Baladă după Creta

​Pe-un picior de plai,
Pe-o gură de rai,
Șchiopătând pe cale
Au căzut la vale,
La vale de sus
Cam înspre Apus (!?)
Păstori de mioare,
Oi cuvântătoare,
Păstori de păstori,
Mândri purtători,
De sarici gătate
Și chimire late,
De cușme gătite
Și bâte-aurite…
Sufletul și trupul
Le-au schimbat cu lupul,
La ceas de vânzare
De-naltă trădare
Și-au înstrăinat
La cei răi au dat
Toată avuția,
Toată bogăția –
Turma cea frumoasă
Cu oi tot de rasă,
Stâna cea străveche
Ca pe-o haină veche!
Fără milă și rușine
Să le fie la baci bine,
Ciobănia să-și păstreze,
Din cușmă să nu-i reteze,
Chimirul – la fel de lat
Și-uite-așa… la lupi ne-au dat!
Păcurarii s-au pupat,
Pe lupi i-au îmbrățișat,
Și s-au împăcat,
Fluiere-au schimbat
Au semnat,
Au parafat,
Împreună s-au rugat
Și credință și-au jurat
Și-uite-așa… la lupi ne-au dat!
 
Pesemne s-au sfătuit
(Ca de la lup la lup au grăit!)
Pe-oile mai breze
Să… disciplineze!
Să le intre-n minte
Că lupu-i cuminte!
 
Nu mai e ce-a fost
Și nu are rost
Ca să se trezească
Să se-mpotrivească
Vreun baci mititel –
C-o fi vai de el!
Ori vreo mioriță
Tare de guriță
Să zbiere prea tare
Că a fost vânzare
Fără… autorizare
Și că eticheta
“Brânza made-n Creta”
Nu are valoare
Doar atât: că doare!
Păstorii noștri, păstori,
De turme conducători,
Sufletul și trupul
Le-au schimbat cu lupul
Și-au venit  ‘napoi
Lupi-păstori  la oi!
S-au întors în țară
Numai foc și pară
Și-acum mușcă ei
Oi și mielușei:
Turma o-ngrozesc,
Stâna dosădesc,
Bagă fiori reci
În oi și berbeci!
 
Firea și-au schimbat
Nu-s ca altădat!
Sunt neiertători
De te trec fiori!
Cine îndrăznește
Și prea behăiește
Deschizând gurița
I se ia blănița!
Și e dat afară
Din zori până-n seară;
Staulul se ia
Se dă altuia,
Straiele – la fel
Se iau de la el
Și la colț e pus
Cu mâinile sus…
 
Și meniul și-au schimbat
Păstorii de altădat:
Papă (!!!) drept mâncare
Oi protestatare –
La foc mic pârlite
Și-apoi jupuite
Aproape pe viu –
C-așa-i în meniu!
Ca să ia aminte
Să fie cuminte
Turma cea rămasă
Că altfel… e groasă!
Vai, păstori, păstori,
De oi vânzători,
Cum nu v-ați temut,
Cum de ați putut
O așa trădare
Să dați spre vânzare
Toată Avuția,
Toată Bogăția,
Vouă-ncredințată
De cerescul Tată?
Vouă, spre grijire
Dată-n păstorire
De Baciul din cer
Blândul Sfânt Oier?
 
Nu voi ați jurat
Când ați îmbrăcat
Straie de păstor
Să-I fiți de-ajutor:
Oi să păstoriți,
Stâna sa-I păziți,
Turma s-apărați,
Toată s-o păstrați?
 
Că ați vândut oi…
O fi vai de voi
Ca acum de noi!
Dar c-ați îndrăznit
Și v-ați înfrățit –
Ba v-ați și pupat
Și îmbrățișat
Cu lupul viclean,
Ce se dă cioban,
Care ne-a mâncat,
Miei a sfâșiat,
Oi a alungat,
Foc la stâne-a dat…
Cu ei v-ați rugat?!?
 
Oare ce veți face
Cu-a voastre cojoace,
Când, chemați la cer,
De Sfântul Oier,
Ce răspuns veți da
Când vă v-a-ntreba:
Oile Mele, oile Mele,
Ce-ați făcut, Păstori, cu ele?