Cum este randuiala cand episcopul sau patriarhii devin pseudo-episcop sau pseudo-patriarhi si se intrerupe pomenirea numelui si a treptei clericale

http://biserica-boras.se/2011/01/sfanta-liturghie/

1 Pentru Prea Fericitul Părintele nostru Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, pentru Prea Sfinţitul Episcopul nostru Macarie, pentru cinstita preoţime şi cea întru Hristos diaconime, şi pentru tot clerul şi poporul, Domnului să ne rugăm

1 Pentru

toţi episcopii ortodocşi, care drept învaţă cuvântul adevărului Tău,

pentru cinstita preoţime şi cea întru Hristos diaconime, şi pentru tot clerul şi poporul, Domnului să ne rugăm.

=========
2. Încă ne rugăm Pentru Prea Fericitul Părintele nostru Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, pentru Prea Sfinţitul Episcopul nostru Macarie şi pentru toţi fraţii noştri întru Hristos

—-

2 Încă ne rugăm Pentru

toţi episcopii ortodocşi, care drept învaţă cuvântul adevărului Tău,

şi pentru toţi fraţii noştri întru Hristos.

============

3 Pe Prea Fericitul Părintele nostru Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române si pe Prea Sfinţitul Părintele nostru Macarie, să-i pomenească Domnul Dumnezeu întru împărăţia Sa.

—-

3 Pe

toţi episcopii ortodocşi, care drept învaţă cuvântul adevărului Tău,

să-i pomenească Domnul Dumnezeu întru împărăţia Sa.

4 Pe adormiţii întru fericire patriarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, Miron, Nicodim, Justinian, Iustin şi Teoctist să-i pomenească Domnul Dumnezeu întru împărăţia Sa.

—-

4 Pe adormitul întru fericire patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, Nicodim, să-l pomenească Domnul Dumnezeu întru împărăţia Sa.

================

5 Întâi pomeneşte, Doamne, pe Preafericitul Părintele nostru Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, pe Preasfintitul Episcopul nostru Macarie, pe care-i dăruieşte sfintelor Tale biserici în pace, întregi, cinstiti, sănătosi, îndelungati în zile, drept învăţând cuvântul adevărului Tău.

—-

5 Întâi pomeneşte, Doamne, pe

toţi episcopii ortodocşi, care drept învaţă cuvântul adevărului Tău,

pe care-i dăruieşte sfintelor Tale biserici în pace, întregi, cinstiti, sănătosi, îndelungati în zile, drept învăţând cuvântul adevărului Tău.

======================

======================

===De unde e luata si inlocuita:

Liturghier 1967 pag. 148

pomeneşte, Doamne, pe toţi episcopii ortodocşi, care drept învaţă cuvântul adevărului Tău, toată preoţimea, cea întru Hristos diaconime şi tot cinul preoţesc şi monahicesc”

P.S. singurul patriarh Orthodox ar fi Nicodim Munteanu din certatarile noastre(daca cineva stie fapte de ecumenism ale acestui patriarh sa lase link-urile aferente in comentarii), restu’ de 5 din toti cei 6 de pana acum fiind ecumenisti, turnatori la securitate sau inaltati in trepte pre repede impotiva canoanelor (canoane ce randuiesc un anumit timp ptr a trece la treapta urmatoare), vom reveni cu amanunte despre Nicodim si despre Iustin Moisescu(ecumenist) cel scapat din vizor la acest articol de mai jos cu: Miron Cristea, Justinian Marina, Teoctist Arapasu, Daniel Ciobotea

https://miscareapentruaparareaortodoxiei.wordpress.com/2016/06/13/istoria-ecumenismului-in-romania-2/

====Bine ca stilistii eretici negatori ai harului vor zice ca Nicodim e pe călindarul papei deci nu e orthodox

Iar o mostra de”smerenie”=MANDRIE a ereticului arian Ciprian Staicu specifica ereticilor

  • “Repet, în cinci ani de luptă contra ereziilor adunării ecumeniste din Creta, acestea sunt roadele de care m-a învrednicit Bunul Păstor: Sfinte Liturghii (nu online, nici live), cărți și articole ortodoxe și un sac de calomnii îngăduite spre smerenie, ca o mucenicie nesângeroasă. Îți mulțumesc, Hristoase, că îmi dai să gust din paharul amar, dar mântuitor, al prigonirii pentru Tine!”

===SE CREDE SI MARE MUCENIC ACEST HULITOR DE SVANTI/SFINTI, cu martursiri eretice popesti, foarte tare smerenia” lui inchipuita. Ce prigoana are el? Nici una! tot cu masina se plimba pe permis666 cu semnatura electronica666, banii ii vin de la ereticii ca el in hulire si gandire care ii cumpara ereziile numite carti orthodoxe de el. Deci care prigoana cand el o duce bine lumeste ??? Ce preot e ala cu masina ? Vorba lui Alexandru nu va spovediti la popi cu masini.

Apostolii au mers in masini???Si marele “mucenic” de carton e prigonit a primit el vro amenda in viata lui ca a refuzat sistemul satanei ? Nu! ptr. ca el e cu sistemul666 contrar la ce a spus Sv. Ermoghen

Mucenic Ermoghen al Tobolskului şi Siberiei

. Ce prigoana e aia ca ii spune lumea ereziile in fata si ca e

  1. arian,
  2. vaticanist,
  3. lutheran,
  4. iconomah

asta e “prigoana”?

