pacatele mici, de care nu pot scapa nici sfintii, Tainele Bisericii…le sunt spre osanda

Sfântul Ignatie BRIANCIANINOV, OFRANDĂ MONAHILOR CONTEMPORANI, edit. EGUMENIȚA-2011

pag.355-356

Pocăința devine avuția lui nedespărțită, arma lui nebiruită, comoara lui de mare preț. Prin pocăință, dreptul își păzește unirea sa cu Hristos. Prin pocăință se vindecă de rănile făcute de păcat. Dacă zicem că păcat nu avem,, spune Sfântul Ioan Teologul, ne amăgim pe noi înșine și adevărul nu este întru noi. Dacă mărturisim păcatele noastre, El este credincios și drepr, ca să ne ierte păcatele și să ne curățească pe noi de toată nedreptatea. Dacă zicem că n-am păcătuit, Îl facem mincinos și cuvântul Lui nu este întru noi (1 In. 1, 8-10).

Teologul grăiește astfel despre păcatele săvârșite fără voia noastră, din pricina neputinței și a mărginirii, despre păcatele mici, de care nu pot scăpa nici sfinții. Dar despre viața păcătoasă cu voia noastră zice următoarele: Oricine rămâne întru El (în Domnul Iisus Hristos) nu păcătuiește; oricine păcătuiește nu L-a văzut, nici nu L-a cunoscut. Copii, nimeni să nu vă amăgească. Cel ce săvârșește dreptatea este drept, precum Acela drept este. Cine săvârșește păcatul este de la diavolul, pentru că de la început diavolul păcătuiește. Pentru aceasta S-a arătat Fiul lui Dumnezeu, ca să strice lucrurile diavolului. Oricine este născut din Dumnezeu nu săvârșește păcat (adică nu duce o viață păcătoasă, nu cade în păcate de moarte și în păcate cu voia), pentru că sămânța lui Dumnezeu rămâne în acesta; și nu poate să păcătuiască, fiindcă este născut din Dumnezeu. Prin aceasta cunoaștem pe fiii lui Dumnezeu și pe fiii diavolului (1 In. 3, 6-10).

Fiii lui Dumnezeu trăiesc după poruncile evanghelice și se pocăiesc pentru greșelile lor. Dacă se întâmplă ca printr-o întâmplare nefericită slujitorul lui Dumnezeu să cadă în vreun păcat de moarte, el se vindecă de rănile păcatului prin pocăință și spovedanie și, de aceea, nu încetează a fi fiul lui Dumnezeu. Cei ce duc o viață păcătoasă cu voia lor, din iubire pentru păcat, cei ce cad în tot felul de păcate, și cei ce socotesc o desfătare în viață desfrâul în feluritele lui chipuri și orice altă călcare a poruncilor evanghelice sunt fiii diavolului, chiar de s-ar numi creștini, chiar de ar lua parte la anumite slujbe și rânduieli bisericești, chiar de ar lua parte la Tainele Bisericii, care le sunt spre osândă.

pentru ca nu aveau un batran duhovnicesc…rugaciunea neincetata

Sfântul Ignatie BRIANCIANINOV, OFRANDĂ MONAHILOR CONTEMPORANI, edit. EGUMENIȚA-2011

pag.326-327

Acei călugări care nu puteau lucra împotriva păcatului prin mărturisirea neîncetată a gândurilor păcătoase, pentru că nu aveau un bătrân duhovnicesc, lucrau împotriva lui prin rugăciunea neîncetată, cum a fost, de pildă, Cuvioasa Maria Egipteanca487 Viața Cuvioasei Maria Egipteanca. Minei, 1 aprilie.

…O minunată pildă de luptă prin rugăciune împotriva gândurilor păcătoase vedem în nevoința Cuvioasa Maria Egipteanca489 Viața Cuvioasei Maria Egipteanca.

