Category Archives: Arie

Sfantul Atanasie nu voia sa se impartaseasca cu Arie si „caterisirile“ date

Pidalion 1844  Edit. Credința Strămoșească 2007, pag. 586
PROLEGOMENA PENTRU  MARELE  ATANASIE

Cel întru sfinţi părintele nostru Atanasie cel Mare, înflorea în zilele marelui Constantin, diacon fiind, s-a aflat de faţă la I ecumenic Sinod în anul 325 împreună cu Alexandru al Alexandriei, şi în anul 326 a stat Episcop Alexandriei. Şi fiindcă n-a voit a se împreună împărtăşi cu Arie (şi cu toate că împăratul Constantin a poruncit aceasta, socotind că Arie a primit hotărârea Sinodului din Niceea), din pricina aceasta au pornit asupra lui cei împreună cu Eusebie al Nicomidiei prihănirile cu clevetirile cele grele, şi în anul 335 se cateriseşte de lotreasca adunare cea din Tir; iar în anul următor, se disţerează [surghiuneşte] la Trivera a Galiei, pentru că l-au clevetit arienii către împăratul, că nu lasă să se ducă de la Alexandria la Constantinopol grâul cel rânduit. Iar după 18 luni, murind marele Constantin, se întoarce la Alexandria cu porunca lui Constantin al 3-lea şi fiul cel mai tânăr al lui Constantin. Iar în anul 341 se cateriseşte de Sinodul cel din Antiohia, iar suindu-se la Roma şi curat arătându-se de învinovăţirile cu care se prihănea, atât de Sinodul ce în Roma s-a făcut în anul 342, cât şi de cel ce s-a făcut în Sardichia în 347 se cheamă iarăşi la scaunul lui de împăratul Constantie, prin mijlocirea şi îngrozirea lui Constant fratelui său. Iar după şase ani se osândeşte de adunările ce s-au făcut în Arelat adică la anul 353, iar în Mediolan (Milano) la 357.

—–

Lotresc= Talharesc.

Apoi Sfantul Athanasie nu a cautat recurs (la ereticii ce l-au “caterisit”)ci s-a dus direct la Sinoadele Ortodoxe de la Roma si Sardichia care nu au facut recurs ci l-au gasit NEVINOVAT si nu ca au anulat (o hotarare) ptr ca nu aveau ce sa anuleze, aceia ce au dat caterisirea nefiind ortodocsi, apoi are dreptate acel parinte care a zis ca daca face recurs la eretici e ca si cum ar considera CATERISIREA VALABILA si ea trebuie ANULATA, ptr ca in dictionar zice asa

RECÚRS, recursuri, s. n. 1. (Jur.) Cale de atac prin care se cere unei instanțe superioare să verifice legalitatea și temeinicia unei hotărâri judecătorești nedefinitive, în vederea anulării sau modificării ei. 2. (Rar) Referire, recurgere. – Din lat. recursus, germ. Rekurs, fr. recours.

  sursa: DEX ’09 (2009) 
—-

anuláre sf [At: HAMANGIU, C. C. 428 / Pl: ~lări / E: anula] 1-2 (Facere sau) declarare nul. Si: anulat1 (1-2). Si: anulație (1-2) (înv) anularisire (1-2), anulat1 (1-2), desființare, nimicire, ridicare, ștergere.

  sursa: MDA2 (2010) 

Advertisements

Arhiepiscop idolatru depus de doua ori prin hotarare canonica

Cartea: LIMONARIUL SAU LIVADA DUHOVNICEASCĂ, Edit. REÎNTREGIREA, Alba Iulia, 2014, pag.66-67

CAPITOLUL 43

MOARTEA NEFERICITA A NECREDINCIOSULUI TALALEU ARHIEPISCOPUL TESALONICULUI

În Tesalonic era un arhiepiscop numit Talaleu. Acesta nu se temea nici de Dumnezeu, nici nu se înfricoșa de răsplata pregătită; dimpotrivă, nenorocitul, călcând în picioare învățătura creștina și socotind ca o nimica vrednicia preoțească, era lup răpitor în loc de păstor. Nu voia să se închine Sfintei și deoființă Treimi – miluiește-mă, Doamne! – ci se închina idolilor. Dar cei care conduceau sfintele biserici în vremea aceea l-au depus din scaun printr-o hotărâre canonică. După ce a trecut puțină vreme, cel plin de toata nelegiuirea, a vrut să vină iarăși pe scaunul Episcopal. Dar pentru că după cum spune Solomon, totul ascultă de aur, a fost chemat să se întoarcă la episcopia sa, căci trăia acum la Constantinopol, unde, potrivit cuvântului profetului Isaia 5, 23 locuiesc conducătorii, care pentru daruri dau dreptate celui nedrept și răpesc dreptul dreptului. Dumnezeu însă n-a părăsit Biserica Lui, ci l-au osândit din nou, potrivit Canoanelor Apostolice. Hotărârea aceasta însă, nu i-a fost pe plac lui Talaleu. Într-o zi , s-a îmbrăcat în haine foarte bune spre a se duce la împărat ca să-i dea din nou scaunul Episcopal. Pe când vroia să iasă din casă, stomacul l-a silit să se ducă până afară. Și pentru că vreme de două ceasuri a rămas acolo, au intrat înăuntru unii dintre cei ce stăteau afară, spre a-i spune să iasă odată. Când au intrat l-au găsit cu capul în gaura closetului, cu picioarele în sus, reînnoind moartea veșnică și groaznică a nelegiuitului Arie, dușmanul lui Dumnezeu. Căci și pe Arie, care a nădăjduit că poate să-și impună în chip tiranic în Biserică părerea sa cu ajutorul puterii împărătești, îngerul minunat și de mare sfat al Sfintei Biserici a lui Dumnezeu i-a răspândit în closet măruntaiele care au zămislit erezia. Și acestuia, care nădăjduia ca prin ajutorul nedrept al împăratului, să facă mai mult rău decât înainte, i-a luat-o înainte îngerul păzitor al Bisericii Tesalonicului împreună cu marele mucenic Dumitru și, în locul în care era și punea la cale, în unire cu demonul necurat și ațâțător, rele planuri împotriva Sfintei Biserici a lui Dumnezeu, acolo i-a lăsat atârnate în aer picioarele, ce nu puteau călca cum trebuie, ale netrebnicului rob, purtând semnele viitoarei judecăți ce o va suferi, căci este îngrozitor să cazi în mâinile Dumnezeului Celui viu (Evr. 10, 11).