==mandria asta a “mucenicului” de carton Ciprian Arian Staicu nu e ceva nou adica, prima data se lauda ca nu fu nici o zi in erezi acu ca e “mucenic” virtual de tastatura si internet , mai se lauda si dupa sinaxa recenta

  • ” și în final nimeni nu a avut de comentat nimic la explicațiile mele. Nici măcar mâc! Ba am făcut și cateheză ortodoxă pe subiectele legate de acuzații, după cum spunea unul dintre cei prezenți!”

ca eretic ce e, el se crede SINGUR ORTHODOXIA adica se pune pe el in locul acelui SINGUR, mai clar SINGUR=Ciprian Staicu el fiind de fapt SINGUR EREZIA=Ciprian Staicu, el fiind nebun=eretic de profesie il acuza pe Visarion ca se puse in locul lui Hristos dar el care a inlocuit Singur=Hristos cu Singur=Ciprian Staicu ce e?(raspunsule mai jos la final) dar asta se vede si din titlu ca se puse in locul lui Hristos

prieteniisfantuluiefrem.ro/2021/08/04/singur-ortodoxia/

ca subiectul acelui articol e el insusi(Ciprian Staicu) dar si din predicile lui eretice explica asta deci e un antihrist care se urca in locul lui HRISTOS, tot se lauda cu pr. Papacioc in alte predici, dar atat de “bine” l-a cunoscat incat i-a rasturnat Singur=Hristos cu Singur=Ciprian Staicu, adica habar nu are ce a zis pr. Papacioc cu Titlul : Singur Orthodoxia care din punct de vedere gramatical trebuia sa fie Singură Orthodoxia explicatia o da insusi pr. Papacioc dar cand esti pre MANDRU TRE SA TE PUI OLEACA IN LOCUL LUI HRISTOS(Noul LUCIFER CIPRIAN STAICU), vai de cei ce asculta de ereticul Staicu, mandrie de care sufera acest eretic Staicu e PACAT CATERISITOR

Pidalion 1844, pag. 147

===o intrebare ptr. Arianul Ciprian Staicu: pe cand o alta marturisire eretica de Lepadare de Sv. Grigorie de Nyssa? care a invatat apocatastaza ca deh tre sa fi tu mai pur, dar pur ca eretic pur in erezie! Sau poate o lepadare si de Sv. Maxim? care a crezut ca Onorie era orthodox! viitorul si acelasi Onorie Anathamatizat de Sinodul 6 Ecumenic! La ce nebunii inventezi nu ne-ar mira sa mai te lepezi iar de Hristos cum ai facut-o prin termenii ALTE CREDINTE care nu au marturie in SCRIPTURI dar tu crezandu-te Hristos-Singur Orthodoxia=Ciprian Staicu ce poate fi mai desavarsita cadere ca ti-ai aratat ADEVARATA FATA HIDOASA DE:

ANTIHRIST=Ciprian Staicu

Vorba pr. Papacioc: e smerit mândrulețul!

Despre curvie si erezie si raspunsul de ce se impartaseste mai repede cel vindecat de erezie decat cel de curvie; nestiinta, stiut

Filocalia 9, 1980 pag. 232-233

43) Un bărbat cunoscător mi-a pus o întrebare înfricoşătoare : «Care este, afară de omor şi de tăgăduire, păcatul cel mai greu dintre toate ?», a zis el. Iar eu am spus că a cădea în erezie. «Şi de ce, a zis acela, Biserica universală, primind pe eretici, după anatematizarea sinceră a ereziei lor, îi învredniceşte de împărtăşirea de Taine, dar pe cel ce a curvit, primindu-l după ce s-a mărturisit şi a încetat să păcătuiască, canoanele apostolice poruncesc să-l ţină departe de Prea Curatele Taine mai mulţi ani ?» Şi eu, înspăimîntîndu-mă de neputinţa de a răspunde, taina a rămas nedezlegată 483.

483. «Erezia este o abatere a mintii şi o slujire a lumii. De aceea e greşală. Dar curvia abate toate simţirile şi puterile trupului şi ale sufletului şi preface si corupe chipul şi asemănarea zvîrlindu-le în nimic. De acee a e şi numită cădere». Alta : «Ereziile sînt din mîndrie, curviile din dulce pătimire. Cei dintîi se îndreaptă prin smerenie, cei de al doilea prin greaua pătimire». Ed. 1970 : «Nu a lăsat nedezlegată întrebarea, pentru că e de nedezlegat, ci cu voia, pentru o iconomie mai adîncă. Căci cui nu-i este vădit că a cădea în erezie e lucrul cel mai greu dintre toate la Dumnezeu şi la oameni ? Dar fiindcă patima curviei, ca una ce se sădeşt e în fire şi exercită o mare tiranie prin plăcere, se reîntoarce uşor şi adeseori atrage pe oameni şi-i face să lunece şi după pocăinţă, de aceea cel ce a curvit e oprit pentru ani de la Sfintele Taine, ca să nu se întoarcă
iarăşi la vărsătura sa şi să i se facă grea îndreptarea ; şi pentru a sădi frica în toţi, ca să lupte împotriva patimii cu toată puterea. Iar rostogolirea în erezie este o patimă şi o neştiinţă sufletească ce se iveşte mai mult din rătăcire sau din iubirea de stăpînire, sau din slava deşartă. Dar după trezirea celui ce a suferit de ea, acela nu mai are război din parte a ei, sau tulburare din partea firii. Deci ce nevoie e să-i ţină pe aceştia depart e de pragurile bisericilor ? Se mai poate spune şi altfel: că scopul celor ce povăţuiesc, învăţînd şi tămăduind, este să taie din rădăcină răul, ca să nu răsară iarăşi. De aceea nu se mulţumesc numai cu înlăturarea răului, ca la cei ce s-au abătut de la dogme, sau au înclinat spre erezie, ci rînduiesc şi un timp, cum e obiceiul acriviei (stricteţii n.tr.), ca cei ce au curvit să uite de plăcerea urîtă. Căci cel ce a curvit, deşi ştie că lucrul e rău, totuşi e atras de plăcere, din lipsa frînelor; el nu rătăceşte din neştiinţă. Răul ereziei stă numai în suflet. Dar curvia, pornind din sufletul liber, a umplut trupul de stricăciune din pricina păcatului. Apoi cel ce, luptînd în chip natural, întoarce pe cineva din erezie, odată cu întoarcerea l-a şi curăţit. Dar cel ce se întoarce din curvie are nevoie de timp, de lacrimi şi de post, ca să se şteargă plăcerea întipărită în el şi să vindece rana păcatului care s-a întipărit în trup şi să facă mintea nefurată şi neînclinată spre ea, prin uitarea îndelungată. Dar dacă rămîn amîndoi nepocăiţi, nu vor avea aceeaşi osîndă», ci, ereticul, una mai mare.

