Cum recunosc echilibratii apostati ca cei ce semneaza erezii “sunt membri ai Bisericii lui Hristos” deci ereticii is Biserica(biserici eterodoxe) si deci accepta si ei documentele eretice din Creta

ortodoxiamarturisitoare.wordpress.com/2018/11/02/gheronda-gavriil-sa-avem-ca-punct-de-referinta-canonul-sfantului-atanasie-cel-mare/

Matei Vulcanescu

„Noi știm că doar atunci când aceștia sunt condamnați de un sinod – și aceasta se va întâmpla cu ajutorul lui Dumnezeu, prin intervenția lui Dumnezeu, și patriarhul Bartolomeu și toți cei care au semnat în Creta și pseudosinodul din Creta în întregime trebuie să fie dați anatemei – abia atunci putem spune că sunt eretici, că nu mai au har și nu mai sunt membri ai Bisericii lui Hristos“

——–

ÎNVĂŢĂTURA DE CREDINŢĂ
CREŞTINĂ ORTODOXĂ

Tipărită cu aprobarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române

272. Cine sunt membrii Bisericii?

Membrii Bisericii de pe pământ sau luptătoare sunt toţi cei care s-au încorporat în Hristos, prin Botez, Mirungere şi Euharistie, mărturisind aceeaşi credinţă una şi întreagă a
Bisericii, afară de eretici, de schismatici şi de lepădaţii de credinţă, care singuri s-au aşezat în afara Bisericii.

—–

Ce rezulta din fraza aceea:

  • ca cei ce au semnat erezii nu sunt pseudo-episcopi ci ortodocsi (vechea lor erezie, ereticul-ortodox)
  • Biserica e eretica
  • Trupul lui Hristos e eretic
  • Hristos e eretic
  • poti semna erezii si sa fi ortodox si in Biserica
  • neintelegerea cuvintelor canonul 15: pseudo-episcop/minciuno-episcop/eretic-episcop

Hule, hule, hule

Canoanele nu spun de pastrarea comuniunii cu schismaticii ci din contra: scuipand legatura cea catre schismatici

prieteniisfantuluiefrem.ro/2018/09/15/biata-ortodoxie-ajunsa-la-mana-geopoliticienilor-insa-hristos-biruieste-intotdeauna/

d) pe de altă parte, dacă motivul real – căci exprimarea nu e clară – este doar schisma, atunci rușii nu aveau bază canonică patristică să întrerupă comuniunea cu patriarhul Bartolomeu, căci aceasta se face – în mod ortodox – doar pentru motiv de EREZIE, spre a feri Biserica de schismă (consecința ereziei), așa cum învață Canonul 15 al Sinodului I-II Constantinopol. Așa că rușii vor trebui ori să sublinieze că întrerup comuniunea cu patriarhul Bartolomeu PENTRU CĂ ESTE ERETIC sau ei înșiși pot cădea în schismă față de Biserica lui Hristos.

Pidalion 1844, CÂRMA BISERICII ORTODOXE, edit: „Credința strămoșească“, 2007

pag. 360-362

Sinod I-II Constantinopol

CANONUL 13

Semănăturile ereticeştilor zâzanii (neghine) aruncându-le în Biserica lui Hristos (diavolul) cel cu totul rău, şi acestea văzându-le din rădăcină tăiate cu sabia Duhului, au venit pe altă cale de meşteşugire, apucându-se a despărţi trupul lui Hristos cu mânia [turbăciunea] schismaticilor…Iar cei ce vor urma acestuia, de ar fi oarecare din cei ierosiţi, şi ei să cadă din cinstea lor, iar de ar fi monahi sau mireni desăvârşit să se afurisească de Biserică, până când scuipând legătura cea către schismatici, se vor întoarce către Episcopul său.

TÂLCUIRE

Atât cu ereticii cât şi cu schismaticii, se apucă diavolul să rupă Trupul lui Hristos, adică pe Biserica Lui…Că Mitropoliţii iar nu clericii judecă pe Episcopi. Iar cei ce împreună urmează unor apostaţi ca aceştia, de ar fi ierosiţi să se caterisească, iar de ar fi monahi sau mireni să se afurisească (adică să se despartă), şi nu numai de dumnezeieştile Taine ci şi de Biserică, până când se vor uni cu Episcopul lor.

  • apostatii sunt ereticii si schismaticii
  • legatura cu schismatici se pedepseste cu:

– caterisire,

– afurisire

CANONUL 14

a fi caterisit dacă numai apostasind de Mitropolitul său va face schimă.

CANONUL 15

Că cei ce se despart pe sineşi de împărtăşirea cea către întâiul şezător al lor pentru oarecare eres osândit de Sfintele Sinoade, sau de Sfinţii Părinţi, de acela adică care eresul în public îl propovăduia, şi cu capul descoperit îl învăţa…Că nu au osândit Episcopi, ci minciuno-Episcopi şi minciuno-învăţători. Şi nu cu schismă au rupt unirea Bisericii, ci s-au silit a izbăvi Biserica de schisme şi de împărţiri.

