In chestiunile de credinta…sa fiti…severi…nu se fac tocmeli

CUVIOSUL PAISIE AGHIORITUL, Mărturii ale închinătorilor, edit. Evanghelismos București 2006

pag.174

Starețul [Paisie Aghioritul] spunea: „În chestiunile de credință și în cele naționale să fiți neclintiți și severi. Cu acestea nu se fac tocmeli”.

Parintele Paisie cum a ridicat fulgerator mana si i-a dat aceluia o palma puternica

CUVIOSUL PAISIE AGHIORITUL, Mărturii ale închinătorilor, edit. Evanghelismos București 2006

pag. 36-37

Odată l-am vizitat pe Părintele Paisie împreună cu un student la Teologie, care se afla la o vârstă critică. Când l-a întrebat despre studiile lui, studentul i-a răspuns cu nepăsare despre o lucrare legată de creația omului. La un moment dat i-a spus Părintelui Paisie:

– Odată, Dumnezeu, neavând ce face, i-a creat pe Adam și pe Eva, ca să-I treacă timpul.

Atunci am văzut pe Părintele Paisie cum a ridicat fulgerător mâna și i-a dat aceluia o palmă puternică. Studentul s-a pierdut, a făcut ochii mari și nu-i venea să creadă. Apoi a început să plângă cu suspine ca un copil mic. Părintele Paisie l-a privit, dar nu a spus nimic, ci l-a lăsat să plângă. După o vreme l-a întrebat:

– Binecuvântatule, ce sunt cele pe care le-ai spus? Vino cu mine!

Atunci l-a luat de mână, ca mama pe copilul mic, l-a dus la chiuvetă și i-a spus:

– Spală-ți fața!

Apoi i-a dat un prosop ca să se șteargă pe față, după care a început cu gingășie și multă dragoste să-i arate greșala și să-i spună că nu trebuie să vorbim necuviincios despre Dumnezeu și despre lucrarea Sa. I-a scris chiar și o dedicație plină de har pe o carte și i-a dat-o. Este de prisos să mai spun că eu am urmărit această scenă fără glas și plin de uimire.

datoriile crestinului… Marturisirea credintei crestine… sa o apere, cu tot curajul, de rastalmacirile eretice, amintindu-si de spusele Mantuitorului: „De cel ce se va rusina de Mine si de cuvintele Mele, de acesta si Fiul omului se va rusina cand va veni intru slava Sa si a Tatalui si a sfintilor ingeri” (Luca 9, 26)

ÎNVĂŢĂTURA DE CREDINŢĂ
CREŞTINĂ ORTODOXĂ

Ediţie electronică, APOLOGETICUM
2006

pag.257

BISERICA

231. Care sunt datoriile creştinului faţă de Biserică?
Mântuitorul Iisus Hristos a întemeiat Biserica, pentru ca ea să continue propovăduirea
învăţăturii Sale în aşa fel ca oricine va crede în El să ajungăla cunoştinta adevărului şi să se mântuiască. Sfânta noastră Biserică este orânduită, deci, pentru binele credincioşilor, pentru cunoaşterea adevărurilor credinţei creştine şi pentru desăvârşirea morală a lor.
Pentru acest fapt, toţi credincioşii au datoria de a preţui şi a iubi Biserica şi de a-şi îndeplini cu sfinţenie datoriile faţă de ea. Datoriile credincioşilor faţă de Biserică sunt:
1) Credinţa ortodoxă. Să creadă toate adevărurile creştine şi numai aşa cum le
propovăduieşte sfânta Biserică Ortodoxă, păstrându-le în toată curăţia lor şi întocmindu-şi
viaţa după ele.
2) Mărturisirea credinţei creştine. Să-şi dea silinţa pentru păstrarea, întărirea şi
răspândirea credinţei creştine ortodoxe şi să o apere, cu tot curajul, de răstălmăcirile eretice,
amintindu-şi de spusele Mântuitorului:
De cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, de acesta şi Fiul omului se va
ruşina când va veni întru slava Sa şi a Tatălui şi a sfinţilor îngeri” (Luca 9, 26).
3) Împlinirea poruncilor. Să împlinească poruncile sfintei noastre Biserici cu privire la:
umblarea la biserică, ţinerea posturilor orânduite de ea, mărturisirea păcatelor, primirea Sfintei Împărtăşanii etc.
4) Supunerea şi ascultarea. Să se supună ierarhiei şi disciplinei bisericeşti (Luca 10, 16).
5) Ajutorarea. Să iubească şi să cinstească pe cei ce îndeplinesc slujbele bisericeşti, îngrijindu-se de cele trebuitoare vieţii lor, după cuvintele Sfintei Scripturi: „Vrednic este
lucrătorul de hrana sa” (Matei 10,10) şi: „Aşa a rânduit şi Domnul celor ce propovăduiesc
Evanghelia, să trăiască din Evanghelie” (I Cor. 9, 13-14).
Prin împlinirea conştiincioasă a datoriilor faţă de Biserică, credincioşii îi dau putinţa să
lucreze cât mai rodnic pentru binele întregii omeniri şi pentru binele fiecăruia dintre ei.

