Si nu se cade ca cei ce Domnului prin Sfantul Botez s-au daruit pe sinesi sa primeasca pe semanatorii celui rau, mincinosii dascali iarasi…sa nu indrazneasca a invata cele pe care ei mai-nainte nu le-au lucrat

Sfântul Teofilact al Bulgariei TÂLCUIRE CU DE-AMĂNUNTUL LA EPISTOLELE SOBORNICEȘTI, edit. DOXOLOGIA Iași 2015

pag.54-55

toată lauda cea într-acest fel rea este

17. Deci celui ce știe a face binele și nu-l face, păcat este lui.

Pomenește iarăși de lauda cea deșartă, care din mândrie se obișnuiește a se naște. Și de ca și cum încheind cuvântul, aduce pe urmă că „rea este“, și dacă rea, apoi negreșit că de la cel rău este. Și nu se cade ca cei ce Domnului prin Sfântul Botez s-au dăruit pe sineși să primească pe semănătorii celui rău. Și adăugând și pe acest „celui ce știe a face binele și nu-l face, păcat este lui“, pe mincinoșii dascăli iarăși îi învată, ca să nu îndrăznească a învăța cele pe care ei mai-nainte nu le-au lucrat. „Că fericit este, zice, nu cel ce va învăța, ci care va face și va învăța“ (Matei 13, 23). Că se cade ca lucrurile să povățuiască înaintea cuvintelor. Fiindcă pe credința cea prin sineși vădită o vestește dreptul. „Că cel ce va strica, zice Domnul, vreuna din poruncile acestea prea mici, și va învăța așa pe oameni“, adică va învăța cele întru care el nu s-a ostenit, „prea mic se va chema“ (Matei 5, 19). Iar mare este cel ce învață după ce va fi lucrat. Fiindcă și Însuși Dumnezeu-omul, dintru cele ce a început a face, dintru acestea și învățătura o facea (cf. Fapte 1, 1). Într-acest fel mi se pare că este și aceea ce zice „Cel ce se laudă, în Domnul să se laude“ (1 Corinteni 1, 31), în loc de „precum Domnul, pe acela avându-l dascăl și pildă“. Încă și când zicea David: „Întru Domnul se va lăuda sufletul meu“ (Psalm 33, 2), nu alt lucru zice, decât că sufletul, după poruncile Domnului umblând, va fi lăudat.

Advertisements

epistola canonica a Sfantului Atanasie catre Rufinian

STRĂJERII ORTODOXIEI, Luptele monahilor pentru apărarea Ortodoxiei, edit.EGUMENIȚA 2015

pp. 262,265,266,267,268

3. Sinodul al VII-lea Ecumenic (787) și participarea impozantă a monahilor

Sfântul Tarasie a întrebat dacă este drept ca episcopii care se pocăiesc să-și reia scaunele lor iae Sinodul a încuviințat. Monahii au adăugat: „Precum îi primeau Sfintele Sinoade a toată lumea pe cei ce se întorceau de la erezie, așa îi primim și noi“.

În continuare s-au înfățișat alți șapte episcopi iconoclaști care luaseră parte la tulburările din anul precedent și și-au cerut și aceștia iertare. Așadar, în Sinod s-a pus problema „cum se cuvine a fi primiți cei care se întorc de la erezie“.(466 p.732b.)

La dialogul dintre patriarh și episcopi pe această temă au participat activ și monahii, îndeosebi egumenul Sava al Studionului.

S-a dat citire mai multor canoane și texte patristice privitoare la situația ereticilor care se pocăiesc. Monahii au cerut să se citească epistola canonică a Sfântului Atanasie către Rufinian. În urma lecturii, ei susțineau că, potrivit Sfântului Atanasie, cei ce se întorc dintr-o erezie vor fi primiți la pocăință, dar nu și în treapta preoțească. Sfântul Tarasie le-a explicat că Marele Părinte vorbește numai despre capii ereziilor, și nu despre cei ce au fost târâți în erezie cu de-a sila. Monahii s-au arătat de acord, întrebând-i însă pe episcopii care se pocăiseră, dacă și ei au fost târâți sau au suferit vro silă, încât s-au depărtat de adevăr.

În continuare monahii au dorit să afle dacă acei episcopi care, căindu-se, au fost primiți de sinoadele anterioare, fuseseră hirotoniți de eretici sau nu. Cererea le-a fost acceptată de Sinod și spre sfârșitul primei ședințe monahii au prezentat o scrisoare a Sfântului Vasile cel Mare legată de tema în discuție. După citirea scrisorii, au adus o mică obiecție cu privire la recunoașterea hirotoniei ereticilor, pentru ca în cele din urmă să ajungă la un consens deplin cu Sinodul…

În cea de-a treia ședință, iconoclastul Grigorie al Neocezareei a cerut să fie primit în comuniune de către Sfinții Părinți. În discuția care a urmat, monahii au propus să fie primit doar la pocăință, și nu în treapta preoțească, de vreme ce fusese unul dintre capii ereziei. Sfântul Tarasie i-a lăudat pe monahi, numindu-i „râvnitori ai rânduielilor canonice și evanghelice“. În cele din urmă, Sinodul i-a primit cu multă iubire de oameni pe toți episcopii care și-au recunoscut greșala și i-a reașezat în scaunele lor

