marturiseste fiind ajutat de darul cel de Sus, se leapada neavand ajutorul cel de Sus, Nu pretutindeni [intotdeauna] este buna unirea, ci uneori si despartirea este buna, Domnul se bucură de imperecherea si de dezbinarea ce se naste din iubirea fata de El

COLECŢIA TÂLCUIRI LA SFÂNTA SCRIPTURĂ
I
TÂLCUIREA
SFINTEI
EVANGHELII
DE LA MATEI
SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

edit. Sophia, București 2007

pag. 233-234

10, 32-33: Oricine va mărturisi pentru Mine23
înaintea oamenilor,
mărturisi-voi şi Eu pentru el24 înaintea Tatălui Meu, Care este în Ceruri.
(33) Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în Ceruri.
(10,32) Marcu 8,38 / Luca 9,26; 12,8 / Romani 10,9 / 2 Timotei 1,8; 2,12 / Apocalipsa 3,5 (10,33) Luca 12,9
Îndeamnă la mucenicie, pentru că nu se îndestulează numai cu credinţa
sufletului, ci voieşte Domnul şi mărturisirea gurii noastre. Şi nu a zis: „cel ce Mă va mărturisi pe Mine“, ci „întru Mine“, adică „întru puterea Mea“, căci [cu adevărat], cel care mărturiseşte, mărturiseşte fiind ajutat de darul cel de Sus.
Iar celui care se leapădă nu i-a zis „întru Mine”, ci „de Mine”, arătând că acesta se leapădă neavând ajutorul cel de Sus.
Deci, tot cel care mărturiseşte că Hristos este Dumnezeu, îl va afla pe Hristos mărturisind pentru el înaintea Tatălui cum că este adevărată slugă, iar cei ce se leapădă vor auzi „Nu vă cunosc pe voi!“ (Matei 25,12)

10,34-36: Nu socotiţi că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie. (35) Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică
de mama sa, pe noră de soacra sa. (36) Şi duşmanii omului vor fi casnicii lui.
(10,34) Luca 12,51 (10,35) Ieremia 9,4 / Miheia 7,6 / Luca 12, 53 (10,36) Miheia 7, 5-6 / Sirah 6,7 / Ioan 13,18
Nu pretutindeni [întotdeauna] este bună unirea, ci uneori şi despărţirea este bună.
Iar sabie“ este cuvântul credinţei, care ne taie pe noi de la dragostea
prietenilor noştri şi a rudeniilor, dacă aceştia ne împiedică de la buna-cinstire de Dumnezeu. Că nu ne îndeamnă să ne despărţim de aceştia fără pricină, ci numai atunci când nu se unesc cu noi [în credinţă] iar, mai
vârtos, atunci când ne împiedică de la credinţă25

25 Dumnezeiescul Ioan Scărarul ne învaţă aici: „N-am venit, zice Domnul, să aduc pace pe pământ şi iubirea părinţilor faţă de fii şi a fraţilor faţă de fraţii care se hotărăsc să nu-Mi slujească Mie, ci luptă şi sabie; adică să despart pe iubitorii de Dumnezeu de iubitorii de lume, pe iubitorii de cele materiale de iubitorii de cele nemateriale, pe iubitorii
de slavă de cei smeriţi la cuget. Căci Domnul se bucură de împerecherea şi de dezbinarea ce se naşte din iubirea faţă de El“ (Filocalia românească, vol. 9, Cuvântul II: Despre despătimire, cap 22, ed. IBMBOR, Bucureşti, 1980, p. 72).