Epistola 409 Sfantul Theodor Studitul, Va rog insa pe voi ca in cuvintele despre Dumnezeu sa va faceti cercetarile in chip evlavios si atent, si asa sa fie gasit adevarul sau de voi insiva, sau de altii

[Sfântul] Teodor Studitul

În apărarea sfintelor icoane, edit. DEISIS Sibiu 2017, pag. 355-357

Fiului Nucratie1

– dogmatică despre închinarea

la sfintele icoane

(818-819)

Fiindcă am aflat de la purtătorul scrisorii, bunule frate, că între voi s-au ivit certuri – spun asta pentru că unul spune: “Eu mă închin icoanei lui Hristos ca lui Hristos Însuşi“, iar altul refuză -, n-am primit asta fără întristare, ştiind că aceste flecăreli semănate de diavolul obişnuiesc să taie şi partea sănătoasă a ortodoxiei, lucru care face bucurie celor potrivnici, care-şi întăresc lipsa de cinstire [a lui Dumnezeu] prin neputințele noastre, am socotit bine să nu țin în tăcere cele auzite, ci să găsesc de la mine un leac cu bună-plăcerea lui Dumnezeu.

Deci comentariul e unul ca aceasta: “ca” [hŌs] se ia uneori de Scriptura insuflată de Dumnezeu pentru asemănare, iar alteori pentru confirmare; primul: “Făcutu-m-am ca vrabia singură pe acoperiş” [Ps 101, 8] şi “ca un măslin roditor” [Os 14, 7]; al doilea: “Că bun e Dumnezeul lui Israel” [Ps 72, 1] şi “Că iubite sunt corturile Tale, Doamne al puterilor” [Ps 83, 2], fiindcă aici cuvântul nu exprimă o asemănare, ci o confirmare. Prin urmare, dacă aşa ar spune cineva că se închină icoanei lui Hristos ca lui Hristos Însuşi e sănatos în gândire, dar dacă o spune ca o confirmare, nicidecum. Fiindcă icoana şi arhetipul nu sunt acelaşi lucru prin natura lor, ci acelaşi lucru prin asemănarea lor; căci, deşi sunt identice sunt cu totul diferite prin ființă, în cazul icoanelor artistice. Deci cum se va închina icoanei lui Hristos ca lui Hristos Însuşi ca o confirmare, dat fiind că Hristos nu este în ea în chip natural, ci relațional, adică prin asemănare2? Minte față de adevăr şi ceea ce spune este altfel. În icoană apare arhetipul şi în icoană e închinat Hristos. Prin urmare, faptul că a spus “în icoanăarată altceva în altceva şi că prin altceva e închinat altceva. Hrisostom a văzut un înger în icoană, iar Corneliu a văzut însuşi îngerul [FA 10, 3]; noi vedem pe Hristos în icoană, iar apostolii L-au văzut pe Hristos Însuşi, pentru că spune: “Am văzut pe Domnul” [In 20, 25]. Noi I ne închinăm în icoana Lui, iar ei se închinau Lui Însuşi: “şi văzându-L I s-au închinat” [Mt 28, 17]. Hristos deci este închinat în icoană prin asemănare, deci relațional, deci omonimic – căci ambele aleargă spre acelaşi lucru -, nu ochi în ochi3. Este, aşadar, închinat şi fără icoană cu mintea4, căci n-ar putea fi privit întotdeauna într-o icoană sensibilă. Dar dacă ar spune cineva: “Prin urmare, dacă e să mă închin cu mintea, trec atunci pe lângă închinarea în icoană!“, să ştie unul ca acesta că a tăgăduit şi închinarea cu mintea la Hristos, căci dacă mintea nu L-ar vedea într-o asemănare de om ca într-o oglindă că şade de-a dreapta lui Dumnezeu şi Tatăl, nu-i va aduce închinare, decât dacă nu desface faptul că Cuvântul S-a făcut trup. Iar icoana e martoră credincioasă că El S-a asemănat cu un om, iar prin primirea şi închinarea ei este primit şi închinat Hristos, aşa cum, invers, la desființarea ei. Avgar5 s-a închinat cu mintea lui Hristos când a primit credința, dar i s-a închinat şi mai arătat în icoană nefăcută de mână trimisă lui de Hristos Însuşi. Astfel încât în ea Hristos este închinat atât prin asemănare, cât şi cu mintea6, iar în veacul viitor ochi în ochi7, împlinind, pe de o parte, în contemplări preacurate arătarea Lui văzută ca Dumnezeu, cum spune înțeleptul Dionisie8, fulgerând jur împrejurul nostru cu scânteieri prealuminoase, ca pe ucenici la acea preadumnezeiască schimbare la față, şi participând cu o minte nepătimaşă şi nematerială la dăruirea înțeleasă cu mintea a luminii Lui.

Acestea de la noi fie cu lipsuri, fie de ajuns. Vă rog însă pe voi ca în cuvintele despre Dumnezeu să vă faceți cercetările în chip evlavios şi atent, şi aşa să fie găsit adevărul sau de voi înşivă, sau de alții, lăsând deoparte flecăreala, nu însă dacă se întâmplă ca în cele zise să fie ceva greşit având nevoie de îndreptare, întrucât sunt cu minte puțină şi păcătos.

———

1 Epistola 409. Ed. G. Fatouros, p. 568-570 (PG 99, 1285-1289).

2 Ouk physikŌs alla schetikŌs, ēgoun homoiŌmatikŌs.

3 HomoiŌmatikŌs, eit’oun schetikŌs, eit’oun homonymŌs, ouk autoptikŌs.

4 NoerŌs.

5 Singura trimitere a lui Teodor Studitul la faimoasa legendă relatată de Eusebie al Cezareii (Istoria bisericească 1, 13) despre corespondența regelui Edessei, Avgar V (13-51), cu Iisus, Căruia I-a cerut să vină să-l vindece, dar şi în aşa-numita “Învățătură a lui Addai”, unde trimisul lui Avgar îi aduce acestuia un portret al lui Iisus imprimat miraculos pe o pânză.

6 HomoiŌmatikŌs homou te kai noerŌs.

7 AutoptikŌs.

8 Dionisie Areopagitul, Despre numirile divine I, 4; PG 3, 592C.