În cea de-a șasea și a șaptea ședință a Sinodului au fost anatematizați trei patriarhi ai Constantinopolului și alți episcopi iconoclaști, în timp ce anatemele împotriva mărturisitorilor Gherman al Constantinopolului, Ioan Damaschinul și Gheorghe Cipriotul au fost ridicate. De asemenea, a fost abolită hotărârea dogmatică a Sinodului de la Ieria și votată o alta, ortodoxă.

ii sfintea Hristos Insusi, in chip nevazut

JEAN-CLAUDE LARCHET, Viața sacramentală, BASILICA, București – 2015, pag.159

Sfântul Nicolae Cabasila…:

„Cei care rătăceau prin pustie, prin munți și prin peșteri sau prin văgăunile pământului( cf. Evrei 11, 38) și care nu aveau la îndemână nici altar, nici preot, pe unii ca aceștia îi sfințea Hristos Însuși, în chip nevăzut

La problema cu antimisul

Daca nu are atimis ptr ca : i-a fost luat sau l-a dat inapoi ptr ca are semnatura minciuno-episcopului un posibil raspuns e in cartea :Ivan Andreev, SFINŢII CATACOMBELOR RUSIEI, Vieţile noilor mucenici, Bucureşti, 2015 pag.185 : 

episcopul Damaschin a făcut ceea ce era mai necesar, de asemenea şi o masă…Folosind părticele de moaşte din crucea de la gâtul său, vlădica a reuşit să facă un antimis dintr-o simplă cârpă cu o cruce făcută pe ea.

—– 

P.S. Unii parinti români ce au intrerupt pomenirea folosesc epitaful cu Sfintele Moaste 

Nu pazesti poruncile esti eretic, avva in eres, fuga de eretici, de se arata eresul cu sfat sa se duca in alt loc fratele, sa se duca in alt loc indepartat unde poate intreba

SFINŢII VARSANUFIE ŞI IOANN CARTEA AVVEI VARSANUFIE Trimiteri şi răspunsuri a doi Stareţi Duhovniceşti ce sihăstriia în chinoviia ce era în ţinutul Gazii şi carea să zicea a Avvei Serida, prin igumenul carele şi le slujiia lor, ale cărora numele sânt Varsanufie şi Ioann. Tălmăcită din limba ellinească de ISAAC DASCĂLUL în Sfânta Mănăstire Neamţ, la anul dela Hristos 1787 şi tipărită acum întâia oară la anul dela Hristos 2015, edit.Predania Bucuresti

pag. 263
532. [536]. Întrebare: Deaca cineva în prepus iaste cum că iaste eratic, însă mărturiseaşte dreapta credinţă, oare să cade a creade lui, sau nu? 

Răspuns: Părinţii nu au cerut, fără numai dreaptă dare de răspuns a credinţei. Deci deaca cu adevărat s’ar afla cineva hulind pre Hristos în gura lui, şi fără de dânsul vieţuind, de acesta să cuvine a fugi şi a nu să apropiia de dânsul. Că pentru inimă, tot cela ce nu păzeaşte poruncile lui Hristos eretic iaste. Şi deaca omul nu va creade întru inima lui, cuvintele nimic nu-l folosesc pre dânsul. 

533. [537]. Întrebare: Deaca avvà al oareşcăruia s’ar afla având eres, oare datoriu iaste a fugi dela dânsul fratele? 

Răspuns: Deaca cu deadinsul să va arăta că are eres, să cade a fugi dela dânsul; iar deaca numai dintru un singur prepus, nu să cade a fugi, nici a cerca ceale pentru dânsul. Pentru că ceale ascunse rămân lui Dumnezeu, iar ceale arătate, oamenilor. 

534. [538]. Întrebare: Deaca avvà adecă drept cugetă, iar deaca în locul acela să aşteaptă a să porni eres, şi frică ar fi, nu cumva să urmeaze nevoe de a călca dreapta credinţă, şi nu voiaşte să se mute avvà, iar fratele, cunoscând pre a sa neputinţă, voiaşte să se ducă la alt loc, oare bine face, sau nu? 

Răspuns: Mai nainte de vreame de a să face arătat eresul carele aduce pre nevoe nu iaste datoriu cineva să se ducă, ca nu cumva să se împlinească pentru dânsul aceaia, adecă: Fuge necredinciosul, nimenea gonindu-l (Pilde 28: 1). Iar deaca s’ar face arătat, atuncea datoriu iaste cu sfatul Părinţilor duhovniceşti să facă aceasta, dupre frica lui Dumnezeu

535. [539]. Întrebare: Ce dară, că în locul acela nu sânt oarecarii Părinţi la carii să se adevereaze deplin că pot ei să judece desăvârşit lucrul? Oare să cuvine să iasă el apoi pentru primejdiia eresului şi să se ducă aiurea unde sânt cei ce pot a judeca descurcat, şi acolò să-i întreabe pre dânşii pentru aceasta? 

Răspuns: Aşa, cu adevărat, iaste datoriu aşa să facă, şi pre ceale ce să zic dela dânşii să le împlinească.