Darul…incepator,si luminator ,dar intaritor ,impreuna lucrator ,ramaitor,si indreptator , deprinzator

Pidalion 1844, edit.„Credința strămoșească“, 2007

pag.535-536

subnota

360 Fiindcă osebite daruri au pomenit trecutele Canoane, am socotit să dăm o cuprinzătoare ştiinţă pentru
dânsele. Deci lăsând pe felurile de despărţiri a scolasticilor cele pentru Dar, zicem cele obşteşti, şi de toţi teologii mărturisite acestea. Darul, altul adică se zice începător, şi luminător: care se dă tuturor oamenilor, fără de împreună lucrarea a însăşi stăpânirii, că merge înainte de acesta. Ca să cunoască omul pe adevărul
dumnezeieştilor porunci, şi cu slobozenie să se învoiască. (Pentru darul acesta începător zice Teofilact al
Bulgariei tâlcuind zicerea: „Nu va învăţa fiecare pe aproapele său, zicând; cunoaşte pe Domnul“ (Evrei 8,
11). Dumnezeu pe firea noastră prin înomenirea Sa îndumnezeindu-o, au strălucit în sufletele tuturor pe
lumina adevăratei cunoştinţei de Dumnezeu, şi ca oarecare îndemânare s-au pus în firea omenească de către Dar, spre a cunoaşte pe Dumnezeul cel adevărat.). Iar altul se zice dar întăritor, care întăreşte pe
omeneasca voinţă spre a iubi binele, nu silind, ci cu dulceaţă pe ea înduplecându-o. Altul împreună
lucrător, care împreună lucrează cu cel ce lucrează binele, ca să aducă la ispravă şi la sfârşit pe lucrarea
binelui. Altul se zice rămâitor, şi îndreptător, care face pe om să rămână în bunătate până în sfârşit, care
se sorteşte singuri celor mai înainte hotărâţi (proorisiţi). Altul se zice deprinzător, şi după deprindere; care
pentru adânc este lipit în om şi rămâne, atât când lucrează binele, cât şi când nu îl lucrează. Şi acesta
numai celor proorisiţi [mai înainte sortiţi] se dă, dragoste a lui Dumnezeu, şi arvună, şi hărăzire numindu-se în Sfintele Scripturi de către marele Vasilie în cele pentru Sfântul Duh (cap 26); şi de Sfântul Kiril al Alexandriei (cartea 4 la Isaia), cu meşteşugul asemănat. Care pururea se află după deprindere în meşter, dar nu pururea, nici neîncetat pe lucrări le pune înainte; deci darurile cele trei de mai întâi, cel începător zic, cel întăritor, şi cel împreună lucrător (sau ajutător), se dau şi către cei ce până la o vreme se află întru fapta bună, şi în har, iar la urmă căzând dintr-însa se dau muncilor de veci. Iar cele două, adică cel
rămâitor, şi cel deprinzător, numai singuri celor proorisiţi, a cărora de sine-şi stăpânirea rămâne întărită şi
temeinică întru bunătate, şi în fapta bună; pentru aceea şi singure acestea pecetluiesc proorismosul, şi lucrurile lui, şi se zic chiar isprăvi [efecturi]. Iar cele trei mai de sus, după rea întrebuinţare să numesc lucruri a proorismosului, fiindcă înlesnesc celui ce se mântuieşte mântuirea. (După teologia lui Coresie.)

Advertisements