastre Născătoare de Dumnezeu. Şi când se ruga, deodată văzu pe mort că s-a sculat şi s-a închinat lui, zicând: „Mulţumescu-ţi ţie, sfinte al lui Dumnezeu, că evlavia ta cea multă şi dragostea pe care o ai către Dumnezeu şi către pururea Fecioara Maica Lui nu o foloseşti numai pentru tine, ci şi pe alţii mulţi a slobozit de moartea cea sufletească, dupa cum şi pe mine nevrednicul”. Răspuns-a lui Partenie: „Te jur pe tine cu numele Stăpânei lumii să-mi spui cine eşti şi ce folos ai aflat?”. Iar acela a răspuns: „Robule al lui Dumnezeu, cu cuviinţă este ca să se propovăduiască în toată lumea lucrul acesta minunat, şi mai ales facerea de minune a pururea Fecioarei Maria, adevărata Maică a lui Dumnezeu. Şi acum ascultă. Eu
am fost înşelat cu eresul preapăgânului Nestorie şi, când auzeam că se pomeneşte numele Doamnei de Dumnezeu Născătoare, mă mâniam şi, împotrivindu-mă,
ziceam că era o mare făradelege ca să se zică unei femei Născătoare de Dumnezeu. Deci, odată, am plecat pe mare la Ierusalim, şi în corabia în care eram s-a întâmplat să fie un om evlavios care, auzind că sunt
nestorian, mă sfătuia sa las eresul. Iar eu mă împotriveam lui, vrând să dovedesc mai adevărată socoteala mea; şi aşa vorbeam mult cu dânsul, împotrivindu-mă până într-atâta, încât era să ne înjunghiem de ceartă. Şi înşişi corăbierii s-au tulburat din cauza noastră, mai întâi ne-au despărţit de două-trei ori, dar mai pe urmă, văzând cum că nu avem pace, nici mergere bună împreună, ne-au lăsat că doară ne vom omorî, ca să nu le mai facem o supărare ca aceasta. Deci, aşa luptându-ne noi, am căzut amândoi în noian şi, ajungând la fund, am văzut o femeie slăvită şi purtătoare de lumină, care l-a luat pe acela de mână, zicându-i: «Fiindcă eşti prietenul meu şi te-ai luptat pentru mine, eu nu te las să te îneci, ci du-te să te închini mormântului Fiului meu, după dorirea ta, şi la trei ani să vii la Împărăţia Lui cea cerească». Acestea zicând şi ţinându-l de mână, l-a dus la pământul cel uscat, căci marea, trăgându-se înapoi, s-a despărţit în două părţi şi nu s-a apropiat de ei. Atunci a zis şi către mine Stăpâna: «Iar tu, nebunule, du-te în munca cea veşnică, unde este dascălul tău Satana, să te pedepseşti cu Nestorie, începătorul eresului, şi cu alţii care nu mă mărturisesc adevărată Născătoare de Dumnezeu şi sunt luptători ai dumnezeieştii întrupări a Fiului meu». Aceasta zicând, l-a luat pe acela şi nu ştiu ce s-a făcut, dar socotesc, după cum a zis, să-l fi dus la Ierusalim, iar pe mine m-a acoperit marea, îndată după ce a plecat Fecioara. Şi dracii cei întunecaţi, luând ticălosul meu suflet, l-au dus în locul cel de muncă, în care am văzut mare mulţime, care cumplit muncindu-se blestema pe Nestorie, pricina muncii lor. Deci acolo mă chinuiam şi eu până în ceasul acesta, în care mi s-a arătat femeia aceea preaslăvită şi mi-a zis: «Ieşi de aici pentru rugăciunea robului meu Partenie şi-i spune lui să nu mai facă niciodată rugăciune pentru vrăjmaşii mei. Iar tu propovăduieşte pretutindeni munca pe care o suferă nestorienii». Acestea auzindu-le, mi s-a întors în trup duhul meu. Deci îţi mulţumesc, Sfinte al lui Dumnezeu, şi mă rog ţie să mă miruieşti, că mă lepăd de spurcatul eres al nestorienilor şi mărturisesc pe pururea Fecioara Maria adevărată Născătoare de Dumnezeu, rugându-mă milostivirii ei să mă primească, pentru rugăciunile robului ei, ca să-i slujesc toată viaţa mea, deşi sunt nevrednic”. Acestea auzind, cuviosul s-a bucurat foarte şi, ducându-se amândoi la Ierusalim, au aflat pe părintele cel zis mai sus şi au plecat împreună în pustie, slujind toţi trei Domnului până la sfârşitul vieţii lor, cu sfinţenie petrecând. Şi aşa s-au învrednicit de fericirea cerească, pe care, o!, de-ar da Dumnezeu ca şi noi toţi să o dobândim.

