Category Archives: Canonul 15 I-II

Ereticul Onufrie la Liturghie cu Ereticul Kiril pomenind pe Bartolomeu si Ciobotea

16 iulie 2018 flux live pe youtube

Onufrie cel cu microfonul:

Impreuna la Liturghie slujind cu Kiril

Onufrie inclinandu-se in fata lui Kiril:

Inceperea Pomenirii cu Bartolomeu si Ciobotea:

Pomenirea lui Onufrie al Ukrainei:

Cine minte ca nu slujeste cu ereticii acest neortodox Onufrie pe care pseudo-episcopul Longhin il considera ca ortodox???

>https://youtu.be/Pau6fF1RrPc

La

  • 1:26:07 Onufrie Kiril
  • 1:54:20 pomenirile lui Bartolomeu si Ciobotea
  • 1:55:03 pomenirea lu’ Onufrie si Kiril se inclina in directia lui

————

O singura concluzie:

https://­ayeaye20.wordpress.co­m/2017/12/31/1437/

„acelora ce [în mod] conștient sunt în comuniune/­împărtășire/părtășie cu acești mai înainte-pomeniți eretici [ecumeniștii, sectele, denominațiunile și religiile] …
A N A T H E M A.“

Advertisements

Cei ce au intrerupt comuniunea(pomenirea) au judecat-osandit cu judecata care este ingaduita

III
TÂLCUIREA
SFINTEI
EVANGHELII
DE LA LUCA
SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

Bucureşti:
Editura Sophia; Alexandria: Cartea Ortodoxă, 2007

Pag.307

Iar „judecând“, înseamnă osândind din „cele douăsprezece seminţii”
pe cei ce nu au crezut, căci nu mică osândă le sunt Apostolii celor din Israil, care nu au crezut. Căci şi Apostolii sunt israeliteni, dar au crezut.

=========

CANONUL 15

Cele rânduite pentru prezbiteri, episcopi, şi mitropoliţi, cu mult mai vârtos pentru patriarhi se potrivesc. Drept aceea dacă vreun prezbiter, sau episcop, sau mitropolit ar îndrăzni a se depărta de împărtăşirea cea către patriarhul său, şi n-ar pomeni numele lui precum este hotărât şi rânduit întru dumnezeiasca mistagoghie, ci mai înainte de sinodiceasca înfăţoşare şi de deplinita lui osândire ar face schismă, aceasta a hotărât sfântul sinod, cu totul a fi străin de toată ieratia (preoţia), dacă numai se va vădi că a nelegiuit acest lucru. Şi mai ales s-au pecetluit şi s-au hotărât acestea pentru cei ce cu pricinuire de oarecare vinovăţie se depărtează de ai lor întâi şezători şi fac schismă, şi rup unirea Bisericii. Că cei ce se despart pe sineşi de împărtăşirea cea către întâiul şezător al lor pentru oarecare eres osândit de sfintele sinoade, sau de Sfinţii Părinţi, de acela adică care eresul în public îl propovăduia, şi cu capul descoperit îl învăţa, unii ca aceştia nu numai canoniceştii certări nu sunt supuşi, îngrădindu-se pe sineşi despre împărtăşirea numitului episcop, mai înainte de sinodiceasca cercetare, ci şi de cinstea cea cuvenită celor dreptslăvitori se vor învrednici. Că nu au osândit episcopi, ci minciuno-episcopi şi minciuno-învăţători. Şi nu cu schismă au rupt unirea Bisericii, ci s-au silit a izbăvi Biserica de schisme şi de împărţiri.

[Apostolic, can. 31; Sinod 4, can. 18; Sinod 6, can. 10, 31, 34: Sinod 1 şi 2, can. 12, 13, 14; Gangra, can. 6; Cartagina, can. 10, 11, 62; Antiohia, can. 5]

TÂLCUIRE

Cele ce canoanele cele mai de sus au rânduit pentru episcopi şi mitropoliţi, acesteaşi le rânduieşte cu mult mai vârtos canonul acesta pentru patriarhi. Însă acestea să se facă dacă pentru oarecare vinovăţii, curvii să zicem sau ierosilii (adică furare de cele sfinte) şi altele ca acestea, s-ar despărţi de împărtăşirea cu întâiul şezător al lor, iar dacă întâi şezătorii cei numiţi ar fi eretici şi eresul lor l-ar propovădui întru arătare, şi supuşii lor pentru aceasta se despart de de ei mai înainte încă de sinodiceasca judecată pentru eresul acela. Unii ca aceştia despărţindu-se de aceia nu numai nu se osândesc, ci şi de cinstea cea cuvenită ca nişte dreptslăvitori, sunt vrednici. Că nu au pricinuit schismă Bisericii cu osândirea aceasta, ci mai ales o au slobozit de schisma şi eresul minciuno-episcopilor acelora.

