All posts by ayeaye20

Ortodocsii etichetati ca „sectari“, Sectele vor fi numite ca „adevarate“

Pdf pagina 264 in ORTODOXIA ȘI ECUMENISMUL
scrisă de Arhimandrit Serafim Alexiev si Arhimandrit
Serghie Jazadjiev:

Cât timp Bisericile locale oficiale colaborează cu ecumenismul, folosindu-se de „bunvoința” acestuia, ortodocșii cu adevarat
credincioși lui Hristos vor fi etichetați ca „sectari”,
care se rup de la curentul comun, oameni „periculoși” pentru pacea și ordinea publică. De aceea ei vor fi prigoniți (II Tim. 3, 12; Apoc. 13, 7).Sectele vor fi numite „adevărate”, iar adevărata Ortodoxie va fi prigonită ca o „sectă”.

P.S. Oare in Creta nu au nimit sectele ca adevarate(biserici istorice)?

Advertisements

Minciuni mai vechi

MINCIUNA de pe:

basilica.ro/comunicat-orice-
lamurire-privind-credinta-trebuie-
facuta-in-comuniune-bisericeasca-
nu-in-dezbinare/

Ne MINT ei:

„ niciun Sinod ortodox canonic nu a declarat vreodată ecumenismul ca fiind „panerezie”. “

Adevărul trebuie
mărturisit!!!

Cartea : ORTODOXIA si
ecumenismul, Arh. Serafim
Alexiev, Arh. Serghie
Jazadjiev, edit. BABEL,
pag. 157-158:

„Mult mai consecvent acționează Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse din afara Rusiei, care în august
1983, imediat după adunarea de la Vancouver, a predat anatemei ecumenismul…Este, până acum, unica anatemă pronunțată la nivel oficial împotriva ereziei ecumenice contemporane!“

Iată și textul unei scrisori ce
îl conține:

„Întâistătătorul Sinodului Episcopilor
Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Rusiei

73 EAST 93 STREET, NEW YORK 28, N. Y.

Tel.:LEhigh 4-1601

14/27 Octombrie 1983

Sfinției sale, prezbiterului Antonie B. Gavalas

… Dragă Părinte Antonie…
Te rog să fi informat că Sinodul Episcopilor
în timpul întrunirii de la sfârșitul lui August ,
unanim a adoptat următoarea
Hotărâre privind pan-erezia
Ecumenismului, care într-un
cuvânt cuprinde toate formele de modernism și inovație:

„Acelora ce atacă Biserica lui Hristos învățând că Biserica lui Hristos este divizată în așa-numite “ramuri” ce se
diferă în învățătură și în felul de trăire, sau că Biserica nu există vizibil, ci va fi alcătuită în viitor când toate
ramurile”, sau sectele sau
denominațiunile, și chiar și religii vor fi unite într-un singur trup; și care nu deosebesc preoția și tainele Bisericii de cele ale ereticilor, ci spun că botezul și euharistia ereticilor sunt lucătoare pentru mântuituire; prin urmare, acelora ce conștient sunt în comuniune/părtășie cu acești mai înainte-pomeniți eretici sau celor ce susțin, răspândesc, sau apără
noua lor erezie a ecumenismului sub pretextul
dragostei frățești sau al presupusei uniri a
Creştinilor despărţiţi,

A N A T H E M A.”

Textul acestei Anatheme va fi atașat în Sinodiconul
din Duminica Ortodoxiei să fie citit cu restul textului
Sinodiconului.

Vă rog să transmiteți salutările mele pline de rugăciune
familiei tale și membrilor Parohiei tale.

Cu multă dragoste în Domnul nostru,

† Mitropolit Filaret

Întâistătătorul Sinodului“

Cum a murit Iuda! nu prin spanzurare

Din tîlcuirile
Sfîntului Ioan Gură de Aur şi
ale altor Părinţi la
FAPTELE
SFINŢILOR APOSTOLI
adunate pe scurt de preafericitul
TEOFILACT,
Arhiepiscopul Bulgariei

Bucureşti: Editura Sophia; Alexandria: Cartea Ortodoxă, 2007

Pag.22-23

(18) Deci acesta a cîştigat loc din plata nedreptăţii şi, căzut fiind, a crăpat pe mijloc şi i s-au vărsat măruntaiele. (19) Şi s-a făcut cunoscută aceasta tuturor celor ce locuiesc în Ierusalim,

