pacatele mici, de care nu pot scapa nici sfintii, Tainele Bisericii…le sunt spre osanda

Sfântul Ignatie BRIANCIANINOV, OFRANDĂ MONAHILOR CONTEMPORANI, edit. EGUMENIȚA-2011

pag.355-356

Pocăința devine avuția lui nedespărțită, arma lui nebiruită, comoara lui de mare preț. Prin pocăință, dreptul își păzește unirea sa cu Hristos. Prin pocăință se vindecă de rănile făcute de păcat. Dacă zicem că păcat nu avem,, spune Sfântul Ioan Teologul, ne amăgim pe noi înșine și adevărul nu este întru noi. Dacă mărturisim păcatele noastre, El este credincios și drepr, ca să ne ierte păcatele și să ne curățească pe noi de toată nedreptatea. Dacă zicem că n-am păcătuit, Îl facem mincinos și cuvântul Lui nu este întru noi (1 In. 1, 8-10).

Teologul grăiește astfel despre păcatele săvârșite fără voia noastră, din pricina neputinței și a mărginirii, despre păcatele mici, de care nu pot scăpa nici sfinții. Dar despre viața păcătoasă cu voia noastră zice următoarele: Oricine rămâne întru El (în Domnul Iisus Hristos) nu păcătuiește; oricine păcătuiește nu L-a văzut, nici nu L-a cunoscut. Copii, nimeni să nu vă amăgească. Cel ce săvârșește dreptatea este drept, precum Acela drept este. Cine săvârșește păcatul este de la diavolul, pentru că de la început diavolul păcătuiește. Pentru aceasta S-a arătat Fiul lui Dumnezeu, ca să strice lucrurile diavolului. Oricine este născut din Dumnezeu nu săvârșește păcat (adică nu duce o viață păcătoasă, nu cade în păcate de moarte și în păcate cu voia), pentru că sămânța lui Dumnezeu rămâne în acesta; și nu poate să păcătuiască, fiindcă este născut din Dumnezeu. Prin aceasta cunoaștem pe fiii lui Dumnezeu și pe fiii diavolului (1 In. 3, 6-10).

Fiii lui Dumnezeu trăiesc după poruncile evanghelice și se pocăiesc pentru greșelile lor. Dacă se întâmplă ca printr-o întâmplare nefericită slujitorul lui Dumnezeu să cadă în vreun păcat de moarte, el se vindecă de rănile păcatului prin pocăință și spovedanie și, de aceea, nu încetează a fi fiul lui Dumnezeu. Cei ce duc o viață păcătoasă cu voia lor, din iubire pentru păcat, cei ce cad în tot felul de păcate, și cei ce socotesc o desfătare în viață desfrâul în feluritele lui chipuri și orice altă călcare a poruncilor evanghelice sunt fiii diavolului, chiar de s-ar numi creștini, chiar de ar lua parte la anumite slujbe și rânduieli bisericești, chiar de ar lua parte la Tainele Bisericii, care le sunt spre osândă.

pentru ca nu aveau un batran duhovnicesc…rugaciunea neincetata

Sfântul Ignatie BRIANCIANINOV, OFRANDĂ MONAHILOR CONTEMPORANI, edit. EGUMENIȚA-2011

pag.326-327

Acei călugări care nu puteau lucra împotriva păcatului prin mărturisirea neîncetată a gândurilor păcătoase, pentru că nu aveau un bătrân duhovnicesc, lucrau împotriva lui prin rugăciunea neîncetată, cum a fost, de pildă, Cuvioasa Maria Egipteanca487 Viața Cuvioasei Maria Egipteanca. Minei, 1 aprilie.

…O minunată pildă de luptă prin rugăciune împotriva gândurilor păcătoase vedem în nevoința Cuvioasa Maria Egipteanca489 Viața Cuvioasei Maria Egipteanca.