TÂLCUIRE

iar dacă întâi şezătorii cei numiţi ar fi eretici şi eresul lor l-ar propovădui întru arătare, şi supuşii lor pentru aceasta se despart de ei mai înainte încă de Sinodiceasca judecată pentru eresul acela…Că nu au pricinuit schismă Bisericii cu osândirea aceasta, ci mai ales o au slobozit de schisma şi eresul minciuno-episcopilor acelora.

  • ereticii fac schisme si impartiri

—–

Sinod III Ecumenic

pag. 190

CANONUL 3

Iar dacă oarecare din clericii ce se află în fiecare cetate, sau sat, de către Nestorie, şi de cei ce sunt împreună cu el, de preoţie s-au oprit pentru că cugetă dreptle poruncim ca Episcopilor celor ce au apostat (revoltat), sau s-au depărtat, nici decât să se supună, sub nici un fel de chip.

TÂLCUIRE

De vreme ce patriarh al Constantinopolului fiind Nestorie, a afurisit, şi a caterisit pe clericii aceia ce nu erau de o cugetare cu el, dar şi Episcopii cei de o socoteală cu el printr-alte ţări aceastaşi o au făcut…Şi totaliceşte zicând a poruncit ca după nici un chip să fie supuşi apostaţilor Episcopi, clericii aceia ce sunt de o cugetare cu dreptslăvitorul şi ecumenicul Sinodul acesta.

  • Nestorie=eretic=apostat


CANONUL 4

Iar dacă vreunul din clerici ar aposta (revolta) şi ar îndrăzni ori îndeosebi, ori în public, a cugeta cele ale lui Nestorie, sau ale lui Chelestin, şi aceştia de Sfântul Sinod s-au îndreptuit a fi caterisiţi.

TÂLCUIRE

Şi Canonul acesta deopotrivă cu cel mai de sus cuprinde pentru clericii aceia, de ar aposta, şi, ori îndeosebi, ori în auzul poporului, ar îndrăzni a cugeta, sau a învăţa dogma lui Nestorie, şi a lui Chelestin celui de o cugetare cu el, zicând (Canonul acesta) că s-a judecat drept de Sfântul Sinod că unii ca aceştia să fie caterisiţi din treapta lor.

===Rusii nu gresesc cand se despart de un schismatic ca Bartolomeu de Constantinopol oprind orice fel de comuniune cu el, concluzia de la punctul d) ca nu poti sa te desparti de schismatic e total eronata, asta arata clar necunoasterea canoanelor, deci cu schismaticul ce nu are erezii spune el(punctul d) ) trebuie sa ai comuniune ca de nu(de nu ai comuniune spune el) faci si tu schisma (asta este o idee falsa), o asemenea idee arata lipsa de har a celui ce a spus asta, uite d-aia nu se pun in lucrare canoanele ptr. ca:

  1. nu le stiu si
  2. le dau un inteles fals

Exact, ce fac si ecumenistii de spun ca, canonul 15 e schisma(e ce mai mare minciuna ca , can. 15 e schisma), asa si aici: ca, cu schismaticul nu ai baza patristica sa rupi comuniuneaNIMIC MAI FALS, canonul spune scuipand legatura cea catre schismatici si sa te reintorci la Episcop, unii desi s-au ingradit(nepomenit pe) de ereticii ecumenisti cretani NICI ACUM NU SUNT IN CASA(BISERICA)

La ei ereticii is in Biserica

ortodoxinfo.ro/2018/08/23/parintele-sarandi-sarandis-despre-calea-ortodoxa-de-urmat-in-lupta-antiecumenista/

mai era unu’ cu frontul salvarii nationale se pare ca unii au reminiscente ale comunismului in ei

Nu i-au exclus altii, ei singuri au iesit din Biserica, au fost taiati de Dumnezeu, nu e de mirare ca au inventat a treia stare partasul la erezie ortodox, uite a treia stare ereticul in Biserica , normal ca spun hule si erezii ca habar nu au ce e Biserica si cine este in ea, dar vor sa faca Rezolutii si Sinaxe pe ce baza? a ereziilor din capul lor? cine a aprins focul sa il stinga.

  • La ce teologie stie mai bine s-ar apuca de crosetat rochiile alea din reclame

De ce nu este buna nici rezolutia de la Botoșani

===La punctele

2. recomandăm tuturor ierarhilor

7. Recomandăm

6. îi îndemnăm

===recomandam=sfat , sfatul nu este obligatoriu, dar anathema asupra masoneriei este obligatorie, cei care au redactat nu stiu diferenta dintre sfat si hotararea, cum poti da ceva care e obligatoriu ca pe un sfat??? dovada ca nu stiu ca HOTARARILE SINODALE sunt OBLIGATORII

===”tuturor ierahilor” aici fac ierarhi si pe ereticii-episcopi, adica pe TOTI ii au de ortodocsi, asta arata ca nici ei nu stiu cine e eretic si cine ortodox, intrebare: atunci de ce au aplicat canonul 15 daca toti sunt ortodocsi?
=== a da sfaturi(“recomandam“) altora pe care nu ii ai sub păstorire arata MANDRIE(Sf. Ignatie Briancianinov), un ortodox nu da sfaturi decat daca i se cer acele sfaturi, cine da sfaturi din propia initiativa isi da MANDRIA PE FAȚĂ

=== apoi mută sfatul la imbold
—–

===La punctul

4. “… cerem Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române să le reanalizeze și să le respingă în bloc.