Biserica biruitoare din cer…cea luptatoare de pe pamant, acestea doua nu sunt despartite, ci unite

ÎNVĂŢĂTURA DE CREDINŢĂ
CREŞTINĂ ORTODOXĂ

Ediţie electronică, APOLOGETICUM
2006

pag.106-107

348. Avem noi acum vreo legătură cu sufletele drepţilor din cer?
Da, este o strânsă legătură de iubire şi de rugăciune între ei şi noi. Ne rugăm cu ei,
slăvim pe Dumnezeu împreună cu ei. Facem parte din acelaşi Trup tainic al Domnului, din Biserică, trăind o viaţă duhovnicească comună. Deşi ei alcătuiesc Biserica biruitoare din cer,
iar noi cea luptătoare de pe pământ, acestea două nu sunt despărţite, ci unite. E o necontenită trecere de la una la alta. Sfinţii sunt cu puterea lor printre noi. Precum stăm în legătură cu Domnul nostru Iisus Hristos, măcar că e nevăzut, aşa stăm şi cu Sfinţii din cer. Sfântul
Apostol Pavel zice: „V-aţi apropiat de muntele Sion şi de cetatea Dumnezeului celui viu, de Ierusalimul cel ceresc şi de zeci de mii de îngeri, în adunare sărbătorească, şi de Biserica celor întâi născuţi care sunt scrişi în ceruri şi de Dumnezeu Judecătorul tuturor, şi de
duhurile drepţilor celor desăvârşiţi” (Evr. 12, 22-23). Iar Fericitul Augustin spune: «Sufletele credincioşilor care au murit nu sunt despărţite de Bisericăele sunt mădulare ale lui Hristos»(272 De Civitate Dei, X, Migne, P. L., LXI, col. 674.)

Demontarea ereziei : starea PARTASUL LA EREZIE-ortodox, trei feluri de oameni, dupa starea lor… trei feluri de suflete, stare mijlocie, starea mijlocie

FAPTELE
SFINŢILOR APOSTOLI
adunate pe scurt de preafericitul
TEOFILACT,
Arhiepiscopul Bulgariei

Bucureşti: Editura Sophia; Alexandria: Cartea Ortodoxă, 2007, pag.205-207

(39) Dar Dumnezeu, trecînd cu vederea anii neştiinţei acesteia, porunceşte acum tuturor oamenilor pretutindeni să se pocăiască, (31) pentru că a pus o zi în care să judece lumea întru dreptate prin Bărbatul pe care L-a rînduit, dăruind tuturor încredinţare, prin învierea Lui din morţi.” (32) Şi, auzind despre învierea morţilor,
unii îşi băteau joc, iar alţii i-au zis: „Te vom asculta despre aceasta şi altădată.” (33) Şi aşa, Pavel a ieşit din mijlocul lor.
(34) Iar unii, lipindu-se de el, au crezut, între care şi DionisieAreopagitul1
şi o muiere cu numele Damaris, şi alţii împreună cu
dînşii.

