Epistola 427 Sfantul Theodor Studitul, vrednic sa fiu cu mila lui Dumnezeu in inchisoarea Lui; Fiul e o icoana naturala a lui Dumnezeu si Tatal, iar o icoana artistica a Fiului si a Tatalui suntem noi; ca în socotirea drept nimic a icoanei e socotit drept nimic El

[Sfântul] Teodor Studitul

În apărarea sfintelor icoane, edit. DEISIS Sibiu 2017, pag. 375-377

Monahului Teodor1

(815-826)

Eu am rugat cinstirea ta de Dumnezeu ca, lăsând elogiile aduse mie, să se roage mai degrabă să nu fiu dus departe de Dumnezeu şi eu, pentru că te-ai aprins, nu ştiu cum spre cuvinte de laudă. Nu aşa, părinte, nicidecum! Sau nu ştii că eu, nenorocitul, sunt mai păcătos decât toți oamenii şi nu ştiu cum am fost socotit vrednic să fiu cu mila lui Dumnezeu în închisoarea Lui? De aceea mă tem ca nu cumva, vizitat fiind de El la nunta mărturisirii, să mă vadă nu îmbrăcat în haina de nuntă, adică a curăției, şi să spună îngerilor slujitori: “Legându-i mâinile şi picioarele, scoateți-l afară şi aruncați-l în întunericul cel mai din afară [Mt 22, 11-13] ca pe unul care s-a furişat în chip nevrednic între mărturisitorii Mei!” Astfel încât, ştiind acest lucru, plânge-mă mai degrabă, părinte, şi roagă-te să nu mi se întâmple asta. Până aici despre asta.

Iar despre acel “prin” [dia] şi “în sus” [ana] zise de Marele Vasile, este evident că în citatul din textele puse înainte pentru icoană nu mi se pare că sfântul s-a exprimat şi aşa, şi aşa, ci este o greşeală ďin copiere; totuşi amândouă duc mintea spre acelaşi lucru. De exemplu cinstirea icoanei “urcă” [ana-bainei] la prototipul ei.2 Şi acest lucru e adevărat atât pentru icoana naturală, cât şi pentru icoana artistică, urcuşul nearătând altceva decât că este aceeaşi cinstire cu toată diferența de ființă la cele artistice, iar la cele naturale potrivit identității ființei în amândouă. Şi Însuşi Adevărul a zis: “Cine vă socoteşte nimic pe voi pe Mine Mă socoteşte nimic, şi cine Mă socoteşte nimic pe Mine socoteşte nimic şi pe Cel care M-a trimis pe Mine”[Lc 10, 16]. Aşadar, Fiul e o icoană naturală a lui Dumnezeu şi Tatăl, iar o icoană artistică a Fiului şi a Tatălui suntem noi, adică una poetică, căci Dumnezeu ar putea fi numit Poet şi Artist al tuturor lucrurilor. Dar artisticul era luat de Marele Vasile cu referire la icoanele din tablouri şi în mod identic la noi, cei făcuți după chipul/icoana lui Dumnezeu, şi icoana lucrată artistic de noi în tablou era luată cu referire la Artist. Şi în ce priveşte asemănarea cu El, trăsătura3 noastră are mai multă identitate cu noi, ca şi Hristos cu El, decât noi cu Dumnezeu, fiindcă între Dumnezeu şi om e o distanță infinită; pentru că Unul e necreat, de necuprins, de necircumscris şi câte țin de aceeaşi clasă, dar oamenii sunt creatură, trup, circumscriere şi câte țin de aceeaşi clasă cu acestea, însă omul şi icoana omului sunt fiecare creatură, chiar dacă e o diferență de creaturalitate în fiecare în ce priveşte ființa.

Bravo pentru problema ta, că ne-ai arătat din însăşi glăsuirea rostită de Dumnezeu că în socotirea drept nimic a icoanei e socotit drept nimic El, iar în socotirea nimic a Lui e socotit drept nimic Tată Care L-a trimis.

Şi iconomahii vor fi găsiți nu numai tăgăduitori ai lui Hristos, dar şi tăgăduitori ai Treimii. Iar acel “trece” e pentru că trecerea duce în acelaşi loc prin urcuş. A zis Domnul: “Mă urc la Tatăl Meu” [In 20, 17], şi Moise: “Urcând, voi vedea” [Dt 3, 25]. În ambele, mişcarea arată asemănător şi nu e nici în cerc, nici în spirală una față de alta, ci, dacă e o diferență, e în poziție, nu în relație. Deci ca să figurez, urcuşul e |, iar trecerea e ; ambele arată, cum s-a zis, în mod egal. Căci, filozofic vorbind, linia e un exemplu: relația pe care o are sus față de jos o are dreapta față de stânga, astfel că a urca şi a trece duc în acelaşi loc. dacă argumentul e reuşit, slavă lui Dumnezeu Cuvântul, iar dacă nu, învață-mă tu, cel mai bun, pe mine, cel neînvățat.

——–

1 Epistola 427. Ed. G. Fatouros, p. 597-599 (PG 99, 1325-1328).

2 În Despre Sfântul Duh XVIII, 45 (PG 32, 149C), sfântul Vasile scrie “trece” (diabainei).

3 Charaktēr.

========

P.S. in text pag.376 aparea gresala:

  • ” pe Minte” [Lc 10, 16] “

fiind prea evidenta am corectat-o asa:

  • ” pe Mine” [Lc 10, 16] “
Advertisements