Dezamagit ca si episcopul Dianios al Cezareei Capadociei semnase o formula ariana, Sfantul Vasile (care intre timp fusese hirotonit diacon) se retrage la Annisa, in Pont.

PSB 3 (serie nouă) SFÂNTUL VASILE CEL MARE Epistole
Editura Basilica, Bucureşti, 2010
pag. 59-61

EPISTOLA 14

Către prietenul Grigorie (Teologul)

Scrisă în anul 360

I

Fratele meu, Grigorie, îmi scrisese de multă vreme că vrea să mă viziteze122, adăugând că şi tu ai fi luat aceeaşi hotărâre, dar, ştiindu-te greu de convins, ca unul care deseori m-am înşelat, şi fiind pe drept şi peste măsură de ocupat, n-am mai putut să te aştept, căci a trebuit să mă duc în Pont, unde, într-o bună zi, dacă Dumnezeu va vrea-o, voi pune capăt drumeţiilor mele. Căci, după ce cu mare greutate a trebuit să renunţ la deşartele speranţe pe care mi le pusesem în tine sau, ca să precizez şi mai mult, după ce am renunţat la visuri (căci am admis pe cel care a spus că speranţele sunt visuri ale oamenilor treji), am plecat în Pont, ca să-mi fac o aşezare potrivită pentru toată viaţa123. Acolo mi-a arătat Dumnezeu un loc care se potriveşte cu felul meu de viaţă, ajungând astfel să văd în realitate în faţa ochilor mei ceea ce de multe ori mă obişnuisem să plănuiesc în gând în clipele de răgaz şi de odihnă.

II

Există acolo un munte înalt, acoperit de o pădure deasă şi udat în partea nordică de ape răcoroase şi limpezi. La poalele lui se întinde o câmpie lină, adăpată continuu de apele care se preling din munte. O pădure care a crescut parcă de la sine jur-împrejurul acestei câmpii, bogată în arbori variaţi şi de

________

122. E vorba de Grigorie de Nyssa.
123. Dezamăgit că şi episcopul Dianios al Cezareei Capadociei semnase o formulă ariană, Sfântul Vasile (care între timp fusese hirotonit diacon) se retrage la Annisa, în Pont. Aici făgăduiseră cei doi Grigorie (de Nyssa şi Teologul) că vor veni şi ei. Fostul coleg de la Atena
îi declarase în scris (Epist. 53 Migne, P.G. 37, 102) că va îmbrăţişa aceeaşi viaţă de retragere mănăstirească. Dar el tot amâna acest pas. Uneori propunea (ep. 98) ca loc de retragere o prăpastie de lângă Arianz. Sfântul Vasile descria cu entuziasm regiunea Annisei. Fragmentar, descrierea e cuprinsă şi în Vechile rândueli cile vieţii monahale, Mănăstirea Dobruşa, 1929, p. 242. <Courtonne (Saint Basile, Lettres, I, p. 43, n. 1) consideră că ezitările lui Grigorie Teologul în această privinţă pot fi explicate şi prin ataşamentul său faţă de domeniul de la Arianz>.

___

toate speciile, înconjoară câmpia ca un zid. Nici insula nimfei Calipso, pe care Homer o lăuda124, parcă mai mult decât pe celelalte, pentru frumuseţea ei, nu se poate compara cu acest loc. Dar puţin lipseşte acestui loc ca să fie cu adevărat ca o insulă, pentru că din toate părţile este mărginit. Căci de-o parte şi de
alta se cască două prăpăstii adânci, iar în faţă un torent mare de apă ţâşneşte dintr-o stâncă, formând apoi el însuşi un zid continuu şi greu de trecut. Muntele se întinde de-a lungul celei de-a patra laturi, împreunându-se cu alte două prăpăstii prin nişte stânci masive în formă de semilună, neîngăduind astfel trecerea nici din spate. Există, aşadar, o singură intrare, acolo unde ne-am făcut sălaşul. Propriu-zis, locuinţa noastră e în spate, într-un alt defileu de care se sprijină coama principală a unui masiv muntos, de unde poţi avea în faţă toată întinderea câmpiei şi de unde poţi vedea chiar şi valurile râuleţului care o înconjoară. Cred că nici priveliştea fermecătoare pe care ţi-ar oferi-o fluviul Strymon125 când îl priveşti pe la Amfipolis nu te încântă mai mult decât aceasta, căci, prin cursul lui leneş, Strymonul se hăituieşte, ajungând chiar să nu mai semene cu un fluviu, pe când acest râu al nostru, având curgerea cea mai rapidă din câte cunosc, se rostogoleşte ca un sălbatic din pricina stâncilor care-l gâtuiesc, încât, la un moment dat, se aruncă furtunos într-o adâncă bulboană, fapt care nu numai că produce o privelişte excepţional de plăcută atât pentru mine, cât şi pentru orice privitor, dar în acelaşi timp şi satură îndeajuns pe toţi din jur, prin mulţimea nesfârşită de peşti care se adună în vâltorile lui.
Să-ţi mai pomenesc şi de văzduhul înmiresmat al ţinutului şi de aerul răcoros de pe valea râului ? Sunt destui care rămân fermecaţi de mulţimea florilor ori de ciripitul încântător al păsărelelor. Eu însă n-am vreme să mă gândesc la aşa ceva. Admiraţia cea mai mare pe care aş putea-o aduce locurilor acestora este aceea că, fiind în stare să ofere tot felul de bunuri folositoare vieţii, locurile acestea ne dau roadele cele mai plăcute din câte pot exista, şi anume liniştea, aceasta nu numai pentru că aici eşti departe de zgomotul oraşelor, ci mai ales pentru că ele nu lasă pe nici un călător să treacă pe aici, în afară de cei care vin şi ne ajută la vânat. Căci să nu uit! în afară de alte bunătăţi, ţinutul acesta este şi foarte bogat în animale sălbatice, nu atât în lupi sau urşi – Doamne fereşte ! -, cât mai ales în cirezi întregi de cerbi şi căprioare, iepuri, care-şi află aici din destul hrana, şi tot felul de alte asemenea animale126.
Înţelegi dar în ce primejdie ar fi căzut prostul de mine dacă aş fi acceptat să schimb acest loc cu Tibernina, care-i una din văgăunile şi prăpăstiile127
cele mai adânci ale lumii, un fel de Barathron.

_____

124. Homer, Odiseea, I, 51.
125. Strymon (= Struma) izvorăşte din masivul Vitoşa de lângă Sofia şi se varsă în golful Orfani din Marea Egee.
126. Ştim şi din Viaţa Sfintei Macrina (trad. T. Bodogae, Sibiu, 1947, pp. 18-21) că hrana câştigată aici se făcea (ca şi pe vremea bunicilor lor) prin vânătoare.
127. Acolo, lângă Arianz, pe proprietatea lui, îl invitase Sf. Grigorie Teologul pe Sfântul
Vasile, spre a trăi în retragere.

___

Să nu iei în nume de rău că abia apuc să ajung în acele minunate ţinuturi ale Pontului! După ce a aflat insulele Echinadelor Ionice, nici Alcmeon nu şi-a mai continuat drumeţiile128.

128. Alcmeon din Argos a fost urmărit de Furii pentru că a omorât pe tatăl său la îndemnul mamei sale, după cum ne spune tragedia Cei şapte contra Tebei.