Anathema R.O.C.O.R., Duminca Ortodoxiei, hotarat , canoane, porunca, invinovatiti… aici, acolo… osanda

Pidalion 1844, 2007

Subnotă 36, can.3 Ap. pag.37

Trebuie să ştim că certările ce le poruncesc Canoanele, adică acestea: să se caterisească, să se afurisească, şi să se anatematisească a treia persoană care nu este de faţă, la care spre a se da porunca acesta de nevoie trebuie a fi a doua persoană, acestea se tâlcuiesc mai bine după meşteşugul grămăticilor. Canoanele poruncesc soborului Episcopilor celor vii să caterisească pe preoţi, ori să afurisească, ori
anatematisească pe mireni, când calcă Canoanele. Însă dacă soborul nu va pune în lucrare caterisirea preoţilor, ori afurisirea, anatematisirea mirenilor, preoţii aceştia şi mirenii, nici caterisiţi nu sunt cu lucrul nici afurisiţi, ori anatematisiţi. Învinovăţiţi însă sunt, aici spre caterisire, ori afurisire, ori anatematisire, iar
acolo spre dumezeiasca osândă. Precum şi un împărat când va porunci slugii sale să bată pe un altul, care i-a greşit, dacă sluga cea poruncită nu va lucra porunca împăratului, acela ce a greşit împăratului a rămas
nebătut, învinovăţit însă spre bătaie. Drept aceea tare greşesc cei fără minte care zic cum că în vremurile
acestea toţi cei Sfinţiţi care în afară de Canoane s-au hirotonit, sunt cu lucrarea caterisiţi. De cei Sfinţi
prihănitoare limbă este aceea ce nebuneşte pe acest fel de cuvinte le bârfeşte, neînţelegând că porunca Canoanelor fără de punerea în lucrare a persoanei a doua, adică a soborului, este nesăvârşită. Fără mijlocire şi mai înainte de judecată, ne lucrând de sine-şi. Însuşi Dumnezeieştii Apostoli arătat se tălmăcesc pe sine-şi cu al 46-lea canon al lor, fiindcă nu zic că îndată acum cu lucrul se află caterisit oricare Episcop sau preot care va primi botezul ereticilor, ci a se caterisi poruncind, adică a sta de faţă la judecată, şi de se va dovedi că a făcut acesta atunci să se dezbrace cu hotărârea voastră de preoţie, aceasta poruncim.

CANONUL 46
Episcopul, sau prezbiterul, ereticesc botez primind, sau jertfă, a se caterisi
poruncim. Că ce conglăsuire este lui Hristos cu veliar? Sau ce parte credinciosului cu necredinciosul? [Apost. 47, 68; Sobor 2. 7; Sobor 6, 95;
Cartag. 1; Vasilie: 1, 20, 47, 2, Cartag. 6, 15]
TÂLCUIRE
Dreptslăvitorii creştini se cuvine a se feri de eretici, şi slujirile lor a le urî. Iar
mai vârtos însuşi ereticii se cuvine a se mustra şi a se înţelepţi de către Episcopi şi
prezbiteri, doar cumva vor înţelege şi se vor întoarce din rătăcirea lor. Pentru
aceasta şi Canonul acesta rânduieşte că, oricare Episcop, sau prezbiter, ar primi ca de drept şi adevărat botezul ereticilor83 sau jertfa ceea ce se proaduce de dânşii, unul ca acesta, poruncim ca să se caterisească. Fiindcă ce conglăsuire are Hristos
cu diavolul? Sau ce parte are credinciosul cu cel necredincios? Căci cei ce primesc cele de către eretici, sau şi ei au aceleaşi socoteli ale acelora, sau cel puţin nu au osârdie spre a-i scoate pe dânşii din cacodoxia lor, cei ce bine voiesc (adică se
învoiesc) la slujbele acelora, cum pot a-i mustra pe ei ca să lepede eresul lor cel cacodox şi rătăcit.