=====

SFÂNTUL IOANN SCĂRARIUL SCARA, Predania 1814/2008 pag. 205-206

Un bărbat cunoscătoriu înfricoşată înnainte-punere m’au întrebat, zicând: Care păcat, afară de ucidere şi de lepădare, iaste mai greu decât toate? Şi după ce eu am zis cum că a cădea în eres: Şi apoi cum, au zis el, pre eretici ádecă Catholiceasca Bisearică priimindu-i, împreună cu adevărata anathematisire a eresului lor, de împărtăşirea Sfintelor Taine îi învreadniceaşte pre dânşii? Iară pre cela ce au curvit, după ce să mărturiseaşte şi de păcat încetează, priimindu-l, să porunceaşte dela canoanele ceale apostoleşti să-l despărţească pre el vreame destulă de Preacuratele Taine? Şi eu de nedomerire spăimântându-mă, nedomerirea au rămas nedomerită şi nedezlegată. (26)

pag. 221
Sholiia 26. Eresul ádecă iaste abatere în laturi a minţii, şi lucrare pre taină a limbii, de unde şi greşală să zice. Iară curviia pre toate simţirile şi puterile trupului şi ale sufletului le abate şi le răsformăluiaşte din cel dupre chip şi dupre asemănare schimbându-le, şi întru nefiinţă lepădându-le, pentru aceaia şi cădeare pre dânsa o numesc.
Alta. Din trufie iaste eresuri, iară
din buna pătimire curviile. Prin smerenie ádecă cei dintâiu, iară prin reaoa pătimire cei de-al doilea pre săvârşire o dobândesc.
Alta. Aspră iaste certarea curviei, pentru căci mai lenevoşi face pre cei ce cad în patima aceasta, iară mai lesnicioşi pre cei ce să chiiamă din eres pentru grabnica priimire. Drept aceaia, aceia să cuvine a împinge dela sineşi pre răutate, iară aceştea din răutate a să chiema.
Alta. A cădea ádecă în eres, şi a să
întoarce, arată pre abaterea în laturi cea din neştiinţă; iară a curvi, pre căderea cea de voe întru dezmierdări şi dulceţi o însemnează. Deci acesta, ca unul cea au ştiut, să bate mult. Iară deaca vor rămânea nepocăiţi amândoi, acesta ádecă
pentru păcat, iară acela pentru reaoa credinţă, nu asemenea vor avea judecata şi osânda.

slabi/neputiciosi; tari/puternici; despre MANCATUL IMPREUNA CU ERETICII

  • Filocalia 9 , 1980 pag. 447:

9) Cei slabi să nu mănînce împreună cu ereticii, precum s-a spus în canoane. Cei tari în Domnul, dacă sînt poftiţi de cei necredincioşi cu credinţă şi vor voi să meargă la ei, să meargă spre slava lui Dumnezeu.

  • SFÂNTUL IOANN SCĂRARIUL SCARA, Predania 1814/2008 pag. 420-421:

Cei neputincioşi împreună cu ereticii să nu mănânce, dupre cum şi întru canoane s’au zis. Iară cei putearnici întru Domnul, în vreoarecarea vreame, deaca de cei necredincioşi cu credinţă să vor chiema, şi vor voì să meargă, meargă, întru slava Domnului.

Din Pidalion 1844 despre EPISCOPUL ce a lucrat/facut ceva din NESTIINTA RAMANE NEVINOVAT, nu a stiut ramane nevinovat

Pidalion 1844, 2007

pag. 690

Sv. Teofil Episcopul Alexandriei

Can. 2

…Însă aceasta nu aduce greşală Episcopului Apolon, dacă din neştiinţă l-a ăşezat pe el…

TÂLCUIRE

…Iar Apolon de nu a ştiut rămâne nevinovat

_______

pag. 691

Can. 5

nu aduce greşală Episcopului Apolon, de l-a aşezat pe el din neştiinţă.

TÂLCUIRE

…Iar lui Apolon celui ce l-a hirotonisit nu-i pricinuieşte vătămare hirotonia lui, fiind întru neştiinţă, căci n-a ştiut că el avea pe nepoata sa muiere…

=====Pidalionul de descarcat pdf are 500 mb

https://ayeaye20.wordpress.com/2019/03/12/pidalion-1844/

____________________

https://ayeaye20.wordpress.com/2017/10/07/cel-ce-nu-stie-ar-putea-sa-fi-acceptat-sa-binecuvanteze-si-sa-cante-cu-noi/

Sv.Teofilact
cel care nu a ştiut-o, din ce pricină este dat la munci [cazne]?” Pentru că, putând a o cunoaşte şi el, nu a voit, ci dintru a sa lenevire s-a făcut pricinuitor de a nu o cunoaşte. Aşadar, pentru aceasta i se cade a fi muncit [căznit], pentru că de bunăvoie nu a cunoscut.

===aici si-au pierdut urechile echilibratii, falsii ingraditi si unicul popa orthodox adorator de călindar lipsa 8 ani de zile din el si de negarea harului

  • ===cel care NU STIE NU E AFECTAT/nu-i pricinuieste vatamare(exact cum scrie in Pidalion) dar nu se refera si la cel care nu stie si NU vrea sa stie ca acela E CEL MUNCIT de care zice Sv. Teofilact si Scriptura, nu mai vorbim de cei care STIU vor fi BATUTI MULT

https://ayeaye20.wordpress.com/2019/06/17/mitropolitul-chiril-de-kazan-taine-mantuitoare-pentru-cei-care-le-primesc-cu-credinta-in-simplitate-laicii-care-au-o-atitudine-constienta/

https://ayeaye20.wordpress.com/2017/09/02/cel-ce-nu-stia-nu-este-vinovat/

https://ayetew20.wordpress.com/2020/11/08/alta-interpretare-eretica-a-anathemei-r-o-c-o-r-1983-a-lui-mihai-silviu-chirila/

https://ayeaye20.wordpress.com/2018/01/25/pr-sava-si-raspunsul-la-rezolutieraspuns-care-nu-corespunde-nici-el-cu-sfintii-rezolutia-fiind-total-eretica/