Lepadarea de Crucea lui Hristos este totodata si lepadare de Hristos, morminte varuite, crestini numai la aratare

Sfântul Ignatie BRIANCIANINOV, OFRANDĂ MONAHILOR CONTEMPORANI, edit. EGUMENIȚA 2011

pag. 280

Iubitii mei frați! Să fugim de slava deșartă și de iubirea de slavă, socotindu-le lepădare de Crucea lui Hristos. Lepadarea de Crucea lui Hristos este totodată și lepădare de Hristos: cel ce nu-și poartă crucea sa și nu vine după Mine nu poate să fie ucenicul Meu (Lc. 14, 27), a spus Domnul. O, oameni căzuți! Noi nu-L putem cunoaște și mărturisi cu adevărat pe Hristos altfel decât prin crucea noastră, cunoscând și mărturisind mai întâi căderea noastră și trebuința drumului crucii pentru dobândirea cerului și a fericirii veșnice ce sălășluiește în el. fugim de toate prilejurile de slavă deșartă și slavă omenească, așa cum au fugit Sfinții Părinți, spre a nu pierde mărturisirea învățăturii lui Hristos și a nu devenii morminte văruite, creștini numai la arătare, iar în fapt lepădați.

Un firicel de praf care intră în ochi împiedică vederea. O amagire care pare mică împiedică puterea minții, vatămă și schimbă felul de a gândi al nevoitorului. Părinții cei tari la duh și la trup se temeau și de cel mai mic păcat, și de cea mai mică abatere de la învățătura evanghelică. Cu atât mai mult noi, cei ce suntem neputincioși și cu duhul, și cu trupul, se cuvine să ne temem de păcatul ce își găsește adăpost și ajutor sigur în neputința noastră și care, intrând în noi, ia chipul unui lucru mărunt, iar după ce a intrat, se preschimbă într-un balaur437 Sfântul Issac Sirul. Cuvântul 75.

—–

===Cam asa e si cu cnp-ul ia chipul unui lucru marunt dar e balaur, dar cine mai are ochii inimii sa vada ca pr. Rafail Berestov?, o amagire “mica” le-a schimbat gandirea.

ca intru nestiint fac acestea si pentru nestiinta vor lua iertare

Sfântul Ignatie BRIANCIANINOV, OFRANDĂ MONAHILOR CONTEMPORANI, edit. EGUMENIȚA-2011

pag. 204-205

Fragment din viața Sfântului Andrei, Cel nebun pentru Hristos…diavolii îi însemnau pe cei care îl băteau pe Sfântul Andrei și ziceau între ei: „Măcar aceasta ne este mângâierea, că cei fără de minte îl bat pe acest sfânt și pentru această pricină osândiți vor fi în ceasul morții lor, căci pe plăcutul lui l-au bătut fără milă și fără să fi avut vreo vină, iar aceasta nu le este lor spre mântuire“. Auzind fericitul acesta, cu duhul lui Dumnezeu, ca o văpaie s-a repezit spre dânșii și le-a risipit semnele lor cu puterea cea înfricoșată și îi înfrunta pe ei, zicându-le: „Nu vi se cade vouă să-i însemnați pe cei care mă bat pe mine, căci eu mă rog Stăpânului meu ca să nu le fie lor păcat aceasta, că întru neștiință fac acestea și pentru neștiință vor lua iertare

vorbele si faptele… nu se nasc inaintea gandurilor

Sfântul Ignatie BRIANCIANINOV, OFRANDĂ MONAHILOR CONTEMPORANI, edit. EGUMENIȚA-2011
pag.196

Necazurile sunt aduse de duhurile rele cu care noi ne aflăm în război, după cuvântul Apostolului. Ele urmăresc vorbele și faptele noastre și, potrivit cu ele, trag concluzii despre gândurile noastre, care trebuie în mod firesc să semene cu vorbele și cu faptele. Și judecata demonilor este corectă!

…Pricina oricărei întâmplări triste sunt gândurile fiecăruia. Aș putea arăta ca pricină vorbele și faptele, însă ele nu se nasc înaintea gândurilor, de aceea pun totul pe seama gândurilor. Mai întâi vine gândul, apoi prin cuvânt și faptă se alcătuiește legătura dintre oameni.