—–

Filocalia II pag. 265 pdf

Întrebarea 14

Pentru care pricină, fiind multe injuriile cele grele, Domnul hotărăşte în Evanghelii că cel ce zice fratelui său: «Nebune» e vinovat gheenei, iar cel ce-i zice «Raca» e supus judecăţii? 531

Răspuns

Numele «nebun» spun tălmăcitorii că se dă celui smintit şi fără de minte; iar cel de «raca» în limba evreiască înseamnă «netrebnic». Deci fiindcă numele de «nebun» s-a dat celui necredincios, după cuvântul: «Zis-a
cel nebun în inima sa: nu este Dumnezeu»532 sau după cuvântul lui Moise: «Poporul acesta e nebun şi nu înţelept», 533 cel ce zice fratelui său de aceeaşi credinţă, necredincios şi închinător la idoli, sau eretic, îi zice
«nebun» şi se face vinovat pe drept cuvânt de gheenă. Dar cel ce îi zice «raca», adică «netrebnice şi necurate», ponegreşte viaţa fratelui său şi e supus pe dreptate unei
pedepse mai uşoare.

—-

==P.S. zice doar de miruire ptr ca probabil a fost botezat orthodox si apoi a trecut la erezia nestoriana

==Daca acela cleveteste un orthodox adica minte ca acela e eretic atunci e supus focului iadului ca greseste, nu si in cazul cand acela este eretic cum e cazul pseudo-episcopilor din canonul 15 adica eretici numiti in talcuire de Sv Nicodim Aghioritul dar si de harul Duhului Svant care i-a numit falsi, mincinosi adica eretici, adica exact ce spune si Sv. Paisie de la Neamt aici cu cleveteala fata de un adevarat orthodox care nu era eretic:

https://ayeaye20.wordpress.com/2020/11/21/cand-vrei-sa-tragi-intelesurile-eretice-de-partea-ta-si-textul-si-realitatea-te-arata-de-innoitor-eretic-lavrentie-carp/

Svantul care nu face minuni, minunile, cel ce are credinta in Hristos nesmintita are in sine deodata toate darurile dumnezeiesti, exista doar o singura schima, sa fugim de toti cei ce lucreaza faradelegea, Nu este de folos sa se lipeasca cineva de calcatorii de lege, partas

Constantin Cavarnos, Sfântul Nicodim Aghioritul ,Editura DOXOLOGIA Iaşi, 2011

pag. 48

Nicodim nu a fost făcător de minuni, ca Sfinţii Cosma şi Macarie al Corintului. Dar acest lucru nu l-a împiedicat să fie considerat sfânt cu mult înainte ca Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului să-l fi canonizat în anul 1955 72. În Biserica Ortodoxă, minunile nu sunt esenţiale pentru canonizare. Astfel Nicolae Cabasila (sec. al XIV-lea) remarcă „Minunile nu sunt întotdeauna dovada unei vieţi pline de virtuţi. Fiindcă nu toţi sfinţii au săvârşit minuni, nici toţi cei ce săvârşeau minuni erau oameni care cultivau virtuţile. Numeroşi sfinţi care au fost înălţaţi de Dumnezeu pe cele mai înalte
trepte ale vieţii duhovniceşti şi săvârşeau mari fapte de virtute n-au săvârşit minuni”73. Motivele recunoaşterii lui Nicodim drept sfânt sunt marile sale contribuţii teologice în viaţa Bisericii, felul său de viaţă creştin cu totul exemplar, virtuţile şi sfinţenia vieţii sale.
Recunoaştera oficială a lui Nicodim în calitate de sfânt a fost cerută în anul 1953 de Mănăstirea Lavra, de care ţinea chilie Skourtaioi, acolo unde Nicodim şi-a petrecut ultimele zile ale vieţii.

