Atheismul doctorului homeopat Pavel Chirila

HOMEOPATIA
– o abordare ştiinţifică şi spirituală –

pag. 61:

Revenim la lucrarea Prof. Chirilă:…

Pe de altă parte, noi, creştinii, credem cu tărie că în remediile naturale lucrează energii create puse de Domnul la Creaţie. Aşa ne învaţă Sfânta Scriptură, aşa ne învaţă dogma Bisericii noastre61.

54 Chirilă P., Vindecarea, Ed. Christiana, Bucureşti, 2009, p. 157.

61 Chirilă P., op. cit., pp. 162-163.

————–

PĂRINȚII BISERICII, SFÂNTUL GRIGORIE PALAMA, OPERE COMPLETE VI, EDITURA GÂNDUL APRINS 2018, pag. 285:

Epistola Către Daniil

iar dacă vreuna din lucrările acestea este [ceva] zidit, [atunci] zidit – iar nu Dumnezeu – [este dumnezeul] cel ce a dobândit-o pe aceasta.

————-

====a se vede si mai clar iata ce cred(de fapt tot acelasi atheism) unii homeopati de unde a preluat si erezia cu energia creată:

pag. 57-58

Dr. Pfeifer îşi începe descrierea

creştinii cunosc bine noţiunea de energie creată58 despre care literatura patristică vorbeşte din abundenţă şi care acţionează în universul material59.

original:

Trecând peste aserţiunea nedemonstrată şi agresivă
conţinută în această frază despre ce cunosc „creştinii” (recurs la autoritatea anonimă, metodă consacrată de manipulare), aşadar ignoranţii contestatari ai homeopatiei ar trebui să tacă, umiliţi, precum şi peste ecourile nefericite ale terminologieiLV, rămâne neclar la ce anume se referă autorul.
Energiile care ţin să fie toate cele care există sunt necreate, lucrarea Celui necreat asupra creaţiei, iar formele de energie în sensul ştiinţific al termenului (termică, chimică, electrică, nucleară, luminoasă etc.) nu au făcut obiectul scrierilor
patristice. Oricum, presupunând că prof. Chirilă se referă la o formă de energie prezentă în lumea materială, precum energia termică, luminoasă etc., s-a văzut, mai sus, în ce
măsură rezistă supoziţia existenţei unei energii non-spirituale a remediilor.

———-

58 Sublinierea îi aparţine prof. dr. Chirilă.
59 Chirilă P., op. cit., pp. 161-162.

LV Catolicismul substituie noţiunea ortodoxă de har, energie dumnezeiască necreată, cu cea de „graţie divină”, care ar fi o „energie creatăcare acţionează asupra lumii, creaţia fiind „incapabilă”, din acest
punct de vedere eretic, să primească energiile dumnezeieşti necreate. Se ajunge, de aici, la o serie de alte erezii, inclusiv la a contesta posibilitatea îndumnezeirii omului, prin har.