Confundare conditiei cu cererea

Se pare ca Epifanie Theodoropulos iar a facut-o varza

„Foarte interesant. Pr. Theodor Zisis spune că verbul „a dărui” din formula – Întâi pomenește, Doamne, pe episcopul nostru… pe care dăruiește-l… – este în varianta originală, în limba greacă, la modul condițional-optativ, nu la imperativ, cum sună în limba română (adică sensul este: dacă el învață cuvântul adevărului, atunci să îl dăruiești cu…), arătând că cerem de la Dumnezeu să îi dea episcopului sănătate, lungime de zile etc cu condiția ca acesta să învețe drept cuvântul adevărului. Mai întâi el trebuie să respecte învățătura de credință, ca noi să ne rugam pentru el.”

—–

„Cele doua extreme : ecumenismul si stilismul ” p.49-50:

1. „Aş vrea să mai clarific şi sensul cuvintelor „drept învăţând cuvântul adevărului”, deoarece văd o oarecare confuzie în scrisoarea ta. Ei bine, „întreg”, „cinstit”, „sănătos”,„îndelungat în zile” şi „drept învăţând” arată o dorinţă, nu o realitate. Adică spunând: „întâi pomeneşte, Doamne, pe Arhiepiscopul nostru…”, nu spunem la modul afirmativ că Episcopul este „întreg”, „cinstit” şi „sănătos” şi că drept învaţă adevărul. Nu. Ci îl rugăm pe Domnul să-i dăruiască episcopului cinste, sănătate, să înveţe drept cuvântul adevărului, („…pe care dăruieşte-l sfintelor Tale biserici în pace, sănătos, cinstit etc…”). Rostim o rugăciune, nu oferim certitudini. Altfel vom minţi înaintea lui Dumnezeu spunând nu numai „drept învăţând”, ci şi „cinstit” şi „sănătos”, căci se poate ca uneori episcopul să nu fie „cinstit”, ci chiar evident necinstit, sau se poate să nu fie sănătos, ci chiar grav bolnav şi la pat. Aşadar ne rugăm, nu certificăm.

——

Acea carte e buna de pus pe foc numai interpretari eronate in punctele cele mai esentiale are

Advertisements