72 Teoclit Dionisiatul, op. cit., pp. 10-11.

73 Viaţa în Hristos, Migne, Patrologia Graeca, vol. 150.

Filocalia II pag. 108/151 pdf

69. Unii dintre fraţi se socotescsunt afară de darurile (harismele) Duhului Sfânt. Lenevia în lucrarea poruncilor îi face să nu ştiecel ce are credinţa în Hristos nesmintită are în sine deodată toate darurile dumnezeieşti. Căci aflându-ne, din pricina lenii, departe de dragostea lucrătoare faţă de El, care ne arată comorile dumnezeieşti ascunse în noi, ne socotim, pe drept cuvânt, afară de darurile dumnezeieşti.

pag. 57

10 În monahismul ortodox răsăritean timpuriu exista doar o singură schimă pentru monahi: marea schimă îngerească. Schima mică monahală a fost concepută de unii Părinţi de mai târziu ca o concesie făcută slăbiciunilor şi neputinţelor omeneşti. Vezi Pidalionul Sfântului Nicodim Aghioritul. În Evhologiu există o diferenţiere între cele trei grade
monahale: rasofor, schima mică şi schima cea mare, îngerească.

[in epistola 10 Sv. Theodor confirma O SINGURA SCHIMA]

https://ayeaye20444home.wordpress.com/2020/11/15/traducerea-din-rusa-in-engleza-apoi-in-romana-epistola-10-sv-theodor-studitul/

CUVINTE FOLOSITOARE
ALE SFINŢILOR BĂTRÂNI
CEI FĂRĂ DE NUME
Editura DOXOLOGIA Iaşi, 2009

pag. 255-256

17) Zis-a un bătrân:

– Trebuie să fugim de toţi cei ce lucrează fărădelegea, chiar prieteni sau rude de ne vor fi, dregătorie preoţească sau împărătească de vor avea. Căci depărtarea de cei ce lucrează fărădelegea ne dăruieşte nouă dragostea şi îndrăzneala către Dumnezeu.

18) Tot acesta a zis:

Nu este de folos să se lipească cineva de călcătorii de lege, nici în biserică, nici în târg, nici la alt lucru, ci trebuie să se depărteze de prietenia lor. Tot călcătorul de lege este vrednic să fie ocolit, fiind părtaş muncii celei veşnice.

Omul este MACROCOSMOS si nu microcosmos si despre lucrarea harului mai mult sau mai putin, citate din Sv. Nicodim Aghioritul

Constantin Cavarnos, Sfântul Nicodim Aghioritul, Editura DOXOLOGIA Iaşi, 2011

pag. 83:

Texte alese din scrierile

Sfântului Nicodim Aghioritul

Natura (firea) duală a omului Dumnezeu a creat mai întâi, lumea nevăzută1 şi apoi pe cea văzută. După ce a creat totul, la urmă l-a creat şi pe om, cu suflet nevăzut şi trup văzut. Astfel, El face din om un adevărat cosmos (univers) — nu un microcosmos aflat înlauntrul unuia mare, aşa cum afirma filosoful Democrit, precum şi alţi filosofi, numindu-l pe om un biet „microcosmos”, limitându-i astfel demnitatea şi desăvârşirea la această lume văzută; nu, Dumnezeu îl face pe om un mare cosmos aflat înlăuntrul unuia mic. Omul este un „univers mare”, prin mulţimea forţelor aflate într-însul şi, mai ales, raţiunea intuitivă şi discursivă şi voinţa, pe care universul fizic nu le posedă. Iată ce spune Sfântul Grigorie Teologul: „El îl aşază pe om pe pământ ca pe un al doilea univers, un univers mare aflat înlăuntrul unuia mic” („Predică la Naşterea Domnului şi la Învierea Sa”); un univers împodobind ambele universuri, cel văzut şi cel nevăzut, după afirmaţia dumnezeiescului Grigorie al Tesalonicului („Predică la Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”); un univers care leagă cele doua capete ale lumii, cea de sus şi cea de jos, şi lămureşte faptul că Creatorul lor este unul, după spusele lui Nemesie.