======================

Asa mi-a spus gandul…

===minciuna de la Liturghie(fapta) pomenirea unui pseudo-patriarh/episcop ca fiind ortodox e o fapta, fapta nu se naste inainte de gand, dar cum poate spune cineva ca are cuget ortodox si ca e ortodox cand in fapta el minte??????, tocmai gandul neortodox(ca acest can. 15 nu e obligatoriu; sau ca falsul lui episcop e ortodox si nu eretic si, deci poate avea comuniune/legătură cu eretic pe care el il considera ortodox; sau nu il considera ortodox dar il pomeneste ptr ca spune el acel can. 15 nu este obligatoriu) la dus la o pomenire neortodoxa-comuniunea/legătura cu un eretic arătat/vădit (minciuno-episcopul)

====cuvantul(pomenirea numelui) si fapta au format legatura, legatura care se numeste si comuniune dar si impartasire si care produce necuratie/intinare ptr. ca e o minciună, o pomenire mincinoasa si deci incalca PORUNCA: SA NU MINTI, asta arata ca nu tinem poruncile(pe nici una!) si cel ce nu le tine nu poate fi numit ortodox si nici sa nu astepte mantuire, deci NICI CUGET ORTODOX nu are, desi lui i se pare ca are

Fara implinirea poruncilor nu exista ORTODOXIE, deci cine nu tine si aplica canonul 15 I-II ca fiind obligatoriu nu poate fi ortodox

Sfântul Ignatie BRIANCIANINOV, OFRANDĂ MONAHILOR CONTEMPORANI, edit. Egumenița-2011

pag.42

Creștinismul adevărat și monahismul adevărat înseamnă împlinirea poruncilor. Fără această împlinire, nu există nici creștinism, nici monahism, oricare ar fi aparențele.

—–

P.S. Canonul 15 I-II tine de implinirea poruncilor si este deci obligatoriu, pentru ca erezia incalca poruncile 1,6,7, fara aceasta implinire a poruncilor aratam ca nu avem :

  1. dragoste de aproapele și, nici
  2. dragoste de Dumnezeu
  • Incalcand acestea doua(dragostea de Dumnezeu si de aproapele) am calcat toata Legea

Deci cei care spun ca sunt ortodocsi ei in fapta MINT, si spun ca ei sunt ortodocsi neimplinind poruncile, care porunci sunt OBLIGATORII, deci cei ce spun ca nu e obligatoriu canonul nu fac parte nici din crestinsmul adevarat, nici din monahismul adevarat de care spune Sf. Briancianinov oricare ar fi aparentele( nu vorbim de cei simpli si de copii, ci de cei ce stiu prea bine ce se intampla cu erezia ecumenista, aceia care cred toate teoriile despre neobligativitatea can. 15 si alte rastalmaciri pe care nu le confrunta cu Scriptura si Sfintii Parinti ca sa vada ca neobligativitatea e minciuna crasă(care nu corespunde nici celor mai modeste exigente, sub orice limita)-exact acelasi duh al minciunii ce stapaneste ecumenismul si pe ecumenisti, acelasi duh al minciunii care stapaneste si:

  1. Marturisirea de credinta de la Roman care face ortodocsii-simplii eretici
  2. Proiectul de rezolitie care face din cei anathematizati nenominal de R.O.C.O.R. care sunt eretici – adica din cei ce in stiinta/constient au impartasire/participare ii face ortodocsi, mai simplu face din eretici ortodocsi)
  3. dar si REZOLUȚIA SINAXEI de la Botoșani care e in fapt izvoratoarea Proiectului de rezolutie si face acelasi lucru adica face din ereticii anathematizati ortodocsi

Indrumare…nu prin viu grai

Sfântul Ignatie BRIANCIANINOV, OFRANDĂ MONAHILOR CONTEMPORANI, edit. Egumenița 2011

pag. 140:

