Anatema

ganduridinortodoxieweb.wordpress.com/2019/05/04/despre-anatema/

Aşadar, ce este anatema? Ascultă-l tot pe el ce spune: „Cel ce nu iubeşte pe Domnul, să fie anatema!” (I Corinteni 16, 22), adică despărţit şi străin să fie de toate ale Domnului. După cum de lucrul consfinţit lui Dumnezeu nimeni nu ar cuteza să se atingă cu mâinile oricum, şi nici să se apropie, tot astfel este şi cu cel despărţit de Biserică, cu cel exclus din adunările credincioşilor, căci şi acesta este dat la o parte. Pe unul ca acesta, deci, Apostolul îl numeşte anatema, în sens cu totul contrar, şi porunceşte de a fugi toţi de el cu groază mare.

De lucrul afierosit lui Dumnezeu nimeni n-ar îndrăzni a se apropia, pentru cinstea şi respectul cuvenit Celui ce I s-a afierosit, pe când de cel rupt de Biserică toţi trebuie a se despărţi, în sens cu totul contrar. Aşa că, deşi despărţirea este una şi aceeaşi, căci şi unul şi altul este înstrăinat de contactul cu cei mai mulţi, totuşi felul sau modul despărţirii nu este unul şi acelaşi, căci acesta din urmă este cu totul contrar celui dintâi. De cel dintâi se depărtau ca fiind afierosit lui Dumnezeu, iar de cel de-al doilea ca fiind înstrăinat de Dumnezeu şi rupt de Biserica Sa.

Fiindcă şi atunci când îl vedem pe el tăind împrejur pe alţii, noi nu ne uităm la faptul în sine, ci la intenţia şi cauza faptului, şi de aceea mai ales îl admirăm. Nu numai că tăia împrejur, dar chiar şi el se rădea pe cap şi jertfea, însă pentru aceasta noi nu zicem că era iudeu, ci mai cu seamă pentru aceasta zicem că el s-a izbăvit de iudaism şi de jertfe, s-a curăţit şi a devenit adevărată slugă a lui Hristos. După cum atunci când îl vezi tăind împrejur pe alţii şi jertfind, nu-l condamni pentru aceasta ca iudaizând creştinismul, ci tocmai pentru acest fapt îl încununezi mai mult, ca unul ce s-a înstrăinat de iudaism, tot aşa şi când îl vezi dorind a fi anatema, să nu te tulburi, ci tocmai pentru acest fapt să-l proclami, aflând cauza adevărată pentru care el voia a fi anatema.

Dacă nu vom examina cauzele faptelor, atunci şi pe elen îl vom numi ucigător de oameni, şi pe Avraam, şi încă pe acesta nu numai ucigător de oameni, ci chiar ucigător de prunci, şi pe Finees (Judecătorii 20, 28), şi pe Petru îi vom considera astfel. Şi nu numai despre sfinţii lui Dumnezeu vom bănui multe lucruri absurde dacă nu vom păzi regula aceasta, ci chiar despre Însuşi Dumnezeu. Deci, ca nu cumva să se întâmple una ca aceasta, să adunăm la un loc mai întâi tot ceea ce contribuie la justificarea faptelor petrecute, ca de pildă cauza, intenţia, timpul, locul şi toate celelalte, şi numai după aceea să examinăm faptul.

Ciprian Staicu noul Xenaias

https://youtu.be/Nv2cLQR1gpo

https://ayeaye20.wordpress.com/2018/01/07/parintele-cel-fara-de-inceput-se-cuvine-a-se-zugravi-ca-un-vechi-de-zile-nu-l-zugravim-dupa-dumnezeiasca-fire/

https://ayeaye20.wordpress.com/2018/01/12/pre-dumnezeu-nimene-nu-l-au-vazut-niciodinoara-au-vazut-dara-nu-fiinta-lui-dumnezeu/

Sfantul Palamas dand Anathema!

