Noua erezie marca Mihai-Silviu Chirila: pacatosul care nu e eretic (pacatosul care nu face pocainta/nepocait-ortodox)

marturisireaortodoxa.ro/canonul-sfantului-atanasie-cel-mare-despre-reprimirea-celor-ce-nu-s-au-facut-partasi-eresului-de-bunavoie/

Pocăința arată desigur că au greșit înaintea lui Dumnezeu prin faptul că au acceptat acest compromis, dar au greșit moral, adică au fost lași, sau delăsători, sau neștiutori, sau labili, nu însă și dogmatic, pentru că nu au acceptat în cugetul lor erezia, motiv pentru care nu au fost considerați eretici.

======

====Ce spun adevaratii Teologi de cei cu pacate morale

  • Sfintii Varsanufie si Ioan

„Că pentru inimă, tot cela ce nu păzeaşte poruncile lui Hristos eretic iaste.“

https://ayeaye20.wordpress.com/2017/09/07/nu-pazesti-poruncile-esti-eretic-avva-in-eres-fuga-de-eretici-de-se-arata-eresul-cu-sfat-sa-se-duca-in-alt-loc-fratele-sa-se-duca-in-alt-loc-indepartat-unde-poate-intreba/

  • Sfantul Simeon Noul Teolog

„Căci de când cei ce dețineau scaunele Apostolilor s-au arătat trupești și iubitori de plăcere și de slavă și au înclinat spre erezii, harul dumnezeiesc i-a părăsit și această autoritate a fost luată de la ei. De aceea, lăsând ei și toate celelalte pe care trebuie să le aibă cei ce slujesc celor sfinte, li s-a cerut numai să fie ortodocși. Dar eu cred că nu erau nici măcar aceasta; căci ortodox e nu numai cel ce nu introduce dogme noi în Biserica lui Dumnezeu,ci și cei ce și-au agonisit o viață în acord cu cuvântul drept [al învățăturii].

https://ayeaye20.wordpress.com/2018/06/15/sa-cada-minciuna-cu-spovedania-duhovniceasca-care-nu-implica-si-iertarea-pacateleor-data-printr-un-monah-desavarsit-ce-a-vazut-harulsfant-in-viata-simeon-evlaviosul-si-care-nu-avea-hirotonia-de-preo/

Advertisements

Demontarea ereziei : starea PARTASUL LA EREZIE-ortodox, trei feluri de oameni, dupa starea lor… trei feluri de suflete, stare mijlocie, starea mijlocie

FAPTELE
SFINŢILOR APOSTOLI
adunate pe scurt de preafericitul
TEOFILACT,
Arhiepiscopul Bulgariei

Bucureşti: Editura Sophia; Alexandria: Cartea Ortodoxă, 2007, pag.205-207

(39) Dar Dumnezeu, trecînd cu vederea anii neştiinţei acesteia, porunceşte acum tuturor oamenilor pretutindeni să se pocăiască, (31) pentru că a pus o zi în care să judece lumea întru dreptate prin Bărbatul pe care L-a rînduit, dăruind tuturor încredinţare, prin învierea Lui din morţi.” (32) Şi, auzind despre învierea morţilor,
unii îşi băteau joc, iar alţii i-au zis: „Te vom asculta despre aceasta şi altădată.” (33) Şi aşa, Pavel a ieşit din mijlocul lor.
(34) Iar unii, lipindu-se de el, au crezut, între care şi DionisieAreopagitul1
şi o muiere cu numele Damaris, şi alţii împreună cu
dînşii.