Îndrumarea prin cuvântul lui Dumnezeu luat din cărți, iar nu prin viu grai este singura îndrumare ce ne este dată nouă și prin care monahul devine în mare măsură propiul său îndrumător. În pofida folosului esențial dobândit pot apărea și consecințe nedorite; mari și frecvente erori și abateri care mențin neștiința, ținându-ne mai departe în robia păcatului. Neștiința începătorului și stăpânirea patimilor în el nu îi dau putința de a înțelege Scriptura așa cum trebuie și de a o păzi cu tăria cuvenită

pag. 141:

Ne-am supus atât de mult puterii ispitelor, încât am renunțat chiar și la îndrumarea prin Cuvântul lui Dumnezeu, singura cale de mântuire. În timpul acestei îndrumări trebuie să viețuim cu cea mai mare trezvie, fără împrăștiere…

Viețuirea după Dumnezeu devine un lucru foarte anevoios. Devine astfel, pentru că celui ce trăiește în mijlocul și în fața smintelilor îi e cu neputință să nu se supuna influenței lor. Așa precum gheața, la atingerea căldurii, își pierde soliditatea și se transformă în apă lichidă, așa și inima cea plină de bunăvoință, fiind supusă atingerii smintelilor, mai ales a unei atingeri necontenite, slăbește și se schimbă.

————-

Catehismul Ortodox, Sfântul Filaret Mitropolitul Moscovei, edit. Sophia 2007

pag.208:

Despre a șasea poruncă… Felul uciderii duhovnicești…este sminteala

JEAN-CLAUDE LARCHET, Viața sacramentală, edit. BASILICA,
București-2015, pag.282
Subnota 166
Sf. Nicodim Aghioritul ia cele zece porunci…în Exomologhitarul său (I,
4)…Despre a șasea poruncă: «Să nu ucizi» (Ieșire 20, 13). Față de această poruncă
greșesc…Cei care ucid pe cineva sufletește, cum sunt ereticii, învățătorii mincinoși

————–

pag.142:

Viețuirea după Dumnezeu devine foarte grea din pricina apostaziei generale. Apostații, care se înmulțesc, numindu-se și dându-se în aparență drept creștini, îi vor asupri cu atât mai ușor pe adevărații creștini. Ei îi vor împresura cu nenumărate curse și vor pune nenumărate piedici în calea bunei lor intenții de a se mântui și a sluji lui Dumnezeu, precum mărturisesc Sfinții Tihon de Voronej și Tihon de Zadonsk. Ei vor lucra împotriva robilor lui Dumnezeu și prin violențe, și prin clevetiri, și prin curse viclene, și prin felurite amăgiri și prigoane cumplite…în vremurile din urmă, adevăratul călugăr abia va găsi un adăpost departe și necunoscut pentru a sluji lui Dumnezeu cu oarecare libertate și a nu fi atras de forța apostaziei și a apostaților puși în slujba satanei152. Scrisorile din chilie ale Sfântului Tihon. Vol. 15, scrisoarea 67.

Cartea: Catehismul Ortodox Sfântul Filaret Mitropolitul Moscovei, edit.
Sophia 2007
pag. 183:

6. Apostazia – Când cineva se leapădă de credința cea adevărată, de frica
oamenilor ori pentru foloase lumești.

——–

pag. 163:

„Dacă cineva, păcătuind în chip vădit și nepocăindu-se, n-a patimit nimic până la moarte, socotește că judecata lui va fi acolo fără de milă200. Cap. 112.

pag.164:

„Precum nu pot paște la un loc oile și lupii, așa nu poate avea milă cel ce uneltește cu viclenie împotriva aproapelui“208.Cap. 123.

„Nu lăsa păcatul neșters, chiar de ar fi cât de mic, ca să nu te tragă pe urmă la rele mai mari211. Cap. 127.

pag. 165:

„Gândul celui împătimit de plăcere se clatină ca o cumpăna. Aci plânge și se tânguiește pentru păcate, aci se luptă cu aproapele și îi stă împotrivă apărându-și plăcerile217.Cap. 144.

