Despre curvie si erezie si raspunsul de ce se impartaseste mai repede cel vindecat de erezie decat cel de curvie; nestiinta, stiut

Filocalia 9, 1980 pag. 232-233

43) Un bărbat cunoscător mi-a pus o întrebare înfricoşătoare : «Care este, afară de omor şi de tăgăduire, păcatul cel mai greu dintre toate ?», a zis el. Iar eu am spus că a cădea în erezie. «Şi de ce, a zis acela, Biserica universală, primind pe eretici, după anatematizarea sinceră a ereziei lor, îi învredniceşte de împărtăşirea de Taine, dar pe cel ce a curvit, primindu-l după ce s-a mărturisit şi a încetat să păcătuiască, canoanele apostolice poruncesc să-l ţină departe de Prea Curatele Taine mai mulţi ani ?» Şi eu, înspăimîntîndu-mă de neputinţa de a răspunde, taina a rămas nedezlegată 483.

483. «Erezia este o abatere a mintii şi o slujire a lumii. De aceea e greşală. Dar curvia abate toate simţirile şi puterile trupului şi ale sufletului şi preface si corupe chipul şi asemănarea zvîrlindu-le în nimic. De acee a e şi numită cădere». Alta : «Ereziile sînt din mîndrie, curviile din dulce pătimire. Cei dintîi se îndreaptă prin smerenie, cei de al doilea prin greaua pătimire». Ed. 1970 : «Nu a lăsat nedezlegată întrebarea, pentru că e de nedezlegat, ci cu voia, pentru o iconomie mai adîncă. Căci cui nu-i este vădit că a cădea în erezie e lucrul cel mai greu dintre toate la Dumnezeu şi la oameni ? Dar fiindcă patima curviei, ca una ce se sădeşt e în fire şi exercită o mare tiranie prin plăcere, se reîntoarce uşor şi adeseori atrage pe oameni şi-i face să lunece şi după pocăinţă, de aceea cel ce a curvit e oprit pentru ani de la Sfintele Taine, ca să nu se întoarcă
iarăşi la vărsătura sa şi să i se facă grea îndreptarea ; şi pentru a sădi frica în toţi, ca să lupte împotriva patimii cu toată puterea. Iar rostogolirea în erezie este o patimă şi o neştiinţă sufletească ce se iveşte mai mult din rătăcire sau din iubirea de stăpînire, sau din slava deşartă. Dar după trezirea celui ce a suferit de ea, acela nu mai are război din parte a ei, sau tulburare din partea firii. Deci ce nevoie e să-i ţină pe aceştia depart e de pragurile bisericilor ? Se mai poate spune şi altfel: că scopul celor ce povăţuiesc, învăţînd şi tămăduind, este să taie din rădăcină răul, ca să nu răsară iarăşi. De aceea nu se mulţumesc numai cu înlăturarea răului, ca la cei ce s-au abătut de la dogme, sau au înclinat spre erezie, ci rînduiesc şi un timp, cum e obiceiul acriviei (stricteţii n.tr.), ca cei ce au curvit să uite de plăcerea urîtă. Căci cel ce a curvit, deşi ştie că lucrul e rău, totuşi e atras de plăcere, din lipsa frînelor; el nu rătăceşte din neştiinţă. Răul ereziei stă numai în suflet. Dar curvia, pornind din sufletul liber, a umplut trupul de stricăciune din pricina păcatului. Apoi cel ce, luptînd în chip natural, întoarce pe cineva din erezie, odată cu întoarcerea l-a şi curăţit. Dar cel ce se întoarce din curvie are nevoie de timp, de lacrimi şi de post, ca să se şteargă plăcerea întipărită în el şi să vindece rana păcatului care s-a întipărit în trup şi să facă mintea nefurată şi neînclinată spre ea, prin uitarea îndelungată. Dar dacă rămîn amîndoi nepocăiţi, nu vor avea aceeaşi osîndă», ci, ereticul, una mai mare.

=====

SFÂNTUL IOANN SCĂRARIUL SCARA, Predania 1814/2008 pag. 205-206

Un bărbat cunoscătoriu înfricoşată înnainte-punere m’au întrebat, zicând: Care păcat, afară de ucidere şi de lepădare, iaste mai greu decât toate? Şi după ce eu am zis cum că a cădea în eres: Şi apoi cum, au zis el, pre eretici ádecă Catholiceasca Bisearică priimindu-i, împreună cu adevărata anathematisire a eresului lor, de împărtăşirea Sfintelor Taine îi învreadniceaşte pre dânşii? Iară pre cela ce au curvit, după ce să mărturiseaşte şi de păcat încetează, priimindu-l, să porunceaşte dela canoanele ceale apostoleşti să-l despărţească pre el vreame destulă de Preacuratele Taine? Şi eu de nedomerire spăimântându-mă, nedomerirea au rămas nedomerită şi nedezlegată. (26)

pag. 221
Sholiia 26. Eresul ádecă iaste abatere în laturi a minţii, şi lucrare pre taină a limbii, de unde şi greşală să zice. Iară curviia pre toate simţirile şi puterile trupului şi ale sufletului le abate şi le răsformăluiaşte din cel dupre chip şi dupre asemănare schimbându-le, şi întru nefiinţă lepădându-le, pentru aceaia şi cădeare pre dânsa o numesc.
Alta. Din trufie iaste eresuri, iară
din buna pătimire curviile. Prin smerenie ádecă cei dintâiu, iară prin reaoa pătimire cei de-al doilea pre săvârşire o dobândesc.
Alta. Aspră iaste certarea curviei, pentru căci mai lenevoşi face pre cei ce cad în patima aceasta, iară mai lesnicioşi pre cei ce să chiiamă din eres pentru grabnica priimire. Drept aceaia, aceia să cuvine a împinge dela sineşi pre răutate, iară aceştea din răutate a să chiema.
Alta. A cădea ádecă în eres, şi a să
întoarce, arată pre abaterea în laturi cea din neştiinţă; iară a curvi, pre căderea cea de voe întru dezmierdări şi dulceţi o însemnează. Deci acesta, ca unul cea au ştiut, să bate mult. Iară deaca vor rămânea nepocăiţi amândoi, acesta ádecă
pentru păcat, iară acela pentru reaoa credinţă, nu asemenea vor avea judecata şi osânda.