Vorbeşte despre osînda pe care Iuda a primit-o în această viaţă, iar nu despre ceea ce va să fie. Căci sufletele celor mai neputincioşi nu privesc
atît către cele ce or să fie, cît către acestea de faţă. Şi vezi că nu a vorbit împăcat, ci a ridicat şi a crescut cuvîntul întru pedeapsă. Căci Iuda nu a murit în spînzurătoare numaidecît ce s-a sugrumat. Şi aceasta o istoriseşte
mai descoperit Papia, ucenicul Sfîntului Ioan Bogoslovul, întru a patra
carte a tîlcuirilor, zicînd aşa: „Şi mare pildă a păgînătăţii a fost lumii acesteia Iuda! Căci atît s-a umflat cu trupul, încît nu mai putea să treacă
nici pe unde trecea cu lesnire carul, încă nici măcar grosimea capului lui.
Căci se povesteşte că pleoapele ochilor lui se umflaseră într-atît, încît el
nu vedea lumina nicidecum, iar ochii lui nu puteau fi văzuţi nici cu oglinda
doctorului, atît de înfundaţi erau în cap; iar mădularul lui arăta mai greţos
şi mai mare decît toată grozăvia. Şi se zice că puroaiele ce i se scurgeau de
prin tot trupul şi viermii ieşeau dintr-însul numai prin părţile cele de
nevoie, spre ocară. Şi spun că, după multe munci şi pedepse, s-a săvîrşit în
ţarina sa, pe care cei ce locuiau pe lîngă calea aceea au lăsat-o pustie şi
nelocuită pînă acum. Şi nici pînă astăzi nu poate să treacă cineva pe locul acela dacă nu-şi va astupa nările cu mîna, atîta scurgere a slobozit prin
trupul lui pe pămînt.” Iar acest lucru le aducea Apostolilor mîngîiere. Şi, aşa cum s-au vărsat măruntaiele Iudei, tot astfel şi ale ereticului Arie.

Buna neascultare, cand se face ascultare si cand nu, porunca lui Dumnezeu sa cinstim(si sa nu nesocotim) parintii duhovnicesti

Cartea: [Sfântul] SIMEON NOUL TEOLOG, Viața și epoca, Scrieri IV, edit. DEISIS Sibiu-2006

Pag.256

Lingușeli și amenițări, reproșuri și laude, calomnii și promisiuni, ca doar printr-una din ele să-l clintească pe cel ce stătea în picioare împotriva demonilor. Prin unele voind să-l atragă la ospețele, chefurile și flecărelile lor și-i făgăduiau cele respectabile pentru ei — si care erau acestea? slujiri și chilii strălucite, promovări și hirotonii —, iar prin celelalte urmărind să-l alunge și să-l împingă spre înstrăinarea de ei. Din ce pricină? Ca să nesocotească pe Dumnezeu și să tăgăduiască virtutea și pe părintele său [duhovnicesc].

Reszistența duhovnicească sub povățuirea lui Simeon Evlaviosul

18. Deci ce-a facut viteazul acela mai înțelept decât bătrânii[Ps 118, 100] și care știa să deosebească frumos binele de rău? S-a lăsat muiat ds lingușeli? A lăsat întrucâtva încordarea ascezei? A schimbat calea strâmtă cu cea largă [Mt 7, 13]? Nicidecum , ci ca un atlet neînvins își răpește cu buna lui neascultare cele ce făceau încercarea lui: defăimările, prigoana, necazurile, calomniil, și trece pe lângă cele îmbrățișate de mulți: laudele, elogiile, cinstea, întâietățile, slujirile și orice altceva din cele îmbrățișate de cei care râvnesc cu sârg acestea.

—————————-

Pag.286-287

Căci în toate câte nu există călcarea poruncilor lui Dumnezeu sau a canoanelor și constituțiilor Apostolilor, în toate acestea e neapărat necesar să-l ascultați și să i vă supuneți ca Domnului; dar în câte pun în primejdie Evanghelia lui Hristos și legile Evangheliei Lui, nu numai că nu trebuie să ascultăm de cel care ne îndeamnă și poruncește acestea, dar nici măcar de un înger care ar veni acum din cer și ne-ar vesti o altă evanghelie decât cea pe care ne-au vestit-o [Apostolii] cei care au fost martorii oculari ai Cuvântului [Ga 1, 18; FA 1,1].

