Epistola 429 Sfantul Theodor Studitul, a face o discutie in contradictoriu cu heterodocsii, nu se cuvine, intrucat se opune poruncii apostolice, decat numai ca povatuire mustratoare [cf. Tit 3, 10]

[Sfântul] Teodor Studitul

În apărarea sfintelor icoane, edit. DEISIS Sibiu 2017, pag. 361-363

Împăratului Mihail,

în numele tuturor egumenilor1

(începutul lui 821)

Noi, cei mai mici episcopi şi egumeni adunați în acelaşi loc din ordinul de Dumnezeu încoronatei voastre maiestăți imperiale2, grăim mai întâi de Dumnezeu promovatei voastre stăpâniri acest prim cuvânt de mulțumire şi de laudă că noi, cei alungați, am fost rechemați, noi, cei nenorociți, am fost miluiți, noi, cei părăsiți, ne-am răcorit ajunşi din iarnă la primăvară, de la vifor la senin, de la deprimare la voioşie, văzând lucruri străine şi uimitoare. Fiindcă aşa este dreapta voastră împărăție, făcătoare de bucurie şi veselie, împaciuitoare şi iubitoare de dreptate, vrednică şi de multe alte numiri, unind prin imitarea lui Hristos, adevăratul nostru Dumnezeu, cele distanțate, însănătoşind cele bolnave, dând bucurie celor întristate, fiind o împărăție extraordinară şi egală cu cele fericite în vechime, pe care o limbă de om n-ar fi de ajuns să o venereze prin elogii.

Şi pentru că acestea stau altfel, cerem şi implorăm noi, nevrednicii, să fim făcuți vrednici şi de sfânta voastră vedere şi să auzim preadulcele glas al atotcinstitei şi de Dumnezeu înțelepțitei voastre vederi, ca văzând cu ochii cele pe care le auzim cu urechile, să săltăm cu duhul, schimbând mâhnirea ca pe o haină de doliu prin săltarea voioşiei.

Dar pentru că al doilea cuvânt este despre autentica şi nepătata noastră credință, a creştinilor, îndrăznim cu sfială să raportăm şi aceea că, dacă lucrul de care se vorbeşte ar fi ceva omenesc şi în puterea fie a preasfântului nostru arhiereu [patriarh]3, fie a noastră, a nevrednicilor, trebuia cedat nu puțin, ci totul, aşa cum porunceşte ordinul. Dar pentru că acest cuvânt este despre Dumnezeu şi pentru Dumnezeu, Căruia Îi sunt sclave toate, nu cutare sau cutare, nici chiar de ar fi Petru şi Pavel, nici vreunul din îngeri, n-ar putea îndrăzni să mişte nici cel mai mic lucru, întrucât prin el e răsturnată toată Evanghelia [cf. Ga 1, 8]. Cât despre a face o discuție în contradictoriu cu heterodocşii, nu se cuvine, întrucât se opune poruncii apostolice, decât numai ca povățuire mustrătoare [cf. Tit 3, 10]. De aceea noi, nevrednicii robi ai bine-cinstitoarei de Dumnezeu voastre stăpâniri, nu îndrăznim nici numai să mormăim. Iar dacă divina voastră măreție se îndoieşte sau nu crede că va fi soluționat ceva în chip bine-cinstitor de Dumnezeu4 de către arhiereul [patriarhul] său, mare şi de Dumnezeu sprijinita ei mână, ca una care râvneşte cele dumnezeieşti spre folosul oricui, să dea ordin să primească clarificarea de la Roma Veche, cum s-a făcut şi în trecut de la început ca un lucru predat de parinți. Fiindcă ea este, de Hristos imitatorule împărate, cea din vârful bisericilor lui Dumnezeu, pe al cărei prim scaun este Petru5, căruia îi spune Domnul: “Tu eşti Petru si pe această stâncă voi zidi biserica mea, şi porțile iadului nu o vor birui” [Mt 16, 18].

Aceasta e cererea nevrednicilor robilor tăi, aceasta e rugămintea cu Dumnezeu a celor smeriți. Mâna tare a lui Dumnezeu să te păzească pe tine, doritul de lume şi iubitul de Dumnezeu împărat al creştinilor, ani mulți întinzându-ți stăpânirea până la copiii copiilor şi răsplatindu-te cu zile prospere şi victorii asupra vrajmaşilor şi duşmanilor. Fie! Fie!

————

1 Epistola 429. Ed. Fatouros, p. 600-601 (PG 99, 1329-1332).

2 Mihail II Amorianul, împarat între 25 decembrie 820 şi 20 octombrie 829.

3 Nichifor Mărturisitorul, exilat si el din 815.

4 EusebŌs.

5 Hē koryphaiotatē tŌn ekklēsiŌn tou Theou, hēs Petros prŌtothronos.