===le-au analizat(reanalizat) si au zis ca ereziile is ortodoxe, si pe unii v-au si “caterisit”, cu caterisire nevalida, deci ce rost mai are reanalizarea lor(a ecumenistilor) acum dupa ce le-au reanalizat???? prin “caterisirile” voastre arata ca au ramas in ale lor.

—–

===La punctele

2. “ierarhilor”

5.a ierarhilor…până când ierarhii

10.arhiereilor Bisericii noastre…sub ascultarea altor episcopi decât cei ai locului”

11. ierarhii Bisericii noastre

====Numirea ereticilor ca fiind ierarhi, arhierei, episcopi arata ca aceia is ortodocsi, adica ei recunosc ca au intrerupt pomenirea ortodocsilor-ierarhi, adica vechea poveste de mai tarziu fac din eretici ortodocsi, il contrazic pe insisi Sf. Palamas care spune sa nu ii numim asa

—-

===La punctul

6. nu se spune de obligativitatea canonului 15 dar nici ca cei ce au impartasire/comuniune constienta cu ecumenistii sunt sub anathema nenonimala a R.O.C.O.R 1983

===La punctul

8. ei insisi au creat schisma si erezie prin:

  • Rezolutia de la Botosania,
  • Proiectul de Rezolutie,
  • Marturisirea de la Roman

===La punctul

9. fiind pastori(“pastorale”) si nu păstori si-au dus ucenicii in schisma si erezie prin cele trei erezii

===La punctul

10. “rămânem în Biserica Ortodoxă Universală”
is atat de siguri pe ei ca sunt in Biserica Soborniceasca incat ei ii chiar pot dicta lui Dumnezeu ca ei sunt si altii nu, de unde au siguranta asta ca ei raman si nu au parasit-o ? avand in vedere ca spun erezii si fac schisma prin fel de fel de fraze care mai de care mai eretice, asta se intampla cand te pui peste o Hotarare si un Sinod chiar si local 1983

===Concluzie e ca:
REZOLUȚIA SINAXEI de la Botoșani cuprinde in ea erezile din

  1. Proiectul de Rezolutie si ereziile din
  2. Marturisirea de credinta de la Roman

Cine accepta REZOLUȚIA SINAXEI de la Botoșani in fapta accepta ambele erezii:

  • Proiectul de Rezolutie si
  • Marturisirea de credinta de la Roman,

deci cei cu Marturisirea de la Roman neacceptand ce Rezolutia Botosani isi neaga Marturisirea de la Roman de mai tarziu, ptr ca mămițica Marturisiri de la Roman este REZOLUȚIA SINAXEI de la Botoșani ptr. ca nu respecta

  • HOTARAREA ANATHEMA 1983

===ptr cineva care se chinuie sa tina poruncile, cele trei nu pot fi acceptate ca fiind ortodoxe adica in ordinea aparitiei lor

  1. REZOLUȚIA SINAXEI de la Botoșani
  2. Proiect de Rezolutie
  3. Marturisirea de credinta de la Roman

—-

Pidalion 1844 CÂRMA BISERICII ORTODOXE, edit. „Credința strămoșească“, 2007

pag. 28

Suprascriere la Sfintele Canoane a Sfântului Ioan Hristostom

„Am auzit și am ținut… Nu ai ținut, pe sine-ți te-ai osândit. În jumătate ai ținut, și de nu vei ține, vei zice însă, nu am știut. Că cel ce se osândește pe sine pentru că nu a ținut, se sârguiește spre a ține.“ (În cuvântul 4, despre pocăință, foaia 785, a tomului 6, tiparit la Veneția)

A Sfântului Maxim

„Mulți suntem cei ce zicem, puțini însă cei ce fac. Dar însă cuvântul lui Dumnezeu nimeni nu este dator a-L mincionoși pentru lenevirea sa. Ci a mărturisi cu adevărat neputința sa, iar nu a ascunde adevărul lui Dumnezeu. Ca să nu ne facem vinovați, împreună cu călcarea poruncilor, și de reaua tălmăcire a cuvântului lui Dumnezeu.“ (cap 85 a celei de-a doua sută, a celor pentru dragoste, din Filocalie).

—-

======Au mincionoșit Adevarul:

  1. Hotararea 1983 si
  2. cei simpli

Minciuni si iar minciuni

prieteniisfantuluiefrem.ro/2018/07/27/tot-ceea-ce-nu-este-ortodox-este-eretic-cale-de-compromis-nevinovat-cu-erezia-nu-exista/

eu răspund astfel: membrii Sinaxei au mărturisit ceea ce Biserica a mărturisit întotdeauna, anume că după apariția și răspândirea unei erezii, încă necondamnată sinodal, în viața Bisericii un membru al ei se poate situa numai într-una din cele doua stări: Ortodox sau eretic (conform punctului 1 din Mărturisirea de credință de la Roman).

——————–

===De ce se minte cu nerusinare ca nu a fost condamnata erezia ecumenismului??

–Acolo e Adevarul unde se minte ca nu exista anathema R.O.C.O.R. 1983?