https://ayeaye20.wordpress.com/2021/08/18/dovada-ca-cei-care-nu-stiu-nu-sunt-afectati-sv-maxim-marturisitorul-si-ereticul-honoriu-dar-si-sv-grigorie-de-nyssa-ce-invata-apocatastaza-si-desfiintarea-punctului-3-partasia-fara-stiinta-est/

https://www.google.com/amp/s/ayeaye20.wordpress.com/2019/05/26/marian-tudor-si-talcuirea-eretica/

https://ayeaye20.wordpress.com/2017/08/09/pentru-cei-care-rastalmacesc-si-zic-ca-cei-ce-nu-stiu-nu-ca-nu-vor-sa-stie-se-osandesc-ceea-ce-e-o-mare-minciuna/

https://ayeaye20.wordpress.com/2019/10/23/svantul-theodor-studitul-metodoiu-oare-mai-intelege-cineva/

https://ayeaye20.wordpress.com/2017/11/16/preotul-ce-nu-stia-ca-zice-erezii/

https://ayeaye20.wordpress.com/2018/11/01/x-xi-in-1642-de-la-iasi/

Pr. Cleopa talcuirea orthodoxa la ” Pe Dumnezeu nimeni niciodata nu L-a vazut ” ( Ioan 1, 18 )

https://www.sfaturiortodoxe.ro/pcleopa/luminasifaptele.htm

Pr. Cleopa:

Pe Dumnezeu nimeni niciodata nu L-a vazut ” ( Ioan 1, 18 ) , sa intelegem ca nu L-a vazut dupa fiinta, dupa esenta, insa Il vedem prin creatie. Ca dupa fiinta nici ingerii din cer nu-L pot vedea si intelege pe Dumnezeu.

Ingerul inchipuit ca vultur ce a cantat 300 de ani si monahul ce a petrecut acesti ani crezand ca a trecut doar un ceas

Vedenii şi istorisiri de folos despre viaţa de dincolo, edit. Egumenița; pag. 48-50

20. Ca o mie de ani în ochii Tăi, Doamne, sunt ca ziua de ieri…

Într-o obşte veche, spune Patericul, trăia un monah evlavio, care, auzind stihul Psaltirii: Ca o mie de ani în ochii Tai, Doamne, sunt ca ziua de ieri care a trecut şi cât o strajă în noapte, nu putea să-l înţeleagă. Şi deoarece în mănăstirea aceea nu afla niciun învăţător cu experienţă care să-l ajute, a făcut rugăciune stăruitoare la Domnul, ca să-i descopere noima acestui stih. Într-adevar, Domnul i-a ascultat rugăciunea şi într-o zi, după utrenie, când ceilalţi monahi au plecat la chiliile lor, acesta a rămas să se roage în biserica, ca de obicei. Atunci a văzut deodata un vultur foarte frumos zburând pe deasupra capului sau în biserica. S-a bucurat mult de frumuseţea lui şi voia să-l prindă. Însă vulturul se depărta puţin, dar nu zbura foarte înalt, precum alţi vulturi. Monahul l-a urmat, a ieşit din biserica mănăstirii şi a ajuns într-o padure. Acolo a intrat într-un loc ascuns şi vulturul a început să psalmodieze o melodie preadulce şi îngerească, încât monahul, absorbit de dulcea melodie, a uitat toate lucrurile lumii şi cu cugetul şi cu sufletul se afla în rai. Cu harul lui Dumnezeu nu simţea truda, foame, frig, sete sau alte nevoi trupesti. Simţea atâta uşurare înlăuntrul său, încât vreme de trei sute de ani a ascultat cu bucurie psalmodia îngerească, căci înger era vulturul cel închipuit!
După aceea, îngerul s-a înălţat la ceruri, iar monahul, venindu-şi în fire, s-a întors la mănăstirea sa, crezând ca a trecut doar un ceas de când a plecat din ea.
Ajungând acolo, portarul l-a întrebat de unde este. Atunci el a rămas nedumerit, căci acela nu era portarul pe care il ştia. I-a spus:
– Eu sunt monahul cutare, nu mă cunoşti?
Portarul a crezut că vizitatorul şi-a piedut minţile şi i-a zis:
Mergi cu bine, frate, căci nu eşti monah aici. Nu te-am văzut
niciodata şi nici n-ai intrat vreodată în aceasta mănăstire.
Atunci monahul, înfricoşat şi tulburat, i-a spus tot tipicul mănăstirii şi numele fraţilor din ea. Apoi mergând la egumen şi spunându-i toate acestea, acela i-a adunat pe toţi monahii, dar niciunul dintre ei nu-l cunoştea. Atunci monahul cel ciudat le-a spus cu nedumerire:
– Ma minunez şi sunt uimit, părinţilor, de transformarea care s-a petrecut în ceasul cât am lipsit din mănăstire, încat chipurile voastre s-au schimbat şi nu cunosc pe niciunul din voi, şi nici voi nu mă ştiţi pe mine. Dumnezeu îmi este martor că n-a trecut decât o ora de când am ieşit din mănăstirea aceasta, după ce mai înainte am citit slujba utreniei. Şi egumen era cutare, parinţi acela şi acela, fraţi aceia.
Atunci egumenul, cautând în catalogul cu foştii monahi ai mănăstirii, unde erau scrise numele tuturo fraţilor, a citit numele monahilor rostite de acela şi a înţeles că trecuseră trei sute de ani. Apoi a început să-l întrebe pe monah ce fel de om este şi ce fapte bune a săvârşit în viaţă, ca să afle cum a fost învrednicit de Dumnezeu cu o asemenea harismă. Acela i-a spus:
– Nu ştiu să fi avut vreo virtute, doar că făceam ascultare părinţilor din mănăstire, îi iubeam cu desăvârşire pe toţi şi nu mă sminteam niciodata de nimic. Îndeosebi aveam multă dragoste către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu şi în fiecare zi citeam în faţa icoanei sale acatistele.
După aceea le-a povestit apariţia vulturului şi toata istoria din pădure şi părinţii, plângând de bucurie, îl sărutau şi îl priveau ca pe un om ceresc, nu pământesc, pentru că şi cuvintele lui erau cereşti şi dumnezeieşti. Atunci egumenul i-a spus:
– Slaveşte-L pe Atotputernicul Dumnezeu, care te-a învrednicit
ai o asemenea descoperire, pe care n-a mai avut-o nimeni în acest fel în lumea aceasta, şi ca ai pregustat ceva din negrăita bucurie şi dulceaţă a raiului. Dar trebuie să ştii, frate, că au trecut trei sute de ani şi nu doar un ceas cum ţi s-a parut. Atâta bucurie vor simţi Sfinţii în rai, aflându-se în faţa Sfintei Treimi, încat mii de ani vor trece ca o zi pentru Domnul şi Sfinţii Săi, cum spune Proorocul David, al cărui verset tu l-ai trăit şi înţeles în faptă.
Auzind acestea monahul L-a slăvit pe Dumnezeu, a plâns de bucurie şi a cerut sa fie împărtăşit cu Preacuratele Taine. Primind Trupul şi Sângele lui Hristos, a spus:
– “Acum slobozeşte-l pe robul tau, Stăpâne…”, şi îndată şi-a
încredinţat sufletul în mâinile Preabunului Dumnezeu.