„Dar Dumnezeu, trecînd cu vederea anii neştiinţei acesteia […]”/ Aici,
nu zice că nu se va munci nici unul dintru aceştia, ci nimeni din cei ce vor să se pocăiască. Fiindcă nu zice aceasta pentru cei morţi, ci pentru aceia cărora le porunceşte să se pocăiască, zicînd: Nu veţi da seama pentru anii dinainte ai neştiinţei voastre. Şi nu zice: „lăsînd“, ci: „trecînd cu
vederea”, spunînd aşa: Aţi săvîrşit rele fără a voi, pentru că nu aţi ştiut.
Deci [Dumnezeu] le porunceşte să se pocăiască, şi nu-i munceşte ca pe
unii ce sînt vrednici de muncă.
„[…] pentru că a pus o zi în care să judece lumea […]”/ Zice: De nevoie va face judecată pentru toate faptele şi gîndurile „prin Bărbatul pe
Care L-a rînduit” judecător al viilor şi al morţilor 2
, şi Acesta este Domnul
Care S-a făcut om. Şi, după ce au auzit lucruri mari şi înalte, [Atenienii]
nu au mai grăit împotrivă, ci batjocoreau învierea, căci – zice – „omul sufletesc nu primeşte cele ale Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sînt nebunie” (1 Corinteni 2:14). 3

3„«Omul sufletesc» – arată Sfinţitul Teofilact – este acela care pune întreaga cunoş­tinţă pe seama silogismelor sufletului său, socotindnu are trebuinţă de ajutorul lui
Dumnezeu. El nu voieşte a primi nici o înţelegere duhovnicească fără iscodire, doar cu credinţa cea simplă, ci socoteşte că toate înţelegerile duhovniceşti care nu au dovadă
sînt nebunii şi necunoştinţe. Astfel, Pavel îl numeşte «om sufletesc», adică firesc, pe
acela ce socoteşte că toate se fac cu fireasca socoteală şi nu cugetă că este vreun lucru
mai presus de fire. Aşadar, omul acesta se numeşte «firesc» şi «sufletesc» fiindcă sufletul lui se îndeletniceşte doar întru iconomia şi ocîrmuirea firii; căci – precum ochii trupului, oricît de frumoşi şi buni ar fi, nu pot să vadă fără a avea lumină – tot aşa şi sufletul, care e alcătuit spre a fi primitor de Duh Sfînt, dacă nu are lumina Sfîntului Duh, nu
poate vedea şi înţelege dumnezeieştile noime.

La aceasta, Cuviosul Nicodim Aghioritul adaugă: „Oarecari dascăli spun că, prin
cuvintele acestea, Apostolul desluşeşte trei feluri de oameni: «trupeşti», «sufleteşti» şi «duhovniceşti».

Astfel, «trupesc» este acela care se află afară de fire, săvîrşind răul şi păcatul; «sufletesc» este acela care se află în starea cea după fire, nefăcînd nici răul [cu voia, n. n.], nici fapta bună [a credinţei, n. n.]; iar «duhovnicesc» este acela care se află în starea mai presus de fire, fiind învrednicit de darurile Duhului şi povăţuit de Sfîntul Duh. Adică, de pildă: un om care nedreptăţeşte şi răpeşte lucrurile altuia se zice că este «trupesc»; unul care nu nedreptăţeşte pe nimeni, dar nici nu voieşte a-l nedreptăţi alţii pe el, se numeşte «sufletesc»; iar altul – care nu numai că nu nedreptăţeşte pe nimeni, dar şi rabdă cu mulţumire şi se bucură cînd e nedreptăţit de alţii – acesta se zice că e om «duhovnicesc». Iar Coresi zice că «om sufletesc» este acela ce urmează sufletului celui firesc şi simţitor” (în tîlcuirea epistolelor lui Pavel). (n. n.)

——–

TÎLCUIREA
EPISTOLEI ÎNTÎI CĂTRE CORINTENI
ŞI A
EPISTOLEI A DOUA CĂTRE CORINTENI
A SLĂVITULUI ŞI PREALĂUDATULUI APOSTOL PAVEL
de
Sfîntul Teofilact, Arhiepiscopul Bulgariei
tălmăcită din elina veche în cea nouă şi
împodobită cu felurite înseninări de către
Nicodim Aghioritul

Bucureşti: Editura Sophia; Alexandria: Cartea Ortodoxă. 2005

pag. 40

Cum puteau însă Corintenii, trupeşti fiind, să facă minuni ? Răspundem că
erau între dînşii şi desăvîrşiţi, şi nedesăvîrşiţi – precum am zis la început –
primii făcînd minuni, iar ceilalţi nu. Şi, de altfel, cineva poate face minuni
chiar dacă este trupesc, precum erau cei ce scoteau dracii cu numele lui Hris-
tos. Căci minunile se fac pentru folosul altora şi de aceea, de multe ori, se lucrează şi prin cei nevrednici.