Adevarul tot dinCartea : ORTODOXIA si
ecumenismul, Arh. Serafim
Alexiev, Arh. Serghie
Jazadjiev, edit. BABEL,
pag. 157-158:

„Mult mai consecvent acționează Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse din afara Rusiei, care în august
1983, imediat după adunarea de la Vancouver, a predat anatemei ecumenismul…Este, până acum, unica anatemă pronunțată la nivel oficial împotriva ereziei ecumenice contemporane!

https://ayeaye20.wordpress.com/2017/12/31/1437/

— Si nu e prima data cand incearca aceeasi manevra

https://ayeaye20.wordpress.com/2018/06/10/iar-se-ascunde-anathema-r-o-c-o-r-1983-cu-dibacie-viclenie/

–La Roman nu s-a afirmat nici un Adevar ei trecand peste Anathema respectiva si nerecunoscand-o

https://ayeaye20.wordpress.com/2018/02/06/maniheismul-de-la-roman/

https://ayeaye20.wordpress.com/2018/02/01/explicatie-la-monothelismul-sinaxei-neortodoxe-de-la-roman/

https://ayeaye20.wordpress.com/2018/01/31/apocatastaza-si-monothelismul/

Maniheismul

Cartea: Despre credința ortodoxă și despre erezii, edit. BASILICA, București – 2010
pag. 156 :

70 Notă Pr. D. Fecioru: Maniheii, adepții lui Mani, Mani n-a fost un eretic creștin, cum este socotit uneori, ci un întemeietor de religie. Mani consideră pe toate celelalte religii premergătoare religiei sale și strict naționale. Pentru aceasta tendința religiei sale este universalistă; s-a întins în apus până în Africa de Nord, iar în răsărit până în China și s-a continuat cu ereziile neomaniheice de mai târziu ale pavlicienilor în răsărit și ale catarilor în apus. Mani s-a născut pe la 215-216 în Mesopotamia. La vârsta de 24 de ani își începe predica. Călătorește mai întâi în India, unde întemeiază o comunitate; în 241 se întoarce în patria sa și, favorizat de regele Sapur I, își continuă predica mai bine de 30 de ani, până când urgia magilor și mânia noului rege, Bahram I, îl duseră la moartea pe cruce (276). Ideea care stă la baza maniheismului este dualismul. Sunt două principii opuse, concepute sub forma celor două împărății: împărăția luminii, a binelui, în fruntea căreia stă Dumnezeu, și împărăția întunericului, a răului, în fruntea căreia stă Satana; fiecare împărăție are câte o serie de eoni. Pe baza acestui dualism este contruită întreaga cosmologie, antropologie, soteriologie și eshatologie maniheică. (n.s. 1, p. 89)

https://ayeaye20.wordpress.com/2018/02/06/maniheismul-de-la-roman/

https://ayeaye20.wordpress.com/2018/02/01/explicatie-la-monothelismul-sinaxei-neortodoxe-de-la-roman/

https://ayeaye20.wordpress.com/2018/01/31/apocatastaza-si-monothelismul/

Chipul intunecat de eretic

A se privi chipul lui Ciobotea ereziarhul numai orbii nu vad ca e bolnav duhovniceste de erezie, e INTUNECAT LA CHIP/FAȚĂ , zice el Biserica[din care el Ciobotea de mult nu mai e] are nevoie sa cultive…comuniunea, el mai crede ca toata lucrare ce o savarseste este de la Dumnezeu ptr. ca ii multumeste lui Dumnezeu ptr. ea

cine a mai fost prezent:

a semnat in Creta 2016

ne spune el de unitatea lor de ortodoxia care o propovaduiesc ei cica Ciobotea lucreaza ptr binele vostru, anul 2018 an al unitatii noastre de credinta prin dreapta credinta ortodoxa[in “credinta” voastra bine spus – in erezia ecumenista],nu putea sa nu lipseasca ereticul invederat/arata Varlaam semnatar si el la Creta a ereziilor ecumeniste

>https://youtu.be/D0721M5SfdY

  • cine vrea sa dea o lovitura/injunghiere/rană de moarte fiarei ecumenisteApoc. 13, 3. Şi unul din capetele fiarei era ca înjunghiat de moarte, dar rana ei cea de moarte fu vindecată şi tot pământul s-a minunat mergând după fiară.

—Sa intrerupa comuniunea cu ereticii-episcopi asta e solutia

  1. „fiarei care a fost rănită cu sabia şi a rămas în viaţă.“
  2. sabia e canonul 15 I-II—Daca esti ortodox i-a si junghie fiara ecumenista cu sabia harului canonului 15

—————

„Antihrist sa obtina stapanirea asupra intregii omeniri, ci la inceput va trebui sa duca razboaie aprige si chiar sa sufere o grea infrangere

Vindecarea ranii Fiarei credem ca este o aparenta unificare de scurta durata a imparatiei dezbinate, o refacere rapida si trecatoare, de catre Antihrist, a stapanirii lui Satan distrusa prin crucea Domnului sau inviere din morti a cuiva apropiat lui.