„Dar Dumnezeu, trecînd cu vederea anii neştiinţei acesteia […]”/ Aici,
nu zice că nu se va munci nici unul dintru aceştia, ci nimeni din cei ce vor să se pocăiască. Fiindcă nu zice aceasta pentru cei morţi, ci pentru aceia cărora le porunceşte să se pocăiască, zicînd: Nu veţi da seama pentru anii dinainte ai neştiinţei voastre. Şi nu zice: „lăsînd“, ci: „trecînd cu
vederea”, spunînd aşa: Aţi săvîrşit rele fără a voi, pentru că nu aţi ştiut.
Deci [Dumnezeu] le porunceşte să se pocăiască, şi nu-i munceşte ca pe
unii ce sînt vrednici de muncă.
„[…] pentru că a pus o zi în care să judece lumea […]”/ Zice: De nevoie va face judecată pentru toate faptele şi gîndurile „prin Bărbatul pe
Care L-a rînduit” judecător al viilor şi al morţilor 2
, şi Acesta este Domnul
Care S-a făcut om. Şi, după ce au auzit lucruri mari şi înalte, [Atenienii]
nu au mai grăit împotrivă, ci batjocoreau învierea, căci – zice – „omul sufletesc nu primeşte cele ale Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sînt nebunie” (1 Corinteni 2:14). 3

3„«Omul sufletesc» – arată Sfinţitul Teofilact – este acela care pune întreaga cunoş­tinţă pe seama silogismelor sufletului său, socotindnu are trebuinţă de ajutorul lui
Dumnezeu. El nu voieşte a primi nici o înţelegere duhovnicească fără iscodire, doar cu credinţa cea simplă, ci socoteşte că toate înţelegerile duhovniceşti care nu au dovadă
sînt nebunii şi necunoştinţe. Astfel, Pavel îl numeşte «om sufletesc», adică firesc, pe
acela ce socoteşte că toate se fac cu fireasca socoteală şi nu cugetă că este vreun lucru
mai presus de fire. Aşadar, omul acesta se numeşte «firesc» şi «sufletesc» fiindcă sufletul lui se îndeletniceşte doar întru iconomia şi ocîrmuirea firii; căci – precum ochii trupului, oricît de frumoşi şi buni ar fi, nu pot să vadă fără a avea lumină – tot aşa şi sufletul, care e alcătuit spre a fi primitor de Duh Sfînt, dacă nu are lumina Sfîntului Duh, nu
poate vedea şi înţelege dumnezeieştile noime.

La aceasta, Cuviosul Nicodim Aghioritul adaugă: „Oarecari dascăli spun că, prin
cuvintele acestea, Apostolul desluşeşte trei feluri de oameni: «trupeşti», «sufleteşti» şi «duhovniceşti».

Astfel, «trupesc» este acela care se află afară de fire, săvîrşind răul şi păcatul; «sufletesc» este acela care se află în starea cea după fire, nefăcînd nici răul [cu voia, n. n.], nici fapta bună [a credinţei, n. n.]; iar «duhovnicesc» este acela care se află în starea mai presus de fire, fiind învrednicit de darurile Duhului şi povăţuit de Sfîntul Duh. Adică, de pildă: un om care nedreptăţeşte şi răpeşte lucrurile altuia se zice că este «trupesc»; unul care nu nedreptăţeşte pe nimeni, dar nici nu voieşte a-l nedreptăţi alţii pe el, se numeşte «sufletesc»; iar altul – care nu numai că nu nedreptăţeşte pe nimeni, dar şi rabdă cu mulţumire şi se bucură cînd e nedreptăţit de alţii – acesta se zice că e om «duhovnicesc». Iar Coresi zice că «om sufletesc» este acela ce urmează sufletului celui firesc şi simţitor” (în tîlcuirea epistolelor lui Pavel). (n. n.)

——–

TÎLCUIREA
EPISTOLEI ÎNTÎI CĂTRE CORINTENI
ŞI A
EPISTOLEI A DOUA CĂTRE CORINTENI
A SLĂVITULUI ŞI PREALĂUDATULUI APOSTOL PAVEL
de
Sfîntul Teofilact, Arhiepiscopul Bulgariei
tălmăcită din elina veche în cea nouă şi
împodobită cu felurite înseninări de către
Nicodim Aghioritul

Bucureşti: Editura Sophia; Alexandria: Cartea Ortodoxă. 2005

pag. 40

Cum puteau însă Corintenii, trupeşti fiind, să facă minuni ? Răspundem că
erau între dînşii şi desăvîrşiţi, şi nedesăvîrşiţi – precum am zis la început –
primii făcînd minuni, iar ceilalţi nu. Şi, de altfel, cineva poate face minuni
chiar dacă este trupesc, precum erau cei ce scoteau dracii cu numele lui Hris-
tos. Căci minunile se fac pentru folosul altora şi de aceea, de multe ori, se lucrează şi prin cei nevrednici.