Lepadarea de Crucea lui Hristos este totodata si lepadare de Hristos, morminte varuite, crestini numai la aratare

Sfântul Ignatie BRIANCIANINOV, OFRANDĂ MONAHILOR CONTEMPORANI, edit. EGUMENIȚA 2011

pag. 280

Iubitii mei frați! Să fugim de slava deșartă și de iubirea de slavă, socotindu-le lepădare de Crucea lui Hristos. Lepadarea de Crucea lui Hristos este totodată și lepădare de Hristos: cel ce nu-și poartă crucea sa și nu vine după Mine nu poate să fie ucenicul Meu (Lc. 14, 27), a spus Domnul. O, oameni căzuți! Noi nu-L putem cunoaște și mărturisi cu adevărat pe Hristos altfel decât prin crucea noastră, cunoscând și mărturisind mai întâi căderea noastră și trebuința drumului crucii pentru dobândirea cerului și a fericirii veșnice ce sălășluiește în el. fugim de toate prilejurile de slavă deșartă și slavă omenească, așa cum au fugit Sfinții Părinți, spre a nu pierde mărturisirea învățăturii lui Hristos și a nu devenii morminte văruite, creștini numai la arătare, iar în fapt lepădați.

Un firicel de praf care intră în ochi împiedică vederea. O amagire care pare mică împiedică puterea minții, vatămă și schimbă felul de a gândi al nevoitorului. Părinții cei tari la duh și la trup se temeau și de cel mai mic păcat, și de cea mai mică abatere de la învățătura evanghelică. Cu atât mai mult noi, cei ce suntem neputincioși și cu duhul, și cu trupul, se cuvine să ne temem de păcatul ce își găsește adăpost și ajutor sigur în neputința noastră și care, intrând în noi, ia chipul unui lucru mărunt, iar după ce a intrat, se preschimbă într-un balaur437 Sfântul Issac Sirul. Cuvântul 75.

—–

===Cam asa e si cu cnp-ul ia chipul unui lucru marunt dar e balaur, dar cine mai are ochii inimii sa vada ca pr. Rafail Berestov?, o amagire “mica” le-a schimbat gandirea.

ca intru nestiint fac acestea si pentru nestiinta vor lua iertare

Sfântul Ignatie BRIANCIANINOV, OFRANDĂ MONAHILOR CONTEMPORANI, edit. EGUMENIȚA-2011

pag. 204-205

Fragment din viața Sfântului Andrei, Cel nebun pentru Hristos…diavolii îi însemnau pe cei care îl băteau pe Sfântul Andrei și ziceau între ei: „Măcar aceasta ne este mângâierea, că cei fără de minte îl bat pe acest sfânt și pentru această pricină osândiți vor fi în ceasul morții lor, căci pe plăcutul lui l-au bătut fără milă și fără să fi avut vreo vină, iar aceasta nu le este lor spre mântuire“. Auzind fericitul acesta, cu duhul lui Dumnezeu, ca o văpaie s-a repezit spre dânșii și le-a risipit semnele lor cu puterea cea înfricoșată și îi înfrunta pe ei, zicându-le: „Nu vi se cade vouă să-i însemnați pe cei care mă bat pe mine, căci eu mă rog Stăpânului meu ca să nu le fie lor păcat aceasta, că întru neștiință fac acestea și pentru neștiință vor lua iertare

vorbele si faptele… nu se nasc inaintea gandurilor

Sfântul Ignatie BRIANCIANINOV, OFRANDĂ MONAHILOR CONTEMPORANI, edit. EGUMENIȚA-2011
pag.196

Necazurile sunt aduse de duhurile rele cu care noi ne aflăm în război, după cuvântul Apostolului. Ele urmăresc vorbele și faptele noastre și, potrivit cu ele, trag concluzii despre gândurile noastre, care trebuie în mod firesc să semene cu vorbele și cu faptele. Și judecata demonilor este corectă!