Insa nu va fi primit de cei pecetluiti pe fetele lor cu lumina cea dumnezeiasca…(Sfantul Andrei, cap.37).(“Arhiepiscop Averchie Tausev, Apocalipsa Sfantului Ioan: un comentariu ortodox” Editura Sophia, 2005)“

Sa cada minciuna cu spovedania duhovniceasca care nu implica si IERTAREA PACATELEOR data printr-un monah desavarsit ce a vazut harul(sfant in viata Simeon Evlaviosul) si care nu avea HIROTONIA DE PREOT, si ca Dumnezeu este Cel ce iarta nu omul fie el chiar si sfânt

[Sfântul] Simeon Noul Teolog

Imne,Epistole și Capitole Scrieri III, edit. DEISIS- Sibiu 2001

Pag.305

Cuvânt scris către cineva care era un fiu al său duhovnicesc despre mărturisire și despre cine sunt cei ce au primit puterea de a dezlega și lega păcatele

Ai poruncit, părinte și frate, smereniei noastre printr-o întrebare să-ți spunem „dacă e îngăduit oare [credincioșilor] să-și vestească păcatele lor unor monahi care nu au preoție?” adăugând și aceasta: „fiindcă auzim că puterea [autoritatea, exousia] de a dezlega și lega s-a dat numai preotilor

Pag.306

Fiindcă n-am fost creați de îngeri, nici n-am fost învățați de oameni, ci am fost învățați și suntem învățați în fiecare ceas mereu în chip tainic de înțelepciunea cea de sus care vine prin harul Duhului, înțelepciunea pe care chemând-o și acum, vom spune aici mai întâi care este modul mărturisirii și puterea ei.

Mărturisirea deci nu este nimic altceva decât recunoașterea îndatorată a greșelilor și a nebuniei proprii, sau denunțarea sărăciei noastre; precum a zis Domnul printr-o parabolă în Evanghelii: „Erau doi datornici la un cămatar: unul datora cincizeci de dinari, altul cinci sute: neavând însă ei să-i dea înapoi, i-a iertat pe amândoi” [Lc 7, 41-42]. Prin urmare orice credincios e un datornic al Stăpânului și Dumnezeului său, și ceea ce a luat de la El aceea i se va și cere la înfricoșătorul și cutremurătorul Lui tribunal, când goi și cu capul plecați vom sta înaintea lui toți, împărați și săraci împreună…cele date nouă de El…a fi primit sălașluindu-Se în noi pe Duhul Sfânt, Care e pecetea împărătească cu care Domnul pecetluiește oile Sale, precum și — ce alte multe să spun?…se dau celor botezați numaidecât de către dumnezeiescul Botez.

Iar poruncile Domnului au fost date ca niște străji ale acestor daruri și haruri negrăite înconjurându-l pe credincios de jur-împrejur din toate părțile ca un zid, păzind nejefuită comoara așezată în sufletul lui și făcând-o inaccesibilă mâinilor tuturor vrăjmașilor și hoților. Căci noi credem că poruncile Iubitorului de oameni Dumnezeu sunt pazite de către noi și ne silim spre aceasta neștiind că mai degrabă noi suntem păziți de acelea; căci cel ce pazește poruncile dummezeiești nu le pazește pe acelea, ci se păzește pe sine însuși de vrăjmașii văzuți și nevăzuți…Așadar, cine pazește poruncile e de fapt păzit de ele și nu pierde bogăția încredințată lui de Dumnezeu; dar cel ce le disprețuiește se afla gol, cade ușor în mâinile vrăjmașilor și, pierzând toată bogăția, ajunge, cum spuneam, datornic Împăratului și Stăpânului a toate pentru toate acelea
Pag. 308
…numește păcatul „ac al morții” fiindcă cei răniți de el mor; deci orice păcat e spre moarte…Deci cine moare ce altceva dorește decât să învie, iar datornicul care n-are cu ce să dea înapoi datoria ce altceva dorește decât să primească iertarea datoriei…cel ce s-a facut prin păcat rob diavolui