Pag.314-315

Răspunsul lui Simeon

…Cât privește cele ce am patimit și suportat și poate voi mai suporta, dau mulțumire Dumnezeului meu și ție, stăpânului meu, că am suferit și voi mai suferi poate nu ca un adulter sau făcător de rele, ci ca un rob al lui Hristos, care mă țin de canoanele și constituțiile Apostolilor, așa cum mă învață Petru corifeul Apostolilor: «Nimeni dintre voi să nu sufere ca ucigaș, fur sau făcător de rele. Iar dacă suferă ca și creștin, să nu se rușineze» [1 Ptr 4, 15–16]. De aceea nu numai că nu mă rușinez de ceea ce suport din pricina poruncii lui Dumnezeu Care poruncește să nu-i nesocotim pe părinții noștrii, dar mă bucur și mă socot fericit pentru că și eu smeritul m-am învrednicit să dau socoteală pentru una din poruncile lui Dumnezeu, și să fiu condamnat și să sufăr exil pentru dreptate potrivit părinților noștri din vechime46.

46Aluzie la Sfântul Teodor Studitul(† 826) exilat pentru că a luat apărarea poruncii lui Dumnezeu împotriva împăratului adulter Constantin VI (780-797).

Iconoclastul eretic e VRAJMAS al lui Hristos

Cartea: [Sfântul] SIMEON NOUL TEOLOG, Viața și epoca, Scrieri IV, edit. DEISIS Sibiu-2006

Pag. 305

„ …dumnezeiescul părinte Ioan Damaschinul care declară și spune despre sfintele icoane așa: „Să știe deci tot omul că acela care încearcă să distrugă icoana făcută din dor și zel dumnezeiesc spre slava și aducerea-aminte a lui Hristos, a Maicii Lui Născătoarea de Dumnezeu sau a vreunuia din sfinți spre rușinea și înfrângerea diavolului și nu se închină și nu o cinstește și îmbrățișează ca pe o icoană cinstită, și nu ca pe Hristos, e vrăjmaș al lui Hristos, al Sfintei Născătoare de Dumnezeu și al sfinților, și avocat al diavolului și al demonilor lui, care-și arată cu fapta întristarea că Dumnezeu și sfinții Lui sunt cinstiți și slăviți. Căci icoana e un trofeu, o arătare și o scriere pe stâlp spre aducere-aminte a celor mai buni și care s-au distins, spre rușinea celor biruiți și doborâți la pământ de cel rău”⁴²

⁴² Contra celor ce defaimă sfintele icoane II; PG 94, 1296AB

…Și în unele biserici și catapetesme sacre se pictau spre împodobire lucruri ale scenei, întreceri sportive, vânători și curse de care, genuri de câini, maimuțe, animale târâtoare, stoluri de păsări și herghelii de cai, și erau socotite drept delectare și podoabă pentru ele; dar formele și imaginile de om, a cărui formă luând-o Plăsmuitorul a luat formă El Însuși și cu care este zugrăvit om desăvârșit și Dumnezeu desăvârșit cunoscut într-o singură ipostasă, au fost date jos din mijlocul bisericii ca un idol și nu s-a făcut niciun cuvânt despre scandalul pentru aceste lucruri sau despre oamenii scandalizați. Piară răutatea și cauza ei: invidia, prin care zeci de mii de sfinți au ajuns pradă unei morți violente.“

—————————————-

P.S. Aici la punctele 91 si 92, 93(din cartea respectiva) se face si o referire la sfintul ce are icoane dar nu este canonizat inca de Biserica(nu a fost inca trecut in sinaxar cu toate aprobarile sinodale), adica nici acele icoane nu trebuie distruse chiar daca respectivul sfant nu e in sinaxar inca(cazul concret al Sfantului Simeon Evlaviosul ce nu era canonizat si a carui icoana a fost distrusa si aceasta distrugere a reprezentat o noua reinviere a iconoclasmului la scara mai mica).