——-

Cartea: [Sfântul] Simeon Noul Teolog, Viața și epoca, Scrieri IV, DEISIS Sibiu 2006

pag. 461- 462
8. Chibzuind eu la acestea, am ajuns să osebesc, după starea lor, trei feluri de suflete. Întâia categorie este aceea în care sufletul viețuiește numai în singurătate lui, nemaștiind de trup, și concentrat fără întrerupere; în celelalte [două stări], [nevoit sunt să] iau aminte la viața sufletului — și anume după felul legăturii sale cu un trup anumit. Un suflet îndelung și încercat — care, atâta cât ține o viață mijlociu de lungă, își alege [pe pământ] un loc asemănător centrului unui cerc — un asemenea suflet dă chip omului de stat și nu este nici tocmai îndumnezeit, nici tocmai duhovnicesc, dar nici tocmai legat de trup și împătimit. Însă pe cât se depărtează de această stare mijlocie spre a se cufunda într-ale unei vieți puse sub semnul patimilor, sufletul dă ghes pornirii spre pofte și spre plăceri.
——–

Cartea : Sfântul Andrei Arhiepiscopul Cezareei Capadociei Tîlcuire la Apocalipsă, Edit. Sophia 2016
Pag.66-67:

Iar cel călduț în credință este lepădat, căci el și crede, și nu crede. Și Sfântul Grigorie de Nazianz zice:…cel rece, care n-a gustat credința cea fierbinte, de multe ori va fi întru nădejde s-o dobândească. Iar cel fierbinte, care s-a încălzit prin Sfântul Botez cu Duhul, iar apoi a rătacit din lene, și-a tăiat nădejdea de mântuire, nesocotind credința primită mai înainte.[…] În credință starea mijlocie – nici cald, nici rece, ci căldicel – nu este de nici un folos, ci este de lepădat.

——

Cartea : Despre credința ortodoxă și despre erezii, edit. Basilica, București-2010, pag.161:

„ Sufletul omenesc are trei stări: de ignoranță, de îngâmfare și de știință. Neamurile se găsesc în starea de ignoranță;Biserica cea adevarată în stare de știință; ereziile, în stare de îngâmfare. Nu poți vedea ceva mai lămurit decât aceea că ereticii, acești oameni îngâmfați, afirmă fără să aducă dovezi ceea ce își închipuie că știu și o afirmă cu mai multă tărie decât oamenii Bisericii, care într-adevăr știu. Mai mult, ereticii se disprețuiesc unii pe alții și-și bat joc unii de alții, pentru că se întâmplă chiar ca aceeași idee să fie foarte prețuită de unii, iar de alții să fie socotită nebunie.“ (Clement Alexandrinul, Stromatele, stromata a VII-a, cap. XVI, 100.7,101.1.-101.2., în col. PSB, vol. 5, p. 540)

======

  1. duhovnicesc-ortodoxul care e fierbinte
  2. trupesc-Corintenii nedesavarsiti, ereticul care nu e nici fierbinte, nici rece e caldicel; nedreptateste, rapeste; face raul si pacatul; nu e nici duhovnicesc, dar nici legat de trup, nevrednic
  3. sufletesc, firesc-paganul atenienii, nu are lumina Duhului Sfant; nu face nici bine(nici fata buna) nici raul cu voia; nu nedreptateste; are patimi, pofte, placeri.

=======

sfaturiortodoxe.ro/pcleopa/12patrulegi.htm

Constiinta nu poate fi reflexia materiei in veacul veacului. Ea este glasul lui Dumnezeu in om si ea pururea il mustra, cand greseste : ” Omule, de ce ai facut asta ?”