…Pricina oricărei întâmplări triste sunt gândurile fiecăruia. Aș putea arăta ca pricină vorbele și faptele, însă ele nu se nasc înaintea gândurilor, de aceea pun totul pe seama gândurilor. Mai întâi vine gândul, apoi prin cuvânt și faptă se alcătuiește legătura dintre oameni.

======================

Asa mi-a spus gandul…

===minciuna de la Liturghie(fapta) pomenirea unui pseudo-patriarh/episcop ca fiind ortodox e o fapta, fapta nu se naste inainte de gand, dar cum poate spune cineva ca are cuget ortodox si ca e ortodox cand in fapta el minte??????, tocmai gandul neortodox(ca acest can. 15 nu e obligatoriu; sau ca falsul lui episcop e ortodox si nu eretic si, deci poate avea comuniune/legătură cu eretic pe care el il considera ortodox; sau nu il considera ortodox dar il pomeneste ptr ca spune el acel can. 15 nu este obligatoriu) la dus la o pomenire neortodoxa-comuniunea/legătura cu un eretic arătat/vădit (minciuno-episcopul)

====cuvantul(pomenirea numelui) si fapta au format legatura, legatura care se numeste si comuniune dar si impartasire si care produce necuratie/intinare ptr. ca e o minciună, o pomenire mincinoasa si deci incalca PORUNCA: SA NU MINTI, asta arata ca nu tinem poruncile(pe nici una!) si cel ce nu le tine nu poate fi numit ortodox si nici sa nu astepte mantuire, deci NICI CUGET ORTODOX nu are, desi lui i se pare ca are

Fara implinirea poruncilor nu exista ORTODOXIE, deci cine nu tine si aplica canonul 15 I-II ca fiind obligatoriu nu poate fi ortodox

Sfântul Ignatie BRIANCIANINOV, OFRANDĂ MONAHILOR CONTEMPORANI, edit. Egumenița-2011

pag.42

Creștinismul adevărat și monahismul adevărat înseamnă împlinirea poruncilor. Fără această împlinire, nu există nici creștinism, nici monahism, oricare ar fi aparențele.

—–

P.S. Canonul 15 I-II tine de implinirea poruncilor si este deci obligatoriu, pentru ca erezia incalca poruncile 1,6,7, fara aceasta implinire a poruncilor aratam ca nu avem :

  1. dragoste de aproapele și, nici
  2. dragoste de Dumnezeu
  • Incalcand acestea doua(dragostea de Dumnezeu si de aproapele) am calcat toata Legea

Deci cei care spun ca sunt ortodocsi ei in fapta MINT, si spun ca ei sunt ortodocsi neimplinind poruncile, care porunci sunt OBLIGATORII, deci cei ce spun ca nu e obligatoriu canonul nu fac parte nici din crestinsmul adevarat, nici din monahismul adevarat de care spune Sf. Briancianinov oricare ar fi aparentele( nu vorbim de cei simpli si de copii, ci de cei ce stiu prea bine ce se intampla cu erezia ecumenista, aceia care cred toate teoriile despre neobligativitatea can. 15 si alte rastalmaciri pe care nu le confrunta cu Scriptura si Sfintii Parinti ca sa vada ca neobligativitatea e minciuna crasă(care nu corespunde nici celor mai modeste exigente, sub orice limita)-exact acelasi duh al minciunii ce stapaneste ecumenismul si pe ecumenisti, acelasi duh al minciunii care stapaneste si:

  1. Marturisirea de credinta de la Roman care face ortodocsii-simplii eretici
  2. Proiectul de rezolitie care face din cei anathematizati nenominal de R.O.C.O.R. care sunt eretici – adica din cei ce in stiinta/constient au impartasire/participare ii face ortodocsi, mai simplu face din eretici ortodocsi)
  3. dar si REZOLUȚIA SINAXEI de la Botoșani care e in fapt izvoratoarea Proiectului de rezolutie si face acelasi lucru adica face din ereticii anathematizati ortodocsi