Dovada ca ereticul Ciprian Staicu E si SCHISMATIC si ca e inventatorul POCAINTEI DEOSEBITE fata de cea a Bisericii Orthodoxe

prea Eretizatul Ciprian Staicu cere tuturor o NOUA RANDUIALA INVENTATA DE SECTA LUI DUPA CRETA dupa urmatorul model(dar mai exista si alte variatii):

prieteniisfantuluiefrem.ro/2021/09/03/ce-bine-este-sa-fii-ortodox-cel-mai-bine/

Mărturisire de credință ortodoxă

Eu, robul (roaba) lui Dumnezeu,……Numele de botez) fiul (fiica) lui……şi al(a)…….născut(ă) în data de…..mărturisesc înaintea Presfintei Treimi, a Maicii Domnului, a Sfinţilor Îngeri şi a tuturor Sfinților că mă lepăd de toate ereziile şi înşelările ierodiaconului Visarion Iugulescu, ale părintelui Nil Dorobanţu, ale părintelui Arsenie Boca, ale părintelui Teofil Părăianu şi ale altor clerici şi mireni eretici şi înşelaţi. Rămân întru totul fidel(ă) învăţăturii Sfintelor Sinoade Ecumenice, întregii Sfintei Tradiţii patristice şi mă lepad de orice alte credinţe care sunt opuse Sfintei Ortodoxii.

Aşa să îmi ajute bunul Dumnezeu!

Data: Semnătura:

====Dupa cum invata episcopul Ambrozie din ROCOR “NU ACCEPT NIMIC CARE NU ESTE IN SCRIPTURAorice invatura care nu are marturie din Scriptura nu e orthodoxa. Marturisirea cu pricina(a Arianului CIPRIAN STAICU) NEAGA SCRIPTURA si marturiseste si ALTE CREDINTE ori Sv. Scriptura spune CLAR:

  • O CREDINTA si nu ALTE CREDINTE (Efeseani cap. 4, 5)

===Sfântul Teofan Zăvorâtul tâlcuiri din Sfânta Scriptura pentru fiecare zi din an
pag. 97

“Drept aceea, îndată ce vei băga de seamă în vorbele noilor „prooroci” fie şi o umbră de contrazicere a învăţăturii Domnului, să ştii că e vorba de lupi răpitori şi să te fereşti de ei.”

===SFÎNTUL TEOFILACT AL BULGARIEI
TÎLCUIREA EPISTOLELOR CĂTRE
GALATENI, EFESENI, FILIPENI ŞI COLOSENI edit. Sophia 2006
pag. 154
“Şi nu s-a mîntuit unul din credinţă, iar altul din fapte, ci toţi s-au mîntuit din credinţă
2 Zice şi Teodorit: …la o credinţă am fost aduşi.”

====Care SINOD si ce episcop le-a inmanat o astfel de randuiala a primirii ? noilor eretici din capul si mintea lor plina de arianismevaticanismemaniheismelutheranisme

  • (mai erau unii la Slatioara cu randuiala remirungeri ptr călindarul dogmă CU LIPSA 8 ANI DE ZILE)

===deci la ereticul Staicu in Molitfelnic mai aparu o noua pagina ca la stilisti neMarturisirea de necredinta neortdoxa ptr a intra in COMUNIUNE DRACEASCA CU SINGURUL CARE NU A FOST NICI O SINGURA ZI IN EREZIE(cum se trambita chiar Arianul Ciprian Staicu singur ca ii murira laudatorii)el fiind cu semnatura IN AFARA BISERICII urmandu-si confratii ecumenisti frati de erezii CU SEMNATURA ca aceia in 2016 la Creta

===Pidalion 1844, 2007
Sv. Vasilie cel Mare can. 1, pag. 598

…Iar schisma este a fi cu deosebire pentru pocăință de cum sunt cei în unire cu Biserica (schismaticii îşi manifestă deosebit pocăinţa comparativ cu ortodocşii)…

pag. 600:
TÂLCUIRE…Iar schismatici se numesc acei ce se osebeau de către soborniceasca Biserică, nu pentru dogme de credinţă, ci pentru oarecare întrebări Bisericeşți lesne de îndreptare…

_______

Sfântul Teofan Zăvorâtul
tâlcuiri din Sfânta Scriptura
pentru fiecare zi din an, pag. 164

…fiindcă Biserica este un singur trup şi a-ţi face rânduială aparte este un lucru potrivnic întocmirii ei; a te abate de la rânduielile obşteşti ale Bisericii nu poţi, fără numai dacă ieşi din ea, iar câtă vreme este cineva mădular al ei, nu poate să spună şi să ceară asta.

___________

pag. 233
Duhul lumii, cu toate învăţăturile vătămătoare de suflet care îl însoţesc, este un duh potrivnic lui Hristos, este duhul lui Antihrist; răspândirea lui înseamnă răspândirea urii faţă de credinţa creştină şi rânduielile creştine de viaţă.

