Anatema

ganduridinortodoxieweb.wordpress.com/2019/05/04/despre-anatema/

Aşadar, ce este anatema? Ascultă-l tot pe el ce spune: „Cel ce nu iubeşte pe Domnul, să fie anatema!” (I Corinteni 16, 22), adică despărţit şi străin să fie de toate ale Domnului. După cum de lucrul consfinţit lui Dumnezeu nimeni nu ar cuteza să se atingă cu mâinile oricum, şi nici să se apropie, tot astfel este şi cu cel despărţit de Biserică, cu cel exclus din adunările credincioşilor, căci şi acesta este dat la o parte. Pe unul ca acesta, deci, Apostolul îl numeşte anatema, în sens cu totul contrar, şi porunceşte de a fugi toţi de el cu groază mare.

De lucrul afierosit lui Dumnezeu nimeni n-ar îndrăzni a se apropia, pentru cinstea şi respectul cuvenit Celui ce I s-a afierosit, pe când de cel rupt de Biserică toţi trebuie a se despărţi, în sens cu totul contrar. Aşa că, deşi despărţirea este una şi aceeaşi, căci şi unul şi altul este înstrăinat de contactul cu cei mai mulţi, totuşi felul sau modul despărţirii nu este unul şi acelaşi, căci acesta din urmă este cu totul contrar celui dintâi. De cel dintâi se depărtau ca fiind afierosit lui Dumnezeu, iar de cel de-al doilea ca fiind înstrăinat de Dumnezeu şi rupt de Biserica Sa.

Fiindcă şi atunci când îl vedem pe el tăind împrejur pe alţii, noi nu ne uităm la faptul în sine, ci la intenţia şi cauza faptului, şi de aceea mai ales îl admirăm. Nu numai că tăia împrejur, dar chiar şi el se rădea pe cap şi jertfea, însă pentru aceasta noi nu zicem că era iudeu, ci mai cu seamă pentru aceasta zicem că el s-a izbăvit de iudaism şi de jertfe, s-a curăţit şi a devenit adevărată slugă a lui Hristos. După cum atunci când îl vezi tăind împrejur pe alţii şi jertfind, nu-l condamni pentru aceasta ca iudaizând creştinismul, ci tocmai pentru acest fapt îl încununezi mai mult, ca unul ce s-a înstrăinat de iudaism, tot aşa şi când îl vezi dorind a fi anatema, să nu te tulburi, ci tocmai pentru acest fapt să-l proclami, aflând cauza adevărată pentru care el voia a fi anatema.

Dacă nu vom examina cauzele faptelor, atunci şi pe elen îl vom numi ucigător de oameni, şi pe Avraam, şi încă pe acesta nu numai ucigător de oameni, ci chiar ucigător de prunci, şi pe Finees (Judecătorii 20, 28), şi pe Petru îi vom considera astfel. Şi nu numai despre sfinţii lui Dumnezeu vom bănui multe lucruri absurde dacă nu vom păzi regula aceasta, ci chiar despre Însuşi Dumnezeu. Deci, ca nu cumva să se întâmple una ca aceasta, să adunăm la un loc mai întâi tot ceea ce contribuie la justificarea faptelor petrecute, ca de pildă cauza, intenţia, timpul, locul şi toate celelalte, şi numai după aceea să examinăm faptul.

Ciprian Staicu noul Xenaias

https://youtu.be/Nv2cLQR1gpo

https://ayeaye20.wordpress.com/2018/01/07/parintele-cel-fara-de-inceput-se-cuvine-a-se-zugravi-ca-un-vechi-de-zile-nu-l-zugravim-dupa-dumnezeiasca-fire/

https://ayeaye20.wordpress.com/2018/01/12/pre-dumnezeu-nimene-nu-l-au-vazut-niciodinoara-au-vazut-dara-nu-fiinta-lui-dumnezeu/

Sfantul Palamas dand Anathema!

Sfântul Grigorie Palama Opere complete VI, edit. GÂNDUL APRINS 2018, pag. 17

TRATATE DOGMATICE

6

<A LUI GRIGORIE PALAMA>

[CUM] CĂ VARLAAM ȘI ACHINDIN SÎNT CEI CE DESPICĂ [ÎN CHIP] CU ADEVĂRAT RĂU ȘI FĂRĂ-DE-DUMNEZEU ÎN DOUĂ DUMNEZEIRI INEGALE PE [DUMNEZEIREA] CEA UNA

1 Urmând [noi] verdictelor de-Duhul-mișcate ale Sfinților Parinți și hotărârilor sinoadelor celor în privința noastră lepădăm și anatemei îi supunem(precum mai înainte așa și acum) de nu se răzgândesc, pe cei care, [luându-se] după Varlaam și Achindin, spun [a fi] doua dumnezeiri ale lui Dumnezeu, [una] zidită și [una] nezidită, și dumnezeiasca fire [a fi] singura dumnezeire nezidită, iar strălucirea dumnezeieștii firi, cu care și Domnul în Tavor i-a strălucit împrejur pe ucenici, și toată dumnezeiasca putere și lucrare și toate cele [cu mintea] văzute și teologhisite împrejurul dumnezeieștii firi – dumnezeire zidită. Pe când noi o singură dumnezeire cinstim și propovăduim, a Tatălui și a Fiului și a sfântului Duh, [una] nu doar în ființa cea una, ci și în nezidita putere și lucrare și în toate cele [cu mintea] văzute – și teologhisite – [a fi] împrejurul ființei.