Aceasta lege a firii o au si chinezii, o au si crestinii, o au si budistii si brahmanii si mahomedanii. Este legea cea dintai pe care a pus-o Dumnezeu in inima omului de la creatie, dupa care s-a condus lumea pana la Legea cea scrisa.

Cea dintai a fost legea firii, care ramane generala pentru toate popoarele pana la sfarsitul lumii. Cea de-a doua, legea zidirilor, este la fel cu cea dintai. Dupa cea dintai si a doua lege se vor judeca toate popoarele lumii, afara de crestini si de evrei. Dupa Legea scrisa, adica dupa Vechiul Testament se vor judeca evreii. Iar dupa Legea Darului si dupa Evanghelie vom fi judecati noi crestinii, fiindca legea noastra este mai desavarsita decat toate celelalte legi. Iar daca o calcam, mai mare pacat avem si mai mare munca vom avea decat ei, care n-au cunoscut Evanghelia.
Asadar, ne-a pus Dumnezeu asemenea avocat. Sa nu ne inselam, fratilor, si sa zicem ca Dumnezeu nu stie ce face fiecare. Nici nu vei putea sa spui ca nu ai pacat, pentru ca n-ai stiut, ca ai fost chinez sau turc sau ateu.
Pagan daca ai fost, dar constiinta ai avut si dupa acea lege te va judeca. Zidirea ai vazut-o. Nu ti-ai pus niciodata intrebarea cine a facut cerul, soarele, pamantul si toate, ca dupa aceea sa te gandesti si sa te temi de Dumnezeu, care a facut toate ?

caci binele nu e bine cand se face prieten cu raul

Cartea: [Sfântul] Simeon Noul Teolog, Viața și epoca, Scrieri IV, DEISIS Sibiu 2006

Povățuirile unui general bizantin în retragere: Kekaumenos (1075–1078)

pag.436

(105.) Nu iubi un asemenea om, dacă mărturisești că iubești binele, căci binele nu e bine când se face prieten cu răul. Poate însă îmi vei spune zicerea lui David: „Cu cei ce urau pacea eram pașnic” [Ps 119, 6-7]. Dar n-a spus „îi iubeam”, ci „eram pașnic”, adică suportam în tăcere ocările și insultele lor. Și nu-ți spun: „Fiindcă sunt răi, războiește-te cu ei și risipește-i!”, ci „Lasă-i să flecărească!”. Iar dacă îți vor cădea în spate cu tărie, să nu te temi. Luptă-te cu ei, chiar de-ar fi dintre cei slăviți, și-L vei găsi pe Dumnezeu luptând ca aliat împreună cu tine. În general să nu ai prieten un om rău, căci te va pune pe o cale rea și sfatul lui rău te va pierde ca o cursă pasărea, și atunci îți vei aduce aminte de cuvintele mele.

—-

„Binele nu mai este bine, dacă mijloacele sunt rele” (Sfântul Grigorie Teologul, Cuvântarea teologică 1, 4 PG 36, 16C).

incredere nu in cuvintele, ci in faptele lor

ortodoxiamarturisitoare.wordpress.com/2018/08/02/ecumenistii-cretani-se-alatura-schismaticilor-in-ponegrirea-ips-onufrie-al-ucrainei-si-ips-longhin-de-la-banceni/

Mitropolitul ucrainean Onufrie îl numește Conferință a câtorva Biserici Ortodoxe.“

Mitropolitul Onufrie, însă, este împotriva Sinodului din punct de vedere ideologic. Este un ierarh foarte conservator, om cu viață sfântă, dar un om conservator, căruia Sinodul Panortodox îi pare foarte liberal, după cum el însuși declară, dar folosește și îi sprijină pe alții să se exprime în mod deschis și critic față de Sinod. „Purtătorul de cuvânt” al Mitropolitului Onufrie este în acest sens Arhiepiscopul Longhin de Bănceni.“