Faptele săvârșite cu trupul sunt roadele faptelor duhului, fiind urmările lor drepte și firești, după rânduiala lui Dumnezeu“225. Cap. 161.

pag. 166:

„Prinzându-te începutul vreunui păcat, nu zice: «Nu mă va birui pe mine». Căci întrucât ai fost prins, ai și fost biruit231. Cap. 170.

„Orice greșală mare începe de la ceva mic și, pe măsură ce e hrănită, ea crește“232. Cap. 171.

Porunca, datorie, datori, datoare, datoria(diac. Floca canonul 15 I-II)

Sfântul Ignatie BRIANCIANINOV, OFRANDĂ MONAHILOR CONTEMPORANI, edit Egumenița-2011

pag.160-161

Fragmente din scrierile Cuviosului Marcu Ascetul

Legea libertății învață tot adevarul. Mulți o știu aceasta prin cunoștință, însă puțini o înțeleg, pentru că înțelegerea vine totdeauna după măsura împlinirii poruncilor ei174. Cap. 30.

pag.168

„Domnul, voind să arate că orice poruncă e o datoriecând veţi face toate cele poruncite vouă, să ziceţi: Suntem slugi netrebnice, pentru că am făcut ceea ce eram datori să facem. (Lc. 17, 10)

COLECŢIA TÂLCUIRI L A SFÂNTA SCRIPTURĂ
III
TÂLCUIREA
SFINTEI
EVANGHELII
DE LA LUCA
SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIE

edit. Sophia, București 2007

pag.239-241

(10) Aşa şi
voi, când veţi face toate cele poruncite vouă, să ziceţi: Suntem slugi netrebnice, pentru că am făcut ceea ce eram datori să facem.

Căci „slugii“ nevoie îi atârnă asupră-şi, a împlini
poruncile Domnului, însă nu se cuvine a o trece în seama sa, ca pe o ispravă
[izbândă]. Pentru că de nu va lucra, [unul ca acesta] vrednic este de pedeapsă;…

Aşadar, şi cel care slujeşte lui Dumnezeu, măcar de va şi împlini poruncile, nu se cuvine a se înălţa, că nici un lucru mare nu a făcut, ci
vaiulera al lui de nu le-ar fi făcut, precum Apostolul zice: „Vai mie, de
nu voi binevesti!“ (1 Corinteni 9,16)…Căci cu covârşire sluga îi este datoare Stăpânului său a plini toate poruncile Sale.

—-

Sfântul Athanasie cel Mare în P.G. volumul 26, coloana 1188BC : „Ne îndepărtăm de cei al căror cuget este neortodox și este normal și datoria noastră să ne ferim și de comuniunea noastră cu ei.”

—-

====Daca nu lucreaza poruncile, nu le tine, vrednic e de pedeapsa

====Porunca e o datorie

====Ce zice diac. Floca:Diac. Ioan Floca, preoții și credincioșii „au dreptul și datoria de a se despărți imediat de acel superior.”[2]Arhid. Prof. Dr. Ioan N. Floca, Canoanele Bisericii Ortodoxe Note și comentarii, Sibiu, 2005, p. 347

====datoria=Porunca=obligație

===De ce nu intelegem canonul 15 ca fiind obligatoriu ptr ca e Porunca si-l rastalmacim ca fiind optional? si in general de ce rastalmacim toate cuvintele Sfintilor?,

Raspuns: ptr. ca nu tinem poruncile prin ruga inimii

Cine e in schisma(de Vladimir Lossky) si cine s-a lepadat de Hristos dupa Sfantul Ignatie Briancianinov

danielvla.wordpress.com/2018/08/30/din-nefericire-ips-onufrie-mitropolitul-ucrainei-se-complace-in-ecumenism-rugandu-se-in-comun-cu-liderii-pagani-eretici-si-schismatici-la-aniversarea-independetei-acestui-stat-creat-artificial-ac/

gabrielanaghi pe septembrie 4, 2018 la 08:37

MSC e si Eretic si Schismatic ptr ca a zis ca ruga in comun la consistoriu cu ecumenistii acuzatori nu incalca canoanele ca deh nu is condamnati nominal ”
O fraza care incalca poruncile dumnezeesti,si de care n-ar trebui sa ma impiedic,intrucat contine ura netagaduita impotriva aproapelui,atacuri la persoana care incalca bunul simt elementar,

