Category Archives: ascultare

Ascultarea desavarsita nu e pentru timpul in care traim noi

Sf. Ignatie Briancianinov, Fărâmiturile Ospățului, edit. Renașterea 2014, pag.55 ,XII. O VIAȚĂ DE ASCULTARE PE LÂNGĂ UN BĂTRÂN Ceea ce am spus referitor la pustnicie și la recluziune, trebuie să spunem și referitor la ASCULTAREA FAȚĂ DE UN BĂTRÂN, AȘA CUM SE FĂCEA ÎN MONAHISMUL DE ODINIOARĂ: O ASEMENEA ASCULTARE NU ESTE DATĂ ȘI VREMII NOASTRE. 

Advertisements

Ierodiacon Visarion Iugulescu Credinta si Ascultare

Credința 

Credința nu se dobândește decât prin luptă și voință,

Prin paza legilor dreptății și printr-o aspră nevoință.

Prin reîntoarcerea în sine la viețuirea sufletească,

Prin lepădarea nesimțirii din viețuirea omenească.

Și prin cunoașterea profundă a legilor lui Dumnezeu, 

Prin adevăr și experiență trăirilor duhovnicești.

Cunoașterea teologiei fără dobânda pocăinței,

Rămâne o simplă teorie, nedovedită a credinței,

O cale aspră și îngustă care-a rămas nestrăbătută.

O cercetare a minții noastre de inimă necunoscută,

Teologia netrăită, rămâne-o simplă teorie,

Greoaie, seacă și obscură o ipoteză pe hârtie.

Iar cei ce nu trăiesc credința, chiar de sunt preoți și slujesc,

Sunt goi, săraci și fără viață robiți păcatului trupesc.

Căci ei sunt călăuze oarbe pe’un drum complet necunoscut,

De încercare și trăire, p’un drum ce nu l-au străbătut.

Cuvântul lor nu ne convinge, iar faptele îi dovedesc,

Cuvântători lipsiți de viață, ce nu fac ceea ce vorbesc.

Dar îndrăznesc lipsiți de frică, să urce până la altar,

Sfidând canoanele și legea, acești păstori lipsiți de har.

Și merg departe cu nefrica, acești vădiți nedrepți păstori,

Lupi îmbrăcați în piei de oaie, ai Legii Sfinte stricători.

Că surpă sufletele acelea, pe care alții le-au zidit,

Cu multă trudă și cu jertfa , Păstorului desăvâșit.

Și risipesc fără de frică, și ce-au zidit bunii păstori,

Care păzesc cu frică Legea, și care’s Drept-Cuvântători.

De aceea cei mai mulți din lume, nu mai vin azi la Dumnezeu,

Când văd că preotul trăiește, aceeași viață de ateu.

Dar cei care-au aflat izvorul, și darul vieții creștinești,

Trăiesc convinși și însetează, de căile duhovnicești.

Ei vor fugii de aceste curse, pentru’a gasi Izvorul Sfânt,

Din care au primit viață, duhovnicească pe pământ.

Și-i vor cinsti pe toți aceia, care sunt drepți și buni păstori,

Urmându-le pilda de viață, caci ei sunt Drept-Cuvântători. Amin.

