Category Archives: doua firi

Sf. Ioan Damaschin

​ Sf. Ioan Damaschin, Opere complete I, edit.Gândul Aprins 2015(Capitolul Dialectica) pag. 201 și 203 

 67. Despre unirea ipostatică : Trebuie știut că unirea ipostatică produce un singur ipostas compus al celor unite, care păstrează în sine neconfundate și nemodificate firile/naturile ce se unesc, șí deosebirea/distincția acestora, șí însușirile lor firești/naturale. Aceasta nu prezintă nici o deosebire/distincție ipostatică față de sine însuși, fiindcă își însușește deosebirile/distincțiile caracteristice ale ambelor componente ce se unesc, prin care se deosebesc de cele de aceeași specie [cu ele]. Așa stau lucrurile, de pildă, în cazul sufletului și trupului, fiindcă din ele două rezultă un singur ipostas compus – al lui Petru, să zicem, sau al lui Pavel –, dar acesta păstrează în sine cele două firi/naturi – a sufletului și a trupului – desăvârșite și păstrează deosebirea/distincția acestora fără amestecare, iar însușirile lor firești/naturale – neconfundate; are în sine însușirile caracteristice ale fiecăruia dintre ele – ale sufletului, care-l despart pe acesta de celelalte suflete, și ale trupului, care-l despart pe acesta de celelalte trupuri –, care nu despart nicidecum sufletul de trup, ci îl unesc și îl îmbină [cu acesta], despărțind totodată unicul lor ipostas compus de celelalte ipostasuri din aceeași specie). Iar odată ce firile/naturile primesc unirea după ipostas a uneia cu cealaltă, rămân nedespărțite pentru totdeauna, că deși sufletul se desparte de trup prin moarte, ipostasul amândorura este unul [și același], deoarece ipostas este a amândorura cea chiar de la începutul ființării de sine închegare. Așadar, șí trupul, șí sufletul rămân având întotdeauna unul [și același] început/principiu șí al existenței, șí al ipostasului lor chiar dacă se despart unul de celălalt. Trebuie știut că firile/naturile se pot uni între ele după ipostas (ca în cazul omului), dar se poate și ca o fire/natură să fie asumată de către un ipostas și să subziste în el. Amândouă situațiile se pot observa la Hristos, fiindcă în El șí firile/naturile – cea dumnezeiască și cea omenească – s-au unit, șí [anume] în Ipostasul preexistent al lui Dumnezeu Cuvântul s-a subzistat trupul Lui însuflețit, și [anume] pe Acesta Îl are ca ipostas. Iar a rezulta din două firi o singură fire/natură compusă ori un singur ipostas din două ipostasuri este un lucru absolut imposibil, fiindcă nu se poate ca deosebirile/distincțiile ființiale/substanțiale contrare să coexiste într-o singură fire/natură, deoarece lucrarea lor este cea de a separa una de alta firile/naturile în care subzistă. Și iarăși, cu neputință este ca cele o dată ipostasiate de sine stătător să aibă un alt început/obârșie al ipostasului lor, fiindcă ipostasul este existența de sine stătătoare. Mai trebuie știut că în privința Sfintei Treimi ipostasul este modul cel fără de început al ființării veșnice a Fiecăruia. Trebuie știut și că atunci când ia naștere o fire/natură compusă trebuie ca părțile să fie de aceeași vârstă și din ele să rezulte ceva diferit [de ele], care nu păstrează, ci modifică și schimbă cele din care este compus (așa cum corpul, fiind compus din cele patru elemente, a devenit ceva diferit de componentele sale și nu este, nici nu se numește „foc desăvârșit“ sau altceva dintre celelalte [elemente]; sau cum catârul, [care se naște] din cal și măgar, nu este, nici nu se numește „cal“, nici „măgar“, ci este altceva decât aceștia din care se naște), și nu păstrează neconfundată și nemodificată nici una dintre cele două componente ale sale.