De ce nu este buna nici rezolutia de la Botoșani

===La punctele

2. recomandăm tuturor ierarhilor

7. Recomandăm

6. îi îndemnăm

===recomandam=sfat , sfatul nu este obligatoriu, dar anathema asupra masoneriei este obligatorie, cei care au redactat nu stiu diferenta dintre sfat si hotararea, cum poti da ceva care e obligatoriu ca pe un sfat??? dovada ca nu stiu ca HOTARARILE SINODALE sunt OBLIGATORII

===”tuturor ierahilor” aici fac ierarhi si pe ereticii-episcopi, adica pe TOTI ii au de ortodocsi, asta arata ca nici ei nu stiu cine e eretic si cine ortodox, intrebare: atunci de ce au aplicat canonul 15 daca toti sunt ortodocsi?
=== a da sfaturi(“recomandam“) altora pe care nu ii ai sub păstorire arata MANDRIE(Sf. Ignatie Briancianinov), un ortodox nu da sfaturi decat daca i se cer acele sfaturi, cine da sfaturi din propia initiativa isi da MANDRIA PE FAȚĂ

=== apoi mută sfatul la imbold
—–

===La punctul

4. “… cerem Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române să le reanalizeze și să le respingă în bloc.

===le-au analizat(reanalizat) si au zis ca ereziile is ortodoxe, si pe unii v-au si “caterisit”, cu caterisire nevalida, deci ce rost mai are reanalizarea lor(a ecumenistilor) acum dupa ce le-au reanalizat???? prin “caterisirile” voastre arata ca au ramas in ale lor.

—–

===La punctele

2. “ierarhilor”

5.a ierarhilor…până când ierarhii

10.arhiereilor Bisericii noastre…sub ascultarea altor episcopi decât cei ai locului”

11. ierarhii Bisericii noastre

====Numirea ereticilor ca fiind ierarhi, arhierei, episcopi arata ca aceia is ortodocsi, adica ei recunosc ca au intrerupt pomenirea ortodocsilor-ierarhi, adica vechea poveste de mai tarziu fac din eretici ortodocsi, il contrazic pe insisi Sf. Palamas care spune sa nu ii numim asa

—-

===La punctul

6. nu se spune de obligativitatea canonului 15 dar nici ca cei ce au impartasire/comuniune constienta cu ecumenistii sunt sub anathema nenonimala a R.O.C.O.R 1983

===La punctul

8. ei insisi au creat schisma si erezie prin:

  • Rezolutia de la Botosania,
  • Proiectul de Rezolutie,
  • Marturisirea de la Roman

===La punctul

9. fiind pastori(“pastorale”) si nu păstori si-au dus ucenicii in schisma si erezie prin cele trei erezii

===La punctul

10. “rămânem în Biserica Ortodoxă Universală”
is atat de siguri pe ei ca sunt in Biserica Soborniceasca incat ei ii chiar pot dicta lui Dumnezeu ca ei sunt si altii nu, de unde au siguranta asta ca ei raman si nu au parasit-o ? avand in vedere ca spun erezii si fac schisma prin fel de fel de fraze care mai de care mai eretice, asta se intampla cand te pui peste o Hotarare si un Sinod chiar si local 1983

===Concluzie e ca:
REZOLUȚIA SINAXEI de la Botoșani cuprinde in ea erezile din

  1. Proiectul de Rezolutie si ereziile din
  2. Marturisirea de credinta de la Roman

Cine accepta REZOLUȚIA SINAXEI de la Botoșani in fapta accepta ambele erezii:

  • Proiectul de Rezolutie si
  • Marturisirea de credinta de la Roman,

deci cei cu Marturisirea de la Roman neacceptand ce Rezolutia Botosani isi neaga Marturisirea de la Roman de mai tarziu, ptr ca mămițica Marturisiri de la Roman este REZOLUȚIA SINAXEI de la Botoșani ptr. ca nu respecta

  • HOTARAREA ANATHEMA 1983

===ptr cineva care se chinuie sa tina poruncile, cele trei nu pot fi acceptate ca fiind ortodoxe adica in ordinea aparitiei lor

  1. REZOLUȚIA SINAXEI de la Botoșani
  2. Proiect de Rezolutie
  3. Marturisirea de credinta de la Roman

—-

Pidalion 1844 CÂRMA BISERICII ORTODOXE, edit. „Credința strămoșească“, 2007

pag. 28

Suprascriere la Sfintele Canoane a Sfântului Ioan Hristostom

„Am auzit și am ținut… Nu ai ținut, pe sine-ți te-ai osândit. În jumătate ai ținut, și de nu vei ține, vei zice însă, nu am știut. Că cel ce se osândește pe sine pentru că nu a ținut, se sârguiește spre a ține.“ (În cuvântul 4, despre pocăință, foaia 785, a tomului 6, tiparit la Veneția)

A Sfântului Maxim

„Mulți suntem cei ce zicem, puțini însă cei ce fac. Dar însă cuvântul lui Dumnezeu nimeni nu este dator a-L mincionoși pentru lenevirea sa. Ci a mărturisi cu adevărat neputința sa, iar nu a ascunde adevărul lui Dumnezeu. Ca să nu ne facem vinovați, împreună cu călcarea poruncilor, și de reaua tălmăcire a cuvântului lui Dumnezeu.“ (cap 85 a celei de-a doua sută, a celor pentru dragoste, din Filocalie).

—-

======Au mincionoșit Adevarul:

  1. Hotararea 1983 si
  2. cei simpli

nu zice drept Valsamon, cei afurisiti fara dreptate, trei feluri de afurisiri, afurisirea…care cuprinde despartirea de Treimea cea prea Sfanta… blestem,neiertare…nedezlegare,pana si dupa moarte…afurisirea…asemenea cu anatema, cu nedreptate se vor afurisi

Pidalion 1844 CÂRMA BISERICII ORTODOXE, edit. „Credința strămoșească“, 2007

pag.70-72

subnota 65

Deci nu zice drept Valsamon în tâlcuirea Canonului 32 celui din Cartagina rânduind oarecum, că cei afurisiţi fără dreptate de Episcopul nu au nevoie a păzi acest fel de afurisire. De vreme ce canoanele acestea dimpotrivă rânduiesc. Însă din Canonul acesta se încheie că şi Părinţii cei duhovniceşti nu se cade a dezlega certările celorlalţi de o tagmă cu dânşii Părinţi duhovniceşti, de nu vor fi ele afară din Canoane,
şi cu totul fără cuvânt.

subnota 66

Pentru aceasta şi Dumnezeiescul Hrisostom, fiindcă se învinovăţea(era învinovățit), că nu a păzit afurisirea ce o a glăsuit
asupra sa soborul cel de pe lângă Teoria, ci nu o a băgat în seamă, mai-nainte de altă sobornicească cercetare, s-a dezvinovăţit zicând: Că, nici ca de cât înfăţişat la judecată (nu a fost chemat), nici prihănirile pârâşilor săi (nu) le-a auzit, nici vreme cât de puţin nu i s-a dat pentru a se dezvinovăţi. (Metafrastul în viaţa lui Hrisostom);
precum şi cel 74 Apostolesc rânduieşte, care şi citeşte-l. Însemnează însă, trei feluri de afurisiri sunt.