1 Lumea îngerilor.

pag. 98:

Harul Duhului Sfânt, care este dăruit în chip mistic oricărui creştin atunci când acesta este botezat, lucrează şi se manifestă în măsura ascultării noastre de poruncile Domnului. Cu alte cuvinte, dacă un creştin se supune mai mult poruncilor lui Dumnezeu, harul lucrează şi el mai mult înăuntrul său, iar atunci când li se supune mai puţin, harul lucrează într-însul mai puţin. Întocmai precum o scânteie, când este curăţită de cenuşa ce o acoperă, dă mai mult foc, şi cu cât pui mai multe lemne, cu atât focul se înteţeşte, la fel şi harul dăruit fiecărui creştin la Sfântul Botez este ascuns în inimă şi acoperit de patimi şi păcate, şi cu cât omul acţionează după poruncile lui Hristos, cu atât mai mult este curăţit de patimi şi cu atât mai mult focul dumnezeiescului har luminează în inima sa, îl luminează şi îl îndumnezeieşte46.

—7 Morala creştină, ed. a IV-a, Volos, 1957, p. 81. De aici înainte vom prescurta lucrarea cu iniţialele MC.

46 MC, p. 343.

Ecumenistii se mananca intre ei TOTI crezand in secta martorilor lui Covid, ecumenistoidul Theodor Paleologu si ecumenistoidul Razvan Codrescu despre ecumenistoidul Teodosie care crede ca face marturisire in erezie si cu BOTNITA=HULA la gura!

Sv. Chiril despre lupi in haine de oi, neghina, grau si CREDINCIOSIA de care vorbea vladica Averchie Tausev ca oamenii vor pune accentul pe forma mai mult decat pe ea(pe credinciosie)

SFÂNTUL CHIRIL AL IERUSALIMULUI
CATEHEZE, EDITURA INSTITUTULUI BIBLIC ŞI DE MISIUNE AL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE BUCUREŞTI -2003

pag. 49-51

CATEHEZA A IV-A

CĂTRE CEI CARE AU SĂ SE LUMINEZE

Rostită în Ierusalim

Despre cele zece dogme. Citire din Epistola către Coloseni: ”Vedeţi să nu vă fure minţile cineva cu filosofia şi cu înşelăciunea deşartă, după predania oamenilor, după înţelesurile cele slabe ale lumii“1, şi celelalte

1. Viciul imită virtutea, iar neghina se sileşte să fie socotită grâu; prin forma ei, se aseamănă cu grâul, dar este dovedită prin gust de cunoscători. Şi diavolul se preface în înger luminos2; nu însă ca să se reîntoarcă acolo unde era (căci diavolul, pentru că are inima neînduplecată ca o nicovală, nu voieşte să se pocăiască), ci ca să îmbrace cu întunericul orbirii şi cu o stare ciumată de necredinţă pe cei care duc o viaţă la fel cu îngerii. Mulţi lupi umblă de colocolo în haine de oi3, au îmbrăcăminte de oi, dar nu şi unghiile şi dinţii. Sunt îmbrăcaţi într-o piele blândă, înşelând prin înfăţişarea lor pe cei simpli, dar varsă din dinţii lor veninul cel ucigător al necredinţei. Avem deci nevoie de har dumnezeiesc, de minte trează şi de ochi veghetori ca să nu mâncăm neghina ca grâu şi să ne vătămăm din neştiinţă, nici să fim sfâşiaţi luând lupul drept oaie şi nici să socotim înger binefăcător pe diavolul pierzător şi să fim înghiţiţi de el. Căci, după cum spune Scriptura, diavolul umblă ca un leu răcnind, căutând pe cine să înghită“4. Pentru aceasta Biserica sfaturi, pentru aceasta sunt învăţăturile de acum, pentru aceasta se fac citiri din Scriptură.

2. Esenţa credincioşiei constă din două lucruri: din învăţături drepte şi din fapte bune. Nici învăţăturile nu-s bine primite de Dumnezeu fără fapte bune şi nici faptele săvâr­şite fără învăţături drepte nu-s primite de Dumnezeu. Care este folosul de a cunoaşte învăţăturile despre Dumnezeu, dar a face, cu neruşinare, desfrânare? Iarăşi, care-i folosul de a trăi în înfrânare într-un chip bun, dar a huli cu neevlavie? Cea mai mare bogăţie este învăţarea dogmelor; dar este nevoie de un suflet treaz, pentru că sunt mulţi cei furaţi de filosofia şi înşelăciunea deşartă5. Elinii, pe de o parte, fură pe mulţi prin felul lor frumos de a vorbi. “Miere picură din buzele femeii desfrânate“6. Pe de altă parte, iudeii înşală pe cei care vin la ei, chiar prin dumnezeieştile Scripturi pe care le interpretează greşit7, şi cu toate că le studiază din copilărie până la bătrâneţe, totuşi îmbătrânesc tot neînvăţaţi. Iar ereticii amăgesc inimile celor simpli prin vorbe bune şi plăcute în aparenţă8. Ei acoperă cu numele lui Hristos, ca prin miere, săgeţile veninoase ale învăţăturilor lor necredincioase. Despre toţi aceştia Domnul spune: “Vedeţi să nu vă înşele cineva“9. Din pricina aceasta se impune şi învăţarea Simbolului credinţei, ca şi tălmăcirile lui.