——–

Sfintii Varsanufie si Ioan

ca pre o poruncă să cade să o priimeşti, când canoanele ceale dogmaticeşti hotărăsc ceva, sau răspuns al
vreunor Părinţi iaste, ca întru hotărâre grăit.

trebue socotit
ca poruncă şi ceea ce hotărăsc canoanele dogmatice 527, sau răspunsul Părinţilor dat în chip de hotărîre.

Hotarare=poruncă

—-

Pidalion 1844

pag.23 subnota 24

Iar hotărârile Sinoadelor, cuprind chiar pe singure
Dogmele Credinţei, măcar că unii ori cu abuz (rea întrebuinţare) şi Canoanele le numesc hotărâri. Precum aceasta se arată din câteva Canoane ale celorlalte Sinoade, şi mai ales din cel
al 5-lea al Sinodului din Cartagina şi din Practicalele lui, unde se zice că s-au citit acele 20 de hotărâri ale Sinodului din Niceea, adică acele 20 de Canoane ale lui. Se osebesc Canoanele de
legi, căci legi chiar se numesc cele politiceşti şi din afară ale împăraţilor; Iară Canoanele sunt dinlăuntru şi Bisericeşti, şi mai tari decât legile, precum mai jos vom spune osebit. Se osebesc
Canoanele de decreturi, precum învaţă Gratian în împărţirea în 3 a Canoanelor, ori de
Particularnic (local) Sinod s-au rânduit, ori de Ecumenic s-au hotărât, ori s-au adeverit. Iară decretul este acela ce Patriarhul cu Sinodul său hotărăşte, spre a nimănuia sfătuire sau răspuns. Se osebesc şi de poruncitoarele trimiteri; căci acestea se rânduiesc, ori de vreun papă, ori Patriarh, ori şi împreună cu Sinodul lor spre dogmaticeasca sfătuire (Dositei foaia 600 din Dodicavivlion).

Decret=ukaz(Sfântul Patriarh Tihon)

https://ayeaye20.wordpress.com/2018/02/09/porunca-canoane-bisericesti-ca-pre-o-porunca-sa-cade-sa-o-priimesti-cand-canoanele-ceale-dogmaticesti-hotarasc-ceva-trebue-socotit-ca-porunca-si-ceea-ce-hotarasc-canoanele-dogmatice-canoanele-ca/

Te rog să fi informat că Sinodul Episcopilor în timpul întrunirii de la sfârșitul lui August , unanim a adoptat următoarea rezoluție(hotărâre) privind pan-erezia Ecumenismului,

…acelora ce [în mod] conștient au comuniune cu acești mai înainte-pomeniți eretici [ecumeniștii, sectele, denominațiunile și religiile] sau celor ce susțin, răspândesc, sau apără noua lor erezie a ecumenismului sub pretextul dragostei frățești sau al presupusei uniri a Creştinilor despărţiţi,

A N A T H E M A.”
Textul acestei Anatheme va fi atașat/lipit în Sinodiconul din Duminica Ortodoxiei să fie citit cu restul textului Sinodiconului.

resolution/rɛzəˈluːʃ(ə)n/
noun

1. a firm decision to do or not to do something.
2. the quality of being determined or resolute.
3. the action of solving a problem or contentious matter.
4. the process of reducing or separating something into constituent parts or components.
5.the smallest interval measurable by a telescope or other scientific instrument; the resolving power.

the act of solving or ending a problem or difficulty:
a successful resolution to the crisis

Resolution is the noun form of the verb resolve, which comes from Latin resolvere, “to loosen, undo, settle.” We can still see this meaning in resolution, in the sense of “an explanation” or “a solution“; when a problem, conflict or mystery reaches its resolution, it has been “undone,” so to speak. Another common meaning is “determination, resolve“: “Jose approached the task with resolution.” A related sense is “a decision to do something”: “My resolution is to go to the gym three times a week.”