– unul este Dumnezeiesc, despre care pentru Pavel s-a zis, că a fost afierosit (adică ales) din pântecele maicii
sale de Dumnezeu spre buna vestire (Romani 11).

– Iar altul binecuvântat şi canoniceasc, ceea ce se face
după Canoane.

– Şi al treilea, cel fără cuvânt, şi care se face afară de Canoane.

Deci afurisirea aceea ce se făcea de cei vechi, cuprinde despărţire sau de taine, sau de Biserică, şi de rugăciunea cea cu cei credincioşi, sau
de împreună adunarea cu clericii cei de o ceată cu dânşii, precum am zis în tâlcuirea celui al 10-lea
Apostolesc. Iar afurisirea cea ce acum se face, care cuprinde despărţire de Treimea cea prea Sfântă şi de o fiinţă, şi blestem, şi neiertare, şi nedezlegare, până şi după moarte, nu are asemănare cu afurisirea celor vechi, ci vine a fi asemenea cu anatema. Despre care vezi Prolegomena soborului din Gangra. Pentru
acestea cuvintele acestea ca unele ce nu sunt canoniceşti, nu se cade a se scrie în cărţile de blestem. Tu însă vezi rogu-te că se conglăsuieşte cu acest Apostolesc şi Canonul 1 al soborului, din Sfânta Sofia,
rânduind să fie şi de Patriarhul Constantinopolului afurisiţi, sau caterisiţi sau anatematisiţi, cei ce sunt aşa
de Papa Romei.

subnota 67

Iar câţi cu nedreptate se vor afurisi, pentru numele lui Dumnezeu, adică ori pentru credinţă ori pentru
predaniile Bisericii, ori şi pentru porunca lui Hristos; aceştia se cade a se bucura, fiindcă sunt vrednici de
fericire, după cuvântul Domnului, ce zice: „Fericiţi veţi fi când vă vor urî pe voi oamenii, şi vă vor
despărţi pe voi, şi vă vor ocărî, şi vor lepăda numele vostru ca un rău, pentru Fiul Omului“. [Luca 6,22]
iar pentru cei ce afurisesc fără cuvânt şi după patimă, acestea zice Dionisie Ariopagitul (cap. 7 a Bisericeştii ierarhii) „Aşa au şi ierarhii afurisitoarele puteri, ca nişte arătători ai Dumnezeieştilor drepturi, nu că doar pe înţeleapta Dumnezeiasca începătorie, ca să zicem aşa, slujitoreşte urmează pornirilor celor fără cuvânt. Ci ca cum ei, cu chip proorocitor mişcându-i Duhul, începătorul săvârşirilor, pe cei judecaţi de Dumnezeu,
după dreptate afurisindu-i.“ Şi iarăşi: „Deci Dumnezeieștii Ierarhi așa se cuvine a întrebuinţa şi afurisirile, şi toate ierarhiceştile puteri, în ce chip i-ar mişca pe ei Dumnezeiasca începătorie cea săvârşitoare.“ Şi acestea tâlcuindu-le Dumnezeiescul Maxim zice, dacă afară de socotinţa lui Dumnezeu va afurisi ierarhul, Dumnezeiasca judecată nu-i
urmează lui. Căci după Dumnezeiasca judecată, şi nu pentru voia sa, acestea este dator a le aduce.

=====

P.S.

despartirea de Treimea cea prea Sfanta, blestem, neiertare, nedezlegare pana si dupa moarte = ANATHEMA

catahrisis[abuz] sau abuz de limbaj

prieteniisfantuluiefrem.ro/2018/08/16/unii-mireni-se-intreaba/

Pidalion 1844, CÂRMA BISERICII ORTODOXE, edit. „Credința strămoșească“, 2007, pag.629:
CANONUL 47

Înfrânaticii [engratiştii], sacopurtătorii [sacoforii], şi lepădaţii [apotactiţii], acetuiaşi cuvânt sunt supuşi, căruia şi pavatienii. Că pentru aceea s-a glăsuit Canonul, deşi deosebit. Iar cele ale acestora s-au tăcut. Noi însă cu un cuvânt a doua oară îi botezăm pe unii ca aceştia. Dar de s-au oprit la voi aceasta a doua botezare; precum şi la Romani, pentru oarecare iconomie, şi cuvântul nostru aibă tărie. Fiindcă eresul lor ca unul ce este odrăslire a marchioniştilor, celor ce se îngreţoşează de nuntă, şi se întorc despre vin, şi pe zidirea lui Dumnezeu o zic a fi spurcată, nu-i primim dar pe dânşii în Biserică, de nu se vor boteza cu Botezul nostru. Ca să nu zică ei, că în Tatăl, şi Fiul, şi Sfântul Duh se botează, cei ce socotesc pe Dumnezeu a fi făcătorul relelor, întrecându-se cu Marchion, şi cu celelalte eresuri. Deci de va plăcea aceasta, trebuie mai mulţi Episcopi a fi la un loc, şi aşa să se închipuiască Canonul. Ca şi celui ce o va face să-i fie neprimejduire, şi cel ce va răspunde să fie vrednic de crezare, în răspunsul cel pentru unele ca acestea.