_______

pag. 241
Harul lui Dumnezeu se dă după credinţa în Domnul, în Tainele Sfintei Biserici. Aşadar, ţine-te strâns de Sfânta Biserică a lui Dumnezeu şi de toate rânduielile ei şi puterea lui Dumnezeu, care ajută la tot binele, va fi întotdeauna cu tine. Totdeauna să-ţi aminteşti însă că aceste rânduieli luminătoare şi curăţitoare sunt doar un mijloc, iar nu un ţel;

=====aceasta porcarie de nemarturisire eretica arata exact fața eretizata a celor care o propun spre semnare si este O ABATERE DE LA RANDUIALA DIN MOLITFELNIC a primirii ereticilor: O INOVATIE cum a INOVAT Staicu si cu rostirea rangului episcotului la Liturghie dar asta e alta erezie. Adica pe scurt cei care au INVENTAT asta au IESIT DIN BISERICA dupa cum spune Sv. Teofan Zavoratul, ei incercand cica sa scape de comuniunea cu ereticii inchipuiti au cerut semnatura pe unele erezii

  • (frumoasa iesire din Biserica pe SEMNATURA CA LA CRETA 2016)dar AU IESIT DIN BISERICA si cei care au SEMNAT si nu s-au lepadat de această semnatură ptr. nemarturisirea scrisa a lui Staicu, iar intrebarea care ALTE CREDINTE exista?????

Pocainta ar fi sa renunte la aceste iscrisuri eretice cu semnaturi ptr ca Sv. Teofan Zavoratul spune asa la pag. 11 in cartea Sfântul Teofan Zăvorâtul tâlcuiri din Sfânta Scriptura pentru fiecare zi din an

Credinţa trăieşte din pocăinţă. Fără pocăinţă, ea se aseamănă unui pom lipsit de sevă, uscat şi neroditor.”

===dar ce credinta sa aiba cel IESIT DIN BISERICA PRIN INOVATII PROPRII ca Staicu si gasca de LUPI TALHARI aceea a lor e necredinta sau rea-credinta nu credinta!

Drumul către credinţă este pocăinţa. Ce spun oamenii care se pocăiesc ? „Am păcătuit, n-am să mai fac. Nu voi mai păcătui, deci voi trăi potrivit poruncilor.” întrucât pocăinţa nu încetează o dată cu primirea credinţei, ci, împreunându-se cu ea, rămâne până la sfârşit, reiese că şi hotărârea aceasta – de a trăi potrivit poruncilor – rămâne în vigoare şi după primirea credinţei. ”

===pag. 19 aici ii da pe FAȚĂ SI DE ICONOMAHI si ce sa vezi Staicu e chiar Iconomah al Icoanei Treimii de la Mamvri:

“Faptele bune nu sunt sfinte fără credinţă şi fără dorinţa de a plăcea lui Dumnezeu, întocmai ca o casă nesfinţită ori ca o odaie fără icoane; şi neavând iubire, se aseamănă cu o clădire plină de statui neînsufleţite şi care răspândeşte un miros stătut de mucegai.

===Sfântul Ciprian al Cartaginei Despre unitatea Bisericii universale, 2013

pag. 77 Sv. Ciprian spune: ” Cuvântul Apostolului, care ne stă drept martor, este: „Vă poruncim“, zice, „în numele Domnului nostru Iisus Hristos să vă depărtăţi de toţi fraţii care umblă fără rânduială, şi nu după predania pe care au primit-o de la noi“130. Şi iarăşi zice: „nimeni să nu vă amăgească cu vorbe de­şarte, căci de aceea vine mânia lui Dumnezeu asupra fiilor neascultării. Nu le fiţi părtaşi!“131 Trebuie să ne depărtăm de cei care greşesc, ba chiar trebuie să-i evităm, ca nu cumva vreunul, în timp ce se alătură celor care umblă rău şi înaintează pe drumurile rătăcirii şi ale vinovăţiei, abătându-se de la calea drumului adevărat, să fie găsit cu aceeaşi vină132.
Există un singur Dumnezeu şi un singur Hristos, o singură Biserică a Lui şi o singură credinţă, un singur popor legat cu legătura armoniei în unitatea tare a trupului. ”

===Deci unde sunt ACELE:

  1. ALTE CREDINTE ale ereticului Staicu Ciprian si de la cine a luat
  2. INOVATIA ptr. POCAINTA cu nemarturisire de necredinta cu SEMNATURA ptr a avea cineva comuniune cu eretic ca Ciprian Staicu arian si iconomah ptr niste aberatii pe care el le crede erezii ???

Judecatorul, Care-i „va pierde pe toti cei ce graiesc minciuni…l-am anatematizat eu vreodata pe fericitul episcop Dianios ?…modul sau simplu…pentru ca a subscris la marturisirea de credinta ceruta de cei din Constantinopol, condusi de episcopul Gheorghe…desi am consimtit, semnand textul din Constantinopol…sa revenim la comuniune…formularul semiarian de la Rimini (359), care anula credinta niceeana, dar despre care Dianios nu-si daduse seama ca ar cuprinde o erezie, de aceea s-a cait

PSB 3 (serie nouă) SFÂNTUL VASILE CEL MARE Epistole
Editura Basilica, Bucureşti, 2010
pag. 124-125

EPISTOLA 51

Către episcopul Bosporios

Scrisă în anul 370 (?)

