chipul luminos, chip intunecat, chipuri rosii

Arhimandrit Vasilios Bacoianis, Cum și când ne împărtășim

Cuviosul Eftimie cel Mare putea, între alte harisme, să vadă cine se împărtășea cu vrednicie și cine, cu nevrednicie. Pe cei care se împărtășeau cu vrednicie îi vedea apropiindu-se de Sfântul Potir cu chipul luminos ca fulgerul, iar după ce se împărtășeau aveau chipul și mai strălucitor, iar pe cei care se împărtășeau cu nevrednicie îi vedea cu chip întunecat, iar de cum se împărtășeau, se întunecau și mai tare.

Și mai impresionantă este următoarea întâmplare, care are ca protagonist un ierarh harismatic. Un episcop a văzut, după ce și-a împărtășit credincioșii, pe unii cu chipurile întunecate, iar pe alții cu chipurile roșii ca focul și cu ochii însângerați. Primind ei Trupul lui Hristos, acesta se făcea foc, care-i ardea pe de-a-ntregul. Pe alții i-a văzut împărtășindu-se cu chipuri luminoase, îmbrăcați în veșminte albe, și, de cum primeau Trupul lui Hristos, chipurile lor străluceau și mai tare, iar veșmintele lor se făceau și mai albe.

„Aceștia care s-au împărtășit, cu chipuri luminoase și cu haine albe, îi explică Îngerul Domnului episcopului, sunt cei care trăiesc cu conștiință curată, cu înțelepciune, în dreptate și curăție, compătimitori, iubitori de milostenie, devenind și mai luminoși după împărtășanie.

Cei care s-au împărtășit cu chipuri întunecate au săvârșit desfânare sau alte păcate trupești și continuătrăiască o viață în pierzanie. Împărtășindu-se cu nevrednicie, se fac mai negri!

Aceia care s-au împărtășit cu chipuri roșii și ochi însângerați sunt cei care preferă viclenia, nedreptatea, care bârfesc și-i umilesc pe ceilalți, care hulesc, urăsc, îi exploatează pe ceilalți; de aceea se și împărtășesc cu nevrednicie, arzând pe de-a-ntregul.

Advertisements