——

Despre Ascultare

Mare lucru este însă să ai de cine asculta. Tatăl a cerut ca toate, toți arhanghelii cu cetele lor de îngeri să vină să facă închinăciune Fiului ca și Tatălui. Toți arhanghelii s-au supus, toți arhanghelii au primit cu smerenie și cu îngerii lor și s-au închinat. Lucifer n-a voit, și de el a ascultat toată ceata lui. Au făcut bine că l-au ascultat? De ce nu s-au răzvrătit și ei atunci? cum toți, toate cetele îngerilor s-au închinat și numai el lucifer n’a voit, de ce nu s-au răzvrătit? Adică, nu te mai ascultăm pe tine ci, noi ascultăm pe Tatăl care ne’a creat. Că doar El, de la El vine lumina, fericirea toată. Iată o neascultare și s-a dus cu el în fundul iadului și s-au transformat din îngeri luminați în diavoli întunecați, spurcați, urâți. Imediat au pierdut fericirea, lumina și darurile care le dădu’se Tatăl. Iată că nu e bine iarăși să ascultăm de cine nu trebuie. E, ascultare cer mulți în lumea aceasta, mai ales acum. Ascultare cer și unii preoți. Dar nu învață toți drept așa cum spun Sfintele Cărți : Cuvântul adevărului, drept învățând. Nu învață toți drept. Și ascultare cer și pă’ la service și pă’ la…peste tot. Ascultare, ascultare toți vrea ascultare, să se supună lor. Și biata lume, dacă nu știe să facă o desosebire și să cunoască pe cine trebuie să asculte și pe cine nu, greșește chiar făcând ascultare te duci în fundul iadului, ca îngerii lui lucifer cu el. Deci, iată ce trebuie să fim noi, cum trebuie. Dumnezeu v-a dat și v-a adus aici la loc de odihnă, la un popas duhovnicesc. Așa cum cineva e obosit de cale și însetat, și înfierbântat de arșița soarelui și nemâncat. Când găsește un izvor curat să se răcorească, pe o bancă să se odihnească puțin, mare lucru e. Mare lucru a găsit. Și o umbră să se adăpostască de soare. Așa este locul acesta pentru sufletele acelea care v-a adus Dumnezeu aici ca să puteți să vă mântuiți, vă răcoriți sufletul cel însetat, cel obosit, cel întristat. Și dacă nu băgați de seamă și aici se strecoară ispita și p’aici poate veni necuratul. Așa că ascultare cer mulți, dar să fiți atenți! Ascultare înseamnă să puneți bine la inimă toate învățăturile pe care le-ați auzit și să și cercetați să nu ieșiți din Biserică. Și în Biserică să fiți atenți și cu preot să fi atent, și cu călugăr, și cu oricine ar fi, o față Bisericească. Fiți atenți ! și iar atenți ! nu toți urmăresc mântuirea sufletului, sincer! Au fost unii care de ani de zile au venit, dintre noi și tot s-au pierdut, tot aleargă anapoda. Să duc dă…tot n-au găsit. N-au înțeles nici acum. De ani de zile au căutat, au venit, au fost printre noi și tot n-au înțeles, tot n-au văzut, tot n-au simțit, greu e pentru aceste suflete. Da, nu numai atât, ca Iuda ajung unii trădători. Ajung vânzători! Asta este mai grav. Nu avem material bun pentru a zidii. Vrei să faci ceva frumos, o casă frumoasă sau orice ai face ceva frumos, dacă n-ai material bun nu iese nimic. Eu de aceasta mă plâng de la început. Care mă cunoașteți cei vechi. Cred ca vă aduceți aminte de la început, eu mă plâng de lipsă de material bun, durabil, rezistent. Și după cum ști-ți și ați auzit și v-am mai spus că Dumnezeu își retrage haru’ încet, încet. Oamenii duhovnicești, oamenii care merită să fie ascultați, care învață cuvântul-drept vor fi luați. Și așa este cu Sfânta Ascultare. Dumnezeu v-a îndreptat să aveți ce să ascultați și unde să veniți să vă răcoriți. Când sufletele…să știți, când cineva, când colo, când colo, când a pierdut poteca, drumul bun ține-ți seamă că din cauza mândriei a pierdut drumul, poteca. Ăsta e singurul lucru, care-L leapădă Dumnezeu pe om. Mândria. Da, eu am constatat, așa cum un cioban își cam dă seama dă ce s-a înbolnăvit oaia cutare, oaia cutare, așa îmi c-am  dau eu seama de unele suflete, și am văzut așa exact că boala aceasta e în sufletul acela care s-a rătăcit, să pierde, se duce la…pă altă cale. Mândria. Boala mândriei. Să ne ajute Bunul Dumnezeu și să ne găsească pe calea ce-a dreaptă și bună și sfântă. Să ne întărească mereu în toate zilele vieții noastre și noi să ținem sfânta legătură a frăției, a credinții, a dragostei între noi toți din toate părțile de pe unde sunte-ți adunați ca să ne putem mântui, să mai știm unii de alții.

—-

O profetie a Sf. Ierarh Calinic pastrata de calugarii vechi inca de la primul staret al Frasineiului, cuviosul schimonah Policarp Nisipeanu:

”La al 5-lea staret (Neonil) viata duhovniceasca va slabi, al 6-lea (cel actual) va fi doar 2 ani si va dezbina obstea cu totul, iar la al 7-lea (dupa marele razboi) viata duhovniceasca va fi infloritoare si se vor aduna la Frasinei sute de calugari”.