——-

Cartea: [Sfântul] Simeon Noul Teolog, Viața și epoca, Scrieri IV, DEISIS Sibiu 2006

pag. 461- 462
8. Chibzuind eu la acestea, am ajuns să osebesc, după starea lor, trei feluri de suflete. Întâia categorie este aceea în care sufletul viețuiește numai în singurătate lui, nemaștiind de trup, și concentrat fără întrerupere; în celelalte [două stări], [nevoit sunt să] iau aminte la viața sufletului — și anume după felul legăturii sale cu un trup anumit. Un suflet îndelung și încercat — care, atâta cât ține o viață mijlociu de lungă, își alege [pe pământ] un loc asemănător centrului unui cerc — un asemenea suflet dă chip omului de stat și nu este nici tocmai îndumnezeit, nici tocmai duhovnicesc, dar nici tocmai legat de trup și împătimit. Însă pe cât se depărtează de această stare mijlocie spre a se cufunda într-ale unei vieți puse sub semnul patimilor, sufletul dă ghes pornirii spre pofte și spre plăceri.
——–

Cartea : Sfântul Andrei Arhiepiscopul Cezareei Capadociei Tîlcuire la Apocalipsă, Edit. Sophia 2016
Pag.66-67:

Iar cel călduț în credință este lepădat, căci el și crede, și nu crede. Și Sfântul Grigorie de Nazianz zice:…cel rece, care n-a gustat credința cea fierbinte, de multe ori va fi întru nădejde s-o dobândească. Iar cel fierbinte, care s-a încălzit prin Sfântul Botez cu Duhul, iar apoi a rătacit din lene, și-a tăiat nădejdea de mântuire, nesocotind credința primită mai înainte.[…] În credință starea mijlocie – nici cald, nici rece, ci căldicel – nu este de nici un folos, ci este de lepădat.

——

Cartea : Despre credința ortodoxă și despre erezii, edit. Basilica, București-2010, pag.161:

„ Sufletul omenesc are trei stări: de ignoranță, de îngâmfare și de știință. Neamurile se găsesc în starea de ignoranță;Biserica cea adevarată în stare de știință; ereziile, în stare de îngâmfare. Nu poți vedea ceva mai lămurit decât aceea că ereticii, acești oameni îngâmfați, afirmă fără să aducă dovezi ceea ce își închipuie că știu și o afirmă cu mai multă tărie decât oamenii Bisericii, care într-adevăr știu. Mai mult, ereticii se disprețuiesc unii pe alții și-și bat joc unii de alții, pentru că se întâmplă chiar ca aceeași idee să fie foarte prețuită de unii, iar de alții să fie socotită nebunie.“ (Clement Alexandrinul, Stromatele, stromata a VII-a, cap. XVI, 100.7,101.1.-101.2., în col. PSB, vol. 5, p. 540)

======

  1. duhovnicesc-ortodoxul care e fierbinte
  2. trupesc-Corintenii nedesavarsiti, ereticul care nu e nici fierbinte, nici rece e caldicel; nedreptateste, rapeste; face raul si pacatul; nu e nici duhovnicesc, dar nici legat de trup, nevrednic
  3. sufletesc, firesc-paganul atenienii, nu are lumina Duhului Sfant; nu face nici bine(nici fata buna) nici raul cu voia; nu nedreptateste; are patimi, pofte, placeri.

=======

sfaturiortodoxe.ro/pcleopa/12patrulegi.htm

Constiinta nu poate fi reflexia materiei in veacul veacului. Ea este glasul lui Dumnezeu in om si ea pururea il mustra, cand greseste : ” Omule, de ce ai facut asta ?”

Aceasta lege a firii o au si chinezii, o au si crestinii, o au si budistii si brahmanii si mahomedanii. Este legea cea dintai pe care a pus-o Dumnezeu in inima omului de la creatie, dupa care s-a condus lumea pana la Legea cea scrisa.