I

Cât crezi că m-am tulburat sufleteşte când am auzit de calomnia cu care mă învinuiau unii din cei care nu se tem de Judecătorul, Care-i „va pierde pe toţi cei ce grăiesc minciuni ?”11. Aproape întreaga noapte n-am putut închide ochii după spusele iubirii Tale, într-atâta mi-a atins tristeţea inima. De fapt, zice Solomon, „calomnia îl înjoseşte pe om”12 şi nimeni nu-i atât de nesimţit să nu-l doară sufletul şi să nu se plece până la pământ când aude din guri uşuratice minciuni şi bârfeli. Iar noi trebuie să le trecem pe toate cu vederea şi să îndurăm, lăsând răzbunarea în grija lui Dumnezeu, Care nu ne va trece cu vederea, întrucât „cine grăieşte de rău pe cel sărac îl mânie pe Cel ce l-a făcut pe el”13.
De altfel, cei care au compus această nouă dramă de defăimare împotriva noastră nu-ţi fac impresia c-ar mai crede în Dumnezeu, Care a spus că va trebui să dăm seama în ziua Judecăţii până şi de orice cuvânt deşert pe care-l rostim14. Spune-mi dar, l-am anatematizat eu vreodată pe fericitul episcop Dianios ?15 Căci aşa sunt învinuit. Unde şi când ? Cine mai era de faţă acolo ? Pe ce motiv ? Prin simple vorbe sau în scris ? Luându-mă după altul ori începând şi încumetându-mă eu însumi la o astfel de îndrăzneală ? Vai, câtă neruşinare din partea celor care vorbesc cu atâta uşurinţă toate aceste lucruri ! Cât dispreţ faţă de judecăţile lui Dumnezeu ! Afară dacă nu cumva – adăugând după închipuirea lor şi această tragedie – voi fi devenit cumva nebun într-o bună zi şi atunci nu voi fi ştiut nici ce grăiesc. Or, după câte îmi pot da seama, nu ştiu să fi făcut ori să fi spus aşa ceva, şi nici nu aveam de gând s-o fac. În schimb, ceea ce ştiu sigur e faptul că încă din vârsta copilăriei am fost cres­-

_______

11. Ps. 5 ,7 .
12. Pr. 29, 23. Sfântul Vasile adeseori se plânge de calomniile colegilor.
13. Pi: 14, 32.
14. Mi. 12, 36.
15. Episcop al Cezareei Capadociei, care l-a botezat pe Sfântul Vasile. El a murit în anul 362. După ei a urmat Dionisie, antecesorul Sfântului Vasile.

___

cut în dragoste faţă de el şi mă uitam la el ca la un om minunat, cu înfăţişare venerabilă, într-atât de distins, încât să exprime o demnitate sacerdotală în comportare. După ce am ajuns la vârsta înţelegerii, l-am cunoscut şi după calităţile lui sufleteşti şi am avut bucuria de a-i cunoaşte şi anturajul, observându-i modul său simplu, nobleţea şi liberalitatea manierelor, precum şi celelalte însuşiri pozitive ale unui om, cum sunt bunătatea, bunacuviinţă şi blândeţea, chiar strălucirea şi deschiderea împreunate cu distincţia. După toate aceste virtuţi pe care le-am cunoscut la el, eu îl număram între cei mai aleşi şi mai reputaţi prin virtute oameni.

II

Dar spre sfârşitul vieţiinu voi ascunde adevărul – m-am îndurerat nespus de mult, împreună cu alţi compatrioţi de-ai mei, temători de Dumnezeu, pentru că a subscris la mărturisirea de credinţă cerută de cei din Constantinopol, conduşi de episcopul Gheorghe16. Apoi, ca unul care-i privea cu blândeţe şi cu îngăduinţă pe toţi, ca un părinte îndurător ce era, căzut într-o boală din care va şi muri, m-a chemat într-o bună zi şi mi-a spus: „mi-e martor Dumnezeu că, deşi am consimţit, semnând textul din Constantinopol, nicicum nu m-am gândit să aduc vreo ştirbire credinţei expuse de Sfinţii Părinţi de la Niceea şi că nici acum n-am pe inimă altceva decât ceea ce s-a statornicit de la început şi mă rog, mai ales, să nu fiu scos din ceata acelor fericiţi episcopi ai celor 318, care au vestit întregii lumi învăţătura cea adevărată. Astfel încât noi, punând capăt oricărei îndoieli a inimii, să revenim la comuniune şi să încetăm de a ne mai supăra”.
Acestea au fost legăturile mele cu el. Dacă spune cineva că m-aş fi făcut
vinovat faţă de el defăimându-l, să n-o spună slugarnic şi pe ascuns, ci să
aducă lucrurile la iveală, având curajul să mă învinuiască deschis17.

_____

16. Gheorghe Capadocianul a fost pus cu sila, de împăratul Constantin, arhiepiscop în Alexandria. Aici e vorba de formularul semiarian de la Rimini (359), care anula credinţa
niceeană, dar despre care Dianios nu-şi dăduse seama că ar cuprinde o erezie, de aceea s-a căit, aşa cum ne va spune aici însuşi Sfântul Vasile.
17. Desigur, cei care-l acuzaseră pe Sfântul Vasile de defăimarea binefăcătorului său au făcut acest gest din invidie.

https://ayeaye20.wordpress.com/2016/07/18/sf-vasile-cel-mare-necomuniunea-cu-cei-ce-semneaza-documente-eretice/

Dezamagit ca si episcopul Dianios al Cezareei Capadociei semnase o formula ariana, Sfantul Vasile (care intre timp fusese hirotonit diacon) se retrage la Annisa, in Pont.

PSB 3 (serie nouă) SFÂNTUL VASILE CEL MARE Epistole
Editura Basilica, Bucureşti, 2010
pag. 59-61

EPISTOLA 14

Către prietenul Grigorie (Teologul)

Scrisă în anul 360

I

Fratele meu, Grigorie, îmi scrisese de multă vreme că vrea să mă viziteze122, adăugând că şi tu ai fi luat aceeaşi hotărâre, dar, ştiindu-te greu de convins, ca unul care deseori m-am înşelat, şi fiind pe drept şi peste măsură de ocupat, n-am mai putut să te aştept, căci a trebuit să mă duc în Pont, unde, într-o bună zi, dacă Dumnezeu va vrea-o, voi pune capăt drumeţiilor mele. Căci, după ce cu mare greutate a trebuit să renunţ la deşartele speranţe pe care mi le pusesem în tine sau, ca să precizez şi mai mult, după ce am renunţat la visuri (căci am admis pe cel care a spus că speranţele sunt visuri ale oamenilor treji), am plecat în Pont, ca să-mi fac o aşezare potrivită pentru toată viaţa123. Acolo mi-a arătat Dumnezeu un loc care se potriveşte cu felul meu de viaţă, ajungând astfel să văd în realitate în faţa ochilor mei ceea ce de multe ori mă obişnuisem să plănuiesc în gând în clipele de răgaz şi de odihnă.