“Ascultarea” ce duce in iad

 Până unde merge ascultarea de mai mari – conform Sf. Nicodim Aghioritul

SURSA: http://acvila30.ro/sfantul-nicodim-aghioritul-deasa-impartasire-cu-preacuratele-lui-hristos-taine-partea-a-ii-a-cuvantul-12/

Cuvântul 12

Unii se smintesc că nu ne încredinţăm de cele ce ni le spun şi îndeosebi de cele despre deasa împărtăşire şi aduc pentru apărarea lor trei mărturii: întâi, că sfintele canoane şi poruncile sunt sub puterea arhiereilor; al doilea, că noi nu trebuie să cercetăm pe arhierei, pe învăţători şi pe duhovnici pentru cele ce ni le spun, ci numai să ne supunem în toate cu simplitate; şi al treilea, aduc acel cuvânt apostolesc: “Ascultaţi pe mai marii voştri şi vă supuneţi lor”.

  Faţă de aceste trei părţi ale împotrivirii, noi nu avem nimic asemănător de spus, ca să nu producem cuiva turburare dar a tăcea cu totul fată de acestea, socotim că este vătămător pentru suflet. Deci să vedem ce zic sfinţii, ca să nu se plângă nimenea.

La cea dintâi răspunde Marele Vasile şi zice: “Dacă însuşi Domnul lisus, întru Care a binevoit să se odihnească Tatăl şi în care sunt ascunse toate vistieriile înţelepciunii si ale cunoştinţei; dacă, zic, Acesta Care a primit toată stăpânirea şi judecata de la Dumnezeu şi Tatăl Său, zice că poruncă mi-a dat Tatăl Meu, ce să spun şi ce să grăiesc; si iarăşi: acelea pe care eu vi le grăesc, vi le spun întocmai neschimbate, aşa cum mi le-a spus Tatăl; şi dacă Duhul Sfânt nu grăieşte de la Sine, ci acelea pe care le aude pe acelea le şi spune, cu cât mai cuviincios şi mai sigur pentru mântuirea noastră este a gândi si a face aceasta. Adică a nu călca dumnezeieştile porunci, ci a ne supune lor cu respect.

Iar dumnezeiescul Gură de Aur din însăşi hirotonia arhiereilor dovedeşte că arhiereii sunt supuşi dumnezeeştilor canoane şi porunci, zicând: “Fiindcă arhiereul Legii vechi era căpetenie a poporului şi căpetenie fiind trebuia ca pe cap şă aibă şi puterea (deoarece stăpânirea care nu este supusă altei stăpânire mai înalte este nesuferită, de aceea are pe cap semnul stăpâniei, ca să se vadă că este sub lege); deci porunceşte Legea ca arhiereul să nu aibă capul descoperit, ci acoperit, pentru ca să înveţe capul poporului că are o stăpânire şi mai mare.

De aceea şi în legea Harului când se hirotonesc arhiereii se pune Sfânta Evanghelie pe capul lor, pentru ca să înveţe arhiereul care este hirotonit că primeşte pe capul lui Tiara (mitra) cea adevărată a Evangheliei, adică autoritatea şi ca să mai înveţe că deşi el este cap al tuturor, totuşi este supus legilor Evangheliei, că el, care stăpâneşte peste toţi, este stăpânit de legi; că el legiueşte pentru toţi, dar este stăpânit de lege. De aceea şi viteazul şi sfântul Mucenic Ignatie scrie o epistolă către un arhiereu zicând:Nimic să nu se facă fără părerea ta; iar tu să nu faci nici un lucru fără părerea şi porunca lui Dumnezeu. Deci a avea arhiereul Evanghelia pe capul lui, este semn că se găseşte sub stăpânire.

La mărturia a doua pe care o aduc, ca adică să nu cercetăm noi pe arhierei, pe învăţători şi pe duhovnici, ci să-i ascultăm întru toate, răspunde Marele Vasilie zicând că “propoveduitorul cuvântului, fie el învăţător, fie Arhiereu, trebuie cu multă luare aminte şi cu multă cercare şi cu scop plăcut lui Dumnezeu să spună totdeauna cuvântul şi să facă tot lucrul, ca unul care trebuie să fie cercat prin cuvânt şi prin faptă şi de către supuşii lui.