—–

Pag 63 pdf internet

https://.scribd.com/mobile/document/269123630/Limonariu
—–

http://saraca.orthodoxphotos.com/biblioteca/limonariu.htm

Prorocii mincinosi, Sfantul Maxim Grecul

CUVIOSUL MAXIM GRECUL SCRIERI DOGMATICO-POLEMICE Volumul II, Traducere: Florentina Cristea Editura Bunavestire, Galați, 2003

​pag. 49:
Domnul nostru Iisus Hristos, precum se spune în Sfânta Evanghelie, când i-a învățat pe ucenicii Lui şi i-a întărit în credința şi iubirea Lui, iar prin ei pe toți credincioşii şi a fost întrebat de ei: Spune nouă când vor fi acestea şi care este semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului?, El, după ce le-a proorocit nenorocirile şi neorânduielile care vor lovi omenirea înainte de venirea Lui înfricoşătoare şi de sfârşitul acestui veac, a adăugat, zicând: Atunci mulți se vor sminti şi se vor vinde unii pe alții; şi se vor urî unii pe alții. Şi mulți prooroci mincinoşi se vor scula şi vor amăgi pe mulți (Mt. 24, 10-11). Prin acestea Stăpânul i-a arătat pe începătorii diferitelor erezii care au apărut în Biserica Lui şi care au fost: Simon vrăjitorul, Marchion, Manent, Origen, Arie, Macedonie, Nestorie, Serghie şi ticăloşii iconoclaşti; toți aceştia au pricinuit, prin diferite mijloace, necazuri şi suferințe Bisericii Soborniceşti a lui Hristos şi au atras o mulțime nenumărată de ortodocşi la ereziile lor. Apoi a adăugat, zicând: Şi se va propovădui această Evanghelie a împărăției în toată lumea spre mărturie la toate neamurile; şi atunci va veni sfârşitul (Mt. 24, 14). Pentru ce se va propovădui spre mărturie? 

Pentru ca cei ce aud şi cred să se mântuiască, iar cei ce nu cred să fie osândiți la dreapta judecată, neavând nici o îndreptățire pentru necredința lor.

Pag. 76:

„Domnul şi Dumnezeul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, la mulțimea celorlalte porunci şi învățături mântuitoare ale Sale, prin care ne îndrumă pe noi, cei ce credem în El, pe calea cunoaşterii neclintite şi neîntinate a lui Dumnezeu, a adăugat şi aceasta, zicând: Feriți-vă de proorocii mincinoşi, care vin la voi în haine de oi, iar pe dinăuntru sunt lupi răpitori (Mt. 7, 15). De aceea, Iubitorul de oameni, învățându-ne cum să îi recunoaştem şi să ne păzim nevătămați de ei, adaugă: După roadele lor îi veți cunoaşte. El îi numeşte prooroci mincinoşi pe învățătorii mincinoşi, adică pe ereticii care vorbesc din pântecele lor (din cuget trupesc), iar nu după Legea Evangheliei şi după teologie, şi care, prin propriile lor cuvinte şirete, amăgesc inimile oamenilor simpli. Roadele lor sunt nu numai faptele şi cuvintele lor, ci şi învățătura lor răstălmăcită, ascunsă în adâncul scrierilor lor. 

La fel ca şi Mântuitorul, vesteşte şi dumnezeiescul Apostol Pavel vorbind despre aceiaşi prooroci mincinoşi în a doua Epistolă către Corinteni. Iată ce zice Pentru că unii ca aceştia sunt apostoli mincinoşi, lucrători vicleni, care iau chip de apostoli ai lui Hristos (2 Cor. 11, 13). Ca unii ca aceştia este şi linguşitorul Nicolae neamțul, care a trăit mulți ani în mijlocul bine-credinciosului popor rus şi s-a străduit prin toate mijloacele să-l abată de la credința cea ortodoxă primită de la strămoşii săi. În rândul celorlalte fapte viclene ale lui se numără şi faptul că a scris cuvântul despre unirea ruşilor cu latinii, silindu-se să arate că atât credința unora, cât şi a celorlalți este una şi aceeaşi.