Cea dintai a fost legea firii, care ramane generala pentru toate popoarele pana la sfarsitul lumii. Cea de-a doua, legea zidirilor, este la fel cu cea dintai. Dupa cea dintai si a doua lege se vor judeca toate popoarele lumii, afara de crestini si de evrei. Dupa Legea scrisa, adica dupa Vechiul Testament se vor judeca evreii. Iar dupa Legea Darului si dupa Evanghelie vom fi judecati noi crestinii, fiindca legea noastra este mai desavarsita decat toate celelalte legi. Iar daca o calcam, mai mare pacat avem si mai mare munca vom avea decat ei, care n-au cunoscut Evanghelia.
Asadar, ne-a pus Dumnezeu asemenea avocat. Sa nu ne inselam, fratilor, si sa zicem ca Dumnezeu nu stie ce face fiecare. Nici nu vei putea sa spui ca nu ai pacat, pentru ca n-ai stiut, ca ai fost chinez sau turc sau ateu.
Pagan daca ai fost, dar constiinta ai avut si dupa acea lege te va judeca. Zidirea ai vazut-o. Nu ti-ai pus niciodata intrebarea cine a facut cerul, soarele, pamantul si toate, ca dupa aceea sa te gandesti si sa te temi de Dumnezeu, care a facut toate ?

caci binele nu e bine cand se face prieten cu raul

Cartea: [Sfântul] Simeon Noul Teolog, Viața și epoca, Scrieri IV, DEISIS Sibiu 2006

Povățuirile unui general bizantin în retragere: Kekaumenos (1075–1078)

pag.436

(105.) Nu iubi un asemenea om, dacă mărturisești că iubești binele, căci binele nu e bine când se face prieten cu răul. Poate însă îmi vei spune zicerea lui David: „Cu cei ce urau pacea eram pașnic” [Ps 119, 6-7]. Dar n-a spus „îi iubeam”, ci „eram pașnic”, adică suportam în tăcere ocările și insultele lor. Și nu-ți spun: „Fiindcă sunt răi, războiește-te cu ei și risipește-i!”, ci „Lasă-i să flecărească!”. Iar dacă îți vor cădea în spate cu tărie, să nu te temi. Luptă-te cu ei, chiar de-ar fi dintre cei slăviți, și-L vei găsi pe Dumnezeu luptând ca aliat împreună cu tine. În general să nu ai prieten un om rău, căci te va pune pe o cale rea și sfatul lui rău te va pierde ca o cursă pasărea, și atunci îți vei aduce aminte de cuvintele mele.

—-

„Binele nu mai este bine, dacă mijloacele sunt rele” (Sfântul Grigorie Teologul, Cuvântarea teologică 1, 4 PG 36, 16C).

incredere nu in cuvintele, ci in faptele lor

ortodoxiamarturisitoare.wordpress.com/2018/08/02/ecumenistii-cretani-se-alatura-schismaticilor-in-ponegrirea-ips-onufrie-al-ucrainei-si-ips-longhin-de-la-banceni/

Mitropolitul ucrainean Onufrie îl numește Conferință a câtorva Biserici Ortodoxe.“

Mitropolitul Onufrie, însă, este împotriva Sinodului din punct de vedere ideologic. Este un ierarh foarte conservator, om cu viață sfântă, dar un om conservator, căruia Sinodul Panortodox îi pare foarte liberal, după cum el însuși declară, dar folosește și îi sprijină pe alții să se exprime în mod deschis și critic față de Sinod. „Purtătorul de cuvânt” al Mitropolitului Onufrie este în acest sens Arhiepiscopul Longhin de Bănceni.“

——-

Cartea: [Sfântul] Simeon Noul Teolog, Viața și epoca, Scrieri IV, DEISIS Sibiu 2006

Povățuirile unui general bizantin în retragere: Kekaumenos (1075–1078)

pag. 430

(22.)...fiind plăcuți în cuvinte, nu în fapte; trebuie să avem încredere nu în cuvintele, ci în faptele lor.“

pag. 433

„(93.)… întrucât în ce privește mărturisirea lui Dumnezeu și necredincioșii și demonii și toți mărturisesc că există Dumnezeu

https://ayeaye20.wordpress.com/2018/07/18/ereticul-onufrie-la-liturghie-cu-ereticul-kiril-pomenind-pe-bartolomeu-si-ciobotea/