Sfântul Grigorie Palama Opere complete VI, edit. GÂNDUL APRINS 2018, pag. 17

TRATATE DOGMATICE

6

<A LUI GRIGORIE PALAMA>

[CUM] CĂ VARLAAM ȘI ACHINDIN SÎNT CEI CE DESPICĂ [ÎN CHIP] CU ADEVĂRAT RĂU ȘI FĂRĂ-DE-DUMNEZEU ÎN DOUĂ DUMNEZEIRI INEGALE PE [DUMNEZEIREA] CEA UNA

1 Urmând [noi] verdictelor de-Duhul-mișcate ale Sfinților Parinți și hotărârilor sinoadelor celor în privința noastră lepădăm și anatemei îi supunem(precum mai înainte așa și acum) de nu se răzgândesc, pe cei care, [luându-se] după Varlaam și Achindin, spun [a fi] doua dumnezeiri ale lui Dumnezeu, [una] zidită și [una] nezidită, și dumnezeiasca fire [a fi] singura dumnezeire nezidită, iar strălucirea dumnezeieștii firi, cu care și Domnul în Tavor i-a strălucit împrejur pe ucenici, și toată dumnezeiasca putere și lucrare și toate cele [cu mintea] văzute și teologhisite împrejurul dumnezeieștii firi – dumnezeire zidită. Pe când noi o singură dumnezeire cinstim și propovăduim, a Tatălui și a Fiului și a sfântului Duh, [una] nu doar în ființa cea una, ci și în nezidita putere și lucrare și în toate cele [cu mintea] văzute – și teologhisite – [a fi] împrejurul ființei.

De ce nu este buna nici rezolutia de la Botoșani

===La punctele

2. recomandăm tuturor ierarhilor

7. Recomandăm

6. îi îndemnăm

===recomandam=sfat , sfatul nu este obligatoriu, dar anathema asupra masoneriei este obligatorie, cei care au redactat nu stiu diferenta dintre sfat si hotararea, cum poti da ceva care e obligatoriu ca pe un sfat??? dovada ca nu stiu ca HOTARARILE SINODALE sunt OBLIGATORII

===”tuturor ierahilor” aici fac ierarhi si pe ereticii-episcopi, adica pe TOTI ii au de ortodocsi, asta arata ca nici ei nu stiu cine e eretic si cine ortodox, intrebare: atunci de ce au aplicat canonul 15 daca toti sunt ortodocsi?
=== a da sfaturi(“recomandam“) altora pe care nu ii ai sub păstorire arata MANDRIE(Sf. Ignatie Briancianinov), un ortodox nu da sfaturi decat daca i se cer acele sfaturi, cine da sfaturi din propia initiativa isi da MANDRIA PE FAȚĂ

=== apoi mută sfatul la imbold
—–

===La punctul

4. “… cerem Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române să le reanalizeze și să le respingă în bloc.

===le-au analizat(reanalizat) si au zis ca ereziile is ortodoxe, si pe unii v-au si “caterisit”, cu caterisire nevalida, deci ce rost mai are reanalizarea lor(a ecumenistilor) acum dupa ce le-au reanalizat???? prin “caterisirile” voastre arata ca au ramas in ale lor.

—–

===La punctele

2. “ierarhilor”

5.a ierarhilor…până când ierarhii

10.arhiereilor Bisericii noastre…sub ascultarea altor episcopi decât cei ai locului”

11. ierarhii Bisericii noastre

====Numirea ereticilor ca fiind ierarhi, arhierei, episcopi arata ca aceia is ortodocsi, adica ei recunosc ca au intrerupt pomenirea ortodocsilor-ierarhi, adica vechea poveste de mai tarziu fac din eretici ortodocsi, il contrazic pe insisi Sf. Palamas care spune sa nu ii numim asa

—-

===La punctul

6. nu se spune de obligativitatea canonului 15 dar nici ca cei ce au impartasire/comuniune constienta cu ecumenistii sunt sub anathema nenonimala a R.O.C.O.R 1983

===La punctul

8. ei insisi au creat schisma si erezie prin:

  • Rezolutia de la Botosania,
  • Proiectul de Rezolutie,
  • Marturisirea de la Roman

===La punctul

9. fiind pastori(“pastorale”) si nu păstori si-au dus ucenicii in schisma si erezie prin cele trei erezii

===La punctul

10. “rămânem în Biserica Ortodoxă Universală”
is atat de siguri pe ei ca sunt in Biserica Soborniceasca incat ei ii chiar pot dicta lui Dumnezeu ca ei sunt si altii nu, de unde au siguranta asta ca ei raman si nu au parasit-o ? avand in vedere ca spun erezii si fac schisma prin fel de fel de fraze care mai de care mai eretice, asta se intampla cand te pui peste o Hotarare si un Sinod chiar si local 1983

