Epifanie Satanadoropulos si cartea Cele doua extreme sau cum sa manevrezi prin concluzii personale

Arhimandritul Epifanie Theodorpulos

CELE DOUĂ EXTREME ECUMENISMUL ŞI STILISMUL

pag. 116:

Nu uita că Sfântul Chiril al Alexandriei, marele apărător al Credinţei Ortodoxe “iconomisea a nu se rupe de cei din Răsărit, care îl aveau în diptice pe Teodor al Mopsuestiei, eretic fiind acesta93. Adică se împărtăşea, din iconomie, cu cei care aveau în diptice un episcop eretic.

—–

93 Migne 99, 1085

=====De unde a tras Satanadoropulos acesta concluzie: “Adică se împărtăşea”din acea fraza??? Ca nici Sv. Theodor Studitul in Scrisoarea 49 cea despre Sv. Chiril si ereticul Theodor al Mopsuestiei care e mai vechi ca el nu a tras astfel de concluzie! si-a dat cu extrema in cap

https://ayeaye20.wordpress.com/2020/01/17/traducerea-din-rusa-in-engleza-apoi-in-romana-epistola-49-sv-theodor-studitul/

Tu întrebi, de ce a respectat iconomia dumnezăiescul Chiril al Alexandriei prin a [ne] permite nouă să nu ne despărțim de cei care în est pomeneau pe ereticul Teodor al Mopsuestiei în diptice?

Deoarece dogmele bunei-cinstiri au fost respectate în forma lor complet intactă și corectă.

La fel au făcut și svânții prin iconomii, și marele Chiril în cazul de față. El a îngăduit puțin lentoarea Orientalilor în raționament/gândire și la tendința lor de a nu recunoaște ereticul [îl considerau orthodox] ca pe cel care este de fapt un eretic. Căci cum altfel ar fi putut să acționeze/lucreze când ei au mărturisit credința Orthodoxă și prin urmare/şi prin aceasta au anathematizat pe cel care a fost pomenit de ei? Pentru toți, Orthodoxul în orice/în toate, prin acţiunea/lucrarea sa, chiar dacă nu prin cuvânt, anathemizează fiecare eretic. Și atunci, când o minte perfectă/desăvârşită a fost trezită/deşteptată în ei, atunci svântul, probabil/poate, a fost de acord în toate cu ei.