TÂLCUIRE

În întâiul său Canon Dumnezeiescul acesta Părinte, iconomiceşte a rânduit, după anonimul tâlcuitor al Canoanelor, să se primească botezul engratiştilor, şi al navatienilor (măcar că şi acolo, urmând Părinţilor celor din Asia, care au fost primit aceasta, au rânduit aşa), iar întru acesta, ceea ce acolo rânduise cu iconomie îndreptându-o, zice că toţi înfrânaţii, şi purtătorii de sac, şi cei ce s-au lepădat (despre care vezi la subînsemnarea Canonului 95 al Sinodului 6), ci şi navatienii, se cuvine a se boteza a doua oară, şi că, deşi la Părinţii asieni şi la romani s-a oprit acest fel de Anavaptism, după iconomie, însă cuvântul său zice că trebuie a avea tărie şi putere, fiindcă eresul lor este odraslă din eresul marchioniştilor, celor ce se îngreţăluiesc de nuntă, şi de vin, şi care zic pe Dumnezeu că este făcător de rele. Drept aceea, de este plăcută lor socotinţa aceasta, fiind particularnică, se cade a face Sinod de Episcopi, ca să o facă, Canon sobornicesc şi necălcat 401. Ca din aceasta, şi cei ce îi vor boteza a doua oară, fără primejduire să o facă, şi cel ce ar răspunde celor ce l-ar întreba despre aceasta, să aibă încredinţare din Canon.

401 Şi vezi că Sfântul a întrebuinţat zicerea anavaptismului adică a Botezului de al doilea, nu chiar, ci cu
catahrisis [abuz]. Potrivind Botezul nostru, nu cu acestaşi, ci către cel al ereticilor celor de acest fel. Şi
numind botez pe cel al acelora, precum îl socoteau ei, şi îl numeau. Iar chiar lăsând pe al lor, nefiind
Botez, şi primind pe acest adevărat, socoteşte Botez, şi nu al doilea Botez.

—–

P.S. canonul acesta e valabil ptr cei cu erezia de la Roman care prin punctele lor zic pe Dumnezeu că este făcător de rele dar e valabil si ptr ceilati cu Proiectul de rezolutie care nu accepta Hotararea sinodala din 1983 si punand rezolutia si marturisirea peste Hotararea Sinodala 1983 adica le fac canon si obligatorii si numind pe cei ce nu is deacord cu “legile” lor, nici unii nici altii nu au acceptul unui singur sinod ptr ereziile lor

  1. Proiect de Rezolutie
  2. Marturisirea de credinta de la Roman

ei au facut din pareri propii eretice(partasul la erezie ortodox) canon si celalti zic ca si cei simpli sunt eretici deci Dumnezeu e facatorul relelor facand din sfaturile Sfa Teodor canon adica tot o falsificare, ca sa fie canon sfaturile Sfantului Teodor trebuie sa strangeti sinod care sa faca acel sfat canon, sa devina din sfat CANON(obligatoriu) pana atunci toti care au semnat la:

  • Roman

si aproba(marturisirea de credinta) dar si toti care au semnat si aproba

  • Proiectul de rezolutie

sunt eretici ăsta e adevarul de aceea nici unii nici altii nu vorbesc de anathema 1983 ptr ca acea anathema ii arata de ereticii si pe unii si pe altii.

Hula, greseli, puncte slabe in cartea: Ingradirea nu este schisma(partea a II-a)

Cartea: Îngrădirea nu este schismă – Lămuriri datorate, Protopresbiter Theodoros Zisis, Suceava 2018 Asociația Sfinții Mărturisitori din Închisori Bucovina

la pag. 34

nu se zice tot adevarul
La punctu g: „Schismele le provoacă episcopii cu cuget eretic“,
Sfantul Teodor Studitul spune ca nu poate fi ortodox nici cel ce pomeneste(adica preotul) pe ereziarh eretic( Scrsoarea 553) chiar de ar spune că are cuget sănatos(episcopul)/ chiar dacă gândește[cugetă] ortodox(preotul) cel ce pomenete(Scrisorile 40 si 49)

—-

pag. 36-37 punctul j)

„Cel ce întrerupe pomenirea aplică recomandarea canonică …recomandă întreruperea pomenirii“

====aici se sustine ca canonul 15 I-II , nu are obligativitate de parca erezia nu ataca dogmele credintei si deci nu e obligatoriu a apara Credinta. Cine vrea il aplica cine nu nu vechea idee a lui Epifanie Theodoropulos. Atunci daca nu obligatoriu de ce s-a mai dat acest canon de ce au mai combatut sfintii prin scrieri ereziile, de ce au intererupt comuniuna care presupune si intreruperea pomenii intr-un cuvant AU APARAT ORTODOXIA, ce zice Sfantul Palamas ca de TACI si nu nu iti aperi credinta esti ATEU, deci cum aperi credinta cand spui ca nu e obligatoriu a o apara?

—-

pag.38

„Domnul…cand a instituit și a întemeiat Taina Sfintei Euharistii“

===vechea problema cu institutia, Domnul dăruiește sau dă, porunceste, nu instituie

instituit, ~ă a [At: ODOBESCU, S. II, 101 / Pl: ~iți, ~e / E: institui] 1 Înființat2. 2 Numit în funcție. 3 (Jur) Desemnat moștenitor.

sursa: MDA2 (2010)

A INSTITUÍ instítui tranz. (întreprinderi, asociații, societăți, teorii etc.)