===Concluzie e ca:
REZOLUȚIA SINAXEI de la Botoșani cuprinde in ea erezile din

  1. Proiectul de Rezolutie si ereziile din
  2. Marturisirea de credinta de la Roman

Cine accepta REZOLUȚIA SINAXEI de la Botoșani in fapta accepta ambele erezii:

  • Proiectul de Rezolutie si
  • Marturisirea de credinta de la Roman,

deci cei cu Marturisirea de la Roman neacceptand ce Rezolutia Botosani isi neaga Marturisirea de la Roman de mai tarziu, ptr ca mămițica Marturisiri de la Roman este REZOLUȚIA SINAXEI de la Botoșani ptr. ca nu respecta

  • HOTARAREA ANATHEMA 1983

===ptr cineva care se chinuie sa tina poruncile, cele trei nu pot fi acceptate ca fiind ortodoxe adica in ordinea aparitiei lor

  1. REZOLUȚIA SINAXEI de la Botoșani
  2. Proiect de Rezolutie
  3. Marturisirea de credinta de la Roman

—-

Pidalion 1844 CÂRMA BISERICII ORTODOXE, edit. „Credința strămoșească“, 2007

pag. 28

Suprascriere la Sfintele Canoane a Sfântului Ioan Hristostom

„Am auzit și am ținut… Nu ai ținut, pe sine-ți te-ai osândit. În jumătate ai ținut, și de nu vei ține, vei zice însă, nu am știut. Că cel ce se osândește pe sine pentru că nu a ținut, se sârguiește spre a ține.“ (În cuvântul 4, despre pocăință, foaia 785, a tomului 6, tiparit la Veneția)

A Sfântului Maxim

„Mulți suntem cei ce zicem, puțini însă cei ce fac. Dar însă cuvântul lui Dumnezeu nimeni nu este dator a-L mincionoși pentru lenevirea sa. Ci a mărturisi cu adevărat neputința sa, iar nu a ascunde adevărul lui Dumnezeu. Ca să nu ne facem vinovați, împreună cu călcarea poruncilor, și de reaua tălmăcire a cuvântului lui Dumnezeu.“ (cap 85 a celei de-a doua sută, a celor pentru dragoste, din Filocalie).

—-

======Au mincionoșit Adevarul:

  1. Hotararea 1983 si
  2. cei simpli

nu zice drept Valsamon, cei afurisiti fara dreptate, trei feluri de afurisiri, afurisirea…care cuprinde despartirea de Treimea cea prea Sfanta… blestem,neiertare…nedezlegare,pana si dupa moarte…afurisirea…asemenea cu anatema, cu nedreptate se vor afurisi

Pidalion 1844 CÂRMA BISERICII ORTODOXE, edit. „Credința strămoșească“, 2007

pag.70-72

subnota 65

Deci nu zice drept Valsamon în tâlcuirea Canonului 32 celui din Cartagina rânduind oarecum, că cei afurisiţi fără dreptate de Episcopul nu au nevoie a păzi acest fel de afurisire. De vreme ce canoanele acestea dimpotrivă rânduiesc. Însă din Canonul acesta se încheie că şi Părinţii cei duhovniceşti nu se cade a dezlega certările celorlalţi de o tagmă cu dânşii Părinţi duhovniceşti, de nu vor fi ele afară din Canoane,
şi cu totul fără cuvânt.

subnota 66

Pentru aceasta şi Dumnezeiescul Hrisostom, fiindcă se învinovăţea(era învinovățit), că nu a păzit afurisirea ce o a glăsuit
asupra sa soborul cel de pe lângă Teoria, ci nu o a băgat în seamă, mai-nainte de altă sobornicească cercetare, s-a dezvinovăţit zicând: Că, nici ca de cât înfăţişat la judecată (nu a fost chemat), nici prihănirile pârâşilor săi (nu) le-a auzit, nici vreme cât de puţin nu i s-a dat pentru a se dezvinovăţi. (Metafrastul în viaţa lui Hrisostom);
precum şi cel 74 Apostolesc rânduieşte, care şi citeşte-l. Însemnează însă, trei feluri de afurisiri sunt.

