Epistola 416 Sfantul Theodor Studitul, opunandu-se corifeului Petru si Marelui Vasile, sunt cu totul straini de staulul lui Hristos

[Sfântul] Teodor Studitul

În apărarea sfintelor icoane, edit. DEISIS Sibiu 2017,

pag. 339-341

Fiului Nicolae1

(815-820)

Pentru că, iubind întrebarea, ai întrebat, frate Nicolae, vrând să înveți, pe care patru fundamente2 stă tare adevărul privitor la venerata icoană a lui Hristos, trebuie ştiut că ele pleacă de la o dogmă naturală, de la istoria veche, de la glăsuiri ale sfinților şi de la o pronunțare sinodală.

Cum anume de la o dogmă naturală3? Pentru că însăşi natura trupului cade sub atingere şi culoare, iar ceea ce cade sub atingere şi culoare e circumscriptibil, adică înfăţişabil în icoană; dar trupul lui Hristos e la fel ca şi al nostru, pipăibil şi colorat, deci era circumscris, şi câți se atingeau de el se mântuiau. Prin urmare e desenat potrivit trăsăturii trupului Său, fără să sufere nimic în de necircumscrierea dumnezeirii Lui; pentru că nici eu, care sunt circumscris prin trup, nu sunt în chip necesar circumscris şi potrivit sufletului meu nevăzut; şi nici, dat fiind că trupul meu este circumscris, dar sufletul e de necircumscris, omul unul nu e divizat în două. Aşa, cu mult mai mult, nici Hristos nu suferă secționare sau divizare pentru că este înfăţişabil în icoană prin trăsătura trupului Său.

Cum anume din istoria veche4? Pentru că, începând de la însăşi înălțarea lui Hristos, ea arată venerata Lui icoană desenată în sfintele lăcaşuri, şi ce ar putea fi mai clar ca dovedire a adevărului, dacă lucrul e mai sigur decât un cuvânt şi ochiul un martor mai credibil decât auzul.

Cum anume de la glăsuirile sfinților5? Pentru că undeva corifeul apostolilor Petru spune: “Scoate icoana Domnului nostru Iisus Hristos şi întipăreşte-o în turnuleț, ca să vadă noroadele ce fel de formă a luat Fiul lui Dumnezeu”6; iar undeva Marele Vasile spune: “Desenat în tablou să fie şi Arbitrul luptelor, Hristos”7, şi împreună cu ei gândesc în chip evident acelaşi lucru toți sfinții.

Cum anume de la o pronunțare sinodală8? Pentru că sinodul întrunit după cel de-al Şaselea Ecumenic spune acestea: “Hotărâm, aşadar, ca de acum în locul vechiului miel să fie înălțată icoana Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos.”9

Iar dacă spune şi iconomahii că dogma lor stă tare pe aceleaşi fundamente, să arate, de exemplu, la primul punct cum anume. Dacă spun că e un astfel de trup, cum l-a şi arătat adevărul, sau nu? Dacă e aşa, atunci vor mărturisi, chiar dacă nu vor, că Hristos poate fi înfăţişat în icoană; iar dacă nu e aşa, atunci negreşit trebuie să spună că e ştirbit, de neatins şi lipsit de culori, căci între acestea nu e nimic intermediar, încât să fie nici material, nici nematerial, nici văzut, nici nevăzut. Dar a spune că Hristos a luat un asemenea trup e propriu maniheilor, care flecăresc că economia mântuitoare a lui Hristos s-a facut într-o aparență şi o fantasmă.

La punctul al doilea: chiar dacă vor trece sub tacere adevărul, pietrele l-au strigat [cf. Lc 19, 40] şi fulgeră sub soare prin icoana lui Hristos.

La punctul al treilea: opunându-se corifeului Petru şi Marelui Vasile, sunt cu totul străini de staulul lui Hristos.

La punctul al patrulea: sinodul de la Vlaherne10 împotriva icoanei lui Hristos, invocat e mult mai târziu decât cel pentru icoana lui Hristos întrunit după al Şaselea Ecumenic11; acesta a fost primit de cele cinci patriarhii, iar acela a fost anatematizat de patru din ele ca hristomah. Apoi al doilea de la Niceea12 e primit uşor de cele trei ca gândind la fel cu cel de după al Şaselea, dar cel întrunit acum13 pentru întărirea celui de la Vlaherne împotriva icoanei lui Hristos e scuipat ca şi acela.

Aceasta e, aşadar, o restituire succintă a adevărului şi o demascare a celor potrivnici.

——–

1 Epistola 416. Ed. G. Fatouros, p. 580-582 (PG 99, 1304-1305).

2 Hypotheseis.

3 Apo physikou dogmatos.

4 Apo archaias historias.

5 Apo phŌnŌn hagiŌn.

6 Cf. mai sus, p.333, n. 7.

7 Cf. mai sus, p.333, n. 8.

8 Apo synodikēs ekphŌnēseŌs.

9 Cf. mai sus, p.334, n. 12.

10 Hieria-Vlaherne, 754.

11 Sinodul Trullan, 691-692.

12 Niceea, 787.

13 În 815.

Advertisements