Pidalion 1844, pag. 96

https://ayeaye20.wordpress.com/2021/03/06/pidalion-1844-pag-95/

PIDALION 1844 CÂRMA BISERICII ORTODOXE
edit. “Credința strămoşească”, 2007

pag. 96

_________
primi iarăşi pe muierea sa şi după ce a curvit (însă cu făgăduinţă a nu mai greşi), pentru două pricini. Mai întâi pentru dragostea şi milostivirea ce arată către trupul său, zic adică către muierea sa. Urmând însuşi Stăpânului a toate Dumnezeu, care şi preacurvă fiind mai-nainte firea omenească, şi curvind cu idolii, a primit a o face mireasă a Sa, prin întrupeasca iconomie, şi a o mântui prin pocăinţă şi prin unirea cea cu Sine. Şi precum însuşire este a unui bărbat înţelept ca rănindu-se vreun mădular, să nu-l taie de la sine, ci să se silească a-l vindeca; aşa însuşire de bărbat înţelept este, ca greşind mădularul său, adică muierea, să nu o despartă, ci mai vârtos să se silească a o îndrepta prin pocăinţă şi întoarcere. Şi al doilea, pentru că necurăţia cea de acest fel urmată între bărbat şi între muiere, după depărtarea lui Dumnezeu este, şi din pricina păcatelor lor mai dinainte a urmat (Şi cercetează-şi fiecare fiinţa sa, şi va găsi cu-vântul nostru adevărat). Drept aceea amândouă părţile se cuvine a suferi unul pe altul, şi nu a se despărţi. Că dacă
Apostolul zice: bărbatul credincios se cuvine a locui împreună cu necre-dincioasa femeie, şi altminteri, femeia credincioasă, cu bărbatul necredincios, pentru nădejdea mântuirii amândoura, ,,Că ce ştii, bărbate, de vei mântui pe femeie, şi ce ştii femeie, de-ţi vei mântui bărbatul?” (I Corinteni 7, 16). Cu cât mai vârtos se cuvine împreună a locui, şi a nu se despărţi unul de altul, măcar şi curvie de ar urma, de vreme ce nu-i desparte nici păgânătatea, cea mai rea decât toate păcatele? Şi acestea ce am zis pentru bărbat, se înţeleg asemenea şi pentru femeie. Iar de zice Parimiastul ,,Bărbatul ce-şi ţine pe muiere preacurvă este fără de minte şi necredincios” (Pilde 18, 23); zicerea aceasta este a asprimii şi a nemilostivirii Legii celei Vechi, şi nu a blândeţii şi a bunătăţii Legii celei bune a Evangheliei. Iar mai vârtos şi însuşi Scriptura cea veche, cu gura Proorocului Maleahi zice ,,Pe femeia tinereţii tale să nu o lepezi, ci dacă urându-o o vei depărta, păgânătatea va acoperi gândurile tale, zice Domnul Atotţiitorul” [Maleahi 2, 15, 16]. Iar dacă până în sfârşit, nu este chip, nici vreo meşteşugire, a se uni de aici înainte bărbatul şi femeia, partea cea nevinovată de mare nevoie poate a doua oară a se căsători, dar nu cândva şi partea aceea ce a curvit, şi s-a făcut pricinuitoare acestei despărţiri. Că în loc de cântările şi lumeştile nunţii a doua, se cade mai mult a se tângui şi a plânge pentru păcatul său, şi în întu-nericul întristării, şi a văduviei celei vii a se afla, că pe care Dumnezeu i-a împreunat ea i-a despărţit. Ce zic? Şi pagubă din averile sale se cade să sufere partea aceea, care s-a făcut pricină despărţirii, precum legile împărăteşti poruncesc, după Hrisostom (Cuvânt la zicere, femeia s-a legat cu lege şi celelalte). Iar a nu se căsători a doua oară partea ce a preacurvit dintre amân-două, se încheie din nearaua 38 a lui Leon. Că porunceşte aceasta, că bărbatul muierii celei ce a preacurvit, să ia zestrea ei, iar pe preacurva să se bage în mănăstire, şi să fie silită şi nevrând a se călugări. Iar câte lucruri are mai multe decât zestrea sa, să le împartă copiii săi şi mănăstirea sa. Sau de nu va fi
având copii, să le ia născătorii şi rudele sale. Iar neara 117 a lui Iustinian porunceşte că dacă bărbatul muierii celei ce pentru preacurvie se păzeşte în mănăstire, va muri în vremea a doi ani, mai-nainte de a o lua iar, ea să se călugărească (şi să nu se căsătorească a doua oară adică). Iar cum că este iertat a-şi lua bărbatul iarăşi pe muierea sa ce a preacurvit, sunt martori, despre o parte Armenpolul (cartea a 6-a, titlul 2) iar despre altă parte Sfinţitul Fotie (cap. 2, titlul 1) zicând: nearaoa 134 a lui Iustinian (pusă în cartea 28 a Vasilicalelor, după Valsamon) rânduieşte, că poate bărbatul a lua iarăşi pe muierea sa, ce a preacurvit, în vremea a doi ani după ce a preacurvit, şi s-a osândit a se băga în mănăstire pentru preacurvie, şi a locui
împreună cu ea are toată stăpânirea şi voia, fără a se teme cât de puţin de vreo primejdie pentru aceasta, şi fără a se vătăma nunta de făcutul păcat de despărţire. Aceasta şi marele Vasilie sfătuind îndeamnă să se milostivească bărbatul, dacă se va pocăi şi se va îndrepta muierea sa, şi să o ia iarăşi, ca pe un mădular al său. Dar şi Canonul 93 al Soborului 6 iartă, de

https://ayeaye20.wordpress.com/2021/03/06/pidalion-1844-pag-97/

3 thoughts on “Pidalion 1844, pag. 96

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s