– unul este Dumnezeiesc, despre care pentru Pavel s-a zis, că a fost afierosit (adică ales) din pântecele maicii
sale de Dumnezeu spre buna vestire (Romani 11).

– Iar altul binecuvântat şi canoniceasc, ceea ce se face
după Canoane.

– Şi al treilea, cel fără cuvânt, şi care se face afară de Canoane.

Deci afurisirea aceea ce se făcea de cei vechi, cuprinde despărţire sau de taine, sau de Biserică, şi de rugăciunea cea cu cei credincioşi, sau
de împreună adunarea cu clericii cei de o ceată cu dânşii, precum am zis în tâlcuirea celui al 10-lea
Apostolesc. Iar afurisirea cea ce acum se face, care cuprinde despărţire de Treimea cea prea Sfântă şi de o fiinţă, şi blestem, şi neiertare, şi nedezlegare, până şi după moarte, nu are asemănare cu afurisirea celor vechi, ci vine a fi asemenea cu anatema. Despre care vezi Prolegomena soborului din Gangra. Pentru
acestea cuvintele acestea ca unele ce nu sunt canoniceşti, nu se cade a se scrie în cărţile de blestem. Tu însă vezi rogu-te că se conglăsuieşte cu acest Apostolesc şi Canonul 1 al soborului, din Sfânta Sofia,
rânduind să fie şi de Patriarhul Constantinopolului afurisiţi, sau caterisiţi sau anatematisiţi, cei ce sunt aşa
de Papa Romei.

subnota 67

Iar câţi cu nedreptate se vor afurisi, pentru numele lui Dumnezeu, adică ori pentru credinţă ori pentru
predaniile Bisericii, ori şi pentru porunca lui Hristos; aceştia se cade a se bucura, fiindcă sunt vrednici de
fericire, după cuvântul Domnului, ce zice: „Fericiţi veţi fi când vă vor urî pe voi oamenii, şi vă vor
despărţi pe voi, şi vă vor ocărî, şi vor lepăda numele vostru ca un rău, pentru Fiul Omului“. [Luca 6,22]
iar pentru cei ce afurisesc fără cuvânt şi după patimă, acestea zice Dionisie Ariopagitul (cap. 7 a Bisericeştii ierarhii) „Aşa au şi ierarhii afurisitoarele puteri, ca nişte arătători ai Dumnezeieştilor drepturi, nu că doar pe înţeleapta Dumnezeiasca începătorie, ca să zicem aşa, slujitoreşte urmează pornirilor celor fără cuvânt. Ci ca cum ei, cu chip proorocitor mişcându-i Duhul, începătorul săvârşirilor, pe cei judecaţi de Dumnezeu,
după dreptate afurisindu-i.“ Şi iarăşi: „Deci Dumnezeieștii Ierarhi așa se cuvine a întrebuinţa şi afurisirile, şi toate ierarhiceştile puteri, în ce chip i-ar mişca pe ei Dumnezeiasca începătorie cea săvârşitoare.“ Şi acestea tâlcuindu-le Dumnezeiescul Maxim zice, dacă afară de socotinţa lui Dumnezeu va afurisi ierarhul, Dumnezeiasca judecată nu-i
urmează lui. Căci după Dumnezeiasca judecată, şi nu pentru voia sa, acestea este dator a le aduce.

=====

P.S.

despartirea de Treimea cea prea Sfanta, blestem, neiertare, nedezlegare pana si dupa moarte = ANATHEMA

catahrisis[abuz] sau abuz de limbaj

prieteniisfantuluiefrem.ro/2018/08/16/unii-mireni-se-intreaba/

Pidalion 1844, CÂRMA BISERICII ORTODOXE, edit. „Credința strămoșească“, 2007, pag.629:
CANONUL 47