======

https://ayeaye20.wordpress.com/2018/06/27/cine-e-vrajmas-al-lui-dumnezeu-sau-cum-sa-manipulezi-mintile-celor-ce-nu-au-talcuirile-si-cu-acelea-sa-compare-minciunile-lui-mihai-silviu-chirila/

Despre Iuda,Luati mancati, beti dintru acesta toti, nu a zis: „Luati mancati toti“

I
TALCUIREA
SFINTEI
EVANGHELII
DE LA MATEI
SFANTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

București: Editura Sophia; Alexandria: Cartea
Ortodoxă,2007

Pag. 392

26, 26: Iar pe când mâncau ei, Iisus, luând pâine și binecuvântând, a
frânt și, dând ucenicilor29, a zis: Luați, mâncați, acesta este Trupul Meu.
(26,26)Marcu 6,41;14,22-23 / Luca 22,19-23 / Ioan 6,53 / 1 Corinteni 10, 16; 11, 23-25; 15, 3
Pentru aceasta adaugă ,,pe când mâncau ei”, ca să arate neomenia lui Iuda, căci la masă și la împărtășirea dintru aceleași bucate, chiar și fiară
de ar fi fost, mai blând s-ar fi făcut. Atunci [cu adevărat], chiar și vădit fiind, n-a înțeles și chiar din Trupul Lui gustând, nu se pocăiește.
Iar unii spun că după ce a ieșit Iuda afară, atunci a dat Domnul Tainele celorlalți ucenici. Deci și noi așa suntem datori a face, și pe cei răi a-i opri de la Taine.

26,27-28: Şi luând paharul şi mulţămind, le-a dat, zicând: Beţi dintru acesta toţi, (28) că acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru
mulţi se varsă, spre iertarea păcatelor.
(26.27) Marcu 6,41; 14,22-23 / Luca 22,19-23 / Ioan 6,53 II Corinteni 10,16; 11, 23-25; 15,3
(26,28) Ieşire 24,8 / Levitic 14,25 / Zaharia 9,11 / Matei 20,28 / Marcu 14,24 / Evrei 19,22
Precum Legea cea Veche avea junghiere şi sânge, aşa şi cea Nouă are
sânge şi junghiere. Şi zice că „pentru mulţi se varsă” în loc de a zice „pentru
toţi“, căci când zice „mulţi” se înţelege „toţi“. Dar pentru care pricină mai sus
nu a zis: „Luaţi, mâncaţi toţi“, iar aici zice: „Beţi dintru acesta toţi“? Unii
spun că pentru Iuda a spus aşa, căci Iuda pâinea a luat dar n-a mâncat-o, ci a
ascuns-o, ca să arate iudeilor că Iisus numeşte pâinea Trupul Său. Iar băutura,
chiar fără voie a băut-o, cu adevărat neputând să o ascundă pe ea. Aşadar
pentru acesta a zis: „Beţi toţi“.
Iar alţii, după mai înaltă înţelegere, spun că aceea – adică a primi hrana cea
tarenu este a tuturor, ci a celor mai de săvârşit [desăvârşiţi], iar a se adăpa [a bea] este al tuturor. Deci pentru aceasta aici a zis: „Beţi toţi”, căci a primi pe cele mai de jos [cele mai mici, mai lesne de înţeles] dogme30
este al tuturor.

=====================

Denia din Sfânta şi Marea Joi că acest păcat al avariţiei, al iubirii de argint, este distrugător pentru sufletul omului: “Vezi, dar iubitorule de avuţii, că acela pentru aceasta spânzurare şi-a agonisit, căci odată ce ucenicii la spălarea Cinei s-au luminat, atunci Iuda cel rău-credincios – în contrast cu ucenicii care s-au luminat odată cu împărtăşirea, căci Sfânta Împărtăşanie luminează – cu iubirea de argint s-a întunecat“.

ziarullumina.ro/instituirea-sfintei-euharistii-31454.html

=====================

P.S. Iuda a mancat si paine/Trupul Stapanului Iisus(poate nu pe toata dar noi stim ca in parti/bucati e intreg Hristos) deci nu prea conteaza daca a mancat doar o bucatica ptr ca acea bucatica il are pe Hristos intreg, dupa cum spune Insusi Stapanul Hristos prin Sf. Simeon Noul Teolog:

Simeon Noul Teolog Scrieri III Deisis 2001,Pag.293: „Căci cum odinioară Iuda M-a vândut pe Mine, luând de la Mine Pâinea, cu nevrednicie a mâncat-o ca pe o bucată de pâine obișnuită și de aceea Satana a intrat îndată în el[In 13, 27] și l-a făcut vânzător nerușinat al Meu, Învățătorul lui, luându-l unealta, rob și împlinitor al voilor lui, tot așa pățesc fără să o știe și aceștia câți se ating cu îndrăzneală, înfumurare și nevrednicie de dumnezeieștile Mele Taine“

deci se prea poate sa nu fi mancat-o pe toata bucata aceea de paine primita de la insusi Stapanul Iisus, dar de mancat a mancat-o

— dar a dus (poate si o parte din ea) falsilor arhieriei(dupa cum scrie in talcuirea Sf. Teofilact dupa unii) sa le arate ca e o simpla paine(dupa mintea lui Iuda era o simpla paine) adica si-a marturisit in fata ne-arhiereilor Arianismul ca nu credea in Dumnezeirea lui Iisus Hristos( exact ca si musulmanii)

Concluzia e una si mai simpla s-a impartasit cu nevrednicie avand o erezie in mintea lui – arianismul ca sa zicem asa(desi arianismul a aparut mai tarziu)

— Si poate că nu degeaba a zis Sfantul Teofilact despre Iuda: „și chiar din Trupul Lui gustând, nu se pocăiește.“…

—-

POÁTE adv. 1. posibil, probabil. (~ să vin.) 2. pesemne, probabil, (pop.) pasămite, (reg.) samite. (~ nu știe ce să facă.) 3. cumva, eventual, (înv.) cândai. (Aveți ~ o țigară?) 4. doar. (Așteaptă ~ o face vreo greșeală.) 5. (interogativ) oare?, (astăzi rar) au?, (înv. și pop.) ori?, (reg.) doar? (~ nu ți-am dat ce-ai vrut?)

sursa: Sinonime (2002) adăugată de siveco acțiuni

poate adv. exprimă o posibilitate: voiu merge poate. [Scurtat din poate fi].

sursa: Șăineanu, ed. VI (1929) adăugată de LauraGellner acțiuni

—-

gusta [At: COD. VOR. 50/9 / Pzi: gust, (înv) gustez / E: ml gusto, -are] 1 vt(a) A lua puțin dintr-o mâncare sau băutură spre a-i încerca gustul. 2 vt A mânca ceva în cantități mici spre a-și înșela foamea. 3 vt A bea ceva în cantități mici spre a-și înșela setea. 4-5 vti A mânca. 6 vi (Reg) A prânzi. 7-8 vti A se bucura de ceva. 9 vt A aprecia.

sursa: MDA2 (2010) adăugată de LauraGellner acțiuni

GUSTÁ, gust, vb. I. I. Tranz. și intranz. 1. A lua puțin dintr-o mâncare sau dintr-o băutură spre a le afla gustul. 2. A mânca sau a bea în cantități mici, spre a-și potoli (pentru puțin timp) foamea, setea sau pofta; p. gener. a mânca. II. Tranz. Fig. 1. A avea parte, a se bucura de ceva. 2. A prețui, a-i plăcea cuiva ceva. – Lat. gustare.