Pag. 309
Negreșit va cuta un mijlocitor și un prieten al lui Dumnezeu care poate să-l restaureze ca mai înainte și să-l împace cu Dumnezeu și Tatăl. Căci dacă cel ce prin har s-a alipit de Hristos s-a făcut mădular al Lui și a fost înfiat de El, lăsându-L pe Acesta, se va întoarce ca un câine la vărsătura lui [2 Ptr 2, 22] și se va încurca sau cu o femeie desfrânată sau se va uni cu alt trup, acela va fi osândit împreună cu necredincioșii ca unul care a necinstit și ocărât pe Hristos, fiindcă potrivit dumnezeiescului Apostol, „suntem trup al lui Hristos și mădulare ale Lui” [1 Co 12, 27]. Deci cel ce se încurcă cu o desfrânată face din mădularele lui Hristos mădularele unei desfrânate [1 Co 6, 15]. Iar cel ce a făcut unele ca acestea și a înfuriat astfel pe Stăpânul și Dumnezeul lui, nu poate să se împace cu Dumnezeu altfel decât prin mijlocirea unui bărbat sfânt, prieten și rob al lui Hristos, și prin fuga de rău…să alergăm la doctorul duhovnicesc și să vomităm veninul pacatului prin mărturisire scuipând otrava lui, și să primim cu sârguință epitimiile date de el ca pe un antidot al pocăinței…Căci nu s-a auzit vreodată, nici nu stă scris în dumnezeieștile Scripturi să primească cineva păcatele altuia și să dea seama pentru el fără ca acela care a păcătuit să fi arătat mai întâi roade vrednice de pocăință proporțional cu felul păcatului și să fi pus la baza ei ostenelile lui; căci zice glasul Înainte-mergătorului Cuvântului: „Faceți roade vrednice de pocăință și nu socotiți să spuneți în voi înșivă: Avem părinte pe Avraam!” [Mt 3, 8–9], fiindcă Însuși Domnul nostru a spus despre cei cu o astfel de dispoziție lipsită de minte, așa: „Amin zic vouă, chiar daca Moise și Daniel se vor ridica în picioare ca să fie aleși fiii și ficele lor, nu vor fi aleși” [Ir 14, 14–16]. Deci ce vom face sau ce mod de iertare a datoriei și rechemare din cădere vom inventa noi care vrem să ne pocăim? …Să nu te lupți, așadar, să-ți afli un sfătuitor și un aliat lingușitor și rob al pântecelui, ca nu cumva să te învețe, potrivindu-se cu voința ta, nu cele pe care le iubește Dumnezeu, ci cele pe care le primești tu, și așa să rămâi iarăși cu adevărat vrăjmaș neîmpăcat cu El;nici unul neexperimentat, ca nu cumva prin multa lui tăiere și prin tăieturile și arderile nelavremea lor să te arunce în adâncul disperării, sau prin compătimirea lui peste măsură să te lase bolnav părându-ți-se că ești sănătos — lucrul cel mai cumplit — și așa să te predea osândei veșnice cum nu speri, fiindcă acest lucru ni-l oferă boala care omoară împreună sufletul. Dar un mijlocitor între Dumnezeu și om nu cred că e așa de simplu de găsit, „căci nu toți cei ce coboară din Israel sunt și israeliți” [Rm 9, 6], ci cei ce știu limpede sensul acestui nume[Israel] și au o „minte care vede pe Dumnezeu”{* Etimologie patristică a lui „Israel” = nous oron Theon = „minte ce vede pe Dumnezeu”.} [cf. Fc 32], și nici toți cei chemați cu numele lui Hristos nu sunt cu adevărat creștini, „căci nu tot cel ce-Mi spune: Doamne! Doamne!”— zice Hristos—„va intra în împărăția cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu” [Mt 7, 21]; precum și iarăși: Mulți Îmi vor zice în ziua aceea: Doamne, în numele Tău am scos demoni! și Eu le voi zice: Amin, zic vouă, nu vă cunosc pe voi. Duce-ți-vă de la Mine voi, lucrătorii fărădelegii!” [Mt 7, 22–23; 25, 13].

