Sfantul Teodor Studitul: Sa fugim de comuniunea cu ereticii, cu nepasare sunt in comuniune cu acestia, se impartasea de erezie in toate

Colecția Viața în Hristos
Pagini de Filocalie
10

Sfântul Teodor Studitul
CATEHEZELE MICI

Editura DOXOLOGIA, 2018- Iași

pag.503-505

Cateheza 129 Să luptăm prin stăruitoare luare aminte împotriva vrajmașilor nevăzuți. Să fugim de comuniunea cu ereticii

Frați și părinți, scurt este cuvântul îndemnului nostru, cei săraci în faptă și cuvânt. Totuși trebuie să vă îndemn și să vă trezesc duhovnicește atât cât îmi stă în putere. Căci dacă cei ce aleargă în stadion au nevoie de strigătul celor ce-i însoțesc și dacă cei ce luptă în războaie au nevoie de îndemnul tovarășilor de arme, cu cât mai mult voi, cei ce v-ați ridicat la război împotriva vrăjmașilor nevăzuți, aveți nevoie să fiți unși pentru luptă prin cuvinte de îndemn și să fiți desăvârșiți în duhul? Lupta voastră nu este o singură zi, ci pentru toată viața. Și pentru cei ce biruiesc, cununa nespusă a nestricăciunii. Iar pentru cei biruiți, ocara rușinii fără de sfârșit. Dar fie să nu pătimim aceasta, fraților, nici să fim rușinați din nădejdea noastră. Ci printr-o stăruitoare luare-aminte și luptă înverșunată să purtăm biruință, cu ajutorul lui Dumnezeu, împotriva diavolului. Știți că și cei ce luptă după trup sunt deplini treji. Căci spun că li se schimbă fețele și par să fie alții prin cugetul concentrat și prin tăria minții. Nu-și mai amintesc în acest ceas de femeie, sau de copii, sau de părinți, sau de frați, și de nimic altceva dintre toate. Ci și mintea lor, și cugetul, și trupul este prezent la război. Aceleași dispoziții trebuie să avem și noi după omul cel dinlăuntru[1 Cf. Ef. 3, 16.], și să nu avem nici o teamă de cei potrivnici. Ci să ne stârnim prin râvnă și să ne înfierbântăm cu duhul[2 Cf. Rom. 12, 11.], ca niște buni soldați ai lui Hristos. Căci astfel văzându-ne pe noi, potrivnicii noștri vor ezita să ne atace. Dar dacă ne vor vedea temători și șovăitori, îndată tinzând arcurile vor răni sufletul nostru prin cugetele neleguite, ca niște săgeți. Dar nici așa nu trebuie să deznădăjduim, ci trebuie să ne însănătoșim iarăși prin pocăință, și iarăși trebuie să luptăm, și aceasta pururea. Căci așa este războiul nevăzut revărsat peste toată lumea. Și, dacă vreți, ridicați ochii minții voastre și vedeți pământul cel de sub cer rănit de asemenea răni. Căci balaurul nu-i trece prin sabia lui numai pe necredincioși și eretici, nici numai pe curvari și adulteri și pe cei ce lucrează asemenea fapte necuvioase, ci și pe cei care cu nepăsare sunt în comuniune cu aceștia, dacă este adevărat cuvântul: Cel ce se atinge de smoală se va mânji și cel care se însoțește cu cel trufaș va fi asemenea lui[3 Înț. Sir. 13, 1.]. Pentru care și acum aducem învinuire, fiindcă pe unul care fățărnicea Ortodoxia, dar se împărtășea de erezie în toate, l-am oprit să fie pomenit de un ortodox în sfintele pomeniri de la dumnezeiasca mistagogie. Căci dacă ar fi apucat măcar la moarte, prin mărturisire, să dobândească Sfintele Taine, ar fi putut ortodoxul să facă pomenire pentru el. Dar fiindcă a murit fiind în comuniune cu erezia, cum este cu putință să fie așezat unul ca acesta în comuniune ortodoxă? Căci spune Sfântul Apostol: Paharul binecuvântării, pe care-l binecuvântăm, nu este, oare, împărtășirea cu sângele lui Hristos? Pâinea pe care o frângem nu este, oare, împărtășirea cu trupul lui Hristos? Că o pâine, un trup suntem cei mulți, căci toți ne împărtășim dintr-o pâine[4 I Cor. 10, 16-17.]. Așadar, în mod corespunzător, și comuniunea cu ereticul este împărtășire din pâinea și paharul părții potrivnice. Și îi face pe cei ce se împărtășesc din ele un trup străin de Hristos. Fiindcă nu este nici o împărtășire între lumină și întuneric, nici însoțire între dreptate și fărădelege, nici înțelegere între templul lui Dumnezeu și idoli[5], precum a strigat același Apostol în altă parte. Dar pentru unii ca aceștia trebuie să plângem și să ne rugăm pentru cei care încă traiesc, ca să scape aceștia din mrejele diavolului. Iar pentru noi înșine trebuie să mulțumim că ne-a ales pe noi Dumnezeu dintru început spre mântuire, întru sfințirea duhului, și întru credința adevarului[6], spre a-I sluji Lui în credința ortodoxă până la prezenta mărturisire, pe care săvârșind-o fără prihană și fără reproș, să ne învrednicească de Împărăția Lui cerească, în Însuși Hristos, Dumnezeu nostru, Căruia fie slava și puterea, împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Advertisements