Si iarăşi: Se cuvine ascultătorilor, care sunt învăţaţi în Scripturi, să cerce cu dreaptă socoteală, acelea pe care le zic dascălii şi câte sunt de acord cu Scripturile să le primească, iar pe cele care nu sunt să le lepede, iar de cei care stăruie în aceste învăţături să depărteze şi mai mult. Si iarăşi, în altă parte zice: Se cuvine ca celor ce au multă cunoştinţă în Scripturi să cunoască pe sfinţi din roadele Duhului Sfânt şi din darurile pe care le au. Si pe cei ce au aceste daruri să-i primească, iar de cei care nu le au să se depărteze. Si iarăşi zice: Nu se cade ca omul să se lase răpit, aşa simplu şi cum s-ar întâmpla de cătră cei ce făţărnicesc adevărul, fără să cerceteze; ci să cunoască pe fiecare după felul învăţăturii şi după oglinda dumnezeieştilor Scripturi. Si iarăşi, se cuvine ca tot cuvântul şi tot lucrul să fie încredinţat şi adeverit cu mărturia de Dumnezeu Insuflatelor Scripturi, ca să le cunoască cei buni şi să se ruşineze cei răi.

La a treia parte a împotrivirii răspunde dumnezeescul Gură de Aur zicând: “Rău lucru este pretutindenea a nu avea cineva stăpân şi cap, ci pricină a multor nenorociri şi început a toată neorânduiala şi turburarea; totuşi nu-i mai mic răul ca cei supuşi să nu se supună stăpânitorului. Dar ar putea spune cineva că se află şi un al treilea rău, când întâistătătorul şi conducătorul s-ar întâmpla să fie rău. Ci eu ştiu că acesta nu este un mic rău, ci mult mai rău decât a nu avea cineva deloc stăpân. Că e mai bine să nu fii condus de cineva decât să fii condus de un stăpân râu. Fiindcă cine nu are un conducător peste el de multe ori se izbăveşte şi de multe ori se primejdueşte; dar cine are întâi-stătător rău, totdeauna se va primejdui, căzând în gropi şi în prăpăstii. Cum dar zice: Ascultaţi pe mai marii voştri şi vă supuneţi lor?

Pricina pentru care Pavel a zis aşa este următoarea. Pentru ca mai înainte a zis despre conducători, aceste laude: “văzând bunele roade ale vieţii lor virtuoase şi împreună petrecerea lor urmaţi-le credinţa”; apoi după ce i-a arătat că sunt drepţi întru toate, a zis: “ascultaţi pe mai marii şi întâistătătorii voştri şi vă supuneţi lor”.
Dar îmi răspundeţi: dacă acela este rău si nu ne supunem, ce se întâmplă? Si în ce spui că este rău întâistătătorul tău? Dacă este greşit în credinţă, fugi de dânsul şi-l părăseşte, nu numai dacă este om, ci si înger din cer dacă ar fi; iar dacă este greşit în viaţa şi faptele lui, nu lua aminte. Această pildă nu o spun dela mine, ci din Sfânta Scriptură. Ci ascultă pe Hristos, care zice: Pe scaunul de învăţătură a Legii au şezut cărturarii şi fariseii; după ce a zis mai înainte multe rele despre ci, atunci a zis: Pe scaunul Legii au şezut. Aşa dar, câte vă vor zice din Lege să faceţi, faceţi-le, dar lucrurile lor rele să nu le faceţi. Ca şi cum ar zice: au vrednicia ca să înveţe, dar au şi viaţă necurată. Voi însă care auziţi, nu luaţi aminte la viaţa lor, ci la cuvintele lor, căci din viaţa lor nimeni nu se poate vătăma. Din ce pricină? Fiindcă sunt cunoscute tuturor şi fiindcă nici acesta care învaţă, oricât de viclean şi păcătos ar fi, nu poate niciodată să înveţe pe oameni să facă cele rele.