3. Mi se pare că este bine ca înainte de a vă preda Simbolul credinţei să vorbesc acum, într-un scurt rezumat, despre învăţăturile absolut necesare; aceasta, pentru ca nu cumva din pricina mulţimii celor ce vor fi spuse şi din pricina duratei zilei sfintei Patruzecimi, să fie uitate de cei mai puţin înzestraţi la minte dintre voi. Dar ca să nu uităm pe cele ce le vom cultiva mai pe larg mai târziu, de aceea le semănăm pe scurt acum. Cei care, dintre cei de faţă, au mintea mai înzestrată şi care au acum simţurile exercitate spre deosebirea binelui şi a răului, aceia să nu se supere dacă aud învăţături potrivite pruncilor şi principii elementare10. Prin aceasta folosesc şi cei care au nevoie de catehizare, dar şi cei care au cunoştinţă de învăţătura creş­tină11, căci îşi reîmprospătează memoria cu cele pe care le ştiu de mai înainte.

—-

1. Col. 2, 8.
2. II Cor. 11, 14.
3. Matei 7, 15.
4. I Petru 5, 8.
5. Col. 2, 8.
6. Pilde 5, 3.
7. Tit 1, 10.
8. Rom. 16, 18.
9. Matei 24, 4.

Sv. Chiril al Ierusalimului despre zodie, soarta, conjunctiile stelelor, astrologi

SFÂNTUL CHIRIL AL IERUSALIMULUI
CATEHEZE, EDITURA INSTITUTULUI BIBLIC ŞI DE MISIUNE AL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE BUCUREŞTI -2003

pag. 59

CATEHEZE (IV)

Despre suflet

18…Cunoaşte că sufletul este liber, este opera cea mai frumoasă a lui Dumnezeu, după chipul Făcătorului. Este nemuritor din pricina lui Dumnezeu, Care l-a făcut nemuritor. Este o fiintă raţională, incoruptibilă, căci Dumnezeu i-a dăruit aceste însuşiri. Are putere să facă ceea ce voieşte. În adevăr, nu păcătuieşti potrivit zodiei în care te-ai născut, nici nu faci desfrânare potrivit soartei şi nici nu te silesc, după cum flecăresc unii, conjuncţiile stelelor să te dedai la destrăbălări. Pentru ce eviţi să-ti mărturiseşti viciile tale şi dai vina pe stelele nevinovate? Nu da atenţie astrologilor!
Scriptura spune despre ei: “Să stea şi să te mântuiască astrologii cerului“51 şi: “Iată, toţi se vor arde în foc ca nişte vreascuri şi nu vor mântui sufletul lor din flăcări“52.


51. Isaia 47, 13.
52. Isaia 47, 14.

Dreptate din Canonul 31 Apostolic din Pidalion, Sv. Chiril

SFÂNTUL CHIRIL AL IERUSALIMULUI
CATEHEZE, EDITURA INSTITUTULUI BIBLIC ŞI DE MISIUNE AL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE BUCUREŞTI -2003

pag. 60:

21. Sufletul este liber. Diavolul poate să-l ispitească, dar nu are putere să-l forţeze contra voinţei. Îţi sugerează gând de desfrânare: dacă vrei, primeşti sugestia; dacă nu vrei, n-o primeşti. Dacă însă ai face desfrânare cu de-a sila, pentru care pricină a făcut Dumnezeu gheena? Dacă facem fapte de dreptate prin fire, şi nu prin voinţă, de ce a pregătit Dumnezeu cununile ce nu se pot povesti? Blândă este oaia, dar niciodată n-a fost încununată din pricina blândeţii ei, pentru că blândeţea n-o are prin voinţă, ci prin fire.

https://ayeaye20.wordpress.com/2018/09/19/sfantul-theodor-nu-a-fost-schismatic-si-rusii-nu-au-cazut-in-schisma-rupand-comuniunea-cu-bartolomeu/