Înfrânaticii [engratiştii], sacopurtătorii [sacoforii], şi lepădaţii [apotactiţii], acetuiaşi cuvânt sunt supuşi, căruia şi pavatienii. Că pentru aceea s-a glăsuit Canonul, deşi deosebit. Iar cele ale acestora s-au tăcut. Noi însă cu un cuvânt a doua oară îi botezăm pe unii ca aceştia. Dar de s-au oprit la voi aceasta a doua botezare; precum şi la Romani, pentru oarecare iconomie, şi cuvântul nostru aibă tărie. Fiindcă eresul lor ca unul ce este odrăslire a marchioniştilor, celor ce se îngreţoşează de nuntă, şi se întorc despre vin, şi pe zidirea lui Dumnezeu o zic a fi spurcată, nu-i primim dar pe dânşii în Biserică, de nu se vor boteza cu Botezul nostru. Ca să nu zică ei, că în Tatăl, şi Fiul, şi Sfântul Duh se botează, cei ce socotesc pe Dumnezeu a fi făcătorul relelor, întrecându-se cu Marchion, şi cu celelalte eresuri. Deci de va plăcea aceasta, trebuie mai mulţi Episcopi a fi la un loc, şi aşa să se închipuiască Canonul. Ca şi celui ce o va face să-i fie neprimejduire, şi cel ce va răspunde să fie vrednic de crezare, în răspunsul cel pentru unele ca acestea.

TÂLCUIRE

În întâiul său Canon Dumnezeiescul acesta Părinte, iconomiceşte a rânduit, după anonimul tâlcuitor al Canoanelor, să se primească botezul engratiştilor, şi al navatienilor (măcar că şi acolo, urmând Părinţilor celor din Asia, care au fost primit aceasta, au rânduit aşa), iar întru acesta, ceea ce acolo rânduise cu iconomie îndreptându-o, zice că toţi înfrânaţii, şi purtătorii de sac, şi cei ce s-au lepădat (despre care vezi la subînsemnarea Canonului 95 al Sinodului 6), ci şi navatienii, se cuvine a se boteza a doua oară, şi că, deşi la Părinţii asieni şi la romani s-a oprit acest fel de Anavaptism, după iconomie, însă cuvântul său zice că trebuie a avea tărie şi putere, fiindcă eresul lor este odraslă din eresul marchioniştilor, celor ce se îngreţăluiesc de nuntă, şi de vin, şi care zic pe Dumnezeu că este făcător de rele. Drept aceea, de este plăcută lor socotinţa aceasta, fiind particularnică, se cade a face Sinod de Episcopi, ca să o facă, Canon sobornicesc şi necălcat 401. Ca din aceasta, şi cei ce îi vor boteza a doua oară, fără primejduire să o facă, şi cel ce ar răspunde celor ce l-ar întreba despre aceasta, să aibă încredinţare din Canon.

401 Şi vezi că Sfântul a întrebuinţat zicerea anavaptismului adică a Botezului de al doilea, nu chiar, ci cu
catahrisis [abuz]. Potrivind Botezul nostru, nu cu acestaşi, ci către cel al ereticilor celor de acest fel. Şi
numind botez pe cel al acelora, precum îl socoteau ei, şi îl numeau. Iar chiar lăsând pe al lor, nefiind
Botez, şi primind pe acest adevărat, socoteşte Botez, şi nu al doilea Botez.

—–

P.S. canonul acesta e valabil ptr cei cu erezia de la Roman care prin punctele lor zic pe Dumnezeu că este făcător de rele dar e valabil si ptr ceilati cu Proiectul de rezolutie care nu accepta Hotararea sinodala din 1983 si punand rezolutia si marturisirea peste Hotararea Sinodala 1983 adica le fac canon si obligatorii si numind pe cei ce nu is deacord cu “legile” lor, nici unii nici altii nu au acceptul unui singur sinod ptr ereziile lor

  1. Proiect de Rezolutie
  2. Marturisirea de credinta de la Roman

ei au facut din pareri propii eretice(partasul la erezie ortodox) canon si celalti zic ca si cei simpli sunt eretici deci Dumnezeu e facatorul relelor facand din sfaturile Sfa Teodor canon adica tot o falsificare, ca sa fie canon sfaturile Sfantului Teodor trebuie sa strangeti sinod care sa faca acel sfat canon, sa devina din sfat CANON(obligatoriu) pana atunci toti care au semnat la:

  • Roman

si aproba(marturisirea de credinta) dar si toti care au semnat si aproba

  • Proiectul de rezolutie

sunt eretici ăsta e adevarul de aceea nici unii nici altii nu vorbesc de anathema 1983 ptr ca acea anathema ii arata de ereticii si pe unii si pe altii.