INSTITUÍ, instítui, vb. IV. Tranz. A înființa, a forma, a întemeia. Ministerul a instituit o comisie.
—-

pag. 41-48

capitolul 2. Ecumenismul este erezie condamnată

Nu se spune NIMIC si de comdamarea:

  1. ecumenismului,
  2. ecumenistilor
  3. dar si a celor ce au partasie cu acestia(cazurile concrete
  • Onufrie al Ucrainei-Kiril al Moscovei si
  • Serafim de Pireu-Antim-Bartolomeu)

Adica nu se spune de Anathema R.O.C.O.R. 1983

—-

pag.47

Niciunul dintre Sfinții Apostoli și Sfintii Părinți nu ar fi putut să creadă că avem să ajungem astăzi ca Biserică să năruim din interior hotarele Bisericii

==Asta e o parere personala toatal eronata

  • insusi Sfintii Apostoli au prorocit si stiut ce va urma si inclusiv lupta asta interioara a ecumenistilor: F.Ap. 20, (29) Căci eu ştiu aceasta: că, după ducerea mea, vor intra între voi
    lupi grei, care nu vor cruţa turma. (30) Şi dintre voi înşivă se vor
    ridica bărbaţi grăind îndărătnicii, ca să-i tragă pe ucenici după
    dînşii. (31) Drept aceea, privegheaţi, aducîndu-vă aminte că, vreme
    de trei ani, n-am încetat noaptea şi ziua să vă învăţ, cu lacrimi, pe
    fiecare dintre voi.
  • insusi Apocalipsa vorbeste de aceasta caldiceala .
  • Augustin Kandiotis a spus de ei(de ecumenistii interiori)
  • si are si o idee eretica: ca ereticii is „ca Bisrică“

pag. 58

„Ne-am pus din nou nădejdile în întrunirea plenului Sinodului Bisericii Grecești“

====Ieremia 17,5. Aşa zice Domnul: “Blestemat fie omul care se încrede în om şi îşi face sprijin din trup omenesc şi a cărui inimă se depărtează de Domnul.

pag.66

„să meargă acolo unde slujesc episcopi și preoti cu cuget ortodox“

===Sf. Teodor Studitul în scrisoarea 49 spune sa se mearga la preotul episcopului cu cuget ortodox care pomeneste mitropolit eretic si nu si la episcopul ortodox(cu cuget ortodox)

Ereticul Onufrie la Liturghie cu Ereticul Kiril pomenind pe Bartolomeu si Ciobotea

16 iulie 2018 flux live pe youtube

Onufrie cel cu microfonul:

Impreuna la Liturghie slujind cu Kiril

Onufrie inclinandu-se in fata lui Kiril:

Inceperea Pomenirii cu Bartolomeu si Ciobotea:

Pomenirea lui Onufrie al Ukrainei:

Cine minte ca nu slujeste cu ereticii acest neortodox Onufrie pe care pseudo-episcopul Longhin il considera ca ortodox???

>https://youtu.be/Pau6fF1RrPc

La

  • 1:26:07 Onufrie Kiril
  • 1:54:20 pomenirile lui Bartolomeu si Ciobotea
  • 1:55:03 pomenirea lu’ Onufrie si Kiril se inclina in directia lui

————

O singura concluzie:

https://­ayeaye20.wordpress.co­m/2017/12/31/1437/

„acelora ce [în mod] conștient sunt în comuniune/­împărtășire/părtășie cu acești mai înainte-pomeniți eretici [ecumeniștii, sectele, denominațiunile și religiile] …
A N A T H E M A.“

Minciuni mai vechi

MINCIUNA de pe:

basilica.ro/comunicat-orice-
lamurire-privind-credinta-trebuie-
facuta-in-comuniune-bisericeasca-
nu-in-dezbinare/

Ne MINT ei:

„ niciun Sinod ortodox canonic nu a declarat vreodată ecumenismul ca fiind „panerezie”. “

Adevărul trebuie
mărturisit!!!

Cartea : ORTODOXIA si
ecumenismul, Arh. Serafim
Alexiev, Arh. Serghie
Jazadjiev, edit. BABEL,
pag. 157-158:

„Mult mai consecvent acționează Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse din afara Rusiei, care în august
1983, imediat după adunarea de la Vancouver, a predat anatemei ecumenismul…Este, până acum, unica anatemă pronunțată la nivel oficial împotriva ereziei ecumenice contemporane!“

Iată și textul unei scrisori ce
îl conține:

„Întâistătătorul Sinodului Episcopilor
Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Rusiei

73 EAST 93 STREET, NEW YORK 28, N. Y.

Tel.:LEhigh 4-1601

14/27 Octombrie 1983

Sfinției sale, prezbiterului Antonie B. Gavalas

… Dragă Părinte Antonie…
Te rog să fi informat că Sinodul Episcopilor
în timpul întrunirii de la sfârșitul lui August ,
unanim a adoptat următoarea
Hotărâre privind pan-erezia
Ecumenismului, care într-un
cuvânt cuprinde toate formele de modernism și inovație:

„Acelora ce atacă Biserica lui Hristos învățând că Biserica lui Hristos este divizată în așa-numite “ramuri” ce se
diferă în învățătură și în felul de trăire, sau că Biserica nu există vizibil, ci va fi alcătuită în viitor când toate
ramurile”, sau sectele sau
denominațiunile, și chiar și religii vor fi unite într-un singur trup; și care nu deosebesc preoția și tainele Bisericii de cele ale ereticilor, ci spun că botezul și euharistia ereticilor sunt lucătoare pentru mântuituire; prin urmare, acelora ce conștient sunt în comuniune/părtășie cu acești mai înainte-pomeniți eretici sau celor ce susțin, răspândesc, sau apără
noua lor erezie a ecumenismului sub pretextul
dragostei frățești sau al presupusei uniri a
Creştinilor despărţiţi,

A N A T H E M A.”

Textul acestei Anatheme va fi atașat în Sinodiconul
din Duminica Ortodoxiei să fie citit cu restul textului
Sinodiconului.

Vă rog să transmiteți salutările mele pline de rugăciune
familiei tale și membrilor Parohiei tale.

Cu multă dragoste în Domnul nostru,

† Mitropolit Filaret

Întâistătătorul Sinodului“

Prin tacere il tradam pe Dumnezeu, scandaluri bisericesti, anatema

Cartea: MAREA APOSTAZIE ,”Sarea ne pătrunde”-semnul apropierii sfârșitului;Centrul de misiune„Sfântul Ierarh Ioan Maksimovici“ 2007

Pag.15:

…sfântul Grigorie Teologul: „Prin tăcere Îl trădăm pe Dumnezeu“.