sursa: DEX ’09 (2009) adăugată de LauraGellner acțiuni

Iuda nu era Apostol adevarat si ucenic pentru ca fura din punga cu bani

III
TÂLCUIREA
SFINTEI
EVANGHELII
DE LA LUCA
SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

Bucureşti:
Editura Sophia; Alexandria: Cartea Ortodoxă, 2007

Pag.298-299

22,1-6: Şi se apropia sărbătoarea2 Azimelor, care se chema Paşti. (2)
Şi arhiereii şi cărturarii căutau3 cum să-L omoare; căci se temeau de popor. (3) Şi a intrat satana în Iuda, cel numit Iscarioteanul, care era din numărul celor doisprezece. (4) Şi, ducându-se, el a vorbit cu arhiereii şi
cu căpeteniile oastei 4
, cum să-L dea în mâinile lor. (5) Şi ei s-au bucurat
şi s-au învoit5 să-i dea bani. (6) Şi el a primit6
şi căuta prilej să-L dea lor,
fără ştirea mulţimii.
(22,1) Ieşire 12,15 / Matei 26,2 / Marcu 11,1; 14,1 / Ioan 13,1 (22,2) 3 Regi 18,17 /
Psalm 2,1 / Matei 26, 3 / Marcu 14,1 / loan 11,47 / Faptele Apostolilor 4, 27
(22, 3-4) Matei 26,14-15 / Marcu 14,2-10 / Ioan 13,2,27 (22, 5) Zaharia 11,12 /
Matei 26,15 / Marcu 14,11 (22, 6) Matei 26,16 / Marcu 14,11
Căutau” cărturarii ca să-L omoare pe Hristos. Însă, fiindcă sosise
vremea Paştilor şi vedeau că dintru aceasta stă asupră-le primejdie – din
pricina norodului ce se adunase mai vârtos pentru praznic -, pentru aceasta
căutau în ce fel L-ar putea omorî pe El, fără să se primejduiască.
Iar satana a intrat în Iuda, „care era din numărul celor doisprezece“.
[Şi s-a făcut acest lucru] chiar dacă era Iuda dintru cei ai Săi şi adevăraţi ucenici, ca nimeni să nu se nădăjduiască în el însuşi, ci totdeauna să ia
aminte la viaţa sa, ca unul care are împotrivă-luptător cumplit.
Iar unii pe acest cuvânt, ce zice: „care era din numărul celor doisprezece” aşa l-au înţeles: adică acesta numai împlinea numărul apostolesc, însă nu era Apostol adevărat şi ucenic (Ioan 6, 70). Căci cum putea a fi adevărat ucenic cel care fura cele ce se puneau în pungă? (Ioan 12, 6)

Aşadar, intrând satana în el, l-a primit, şi a grăit cu cei ce-L căutau pe Iisus ca să-L vândă – că aceasta însemnează „s-a făgăduit” [,,a primit“], adică de săvârşit [desăvârşită] adeverire şi tocmeală a făcut. Şi „căuta prilej” când Îl va afla pe El fără norod, adică deosebi [singur, aparte] şi
să-L vândă lor.
Iar „voievozi” [„căpetenii ale oastei”] îi numeşte aici pe dregătorii zidirilor templului – sau şi pe cei ce aveau grijă de buna rânduiala. Căci
romanii îi puseseră pe unii ispravnici peste norod, ca să nu se turbure poporul, căci erau răzvrătitori. Deci, pe aceştia îi numeşte „voievozi”
[„căpetenii ale oastei”]. Încă poate şi dregători ostăşeşti aveau cei ce erau din partea [tagma] preoţească, şi pentru aceasta au fost numiţi
„voievozi” [„căpetenii ale oastei”]. Căci boleau ei cu iubirea de începătorie7
şi de acest fel de dregătorii se apucau. Pentru aceasta Evanghelistul
i-a şi numit pe dânşii „voievozi” ai bisericii [templului], mai arătat poate
ocărându-i pe ei.

—–

I
TALCUIREA
SFINTEI
EVANGHELII
DE LA MATEI
SFANTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

București: Editura Sophia; Alexandria: Cartea
Ortodoxă,2007

Pag.389

26,14-16: Atunci, unul din cei doisprezece, numit Iuda Iscarioteanul,
ducându-se la arhierei, (15) a zis: Ce voiţi să-mi daţi şi eu îl voi da în mâinile voastre18 ? Iar ei i-au dat 19
treizeci de arginţi. (26) Şi de atunci căuta un prilej potrivit 20 ca să-L dea în mâinile lor.
(26,14) Matei 10,4 / Marcu 14,10 / Luca 22,3-4 / Ioan 12,4; 13,2,27 (26,15) Zaharia 11,12 /
Matei 27,3 / Luca 22,5 (26,16) Psalm 40,9-10 / Pilde 1,18 / Marcu 14,11 / Luca 22,6
Când acea femeie străină, curva, atâta cinste a arătat [Domnului],
atunci ucenicul se duce să-L vândă. Căci nu în zadar se spune aceasta:
atunci, ducându-se“, ci ca să arate neruşinarea lui Iuda. Şi adaugă „Iscarioteanul”, ca mai cunoscut să-l facă pe el, căci mai era şi un alt Iuda,
care se numea şi Levi (Matei 10,3; Luca 6,16), iar vânzătorul era dintr-un
sat ce se numea Iscara
Iar ei „i-au pus treizeci de arginţi“, adică s-au tocmit, au rânduit să-i dea, [şi] nu precum mulţi înţeleg că au drămuit. Deci „căutau vreme cu prilej”, şi pentru ca singur pe El „să-L dea [în mâinile lor]”; căci ei se temeau de norod şi pentru aceasta l-au tocmit pe Iuda, pentru ca să le
vestească lor când va fi [Domnul] singur.