Hula, greseli, puncte slabe in cartea: Ingradirea nu este schisma(partea a II-a)

Cartea: Îngrădirea nu este schismă – Lămuriri datorate, Protopresbiter Theodoros Zisis, Suceava 2018 Asociația Sfinții Mărturisitori din Închisori Bucovina

la pag. 34

nu se zice tot adevarul
La punctu g: „Schismele le provoacă episcopii cu cuget eretic“,
Sfantul Teodor Studitul spune ca nu poate fi ortodox nici cel ce pomeneste(adica preotul) pe ereziarh eretic( Scrsoarea 553) chiar de ar spune că are cuget sănatos(episcopul)/ chiar dacă gândește[cugetă] ortodox(preotul) cel ce pomenete(Scrisorile 40 si 49)

—-

pag. 36-37 punctul j)

„Cel ce întrerupe pomenirea aplică recomandarea canonică …recomandă întreruperea pomenirii“

====aici se sustine ca canonul 15 I-II , nu are obligativitate de parca erezia nu ataca dogmele credintei si deci nu e obligatoriu a apara Credinta. Cine vrea il aplica cine nu nu vechea idee a lui Epifanie Theodoropulos. Atunci daca nu obligatoriu de ce s-a mai dat acest canon de ce au mai combatut sfintii prin scrieri ereziile, de ce au intererupt comuniuna care presupune si intreruperea pomenii intr-un cuvant AU APARAT ORTODOXIA, ce zice Sfantul Palamas ca de TACI si nu nu iti aperi credinta esti ATEU, deci cum aperi credinta cand spui ca nu e obligatoriu a o apara?

—-

pag.38

„Domnul…cand a instituit și a întemeiat Taina Sfintei Euharistii“

===vechea problema cu institutia, Domnul dăruiește sau dă, porunceste, nu instituie

instituit, ~ă a [At: ODOBESCU, S. II, 101 / Pl: ~iți, ~e / E: institui] 1 Înființat2. 2 Numit în funcție. 3 (Jur) Desemnat moștenitor.

sursa: MDA2 (2010)

A INSTITUÍ instítui tranz. (întreprinderi, asociații, societăți, teorii etc.)

INSTITUÍ, instítui, vb. IV. Tranz. A înființa, a forma, a întemeia. Ministerul a instituit o comisie.
—-

pag. 41-48

capitolul 2. Ecumenismul este erezie condamnată

Nu se spune NIMIC si de comdamarea:

  1. ecumenismului,
  2. ecumenistilor
  3. dar si a celor ce au partasie cu acestia(cazurile concrete
  • Onufrie al Ucrainei-Kiril al Moscovei si
  • Serafim de Pireu-Antim-Bartolomeu)

Adica nu se spune de Anathema R.O.C.O.R. 1983

—-

pag.47

Niciunul dintre Sfinții Apostoli și Sfintii Părinți nu ar fi putut să creadă că avem să ajungem astăzi ca Biserică să năruim din interior hotarele Bisericii

==Asta e o parere personala toatal eronata

  • insusi Sfintii Apostoli au prorocit si stiut ce va urma si inclusiv lupta asta interioara a ecumenistilor: F.Ap. 20, (29) Căci eu ştiu aceasta: că, după ducerea mea, vor intra între voi
    lupi grei, care nu vor cruţa turma. (30) Şi dintre voi înşivă se vor
    ridica bărbaţi grăind îndărătnicii, ca să-i tragă pe ucenici după
    dînşii. (31) Drept aceea, privegheaţi, aducîndu-vă aminte că, vreme
    de trei ani, n-am încetat noaptea şi ziua să vă învăţ, cu lacrimi, pe
    fiecare dintre voi.
  • insusi Apocalipsa vorbeste de aceasta caldiceala .
  • Augustin Kandiotis a spus de ei(de ecumenistii interiori)
  • si are si o idee eretica: ca ereticii is „ca Bisrică“

pag. 58

„Ne-am pus din nou nădejdile în întrunirea plenului Sinodului Bisericii Grecești“

====Ieremia 17,5. Aşa zice Domnul: “Blestemat fie omul care se încrede în om şi îşi face sprijin din trup omenesc şi a cărui inimă se depărtează de Domnul.

pag.66

„să meargă acolo unde slujesc episcopi și preoti cu cuget ortodox“

===Sf. Teodor Studitul în scrisoarea 49 spune sa se mearga la preotul episcopului cu cuget ortodox care pomeneste mitropolit eretic si nu si la episcopul ortodox(cu cuget ortodox)