Pag.38:

Totuși, după cum explica vlădica Averchie, cineva nu poate fi socotit pierdut fără nădejde pentru Ortodoxie până când acela nu și-a pierdut cu totul înțelegerea duhovnicească a ceea ce este Biserica

Pag. 48-49:

Observând aceste scandaluri bisericești, în care fusese atras până și un om drept ca vlădica Averchie, părintele Serafime (Rose) s-a gândit să întreprind unele investigații de sine stătătoare. Un pasaj din Cronica sa, datat 1975 de la Nașterea Domnului, arată încercările părintelui Serafim de a stoca un șir de informații privitoare la starea Bisericii în general.

„ Pe tot parcursul anului, scria el, am primit diverse știri despre disensiunile apărute în Biserică. Pretutindeni – în parohii, în familii și mici comunități – peste tot se iscă neînțelegeri, aparent fără nici un motiv, iar cei mai buni și mai pașnici oameni sînt supuși persecuțiilor.

Care poate fi cauza acestui fenomen? Să fi dispărtut oare adevărații cârmuitori ai Bisericii? Sau poate că urmașii lor refuză să le acorde încrederea celor ce pot să cârmuiască? De bună seamă, ambele posibilități par plauzibile și, îndeobște, iubirea multora s-a răcit, iar cârma și încrederea în cârmuitori s-au prăbușit și ele într-o lume bazată pe egoism și răzvrătire revoluțuonară

Și atunci, care ar fi soluția? Să cucerești un post de lider și să ceri supunere totală? – imposibil în lumea actuală. Să te supui orbește unui lider, de preferință „harismatic“? – extrem de periculos. Mulți l-au urmat pe părintele Tarasios de la Hatford, iar rezultatul a fost deplorabil, sfârșind în certuri și adversități. Cred că s-ar cuveni să ducem o viață în acord cu sfinții Părinți și să cultivăm dragostea și încrederea în micul cerc în care ne aflăm, altă cale se pare că nu există pentru a rezolva „criza spirituală“ din zilele noastre, care exprimă absența ființării într-un cuget.

Pag. 58

Dacă în „artistism“, după cum socoteau sfinții Părinți, aproape negreșit se ascunde păcătoșenia, de aceasta se fac vinovate falsele tradiții multiseculare. Știința pătrunde în lume, literatura în suflet, și dacă el (sufletul) nu era temeinic apărat de credința în adevăratul Dumnezeu, atunci el se degrada și pierea. „Frumusețurile“ neobișnuite și rezultatele extraordinare îl duceau la pieire.

Pag. 67-77

„Ortodoxia este adevărata cunoaștere și lăudare a lui Dumnezeu”

La începutul cuvântului nostru în Duminic Triumfului Ortodoxiei pare firească întrebarea: ce este Ortodoxia? Ortodoxia este adevărata cunoaștere și lăudare a lui Dumnezeu; Ortodoxia este închinarea la Dumnezeu în Duh și în Adevăr; Ortodoxia este proslăvirea omului de către Dumnezeu, prin harul Preasfântului Duh, dăruit omului. Duhul este slava creștinilor. Unde nu este Duh, acolo nu există Ortodoxie.

Nu există Ortodoxie nici în învățăturile și filozofările omenești, stăpânite de intelectul mincinos și înșelător, rod al căderii. Ortodoxia este învățătura Sfântului Duh, dată omului de la Dumnezeu spre mântuire. Unde nu este Ortodoxie, acolo ni este nici mântuire. „Oricine va voi să se mântuiască, mai întâi de toate trebuie să se țină de credința sobornicească; iar cine n-o va păstra întreagă și fără de prihană, acela va pieri în veci” (Simbolul de credință al sfântului Atanasie cel Mare).

Pentru a păstra în siguranță acest zălog al nostru, astăzi sfânta Biserică enumeră public, în auzul tuturor, acele învățături generate și răspândite de satana – expresie a vrăjmășiei contra lui Dumnezeu – care defăimează lucrarea mântuirii noastre și ne-o răpesc. Biserica demască aceste învățături ca pe niște lupi înfricoșători, ca pe niște șerpi veninoși, ca pe niște hoți și ucigași. Prin urmare, păzindu-ne de toate acestea și scoțându-i din prăpastia pierzaniei pe cei înșelați de acestea, Biserica predă anatemei acele învățături și pe cei ce le urmează cu îndărătnicie.

Cuvântul „anatema” semnifică îndepărtare, lepădare (blestemul lui Dumnezeu). Atunci când Biserica predă anatemei o învățătură oarecare, înseamnă că această învățătură conține hulă asupra Duhului Sfânt. Așadar, în scopul mântuirii, aceasta trebuie să fie respinsă și îndepărtată, tot așa cum otrava este ținută departe de alimente. Atunci când o persoană este predată anatemei, înseamnă că și-a însușit învățătura hulitoare în mod irevocabil, lipsindu-se de mântuire el însuși și lipsindu-i pe apropiații săi, cărora le-a transmis felul său de gândire. Iar când acea persoană se hotărăște să părăsească învățătura hulitoare și să primească învățătura Bisericii Ortodoxe, după regulamentul Bisericii, este datoare să anatematizeze falsa învățătură de care era legat mai înainte și care îl ducea la pierzanie, îl înstrăina de Dumnezeu, îl silea să dușmănească pe Dumnezeu, să hulească pe Duhul Sfânt, și îl menținea în comunicare cu satana.