=========

https://ayeaye20.wordpress.com/2014/04/21/arh-serafim-alexiev-unica-osandire-ingaduita/

infruntarea, osindirea

CELE PATRU-SPRĂ-ZECE TRIMITERI ALE
SFÎNTULUI , SLĂVITULUI ŞI INTRU-TOT-LĂUDATULUI APOSTOL PAVEL
TÎLCUITE ELINEŞTE
DE FERICITUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI
Tălmăcite în limba cea obicinuită acum grecescă şi împodobite cu feliurite Însemnări DE
NICODIM AGHIORITUL

Tomul II 1904
Pag. 379

Ci la aceasta răspundem: alta este înfruntarea şi alta osîndirea; că înfruntarea se face spre îndreptarea celui ce a greşit; iar osîndirea se face pentru singură prihănirea şi batjocura fratelui- celui ce a păcătuit şi nu pentru îndreptarea lui.

——–

CANONUL 15

Cele rânduite pentru prezbiteri, episcopi, şi mitropoliţi, cu mult mai vârtos pentru patriarhi se potrivesc. Drept aceea dacă vreun prezbiter, sau episcop, sau mitropolit ar îndrăzni a se depărta de împărtăşirea cea către patriarhul său, şi n-ar pomeni numele lui precum este hotărât şi rânduit întru dumnezeiasca mistagoghie, ci mai înainte de sinodiceasca înfăţoşare şi de deplinita lui osândire ar face schismă, aceasta a hotărât sfântul sinod, cu totul a fi străin de toată ieratia (preoţia), dacă numai se va vădi că a nelegiuit acest lucru. Şi mai ales s-au pecetluit şi s-au hotărât acestea pentru cei ce cu pricinuire de oarecare vinovăţie se depărtează de ai lor întâi şezători şi fac schismă, şi rup unirea Bisericii. Că cei ce se despart pe sineşi de împărtăşirea cea către întâiul şezător al lor pentru oarecare eres osândit de sfintele sinoade, sau de Sfinţii Părinţi, de acela adică care eresul în public îl propovăduia, şi cu capul descoperit îl învăţa, unii ca aceştia nu numai canoniceştii certări nu sunt supuşi, îngrădindu-se pe sineşi despre împărtăşirea numitului episcop, mai înainte de sinodiceasca cercetare, ci şi de cinstea cea cuvenită celor dreptslăvitori se vor învrednici. Că nu au osândit episcopi, ci minciuno-episcopi şi minciuno-învăţători. Şi nu cu schismă au rupt unirea Bisericii, ci s-au silit a izbăvi Biserica de schisme şi de împărţiri.

[Apostolic, can. 31; Sinod 4, can. 18; Sinod 6, can. 10, 31, 34: Sinod 1 şi 2, can. 12, 13, 14; Gangra, can. 6; Cartagina, can. 10, 11, 62; Antiohia, can. 5]

TÂLCUIRE

Cele ce canoanele cele mai de sus au rânduit pentru episcopi şi mitropoliţi, acesteaşi le rânduieşte cu mult mai vârtos canonul acesta pentru patriarhi. Însă acestea să se facă dacă pentru oarecare vinovăţii, curvii să zicem sau ierosilii (adică furare de cele sfinte) şi altele ca acestea, s-ar despărţi de împărtăşirea cu întâiul şezător al lor, iar dacă întâi şezătorii cei numiţi ar fi eretici şi eresul lor l-ar propovădui întru arătare, şi supuşii lor pentru aceasta se despart de ei mai înainte încă de sinodiceasca judecată pentru eresul acela. Unii ca aceştia despărţindu-se de aceia nu numai nu se osândesc, ci şi de cinstea cea cuvenită ca nişte dreptslăvitori, sunt vrednici. Că nu pricinuit schismă Bisericii cu osândirea aceasta, ci mai ales o au slobozit de schisma şi eresul minciuno-episcopilor acelora.