——-

Cartea: [Sfântul] Simeon Noul Teolog, Viața și epoca, Scrieri IV, DEISIS Sibiu 2006

Povățuirile unui general bizantin în retragere: Kekaumenos (1075–1078)

pag. 430

(22.)...fiind plăcuți în cuvinte, nu în fapte; trebuie să avem încredere nu în cuvintele, ci în faptele lor.“

pag. 433

„(93.)… întrucât în ce privește mărturisirea lui Dumnezeu și necredincioșii și demonii și toți mărturisesc că există Dumnezeu

https://ayeaye20.wordpress.com/2018/07/18/ereticul-onufrie-la-liturghie-cu-ereticul-kiril-pomenind-pe-bartolomeu-si-ciobotea/

Buna neascultare, cand se face ascultare si cand nu, porunca lui Dumnezeu sa cinstim(si sa nu nesocotim) parintii duhovnicesti

Cartea: [Sfântul] SIMEON NOUL TEOLOG, Viața și epoca, Scrieri IV, edit. DEISIS Sibiu-2006

Pag.256

Lingușeli și amenițări, reproșuri și laude, calomnii și promisiuni, ca doar printr-una din ele să-l clintească pe cel ce stătea în picioare împotriva demonilor. Prin unele voind să-l atragă la ospețele, chefurile și flecărelile lor și-i făgăduiau cele respectabile pentru ei — si care erau acestea? slujiri și chilii strălucite, promovări și hirotonii —, iar prin celelalte urmărind să-l alunge și să-l împingă spre înstrăinarea de ei. Din ce pricină? Ca să nesocotească pe Dumnezeu și să tăgăduiască virtutea și pe părintele său [duhovnicesc].

Reszistența duhovnicească sub povățuirea lui Simeon Evlaviosul

18. Deci ce-a facut viteazul acela mai înțelept decât bătrânii[Ps 118, 100] și care știa să deosebească frumos binele de rău? S-a lăsat muiat ds lingușeli? A lăsat întrucâtva încordarea ascezei? A schimbat calea strâmtă cu cea largă [Mt 7, 13]? Nicidecum , ci ca un atlet neînvins își răpește cu buna lui neascultare cele ce făceau încercarea lui: defăimările, prigoana, necazurile, calomniil, și trece pe lângă cele îmbrățișate de mulți: laudele, elogiile, cinstea, întâietățile, slujirile și orice altceva din cele îmbrățișate de cei care râvnesc cu sârg acestea.

—————————-

Pag.286-287

Căci în toate câte nu există călcarea poruncilor lui Dumnezeu sau a canoanelor și constituțiilor Apostolilor, în toate acestea e neapărat necesar să-l ascultați și să i vă supuneți ca Domnului; dar în câte pun în primejdie Evanghelia lui Hristos și legile Evangheliei Lui, nu numai că nu trebuie să ascultăm de cel care ne îndeamnă și poruncește acestea, dar nici măcar de un înger care ar veni acum din cer și ne-ar vesti o altă evanghelie decât cea pe care ne-au vestit-o [Apostolii] cei care au fost martorii oculari ai Cuvântului [Ga 1, 18; FA 1,1].

Pag.314-315

Răspunsul lui Simeon

…Cât privește cele ce am patimit și suportat și poate voi mai suporta, dau mulțumire Dumnezeului meu și ție, stăpânului meu, că am suferit și voi mai suferi poate nu ca un adulter sau făcător de rele, ci ca un rob al lui Hristos, care mă țin de canoanele și constituțiile Apostolilor, așa cum mă învață Petru corifeul Apostolilor: «Nimeni dintre voi să nu sufere ca ucigaș, fur sau făcător de rele. Iar dacă suferă ca și creștin, să nu se rușineze» [1 Ptr 4, 15–16]. De aceea nu numai că nu mă rușinez de ceea ce suport din pricina poruncii lui Dumnezeu Care poruncește să nu-i nesocotim pe părinții noștrii, dar mă bucur și mă socot fericit pentru că și eu smeritul m-am învrednicit să dau socoteală pentru una din poruncile lui Dumnezeu, și să fiu condamnat și să sufăr exil pentru dreptate potrivit părinților noștri din vechime46.

