Ciprian Staicu Gnosticul modern care neaga lucrarea harului prin icoane

Ortodoxia în faţa sectelor, Mica Sectologie, pag. 85-88

Dumnezeu poate sfinţi lucrurile materiale. De exemplu, nu numai altarul templului era sfânt, ci tot ce se atingea de acesta (Exod 29, 37). A respinge adevărul că Dumnezeu lucrează prin lucruri materiale înseamnă a cădea în Gnosticism. Prin urmare, da, într-un sens larg şi ținând cont de mărturiile istorice ale Bisericii, Dumnezeu face minuni şi lucrează prin icoane la mântuirea întregii lumi, deoarece prin icoană se cinsteşte chipul şi persoana lui Hristos. Ortodocşii nu numesc icoana “Hristos” sau “Dumnezeu”, ci cred că harul lui Dumnezeu se sălăşluieşte în icoană. Ea este de Chip Purtătoare, precum cred că Trupul şi Sângele lui Hristos este Pâinea şi Vinul Sfintei ÎmpărtăşaniiAceia care nu-L văd pe Hristos în icoană sunt aceiaşi cu cei care nu cred că Hristos este Pâinea şi Vinul Euharistic. Lupta împotriva icoanelor este o urmare a luptei protestantismului împotriva Prefacerii Liturghice. Dacă aceştia ar crede în Taina Sfintei Împărtăşanii, nu ar mai avea atunci nici un argument împotriva icoanelor sau a descendenţei preoţiei apostolice. Creştinii ortodocşi cinstesc icoanele, ceea ce înseamnă că le respectă pentru că sunt obiecte sfinţite prin purtarea a însuşi Sfântului Chip al lui Hristos…Aşa cum nu cinstim lemnul sau vopseaua, ci persoana pictată în icoană

Sfântul Nicolae Velimirovici (+1956)…icoanele sunt înfăţişări de sfinţi care au trăit pe pământ cu adevărat, L-au proslăvit pe Hristos prin credinţa lor şi s-au învrednicit în cer de împărăţia lui Dumnezeu…Idolii îl despart pe om de Dumnezeul Cel adevărat, în vreme ce icoanele îl duc pe om la Dumnezeul Cel adevărat.

—-

Dicţionar de Teologie Patristică , Iaşi 2014

pag. 210

Gnosticismul

Termenul derivă din cuvântul grecesc pentru cunoaştere (gnosis), cu sensul de cunoaştere secretă a adevărului spiritual. Probabil are aceeaşi semnificaţie cu cea pe care cuvântul religios generic “iluminare” o are în zilele noastre. Termenul “gnosticism” este folosit pentru a descrie un curent amplu al religiozităţii elenistice târzii, care îmbrăţişează o largă varietate de mişcări şi secte diferiteManiheismul, de exemplu, este probabil cea mai de succes formă a gnosticismului…însă majoritatea teologilor creştini antignostici (în special Irineu, Adversus haereses; Ipolit, Respingerea tuturor ereziilor şi Tertulian, Prescripţia împotriva ereticilor; Împotriva lui Marcion) au putut să îi denunţe pe baza lipsei lor de respect faţă de “tradiţia apostolică