Toate învățăturile omenești, cuprizând propia cugetare inspirată din intelectul înșelător, din înțelepciunea trupească – apanajul comun al duhurilor necurate și al oamenilorstrecurate abil în învățătura despre Dumnezeu, descoperită de Dumnezeu, pricinuiesc moartea veșnică. Cugetarea omenească inclusă în învățătura credinței creștine se numește erezie, iar urmarea acestei învățaturi – reacredințăInima lor cea nesocotită s-a întunecat – spune Apostolul despre înțelepții care s-au abătut de la adevărata cunoastere a lui Dumnezeu – zicând că sînt înțelepți, au ajuns nebuni; de aceea Dumnezeu i-a dat necurăției, după poftele inimii lorca unii care au schimbat adevărul lui Dumnezeu în minciună; pentru aceea Dumnezeu i-a dat unor patimi de ocară. Patimi de ocară însemnează feluritele patimi ale desfrânarii. Apolinarie era stăpânit de patima destrăbălării. Eutihie era robit mai cu seamă de pofta de arginți. Iar destrăbălarea lui Arie întrecea orice închipuire. Ereziile, fiind o lucrare trupească, rod al înțelepciunii trupești, sînt născociri ale duhurilor necurate. Feriți-vă de eresurile cele împotrivitoare lui Dummezeu – zice sfântul Ignatie Teoforuldeoarece prin însăși natura lor, acestea sînt născociri diavolești ale șarpelui cel plin de toată răutatea. Nici nu este de mirare: duhurile necurate au căzut de la înălțimea demnității duhovnicești; de la cugetarea duhovnicească ele au cazut în cugetare trupească; duhurile necurate sînt complet lipsite de această posibilitate. La oameni binele este amestecat cu răul, și de aceea devine netrebuincios; la duhurile necurate precumpanește și acționează numai răul. Cel mai mare păcat al lor este ura nestăvilită față de Dumnezeu, exprimată printr-o strașnică și neîncetată hulire a Lui. În trufia lor, demonii s-au ridicat mai presus de Dumnezeu Însuși. Ei au prefăcut ascultarea de Dumnezeu, firească făpturilor vii, într-o sălbatică împotrivire, într-o vrajbă de neîmpăcat. De aceea căderea lor este atât de profundă, iar plaga morții veșnice, hărăzită lor, este incurabilă. Patima lor esențială este mândria. Ei sînt prea plini de o nemaipomenită și neroadă vanitate. Erezia este o armă de temut în mâinile demonilor! Cu ajutorul ereziilor aceștia au dus la pierzare popoare întregi; răpindu-le pe neobservate creștinismul, ei l-au înlocuit cu o doctrină blasfemiatoare și i-au conferit acestei ucigătoare învățături titlul de creștinism reformat, veritabil, purificat. Erezia este un păcat săvârșit în special de către intelect. Acest păcat, fiind acceptat cu mintea, se transmite duhului, se răspândește în tot trupul, pângărindu-l în întregime, întrucât acesta are însușire de a se pângări și de a se molipsi prin comunicare cu duhurile necurate. Păcatul acesta trece neobservat și pare de neînțeles, pentru cei care nu cunosc îndeajuns creștinismul. Iată de ce, în mrejele sale cad cu atâta ușurință: simplitatea, candoarea, necunoștința, mărturisirea superficială și indiferentă a credinței creștine.Într-o perioadă au fost atinși de erezie chiar și unii cuvioși ai lui Dumnezeu, precum sfinții Ioanichie cel Mare, Gherasim de la Iordan și alții. Dacă acești sfinți bărbați, care-și duceau viața numai și numai cu grija de mântuire, n-au cunoscut deîndată hula mascată împotriva lui Dumnezeu, ce vom zice de cei care-și petrec zilele scufundați în preocupări lumești și având o noțiune cu totul neîndestulăstoare asupra creștinismului? Cum vor recunoaște ei erezia, când aceasta apare ferchezuită sub masca înțelepciunii, a cucerniciei și a sfințeniei? Iată din ce cauză comunități întregi și noroade s-au plecat cu atâta ușurință sub jugul ereziei. Din aceeași cauză devine foarte anevoioasă întoarcerea de la erezie la dreapta credință, cu mult mai grea decât întoarcerea din necredință și din idolatrie. Ereziile mai apropiate de ateism sînt mai lesne de recunoscut și de lepădat decât ereziile nu prea depărtate de dreapta credință, și de aceea mai acoperite. Împăratul roman cel întocmai-cu-apostolii, marele Constantin, într-o scrisoare către sfântul Alexandru, patriarhul Alexandriei, acuzatorul ereziarhului Arie, îl roagă să curme disputa ce tulbura liniștea și pacea prin cuvinte deșarte. Dar, prin aceste cuvinte numite deșarte, era tăgăduită Dumnezeirea Domnului Iisus Hristos, era desființat creștinismul. Iată cum necunoștința, și în cazul acestui bărbat sfânt, râvnitor al blagocestiei, fusese înșelată prin viclenia ereziei, pe care el nu a putut să o priceapă.

Erezia, fiind un pacat de moarte, se vindecă ușor și hotărât, ca pacat al minții, prin predarea ei sinceră, din toată inima, anatemei. Sfântul Ioan Scărarul a spus: “ Sfânta Biserică Sobornicească îi primește pe eretici, atunci când ei predau anatemei cu sinceritate erezia lor” (Cuvânt 15, cap. 49), și îndată îi învrednicește de Sfintele Taine; în schimb, pe cei căzuți în curvie, chiar dacă ei și-ar marturisi și ar părăsi păcatul, poruncește urmând apostoliceștilor canoane, să fie îndepărtați de Sfintele Taine pentru mulți ani (Canon 6 Sinod Laodiceea). Întiparirea cauzată de pacatul trupesc rămâne în om și după mărturisirea păcatului și după părăsirea lui; întiparirea cauzată de erezie este nimicită îndată după respingerea ei.

Predarea ereziei anatemei este o doctorie prin care sufletul se elibereaza pe deplin și definitiv de erezie. Fără această vindecare a ereziei, otrava hulei împotriva lui Dumnezeu rămâne în duhul omenesc și nu încetează să-l clatine cu nedumeriri și îndoieli pricinuite de compătimirea nedezrădăcinată față de erezie; rămân gânduri ce se ridică împotriva cugetării lui Hristos (II Cor. 10, 5), făcând anevoiasă mântuirea pentru cel posedat de ele, posedat de legăturile nesupunerii și împotrivirii față de Hristos, pentru cel care s-a aflat în părtășie cu satana. În privința cumplitei plăgi a ereziei, tămăduirea prin anatematisire a fost întotdeauna socotită ca neapărat trebuincioasă de către sfânta Biserică.