REZOLÚȚIE, rezoluții, s. f. 1. Hotărâre luată în urma unor dezbateri colective. 2. Rezolvare pe care cel în drept o dă unei cereri, unui act etc. 3. (Med.) Dispariție a semnelor de boală sau a unui proces patologic. 4. (Jur.) Desființare retroactivă a unui contract cu executare imediată pentru neexecutarea uneia dintre obligațiile reciproce ale părților. [Var.: rezoluțiúne s. f.] – Din fr. résolution, lat. resolutio, -onis.

sursa: DEX ’09 (2009)

REZOLÚȚIE s. 1. v. decizie. 2. apostilă, (rusism înv.) nadpis. (~ pusă pe o petiție.)

REZOLÚȚIE ~i f. 1) Decizie a unui colectiv adoptată în urma dezbaterilor. 2) Semnătură pusă de o persoană oficială pe un document conținând hotărârea luată. 3) jur. Desfacere a unui contract pentru neexecutarea uneia dintre obligațiile reciproce ale părților. [G.-D. rezoluției; Sil. -ți-e] /

sursa: NODEX (2002)

REZOLÚȚIE s. 1. decizie. (O ~ adoptată prin consens.) 2. apostilă, (rusism înv.) nádpis. (~ pusă pe o petiție.)

*rezoluțiúne f. (lat. resolútio, -ónis, fr. résolution. V. soluțiune). Acțiunea de a saŭ de a se rezolva, descompunere, reducere: rezoluțiunea apeĭ în abur. Dezlegare, descurcare: rezoluțiunea uneĭ greutățĭ. Hotărîre, deciziune: rezoluțiunea ministruluĭ pusă pe o hîrtie. Caracter hotărît, energic: a fi lipsit de rezoluțiune. Jur. Desfacere, nimicire: rezoluțiunea unuĭ contract. Med. Disparițiunea unuĭ buboĭ. – Și -úție (rus. rezolĭúciĭa).

sursa: Scriban (1939)

rezoluți(un)e f. 1. hotărîre: mi-am schimbat rezoluțiunea; 2. fermitate de caracter, curaj.

sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)

https://ayeaye20.wordpress.com/2017/12/31/1437/

MOLITFELNICUL CEL MARE, edit, Credința strămoșească

RÂNDUIALA SLUJBEI DIN DUMINICA ORTODOXIEI

Pag.739

iar pe cei ce se împotrivesc acestui adevăr și care nu s-au pocăit Domnului, Carele așteaptă întoarcerea și pocăința lor, urmând Sfintei Scripturi și Predaniei Bisericii dintr început ținându-ne, îi lepădăm și îi dăm anatemei.

Celor care tăgăduiesc…,anatema…

Sunt 13 anateme apoi teoretic urmeaza anatema ROCOR

—-

Sinodul Întâi Ecumenic de la Niceea (325)

Despre dumnezeirea lui Hristos, Împotriva arienilor:

Biserica apostolească şi sobornicească îi dă anathemei.

==

HOTĂRÂRILE DOGMATICE
ALE SFINTELOR SINOADE
ECUMENICE

Sinodul al patrulea Ecumenic de la Calcedon (451)

Despre cele două firi ale lui Hristos, împotriva monofiziţilor

pe aceştia îi dă anathemei soborniceasca şi apostoleasca Biserică».

îi scoate afară, şi pe cei care plăzmuiesc înaintea unirii că [sunt] două firi ale Domnului, iar după unire se prefac într-una, îi dă anathemei.