Pag.311

De aceea, deci, noi toți, atât cei ce mijlocesc, cât și cei ce au păcătuit și vor să se împace cu Dumnezeu,trebuie să luăm aminte, fraților, ca nici cei ce mijlocesc să nu-și atragă mânie în loc de răsplată, nici cei ce am jignit și sârguim să ne împăcăm să nu întâlnim un sfătuitor vrăjmaș, ucigaș și rău în loc de un mijlocitor; căci unii ca aceștia vor auzi cu amenințare înfricoșătoare: „Cine v-a pus pe voi stăpânitori și judecători ai poporului Meu?” [cf. Iș 2, 14] și iarăși: „ Fățarnice, scoate mai întâi bârna din ochiul tău și atunci vei vedea să scoți paiul din ochiul fratelui tău” [Mt 7, 5]; iar „bârnă” e aici o patimă sau o poftă care întunecă ochiul sufletului; și iarăși: „Doctore, vindecă-te pe tine însuși!” [Lc 4, 23]; și iarăși: „Iar păcătosului i-a zis Dumnezeu: Pentru ce istorisești tu dreptățile Mele și iei legământul Meu în gura Ta? Căci tu ai urât povățuirea și ai aruncat cuvintele Mele înapoia Ta” [Ps 49, 16–17]; și Pavel zice: „Cine ești tu care judeci pe sluga altuia? Pentru stăpânul ei stă sau cade ea; dar Dumnezeu are putere să o facă să stea” [Rm 14, 4] prin robul Său credincios…frați și părinți…să nu fiți cu dispreț față de aceste taine dumnezeiești și înfricoșătoare pentru toți, să nu vă jucați cu cele care nu sunt de joacă…căci din pricina faptului că sunteți numiți „rabi” și „părinți” se întâmplă să primiți gânduri străine. Să nu răpim — rogu-vă! — fără rușine așa, pur și simplu, demnitatea Apostolilor, lăsându-ne povățuiți de acest exemplu din lume: căci dacă ar cuteza cineva cu îndrăzneală să se asemene reprezentantului împăratului pământesc și ar fi prins că ține și face în ascuns cele încredințate aceluia, ori va vesti și va face acestea în public, acesta și părtașii și supușii lui vor fi supuși unor pedepse extreme spre spre înfricoșarea altora și vor fi de râs la toți ca unii lipsiți de minte și simțire, ce vor păți atunci în viitor cei ce răpesc cu nevrednicie vrednicia[demnitatea] Apostolilor? Căci nu trebuie să vă faceți mijlocitori ai celorlalți înainte de a vă fi umplut voi înșivă de Duhul Sfânt și înainte de a fi cunoscut în simțirea sufletului că sunteți iubiți ca niște prieteni de Împăratul a toate, căci nu toți cei ce cunosc pe împăratul pământesc pot să mijlocească la el pentru alții;foarte puțini pot face aceasta: numai cei care au câștigat îndrăznire către el prin virtute, sudorile și slujirile lor și n-au nevoie de un mijlocitor, ci grăiesc cu împăratul gură către gură. Dar la Dumnezeu, părinților și fraților, nu vom păzi oare această rânduială? nu vom cinsti pe Împăratul ceresc măcar la fel cu cel pământesc? ci ne vom dărui nouă înșine tronurile de-a dreapta și de-a stânga răpindu-le înainte de a le cere și a le primi? O, ce îndrăzneală! Ce rușine ne va cuprinde! Căci dacă nu vom fi învinuiți pentru altceva , atunci chiar și numai pentru aceasta vom fi lipsiți cu necinste de șederea pe tronurile din față și vom fi azvârliți în focul cel nestins ca niște disprețuitori…Că e îngăduit unui monah care nu are preoția să ne mărturisească, acest lucru îl vei afla făcându-se de toți de când a fost dată de Dumnezeu moștenirii Lui haina și ținuta pocăinței și s-au numit monahi precum stă scris în de-Dumnezeu- insuflatele scrieri ale Părinților, peste care aplecându-te vei găsi drept adevărate cele zise. Înaintea acestora însă numai arhiereii au primit puterea [autoritatea] de a dezlega și lega prin succesiune de la dumnezeieștii Apostoli; o dată cu trecerea timpului arhiereii devenind netrebnici, această înfricoșătoare întreprindere a trecut la preoți care aveau o viață neprihănită și s-au învrednicit de harul dumnezeiesc; după care și aceștia ajungând amestecați, și atât arhiereii, cât și preoții asemănându-se restului poporului și celor mulți care cad, ca și acum, în duhul rătăcirii și al grăirii deșerte și pier, ea a trecut, precum s-a zis, la poporul ales al lui Dumnezeu, adică la monahi, nu fiindcă ar fi fost luată de la preoți sau arhierei, ci fiindcă aceștia s-au înstrăinat pe ei înșiși de ea; „căci orice preot e pus mijlocitor între Dumnezeu și oameni către Dumnezeu” — cum zice Pavel — „și trebuie să aducă jertfă pentru popor ca și pentru el însuși” [Evr 5, 1—3].
Pag.313 Dar să începem cuvântul de mai sus și să vedem de unde, cum și cui i-a fost dată dintru început această putere [autoritate] de a sluji cele sfinte și de a dezlega și lega, și în această ordine, așa cum ai întrebat, așa și dezlegarea [problemei] se va face limpede nu numai pentru tine, ci și pentru toți oamenii. Când Domnul și Dummezeul și Mântuitorul nostru a spus omului care avea mâna uscată: „Iertate îți sunt păcatele”, evreii care au auzit aceasta au spus: „Acesta hulește, căci cine poate ierta păcatele decât Unul Dumnezeu?” [Mt 9, 3]. Căci iertarea păcatelor nu fusese dată încă nici deprofeți, nici de preoți, nici de vreunul din patriarhii din vremea de atunci; drept pentru care cărturarii au avut dificultăți întrucât li se vestea o învățătură nouă și un lucru uimitor [paradoxal]. Din această pricină, Domnul nu le-a făcut reproșuri, ci mai degrabă i-a învățat dăruindu-le iertarea pacatelor ceea ce nu știau, arătându-Se pe Sine Însuși ca Dumnezeu și nu ca om; căci acestora le zice: „Dar ca să știți că Fiul Omului are putere [autoritate] să ierte pacatele” [Mt 9, 6] iar celui cu mâna uscată îi spune: Întinde mâna ta” și el a întins-o și „ea s-a făcut din nou sănatoasă ca și cealaltă” [Mt 12, 13], încredințând prin minunea văzută lucrul mai mare și nevăzut [ Dumnezeirea Lui]. Tot așa i-a făcut și lui Zaheu [Lc 19, 1], tot așa și desfrânatei [Lc 7, 36], tot așa și lui Matei vameșul [Mt 9, 9], lui Petru care L-a tăgăduit de trei ori [In 18, 17], ologului [In 5, 5], căruia vindecându-l i-a zis: „Iată, te-ai facut sănătos, de acum să nu mai păcătuiești, ca să nu-ți fie și mai rău” [In 5, 14]. Spunând aceasta, a arătat că acela a căzut în boală prin păcat și, izbăvit fiind de aceasta, a luat și iertarea păcatelor sale nu pentru că s-a rugat multă vreme, nu din pricina postului sau a culcării pe jos, ci numai din pricina întoarceii lui, a credinței lui neșovăielnice, a retezării răului, a pocăinței adevărate și a multelor lacrimi, ca desfrânata [ Lc 7, 38. 