Aceeasi prostie cu alta palarie

Daca astraDORM( sau astrADORM?) sau mai bine zis astradormitii (astrADORMITII) neamului marii luptatorii anti-ecumenism dorm si incearca sa adoarma si pe altii desi au cartile care arata ca ei(astradormitii) GRESESEC mintind ca canonul 15 nu e obligatoriu,repetam desi cartile zic contrariul:

„Pag.7 Canoanele sunt obligatorii pentru toţi membrii Bisericii.

https://ayeaye20.wordpress.com/2018/01/13/astradrom-sau-cum-sa-minti-ca-canonul-15-i-ii-nu-e-obligatoriu/

Acum apar si un anthonit ca sa ne invete aceeasi minciuna

„6…Canonul 15 I-II Constantinopol nu obligă preotul să oprească pomenirea unui ierarh eretic, ci doar îi indică cadrul canonic în care o poate face.“

Ieroschimonahul Paisie (Prodromitul)

ortodoxiamarturisitoare.wordpress.com/2018/01/23/comunicat-in-privinta-unor-afirmatii-ale-parintelui-protosinghel-irineu-curtescu-si-despre-lupta-noastra-impotriva-ecumenismului/

Oare asa a fost si cu Adam in Rai ? nu era obligatoriu sa tina porunca: nu manca? Iata ca neascultarea l-a dus la o cadere si ce cadere…

OLOGII orbi iar se dau dascali/invatatori

E erezie a intelege canonul 15 I-II ca: schismalinie gresita, ispita de dreapta,capcana nepomenirii

Adica Dumnezeu intinde capcane si vrea ca omul sa cada( dupa mintile bolnave) acesti bolnavi duhovnicesti care singuri si-au luat titlul de Dascal (singuri sau uns, nechemati fiind de nimeni) fara sa vada harul uitand ca ei insisi nu vad harul si nici crestini nu se pot numi. Vai! ce osnda vor lua cei ce vorbesc de indumnezeire si nu au trait-o. Vai! lor ca focul gheenei ii mananca de vii si nu simt. Vai! si iar Vai! Asta arata clar ce duhuri ii stapanesc(facand canonul mincinos dupa chipul si asemanarea lor eretica), si nu poate fi luata in considerarea parerea lor din motivul acesta(ca nu au vazut harul).

Asta inseamna ca si Sf Paisie si Popovici is schismatici asta e hula

hula care e in doua(impartita)

1 ca dă intelegerea gresita, adica minciunoseste canonul , ii da alt inteles

Si 

2 hula ca ii face schismatici pe Sfinti si indirect harul din ei e schismatic si deci harul fiind energia necreata a lui Dumnezeu, Dumnezeu e schismatic

E hula grava in sinod daca era adus(cel ce emana astfel de OLOGII) putea fi dat si anathema ptr hula asta Trinitara

—-

Ne-a adus aminte cineva( un cuvant al Sf Justin ) ca tot apar tot mai multe pareri, cuvantul aproximativ : Pr. Justin(Parvu) spunea sa ne conducem dupa sfintii care au murit(adormit), caci duhovnicii care traiesc, au inceput bun dar sfarsit necunoscut

Cum se intelege canonul 15 I-II

Valsamon: „Dacă cineva în mod îndreptățit, din pricina ereziei, se îndepărtează de comuniunea cu episcopul lui, de ce să fie pedepsit? Sfinții Părinți au hotărât să se impună aceste epitimii (pedepse) atunci când pe motivul unei probleme de ilegalitate cineva îl acuză de unul singur pe episcop și se desparte de el și astfel sparge unitatea Bisericii. Însă dacă nu datorită vreunei nedreptăți, ci din pricina ereziei cineva se va despărți de episcopul său ori de mitropolit sau de patriarh, pentru că acela învață fără rușine în Biserică învățături străine de dogmele adevărate, acesta chiar și înainte de condamnarea finală și cu atât mai mult după condamnare, dacă înalță un zid despărțitor între el și episcopul lui, adică întrerupe comuniunea cu el, nu numai că nu va fi pedepsit, dar va fi cinstit ca ortodox. Pentru că el nu s-a depărtat de un episcop adevărat, ci de un fals episcop și fals învățător. Și ceea ce face este vrednic de cinste, pentru că nu numai că nu rupe Biserica, ci mai degrabă o unește și o ferește de nimicire.” (P.G., volumul 137, pp. 1068-1069