Pag. 390

.
26, 20-22: Iar când s-a făcut seară, a şezut la masă cu cei doisprezece ucenici. (21) Şi pe când mâncau, Iisus a zis: Adevărat grăiesc vouă, că unul dintre voi Mă va vinde24. (22) Şi ei, întristându-se foarte, au început să-I zică fiecare: Nu cumva eu sunt, Doamne? (26,20) Marcu 14,17 / Luca 22,14 (26, 22) Psalm 40, 9 / Marcu 14,18 / Ioan 13, 2, 21 (26, 22) Marcu 14,19 / Ioan 13, 22
Dintru aceasta [de aici] unii socotesc că în anul acela Domnul n-a
mâncat Pastile. Căci ei zic că mielul se mânca stând în picioare, iar Hristos
„a şezut”, aşadar n-a mâncat Pastile. Deci, răspundem acestora că Domnul
a mâncat întâi Paștile stând în picioare, apoi aşezându-Se, a dat Taina Sa,
căci după ce a săvârşit [a plinit] pe cele care erau închipuitoare, apoi le-a
săvârşit pe urmă şi pe cele adevărate.
Şi mai înainte vesteşte cele pentru Iuda, ca să-l îndrepteze pe dânsul,
ruşinându-se acesta dacă nu de altceva, măcar de masa cea de obşte şi cunoscând că pe Dumnezeu – Care cunoaşte inimile – „va să vânze” [are
să-L vândă]. Iar ucenicii se înfricoşează căci deşi aveau conştiinţa curată,
mai curând îl cred pe Hristos – Cel Care bine ştie [cu adevărat cunoştea]
inimile lor -, decât [se încred în cugetele] lor.

26, 23-25: Iar El, răspunzând, a zis: Cel ce a întins cu Mine mâna în blid, acela Mă va vinde25. (24) Fiul Omului merge precum este scris despre El 26. Vai, însă acelui om prin care Fiul Omului se va vinde27 ! Bine era de
omul acela dacă nu se năştea. (25) Şi Iuda, cel ce L-a vândut, răspunzând, a zis: Nu cumva sunt eu, învăţătorule? Răspuns-a lui: Tu ai zis.
(26,23) Psalm 40,9; 54,14-15 / Marcu 14,20 / Luca 22, 21 / Ioan 13,18, 26 (26,24) Psalm 21 / Isaia 53 / Daniil 9,26 / Marcu 9,12; 14,21-22 / Luca 22,22; 24,25-27 / Ioan 17,12 /
Faptele Apostolilor 17,2; 26,22 / 1 Corinteni 15, 3 (26,25) 1 Corinteni 11,23
[în chip] descoperit îl arată pe vânzătorul, de vreme ce, tăinuit descoperindu-l [arătându-l, vădindu-l], nu s-a îndreptat; deci, pentru aceasta îl şi arată [vădeşte] pe el, zicând „cel ce a întins cu Mine [mâna în blid]”,
ca măcar aşa să se îndrepteze. Dar Iuda, neruşinat fiind, întingea întru
acelaşi blid [cu El].
După aceea zice: „Fiul Omului merge precum este scris pentru El”.
Acestea arată că deşi mai înainte [de veci] s-a hotărât să pătimească Hristos
pentru mântuirea lumii, Iuda [- cel prin care se mijloceşte împlinirea sfatului Preasfintei Treimi -] cu adevărat nu este vrednic de cinste pentru
aceasta, ci „vai” lui! Căci nu slujind voii lui Dumnezeu a făcut aceasta, ci a
sa răutate împlinind.