==

Sinodul al şaselea Ecumenic de la Constantinopol (680-681)

Preasfinţitul şi Preafericitul papă al vechii Rome, Agathon, împăratului nostru drept măritor şi preacredincios, Constantin, [propunere] care ia respins nominal pe cei care au propovăduit şi au învăţat, după cum s-a spus mai sus, o singură voinţă şi o singură lucrare în iconomia lui Hristos Cel întrupat,

==

Sinodul al şaptelea Ecumenic de la Niceea (787)

Ne lepădăm şi dăm anatemei: pe Arie şi pe cei care cugetă asemenea lui… pe Macedonie şi pe cei dimpreună cu el…pe necredinciosul Nestorie şi pe cei dimpreună cu el… pe blasfemiatorii Eutihie şi Dioscor; şi împreună cu ei pe Sever, Petru şi [întreaga] ceată blasfemiatoare; împreună cu ei dăm anatemei şi născocirile lui Origen, Evagrie şi Didim…pe Serghie, pe Honorius, Chir, Pyrhus, Macarie, toţi aceştia fiind oameni neiscusiţi în dreapta credinţă şi pe [toţi] cei care cugetă asemenea lor.

https://ayeaye20.wordpress.com/2017/12/15/hotararile-dogmatice-ale-sfintelor-sinoade-ecumenice/

—–

prin hotărârile dogmatice și sfintele Canoane ale Sinoadelor Locale și Ecumenice.

Hotărârile dogmatice ale Sinoadelor Ecumenice sunt formularea credinței revelate și sfintele Canoane sunt aplicarea dogmelor-hotărârilor dogmatice în administrație și în practica pastorală a Bisericii. Folosirea selectivă a sfintelor Canoane nu este în acord cu conștiința bisericească ortodoxă.

Se știe că sfintele Canoane ale Sinoadelor Locale din antichitate și Canoanele Părinților au dobândit autoritate ecumenică prin Canonul 2 al Sinodului Ecumenic Quinisext. Respectivele Canoane se referă la modul de primire a eterodocșilor în Biserica Ortodoxă, uneori prin aplicarea akriviei, alteori prin aplicarea iconomiei. Aplicarea akriviei se face prin Botez, în timp ce aplicarea iconomiei se face prin Libellus și mirungere, încă cu niște premise clare, adică, dacă în gruparea eretică de care aparțineau mai înainte au fost botezați prin invocarea Dumnezeului treimic și prin păstrarea tipicului Botezului, adică prin întreita afundare.

Potrivit Sfântului Nicodim Aghioritul ”în Biserica lui Hristos se păstrează două feluri de chivernisire și îndreptare”, anume akrivia și iconomia. Episcopii, care sunt ”iconomisitori ai Bisericii lui Hristos”, exprimă în practică taina dumnezeieștii iconomii, adică taina întrupării Fiului și Cuvântului lui Dumnezeu. Iconomia este o suspendare a akriviei pentru un interval scurt de timp și pentru motive speciale și nu poate fi transformată în akrivie cu valabilitate permanentă.

Apoi, prin acceptarea după iconomie a eterodocșilor, prin Libellus și sfânta mirungere nu se înțelege recunoașterea valabilitatea Botezului sau a celorlalte taine din afara Bisericii.

Hotărârea sinodală a Patriarhilor Răsăritului din anul 1484, care avea conștiința că era ”ecumenică”, după cum însăși mărturisește, în afara de faptul că a anulat hotărârile Sinodului de la Ferrara-Florența, în același timp a hotărât ca primirea ”latinilor” și a celor care se întorc ”de la erezia latină la adevărul Evangheliei” lui Hristos să se facă prin Libellus și mirungere. În slujba care a fost alcătuită se face referire la ”erezia latină” și la întoarcerea la ”teologia curată a bunei credințe, la mărturia acestora și la tradiție”.

În acea epocă, desigur, se aplica încă și la latini tipicul exact al botezului, adică întreita afundare, care a fost anulată mai târziu, la Conciliul Tridentin (1545-1563), și din acest motiv s-a hotărât atunci ca primirea latinilor de către Biserica Ortodoxă să se facă prin Libellus și mirungere.

ortodoxiacatholica.wordpress.com/2016/10/06/mitropolitul-nafpaktosului-si-sfantului-vlasie-ierotheos-vlachos-hotararile-sinodului-plenar-al-bisericii-greciei-pentru-sfantul-si-marele-sinod-si-rezultatul-final-al-acestora/