Maniheismul

Cartea: Despre credința ortodoxă și despre erezii, edit. BASILICA, București – 2010
pag. 156 :

70 Notă Pr. D. Fecioru: Maniheii, adepții lui Mani, Mani n-a fost un eretic creștin, cum este socotit uneori, ci un întemeietor de religie. Mani consideră pe toate celelalte religii premergătoare religiei sale și strict naționale. Pentru aceasta tendința religiei sale este universalistă; s-a întins în apus până în Africa de Nord, iar în răsărit până în China și s-a continuat cu ereziile neomaniheice de mai târziu ale pavlicienilor în răsărit și ale catarilor în apus. Mani s-a născut pe la 215-216 în Mesopotamia. La vârsta de 24 de ani își începe predica. Călătorește mai întâi în India, unde întemeiază o comunitate; în 241 se întoarce în patria sa și, favorizat de regele Sapur I, își continuă predica mai bine de 30 de ani, până când urgia magilor și mânia noului rege, Bahram I, îl duseră la moartea pe cruce (276). Ideea care stă la baza maniheismului este dualismul. Sunt două principii opuse, concepute sub forma celor două împărății: împărăția luminii, a binelui, în fruntea căreia stă Dumnezeu, și împărăția întunericului, a răului, în fruntea căreia stă Satana; fiecare împărăție are câte o serie de eoni. Pe baza acestui dualism este contruită întreaga cosmologie, antropologie, soteriologie și eshatologie maniheică. (n.s. 1, p. 89)

https://ayeaye20.wordpress.com/2018/02/06/maniheismul-de-la-roman/

https://ayeaye20.wordpress.com/2018/02/01/explicatie-la-monothelismul-sinaxei-neortodoxe-de-la-roman/

https://ayeaye20.wordpress.com/2018/01/31/apocatastaza-si-monothelismul/

Advertisements