Zonaras: „Dacă patriarhul sau mitropolitul sau episcopul este eretic și ca un eretic propovăduiește erezia cu capul descoperit, adică fără nici o reținere, și în mod deschis învață dogme eretice, cei care se depărtează de el, oricare ar fi ei, nu numai că nu sunt vrednici de pedeapsă pentru aceasta, ci sunt vrednici de cinste ca niște ortodocși, pentru că se despart de comuniunea cu ereticii. Aceasta înseamnă „îngrădiți.” Zidul îi desparte pe cei din interiorul lui de cei din afara lui. Deci, ei nu s-au îndepărtat de episcop, ci de un fals episcop și un fals învățător, nici nu au creat vreo schismă în Biserică, ci mai degrabă au scăpat Biserica de schisme, pe cât le-a fost cu putință.” (P.G., volumul 137, p. 1069)

Aristinos: „Așadar, dacă unii se vor îndepărta de cineva nu din cauza unei fapte ilegale, ci din pricina unei erezii care a fost condamnată de un sinod sau de Sfinții Părinți, aceștia sunt vrednici de cinste și de acceptare ca fiind ortodocși.” (în P.G, vol. 137, p. 1070)

Sfântul Nicodim Aghioritul: „Așadar, întâi-stătătorii de care am vorbit înainte sunt eretici și își propovăduiesc erezia lor cu curaj și din acest motiv se despart creștinii (supușii) lor de ei chiar și înainte de a fi făcută o judecată sinodală referitoare la această erezie, cei care se îndepărtează nu numai că nu sunt condamnați pentru această despărțire, ci sunt vrednici de cinstea cuvenită, pentru că nu au provocat schismă în Biserică prin această despărțite, ci mai degrabă au eliberat Biserica de schismă și de erezia acestor falși episcopi. Vezi și Canonul 31 Apostolic.” (Pidalion, Ediția a IV-a, 1886, p. 292)

Vrednicul de pomenire episcop român Nicodim Milaș 

interpretează acest canon astfel: “Canonul prezent, reglementând raportul de supunere față de patriarh, face observație generală cu privire la toate cele trei canoane (13-15), arătând că dispozițiile emise au valoare numai pentru cazurile când respectivii provoacă schisme față de patriarh, mitropolit și episcop, pentru anumite delicte nedovedite. Dacă însă un episcop, mitropolit sau patriarh începe să propovăduiască în public în Biserică vreo învățătură eretică, care este potrivnică Ortodoxiei, atunci respectivii au dreptul și datoria ca imediat să se despartă de acel episcop, mitropolit și patriarh și pentru aceasta nu numai că nu se vor supune vreunei pedepse canonice, ci vor fi chiar lăudați, deoarece prin aceasta ei nu au osândit pe un episcop legal și nu s-a răsculat împotriva unui astfel de episcop, ci au osândit pe un episcop mincinos și o învățătură mincinoasă, și nici nu au produs schismă în Biserică, ci dimpotrivă au scăpat Biserica, cât le-a fost cu putință, de schismă și de dezbinare.

Arhimandritul Ioan (un vestit canonist rus), având în vedere împrejurările istorice din Biserica rusească, foarte just și în sensul strict al doctrinei canonice observă la interpretarea acestui canon că un prezbiter nu va fi vinovat, ci vrednic de laudă dacă se desparte de episcopul său din cauza unei învățături eretice, dar numai atunci dacă acel episcop începe să propovăduiască o învățătură care este evident potrivnică învățăturii Bisericii Ortodoxe și care a fost condamnată în chip solemn de Biserică, și dacă acela propovăduiește în chip expres și în public în Biserică această învățătură falsă cu intenția expresă de a răsturna învățătura ortodoxă și de a fortifica erezia; dacă însă nu va fi acest caz, și anume, dacă un episcop exprimă vreo anumită părere individuală în chestiunile de credință și morală, care cuiva nu i s-ar părea corecte, dar care nu au importanță deosebită și ușor se pot corecta, fără ca episcopul respectiv să poată fi acuzat de vreo eterodoxie imaginară, sau dacă episcopul respectiv exprimă vreo opinie greșită în cerc restrâns de câteva persoane și acea opinie se poate îndrepta în acel cerc restrâns, fără să se răstoarne pacea din Biserică, în astfel de cazuri nici un prezbiter nu are dreptul de a se dezbina în mod samavolnic de episcopul său și a produce schismă, ci dânsul se va supune dispoziției prescrisă de canonul 31 Apostolic în această privință (Conf. canoanelor 6 Sin. II Ecumenic; 3 Sin. III Ecumenic; 18 Sin. IV Ecumenic; 31, 34 Trulan; 6 Gangra; 14 Sardica; 5 Antiohia; 10, 11, 62 Cartagina; 13, 14)”.