cel ce citeste cartile lui Origen si-i primeste scrierile in fundul iadului va sfarsi; sa nu aiba nicio partasie cu cei ce tin de eresurile lui Origen

STRĂJERII ORTODOXIEI, Edit.Egumeniţa 2015

pag.50-53

Cuviosul Pahomie ura şi se scârbea nespus de Origen, ca de un hulitor şi apostat. Acesta fusese caterisit de către episcopul Iraclie al Alexandriei, mai înainte de Arie şi de Meletie […] Deci Cuviosul dăduse poruncă straşnică monahilor săi ca nu numai să nu-i citească neroziile, dar nici să nu îndrăznească să le asculte, dacă alţii le-ar fi citit.

Se spune că odată, când a găsit o carte a lui Origen, a aruncat-o cu grăbire în râu, zicând: «Dacă n-aş fi ştiut că este scris în ea Numele lui Dumnezeu, negreşit aş fi pus pe foc hulele şi flecărelile ei». Era lucrător şi râvnitor peste măsură al faptelor bune, se bucura şi se veselea totdeauna de dreapta credinţă şi de sporirea ortodocşilor, iar de vrajmaşii adevărului se scârbea72.

Odată l-au vizitat pe Cuviosul Pahomie nişte pustnici vestiţi, dorind să vorbească cu el. “Iar după ce au şezut într-o chilie liniştită, bătrânul a simţit ieşind din ei multă duhoare. Dar n-a cunoscut pricina unei asemenea duhori, căci vorbind cu ei faţă către faţă, nu putea să se roage lui Dumnezeu să-i descopere. Ascultându-le însă cuvântul şi văzându-le familiaritatea cu Sfintele Scripturi, se mira de duhoarea lor bolnăvicioasă. Deci după ce a vorbit cu destul din Scripturi, până la ceasul al nouălea din zi, s-au sculat să se întoarcă la chiliile lor. Iar Sfântul i-a poftit să rămână la masă, dar aceia n-au primit, grăbindu-se să ajungă la locurile lor mai înainte de apusul soarelui. Deci făcând rugăciuni, au plecat cu pace.

Atunci Marele Pahomie, voind să afle pricina acelui rău miros, a intrat în chilia sa şi se ruga lui Dumnezeu să-i descopere. Iar un înger al lui Dumnezeu a venit şi i-a zis: «Aceştia se ţin de dogmele necinstoare ale lui Origen, şi ele sunt cele care stârnesc acea putoare. Trimite însă degrabă pe cineva să-i întoarcă şi roagă-i cu stăruinţă să nu mai creadă acelor învăţături hulitoare şi stricătoare de suflet, căci prin ele îşi vor pierde sufletul lor».

Ieşind îndată din chilie, Cuviosul a trimis pe un frate oarecare în urma lor. Şi dacă s-au întors aceia, le-a zis: «Voiesc să vă întreb un cuvânt», iar ei i-au răspuns: «Spune». «Nu cumva citiţi ceva din cele ale lui Origen?» Iar pustnicii, auzind, s-au lepădat zicând: «Nu».

Atunci le-a zis Sfântul: «Iată, înaintea lui Dumnezeu vă dau mărturie că tot cel ce citeşte cărţile lui Origen şi-i primeşte scrierile în fundul iadului va sfârşi (Pilde 14, 12) şi va moşteni întunericul cel mai din afară, unde este <plângerea şi scrâşnirea dinţilor>(Matei 8, 12). Iată, v-am făcut cunoscute cele arătate mie de Domnul şi sunt înaintea Lui fără vină; drept aceea, voi veţi da seama, de vreme ce aţi cunoscut adevărul. Dacă voiţi să mă credeţi şi să-I fiţi bineplăcuţi lui Dumnezeu cu adevărat, aruncaţi pe apă toate cărţile lui Origen şi de acum înainte să nu mai voiţi să le citiţi, mai cu seamă pe cele ce sunt hulitoare». Acestea zicând, i-a slobozit să se ducă” 73.

Apropiindu-i-se sfârşitul, cu două zile mai înainte, Cuviosul Pahomie i-a chemat la sine pe ucenici, poruncindu-le printre altele “să nu aibă nicio părtăşie cu cei ce ţin de eresurile lui Origen, ale lui Meletie, ale lui Arie si ale celorlaţi vrăjmaşi ai lui Hristos”75.

72 βίος του εν άγίοις πατρός ημων Παχωμίου (Viaţa celuu întru Sfinţi Părintelui nostru Pahomie), 27, B.E.P.E.S. vol. 40, p.239

73 Έκ του βίου άγίου Παχωμίου (Din viaţa Sfântului Pahomie), cap. 4, B.E.P.E.S. vol. 40, pp. 198, 199.

74 βίος του εν άγίοις πατρός ημων Παχωμίου (Viaţa celui întru Sfinţi Părintelui nostru Pahomie), 88, B.E.P.E.S. vol. 40, p.281.

=====

http://www.mediafire.com/file/pdp78316cbf158h/st_51.pdf/file

http://www.mediafire.com/file/k58e8f7gwvzk8l2/st_66.pdf/file