Atunci când fericitul Teodoret, episcopul Cirului, s-a înfățișat la cel de-al IV-lea Sinod Ecumenic, având de gând să se justifice împotriva acuzațiilor care i se aduceau, Părinții prezenți la Sinod i-au cerut, mai întâi, să-l predea anatemei pe ereziarhul Nestorie. Teodoret care, în fond, îl dezaproba pe Nestorie, dar nu atât de hotărât, precum era respins de Biserică, încerca să dea lămuriri. Părinții i-au cerut din nou să-l predea anatemei, hotărât și fără rezerve, pe Nestorie și a lui învățătură. Teodoret iarăși voia să se disculpe, și atunci Părinții i-au cerut cu fermitate ori să-l anatematizeze de îndată pe Nestorie, ori îl vor socoti eretic pe Teodoret însuși. În cele din urmă Teodoret l-a anatematisit pe Nestorie și celelate eresuri ale vremii. Aducând slavă lui Dumnezeu, Părinții l-au proclamat pe Teodoret păstor dreptcredincios. Din partea sa, Teodoret nu a mai cerut să dea lămuriri, după ce pricinile ce-l îmboldeau să dea explicații fuseseră extirpate din sufletul său” (Flerg, Istoria creștinismului). Auzind astăzi anunțul amenințător al doctorisirii duhovnicești, s-o primim odată cu adevărata înțelegere a acesteia și aplicând-o sufletelor noastre, să lepădăm cu sinceritate, fără fățărnicie și cu hotărâre acele pierzătoare învățaturi pe care Biserica le va înfiera cu anatema, spre mântuirea noastră. Chiar dacă noi le-am respins întotdeauna, să ne întărim prin glasul Bisericii în lepădarea de ele. Libertatea, ușurimea, puterea duhovnicească pe care le vom resimți negreșit în noi, ne mărturisesc dreptatea acestei lucrări bisericești și adevărul învățăturii vestite de către ea. Iată, deci, singura atitudine corectă a duhului omenesc cu privire la înfricoșătoarea plagă a ereziei. Biserica vestește: „Cei ce și-au predat cugetul lor în ascultare față de descoperirea dumnezeiască, slujind-o pre ea, pe aceștia să-i fericim și să-i lăudăm; iar celor ce se împotrivesc adevărului, dacă nu s-au pocăit înaintea lui Dumnezeu, Carele așteaptă întoarcerea și căința lor, dacă n-au voit să urmeze sfintelor Scripturi și Tradiției Bisericii Sobornicești, să fie excomunicați și predați anatemei! ”
„Celor care tăgăduiesc existența lui Dumnezeu și susțin că această lume s-a autoorganizat și că toate se petrec fără ajutorul providenței dumnezeiești, așa, ca din întâmplare: anatema!”
„Celor care spun că Dumnezeu nu este Duh, ci materie, și care nu-L recunosc ca Sfânt, Atotmilostiv, Preaînțelept, Atotștiutor, rostind alte asemenea hule: anatema!”
„Celor care îndrăznesc să spună că Fiul lui Dumnezeu nu este De-o-ființă și egal în cinstire cu Tatăl, și nici Duhul Sfânt; care nu mărturisesc că Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt sînt un singur Dumnezeu: anatema!”
„Celor care își îngăduie să spună că pentru mântuirea și curățirea noastră de păcate nu au fost de trebuință venirea în lume dupa trup a Fiului lui Dumnezeu, patimile Lui cele de bunăvoie, moartea și învierea: anatema!”
„Celor care nu recunosc răscumpărarea noastră prin har, propovăduită de Evanghelie, ca singurul mijloc de îndreptățire a noastră înaintea lui Dumnezeu:
anatema!”
„Celor care cutează să spună că Preacurata Fecioară Maria nu a fost mai înainte de naștere, întru naștere și după naștere fecioară: anatema!”
„Celor care nu cred că Duhul Sfânt i-a înțelepțit pe prooroci și pe apostoli și a prevestit prin gura lor adevărata cale spre mântuire, prin atâtea minuni, mărturisind că Duhul și acum sălășluieste în inimile adevăraților și drepților creștini și-i călăuzește spre orice adevăr: anatema!”

„Celor care nu recunosc nemurirea sufletului, sfârșitul acestui veac, judecata ce va să fie, răsplata cerească pentru faptele cele bune și osânda veșnică pentru păcate: anatema!”
„Celor care tăgăduiesc Tainele sfintei Biserici a lui Hristos: anatema!”
„Celor care tăgăduiesc Sinoadele sfinților Părinți și cele predanisite de către dânșii, în conglăsuire cu Revelația dumnezeiască, și pazite cu sfințenie de către Biserica Ortodoxă și Sobornicească: anatema!” Adevărul dumnezeiesc S-a înomenit, ca prin Sine să ne mântuiască pre noi, cei morți ca urmare a primirii și însușirii de către noi a ucigătoarei minciuni. Dacă veți rămâne în cuvântul Meu – grăiește El – dacă veți primi învățătura Mea și veți rămâne credincioși ei, sînteți cu adevărat ucenici ai Mei. Și veți cunoaște Adevărul, și Adevărul vă va face liberi (In. 8, 31-32). Numai acela va rămâne credincios învățăturii lui Hristos, care respinge cu hotărâre și va respinge toate învățăturile care au fost, sînt și vor fi născocite de duhurile necurate și de oamenii potrivnici învățăturii lui Hristos, înțelepciunii dumnezeiești, care ne-a lasat legământ să păstrăm unitatea și inviolabilitatea lor. Învățătura de Dumnezeu descoperită se păstrează în toată deplinătatea ei numai și numai în sânul Bisericii Ortodoxe de Răsărit. Amin!
Sfântul ierarh Ignatie (Brianceaninov)(din Cuvânt la Duminica Ortodoxiei)