II

Există acolo un munte înalt, acoperit de o pădure deasă şi udat în partea nordică de ape răcoroase şi limpezi. La poalele lui se întinde o câmpie lină, adăpată continuu de apele care se preling din munte. O pădure care a crescut parcă de la sine jur-împrejurul acestei câmpii, bogată în arbori variaţi şi de

________

122. E vorba de Grigorie de Nyssa.
123. Dezamăgit că şi episcopul Dianios al Cezareei Capadociei semnase o formulă ariană, Sfântul Vasile (care între timp fusese hirotonit diacon) se retrage la Annisa, în Pont. Aici făgăduiseră cei doi Grigorie (de Nyssa şi Teologul) că vor veni şi ei. Fostul coleg de la Atena
îi declarase în scris (Epist. 53 Migne, P.G. 37, 102) că va îmbrăţişa aceeaşi viaţă de retragere mănăstirească. Dar el tot amâna acest pas. Uneori propunea (ep. 98) ca loc de retragere o prăpastie de lângă Arianz. Sfântul Vasile descria cu entuziasm regiunea Annisei. Fragmentar, descrierea e cuprinsă şi în Vechile rândueli cile vieţii monahale, Mănăstirea Dobruşa, 1929, p. 242. <Courtonne (Saint Basile, Lettres, I, p. 43, n. 1) consideră că ezitările lui Grigorie Teologul în această privinţă pot fi explicate şi prin ataşamentul său faţă de domeniul de la Arianz>.

___

toate speciile, înconjoară câmpia ca un zid. Nici insula nimfei Calipso, pe care Homer o lăuda124, parcă mai mult decât pe celelalte, pentru frumuseţea ei, nu se poate compara cu acest loc. Dar puţin lipseşte acestui loc ca să fie cu adevărat ca o insulă, pentru că din toate părţile este mărginit. Căci de-o parte şi de
alta se cască două prăpăstii adânci, iar în faţă un torent mare de apă ţâşneşte dintr-o stâncă, formând apoi el însuşi un zid continuu şi greu de trecut. Muntele se întinde de-a lungul celei de-a patra laturi, împreunându-se cu alte două prăpăstii prin nişte stânci masive în formă de semilună, neîngăduind astfel trecerea nici din spate. Există, aşadar, o singură intrare, acolo unde ne-am făcut sălaşul. Propriu-zis, locuinţa noastră e în spate, într-un alt defileu de care se sprijină coama principală a unui masiv muntos, de unde poţi avea în faţă toată întinderea câmpiei şi de unde poţi vedea chiar şi valurile râuleţului care o înconjoară. Cred că nici priveliştea fermecătoare pe care ţi-ar oferi-o fluviul Strymon125 când îl priveşti pe la Amfipolis nu te încântă mai mult decât aceasta, căci, prin cursul lui leneş, Strymonul se hăituieşte, ajungând chiar să nu mai semene cu un fluviu, pe când acest râu al nostru, având curgerea cea mai rapidă din câte cunosc, se rostogoleşte ca un sălbatic din pricina stâncilor care-l gâtuiesc, încât, la un moment dat, se aruncă furtunos într-o adâncă bulboană, fapt care nu numai că produce o privelişte excepţional de plăcută atât pentru mine, cât şi pentru orice privitor, dar în acelaşi timp şi satură îndeajuns pe toţi din jur, prin mulţimea nesfârşită de peşti care se adună în vâltorile lui.
Să-ţi mai pomenesc şi de văzduhul înmiresmat al ţinutului şi de aerul răcoros de pe valea râului ? Sunt destui care rămân fermecaţi de mulţimea florilor ori de ciripitul încântător al păsărelelor. Eu însă n-am vreme să mă gândesc la aşa ceva. Admiraţia cea mai mare pe care aş putea-o aduce locurilor acestora este aceea că, fiind în stare să ofere tot felul de bunuri folositoare vieţii, locurile acestea ne dau roadele cele mai plăcute din câte pot exista, şi anume liniştea, aceasta nu numai pentru că aici eşti departe de zgomotul oraşelor, ci mai ales pentru că ele nu lasă pe nici un călător să treacă pe aici, în afară de cei care vin şi ne ajută la vânat. Căci să nu uit! în afară de alte bunătăţi, ţinutul acesta este şi foarte bogat în animale sălbatice, nu atât în lupi sau urşi – Doamne fereşte ! -, cât mai ales în cirezi întregi de cerbi şi căprioare, iepuri, care-şi află aici din destul hrana, şi tot felul de alte asemenea animale126.
Înţelegi dar în ce primejdie ar fi căzut prostul de mine dacă aş fi acceptat să schimb acest loc cu Tibernina, care-i una din văgăunile şi prăpăstiile127
cele mai adânci ale lumii, un fel de Barathron.

_____

124. Homer, Odiseea, I, 51.
125. Strymon (= Struma) izvorăşte din masivul Vitoşa de lângă Sofia şi se varsă în golful Orfani din Marea Egee.
126. Ştim şi din Viaţa Sfintei Macrina (trad. T. Bodogae, Sibiu, 1947, pp. 18-21) că hrana câştigată aici se făcea (ca şi pe vremea bunicilor lor) prin vânătoare.
127. Acolo, lângă Arianz, pe proprietatea lui, îl invitase Sf. Grigorie Teologul pe Sfântul
Vasile, spre a trăi în retragere.

___

Să nu iei în nume de rău că abia apuc să ajung în acele minunate ţinuturi ale Pontului! După ce a aflat insulele Echinadelor Ionice, nici Alcmeon nu şi-a mai continuat drumeţiile128.

128. Alcmeon din Argos a fost urmărit de Furii pentru că a omorât pe tatăl său la îndemnul mamei sale, după cum ne spune tragedia Cei şapte contra Tebei.