46Aluzie la Sfântul Teodor Studitul(† 826) exilat pentru că a luat apărarea poruncii lui Dumnezeu împotriva împăratului adulter Constantin VI (780-797).

Iconoclastul eretic e VRAJMAS al lui Hristos

Cartea: [Sfântul] SIMEON NOUL TEOLOG, Viața și epoca, Scrieri IV, edit. DEISIS Sibiu-2006

Pag. 305

„ …dumnezeiescul părinte Ioan Damaschinul care declară și spune despre sfintele icoane așa: „Să știe deci tot omul că acela care încearcă să distrugă icoana făcută din dor și zel dumnezeiesc spre slava și aducerea-aminte a lui Hristos, a Maicii Lui Născătoarea de Dumnezeu sau a vreunuia din sfinți spre rușinea și înfrângerea diavolului și nu se închină și nu o cinstește și îmbrățișează ca pe o icoană cinstită, și nu ca pe Hristos, e vrăjmaș al lui Hristos, al Sfintei Născătoare de Dumnezeu și al sfinților, și avocat al diavolului și al demonilor lui, care-și arată cu fapta întristarea că Dumnezeu și sfinții Lui sunt cinstiți și slăviți. Căci icoana e un trofeu, o arătare și o scriere pe stâlp spre aducere-aminte a celor mai buni și care s-au distins, spre rușinea celor biruiți și doborâți la pământ de cel rău”⁴²

⁴² Contra celor ce defaimă sfintele icoane II; PG 94, 1296AB

…Și în unele biserici și catapetesme sacre se pictau spre împodobire lucruri ale scenei, întreceri sportive, vânători și curse de care, genuri de câini, maimuțe, animale târâtoare, stoluri de păsări și herghelii de cai, și erau socotite drept delectare și podoabă pentru ele; dar formele și imaginile de om, a cărui formă luând-o Plăsmuitorul a luat formă El Însuși și cu care este zugrăvit om desăvârșit și Dumnezeu desăvârșit cunoscut într-o singură ipostasă, au fost date jos din mijlocul bisericii ca un idol și nu s-a făcut niciun cuvânt despre scandalul pentru aceste lucruri sau despre oamenii scandalizați. Piară răutatea și cauza ei: invidia, prin care zeci de mii de sfinți au ajuns pradă unei morți violente.“

—————————————-

P.S. Aici la punctele 91 si 92, 93(din cartea respectiva) se face si o referire la sfintul ce are icoane dar nu este canonizat inca de Biserica(nu a fost inca trecut in sinaxar cu toate aprobarile sinodale), adica nici acele icoane nu trebuie distruse chiar daca respectivul sfant nu e in sinaxar inca(cazul concret al Sfantului Simeon Evlaviosul ce nu era canonizat si a carui icoana a fost distrusa si aceasta distrugere a reprezentat o noua reinviere a iconoclasmului la scara mai mica).

======

https://ayeaye20.wordpress.com/2018/06/27/cine-e-vrajmas-al-lui-dumnezeu-sau-cum-sa-manipulezi-mintile-celor-ce-nu-au-talcuirile-si-cu-acelea-sa-compare-minciunile-lui-mihai-silviu-chirila/

Cine aduce jertfa Lui Dumnezeu, preotul sau Insusi Hristos?

Cartea: [Sfântul] Simeon Noul Teolog, Viața și epoca, Scrieri IV, edit. DEISIS, Sibiu 2006

Pag. 238

„Căci așa cum Hristos Se aduce pe Sine Însuși și aduce El Însuși jertfă lui Dumnezeu, Tatăl Său, așa El Însuși ne aduce jertfă și pe noi și tot El ne primește.“

—–

https://ayeaye20.wordpress.com/2018/05/24/partea-i-pr-adrian-fageteanu-la-biserica-cine-cununa-preotul-oare/