Ereticul Onufrie la Liturghie cu Ereticul Kiril pomenind pe Bartolomeu si Ciobotea

16 iulie 2018 flux live pe youtube

Onufrie cel cu microfonul:

Impreuna la Liturghie slujind cu Kiril

Onufrie inclinandu-se in fata lui Kiril:

Inceperea Pomenirii cu Bartolomeu si Ciobotea:

Pomenirea lui Onufrie al Ukrainei:

Cine minte ca nu slujeste cu ereticii acest neortodox Onufrie pe care pseudo-episcopul Longhin il considera ca ortodox???

>https://youtu.be/Pau6fF1RrPc

La

  • 1:26:07 Onufrie Kiril
  • 1:54:20 pomenirile lui Bartolomeu si Ciobotea
  • 1:55:03 pomenirea lu’ Onufrie si Kiril se inclina in directia lui

————

O singura concluzie:

https://­ayeaye20.wordpress.co­m/2017/12/31/1437/

„acelora ce [în mod] conștient sunt în comuniune/­împărtășire/părtășie cu acești mai înainte-pomeniți eretici [ecumeniștii, sectele, denominațiunile și religiile] …
A N A T H E M A.“

Cum proceda Sfantul Staret rus Nectarie de la Optina cu „biserica vie“-serghianismul

Cartea: Cuvioși stareți de la Optina 2 ,STAREȚUL NECTARIE DE LA OPTINA,edit.DOXOLOGIA, Iași 2010

Pag.78

 În mai 1921, apăru schisma bisericească„ obnavlencestvo”(9 În traducere textuală = reînnoire (n.t).), așa-numita „biserică vie”, care încerca să împace creștinismul cu marxismul. Cei din „biserica vie” împreună cu securitatea se lupta cu „contrarevoluția”, acaparează biserici, distrug mănăstirile.

În problema „bisericii vii” Starețul Nectarie s-a pronunțat cu fermitate: „Acolo nu este Har. Ridicându-se împotriva patriarhului Tihon, episcopii și preoții acestei biserici s-au lipsit ei înșiși de Har și au pierdut, potrivit canoanelor, cinul lor și de aceea Liturghia săvârșită de ei este un sacrilegiu”. Fiilor săi duhovnicești Starețul le interzicea să intre în aceste biserici. Dacă în acele biserici se găseau icoane făcătoare de minuni, le poruncea ca, intrând în biserică, să meargă direct la ele și nici prin gânduri, nici prin mișcări să nu participe la slujbă. Și mai spunea: „Dacă cei din «biserica vie» se vor pocăi, să-i primim în comuniunea bisericească

​——

Pe net mai apare un detaliu cu lumanari

http://www.parohia-duesseldorf.net/index.php/biblioteca/invataturi-si-minuni-ale-sfintilor/185-invataturile-sfantului-nectarie-de-la-optina

Cu privire la „Biserica vie“ s-a exprimat categoric. „Acolo nu e har. Pentru că s-au răzvrătit împotriva Patriarhului Tihon care respecta legea, episcopii şi preoţii din „Biserica vie“ s-au lipsit de har şi au pierdut, conform cu legile canonice, cinul preoţesc. De aceea şi liturghia săvârşită de ei e profanată. Fiilor săi duhovniceşti stareţul le interzicea să intre în bisericile acaparate de slujitorii „Bisericii vii“. Dacă în acele biserici se aflau icoane făcătoare de minuni, de exemplu „Iverscaia“, atunci îi sfătuia să intre în biserică şi să meargă direct la ea şi să nu participe nici cu gândul nici cu sufletul la slujba săvârşită acolo, iar lumânări pentru icoană să nu aducă de acasă sau de la Biserica dreptmăritoare.

Însă spunea: „Dacă slujitorii «Bisericii vii» se pocăiesc, să-i primiţi în comunitatea Bisericii“.