Iar credinţa şi învăţăturile cele rele pe care le are, nici nu sunt cunoscute de toţi şi nici nu încetează a le face. De aceea şi porunca pe care a dat-o Domnul: nu judecaţi ca să nu fiţi judecaţi, se referă la viaţă şi nu la dogmele credinţei.
Si iarăşi îmi spui în altă parte: dar cutare şi cutare om, blândul acela, sfinţitul acela, prea înţeleptul acela face aşa şi aşa. Omule, nu-mi spune mie despre acest prea blând, prea înţelept, evlavios sau sfinţit, ci dacă vrei spune că este Petru sau Pavel sau înger din cer. Chiar dacă sunt aşa de mari sfinţi, eu nu mă grijesc de vrednicia feţelor; deoarece eu nu citesc lege şi poruncă de rob, ci lege împărătească. Iar când se citesc scrisori împărăteşti, toată vrednicia robilor să înceteze. De ce îmi aduci de faţă pe cutare şi pe cutare? Dumnezeu nu te va judeca după lenea slugilor celor împreună cu tine, ci după porunca dumnezeieştilor sale legi. Am poruncit, îţi va zice în ziua Judecăţii; trebuia să te supui poruncii Mele şi nu să pui înainte pe unul sau pe altul şi să cercetezi răutăţile altora.

Dacă şi marele împărat David a căzut într’un păcat, oare tu nu te temi ca să nu cazi? Cu adevărat este mare primejdie. De aceea se cuvine să luăm aminte. Si nu numai virtuţile sfinţilor să le imităm, ci dacă şi lor, ca nişte oameni, li s-a întâmplat vreo nepăsare sau călcare a legii, noi trebue să ne ferim de ele, deoarece nu vom fi judecaţi de cei împreună cu noi slujitori, ci de Stăpânul şi Dumnezeul nostru, Căruia îi vom da seamă pentru toate cuvintele şi faptele noastre.

Si sfinţii la fel grăesc. Ci noi, fraţilor, fiindcă la pace ne-a chemat pe noi Domnul, trebuie să ne supunem şi arhiereilor şi duhovnicilor şi dascălilor noştri, pentru vrednicia pe care o au dela Dumnezeu. Iar dacă cineva dintr’înşii ar face ceva fără dreaptă judecată sau ne-ar împiedeca de a face vreun lucru plăcut lui Dumnezeu, noi să nu încetăm a-i cere şi a-l ruga, până-când îl vom convinge ca să se facă voia lui Dumnezeu, pentru-ca să domnească pacea între noi să stăpânească unirea şi înţelegerea, ca să fie dragoste între păstori şi oi, între arhierei şi creştini, între clerici şi mireni, între întâistătători şi supuşi; ca să fie departe de noi smintelele, turburările, schismele, despărţirile. Deoarece acestea sunt stricătoare a sufletelor noastre, a caselor, a bisericilor şi a toată obşteasca petrecere. In scurt ca să fim toţi un trup şi un duh, toţi cu o singură nădejde, cum am şi fost chiemaţi, ca şi Dumnezeul păcii să fie cu noi.
——-
Sf Adrian Fageteanu
” Aici spune un lucru foarte important, foarte important: „dacă vreun episcop sau preot va boteza a doua oară pe cel ce era botezat adevărat sau nu va boteza pe cel botezat de eretici, care nu se botează în numele Sfintei Treimi, să se caterisească ca unu ce-şi bate joc de Crucea si de moartea Domnului nefăcându-se demn de preot adevărat, ci popă mincinos“. Deci cine spune cuvântul ăsta „popă mincinos“? Duhul Sfânt! Poate să fie stareţ, episcop, patriarh, sau orice ar fi. Atunci poţi ieşi de sub ascultarea lui.
——
___________
Sf.Arsenie Boca : De Dumnezeu ascultăm necondiționat toată viața și fără abatere. Dacă însă povățuitorii noștri după Dumnezeu, stareții și duhovnicii, devin eretici și, ca atare, se încarcă din partea Bisericii cu pedeapsa afurisirii sau caterisirii, atunci suntem dezlegați de ascultarea lor, pentru că ei au strâmbat dreapta credință și PRIN CONȘTIINȚA LOR NU SE MAI EXPRIMĂ VOIA LUI DUMNEZEU. Dar ascultarea de Biserică nu încetează.( cartea Părintele Arsenie Boca – o viață închinată schimbării vieții noastre – 2012,edit. Agaton,pag.284)