Orice preot care a trecut prin faza consistoriului ,toti dar absolut toti inalta impreuna cu martorii si judecatorii rugaciune catre Sfantul Duh si Rugaciunea domneasca,pentru savarsirea in pace a lucrarilor.

Respectam persoanele care ne judeca ,nu le aruncam cuvinte jignitoare si le intoarcem spatele, cand am fost solicitati ca martori intr-un proces in care acuzat era Parintele nostru Duhovnic,iar noi trebuia sa marturisim pe Adevarul Hristos,

Cei care au sfidat adunarea,au insultat pe Mantuitorul Hristos,si se afla acum in schisma cu adevarat si s-au ratacit in abisul inselarilor,din care cu greu vor mai putea iesi.

=====Ruga in comun nu incalca canoanele=schismă?

VLADIMIR LOSSKY
TEOLOGIA MISTICĂ
A BISERICII DE RĂSĂRIT
HUMANITAS
pag. 201
cazurile în care episcopul lucrează împotriva
canoanelor, adică în dezacord cu voința obștească a Bisericii; el devine
atunci vinovat de schismă și se așază în afara unității bisericești.

===Se vede clar cine e in schisma?

danielvla pe septembrie 4, 2018 la 19:23

Tocmai, ca teoria vaselor comunicante nu functioneaza asa, la infinit cum ziceti voi. De la papa, ajungeti la Longhin si il faceti eretic, ba si pe parintii nepomenitori care sunt incoomuniune cu el, ba si pe noi care suntem alaturi de acesti parinti.
O spune Sfantul Teodor Studitul, dand exemplu comuniunea sau lipsa comuniunii cu mancatul impreuna.
Nu intelegeti ca daca teoria vaselor comunicante ar fi functionat, nu mai era nimeni ortodox de vreo 70-80 de ani?

—–

Sfântul Ignatie BRIANCIANINOV, OFRANDĂ MONAHILOR CONTEMPORANI, edit. EGUMENIȚA-2011

CAPITOLUL 29

pag. 128

Oricine crede în Mântuitorul trebuie să-și recunoască și să-și mărturisească negreșit propia cădere și stare în care se află din pricina izgonirii pe pământ…Răscumpărătorul și Mântuitorul a venit numai pentru cei căzuți și pierduți. El nu a venit pentru cei ce nu voiesc să-și recunoască și să-și mărturisească propia lor cădere, propia lor pieire și nu le poate fi nicidecum de folos

pag. 130

Cine nu își recunoaște căderea și pieirea sa, acela nu Îl recunoaște pe Mântuitorul și se leapădă!

A te recunoaște vrednic de pedepsa vremelnică și veșnică înseamnă a-L recunoaște pe Mântuitorul, ceea ce duce la cunoașterea Mântuitorului, precum vedem în pilda tâlharului ce a moștenit raiul (Lc. 23, 40-43). Poate că, vor spune unii, tâlharul fusese un adevărat ucigaș și de aceea conștiința lui a fost ușurată; cum putea veni la o asememea conștiință nesăvârșind atâtea ucideri? La aceasta vom răspunde: și celălalt tâlhar, răstignit lângă Domnul, fusese un adevărat ucigaș, dar nu a venit la conștiința păcătoșeniei sale, deoarece conștiința este urmarea milei și a smereniei inimii, iar lipsa conștiinței este urmarea învârtoșării și mândriei inimii.

—-

===P.S. asta e duhul papei se considera fara de gresala/pacat/infailibil , d-aia se si accepta(unii) rugile in comun ca fiind o nimica toata ba chiar marturisire a ortodoxiei.