Caci hulitorul, chiar de n-ar fi fost anatematizat verbal de nimeni, cu toate acestea el este in realitate anatematizat, separandu-se pe el insusi de viata cea adevarata prin hula sa

Cristian D. August 27,2019 at 10:09 am

And why should we add anything further? For anyone can take in his hands the writings of the impious Theodore or the impious chapters which from his impious writings were inserted by us in our acts, and find the incredible foolishness and the detestable things which he said. For we are afraid to proceed further and again to remember these infamies. There was also read to us what had been written by the holy Fathers against him, and his foolishness which exceeded that of all heretics, and moreover the histories and the imperial laws, setting forth his impiety from the beginning, and since after all these things the defenders of his impiety, glorying in the injuries uttered by him against his Creator, said that it was not right to anathematize him after death, although we knew the ecclesiastical tradition concerning the impious, that even after death, heretics are anathematized; nevertheless we thought it necessary concerning this also to make examination, and there were found in the acts how divers heretics had been anathematized after death; and in many ways it was manifest to us that those who were saying this cared nothing for the judgment of God, nor for the Apostolic announcements, nor for the tradition of the Fathers. And we would like to ask them what they have to say to the Lord’s having said of himself: “Whosoever should have believed in him, is not judged: but who should not have believed in him is judged already, because he hath not believed in the name of the only begotten Son of God,” and of that exclamation of the Apostle: “Although we or an angel from heaven were to preach to you another gospel than that we have preached unto you, let him be anathema: as we have said, so now I say again, If anyone preach to you another gospel than that you have received, let him be anathema.”

For when the Lord says: “he is judged already,” and when the Apostle anathematizes even angels, if they teach anything different from what we have preached, how can even those who dare all things, presume to say that these words refer only to the living? Or are they ignorant, or is it not rather that they feign to be ignorant, that the judgment of anathema is nothing else than that of separation from God? For the impious person, although he may not have been verbally anathematized by anyone, nevertheless he really is anathematized, having separated himself from the true life by his impiety.

(din: Philip Schaff, D.D., LL.D. and Henry Wace, D.D. – Select Library of The Nicene and Post-Nicene Fathers of The Christian Church, SECOND SERIES, VOLUME 14: The Seven Ecumenical Councils, 1900 – pg. 741)

Cristian D. August 27, 2019 at 10:11 am

Si traducerea:

“Şi de ce am adăuga ceva în plus? Căci oricine poate lua în mâini scrierile hulitorului Teodor sau hulitoarele capitole apaţinând scrierilor lui pline de blasfemie ce au fost inserate de noi în documentele noastre, pentru a descoperi prostia de necrezut şi lucrurile detestabile pe care le-a spus acesta. Căci ne este frică a continua şi a repeta aceste ticăloşii. Ne-a fost de asemenea citit ceea ce a fost scris de către Sfinţii Părinţi împotriva lui şi a prostiei lui, ce o depăşeşte pe cea a tuturor ereticilor, şi pe deasupra istoriile şi legile imperiale, proclamând încă dela început hula sa, şi întrucât după toate acestea apărătorii hulei lui, glorificând rănile aduse de el Creatorului său, au spus că nu este drept a-l anatematiza după moarte, deşi cunoşteam tradiţia bisericească cu privire la hulitori, anume că chiar şi după moarte ereticii sunt anatematizaţi; cu toate acestea am considerat necesar să facem cercetări inclusiv cu privire la acest aspect, şi a fost găsit în documente cum diferiţi eretici au fost anatematizaţi după moarte; şi în multe feluri ne-a fost limpede că celor care susţineau aceasta nu le păsa de judecata Domnului, nici de propovăduirile Apostolilor, nici pentru tradiţia Părinţilor. Şi am dori să îi întrebăm pe aceştia ce au de spus referitor la ceea ce Însuşi Domnul a spus: “Tot cel ce va crede în El, nu este osândit: dar cel care nu va fi crezut în El este deja osândit, pentru că nu a crezut în numele celui Unul născut Fiu al lui Dumnezeu”, şi din această afirmaţie a Apostolului: “Dacă noi sau un înger din Ceruri v-ar vesti vouă o altă Evanghelie decât cea pe care v-am vestit-o noi, să fie anatema; precum am mai sus, iarăşi vă spun vouă, că oricine vă va vesti vouă o altă Evanghlie decât cea pe care aţi primit-o, să fie anatema.”

Pentru că atunci când Domnul spune: “este deja osândit”, şi când Apostolul anatematizează chiar şi pe îngeri dacă vestesc ceva diferit faţă de ceea ce v-am vestit noi, cum pot cei ce îndrăznesc orice să presupună că aceste cuvinte se referă numai la cei vii? Oare nu ştiu ei, ori mai degrabă se prefac a nu şti, că judecata anatemei nu este nimic altceva decât despărţirea de Dumnezeu? Căci hulitorul, chiar de n-ar fi fost anatematizat verbal de nimeni, cu toate acestea el este în realitate anatematizat, separându-se pe el însuşi de viaţa cea adevărată prin hula sa.”

din: Philip Schaff, D.D., LL.D. and Henry Wace, D.D. – Select Library of The Nicene and Post-Nicene Fathers of The Christian Church, SECOND SERIES, VOLUME 14: The Seven Ecumenical Councils, 1900 – pg. 741)