44] și ca Petru care a plâns cu amar[Mt 26, 75]. De aici s-a făcut începutul acestui mare dar cuvenit lui Dumnezeu Singur, Care l-a și avut El Singur. Vrând apoi să urce la cer, a lasat ucenicilor în locul Lui această harismă. Dar cum le-a dat această demnitate și autoritate? Să aflăm și cui, și câtor și când? Cei unsprezece ucenici mai de seamă fiind adunați împreună și ușile fiind încuiate, El a intrat și stând în mijlocul lor, a suflat asupralor și le-a zis: „Luați Duh Sfânt, căroara le iertați păcatele, iertate să fie, iar cărora le țineți, ținute să fie” [In 20, 22—23], și nu le poruncește nimic despre epitimii pentru că aveau să fie învățați de Duhul Sfânt. Deci precum s-a zis, Sfintii Apostoli au transmis prin succesiune această autoritate celor ce dețineau scaunele lor, dat fiind că nimeni dintre ceilalți nu îndrăznesc nici măcar să se gândească la așa ceva. Astfel ucenicii Domnului au pazit cu exactitate această autoritate. Dar, cum am spus, o dată cu trecerea timpului, cei vrednici s-au amestecat cu cei nevrednici și au fost acoperiți de mulțime, unul ambiționând să aibă înaintea altuia prezidarea [adunărilor bisericești] fățărnicind ipocrit virtutea. Căci de când cei ce dețineau scaunele Apostolilor s-au arătat trupești și iubitori de plăcere și de slavă și au înclinat spre erezii, harul dumnezeiesc i-a părăsit și această autoritate a fost luată de la ei. De aceea, lăsând ei și toate celelalte pe care trebuie să le aibă cei ce slujesc celor sfinte, li s-a cerut numai să fie ortodocși. Dar eu cred că nu erau nici măcar aceasta; căci ortodox e nu numai cel ce nu introduce dogme noi în Biserica lui Dumnezeu,ci și cei ce și-au agonisit o viață în acord cu cuvântul drept [al învățăturii]. Pe unul ca acesta patriarhii și mitropoliții din diverse timpuri fie l-au căutat dar nu l-au găsit, fie gasindu-l l-au preferat în locul lui pe cel nevrednic, cerându-i numai să expună în scris simbolul credinței și acceptând numai acest lucru: ca el să nu fie nici un zelos pentru bine, nici să se lupte cu cineva din pricina răului, pretinzând că așa se menține pacea în Bisericălucru care însă e mai rău decât orice dușmănie și pricină de mare neașezare. Din această pricină deci, preoții s-au făcut netrebnici și au ajuns ca poporul, căci nefiind sare [a pământului], cum a zis Domnul [Mt 5, 13], ca să strângă și să rețină prin mustrări viața destrămată a altora, ci, mai mult, cunoscându-și și acoperindu-și unii altora patimile, au ajuns mai răi decât poporul, iar poporul mai rău decât ei. Dar unii din popor s-au arătat mai buni chiar decât mulți preoți, luminând în acea beznă lipsită de lumină ca niște cărbuni; căci dacă aceia ar fi luminat, potrivit cuvântului Domnului [Mt 5, 16] prin viața lor ca soarele, atunci acești cărbuni nu s-ar fi arătat scânteind, ci ar fi fost arătați negri de lumina mai limpede. Dar, fiindcă între oameni a mai rămas numai ținuta și haina preoției, darul Duhului a trecut la monahi ca la unii care au venit prin fapte la viața Apostolilor, și s-a făcut cunoscut prin semne. Dar și aici diavolul a lucrat cele ale sale, căci văzând că aceștia s-au arătat ca niște noi ucenici ai lui Hristos în lume și că străluceau prin viața și minunile lor, introducând între ei pe frații mincinoși, vasele lui, i-a amestecat cu aceștia și după puțin timp aceștia înmulțindu-de, așa cum vezi, și monahii au ajuns netrebnici și s-au facut cu totul nemonahi. Așadar,nici monahilor numai cu haina , nici celor hirotoniți și înscriși în tereapta preoției, nici celor cinstiți cu demnitatea arhieriei, adică a patriarhilor, mitropoliților și episcopilor nu li s-a dat de la Dummezeu pur și simplu așa și numai din pricina hirotoniei și a demnității ei și puterea de a ierta păcatele — să nu fie! —, ci li s-a îngăduit numai să slujească cele sfinte, și socot că multora din aceștia nici măcar aceasta — ca nu cumva, iarbă fiind, să fie arși! —, ci numai acelora care între preoți, arhierei și monahi se numără prin curăție împreună cu corurile ucenicilor lui Hristos. Deci de unde vor înțelege aceștia că sunt înscriși împreună cu cei de care s-a vorbit și de unde îi vor recunoaște cu exactitate pe aceștia cei care-i caută? După ceea ce a învățat Domnul zicând astfel: „Iar celor ce cred le vor urma aceste semne: în Numele Meu demoni vor izgoni, în limbi noi vor grăi” — ceea ce este învățătura de Dumnezeu insuflată și folositoare a Cuvântului —, „șerpi vor lua, și chiar băutură de moarte de vor bea, nu-i va vătăma” [Mc 16, 17—18]; și iarăși: „Oile Mele ascultă glasul Meu” [In 10, 27]; și iarăși: „După roadele lor îi veți cunoaște” [Mt 7, 16]. După care roade? După cele a căror mulțime o enumeră Pavel zicând: „Iar roada Duhului e iubirea, pacea, mărinimia, bunătatea, credința, blândețea, înfrânarea” [Ga 5, 22], și împreună cu ele: milostivirea, iubirea de frați, milostenia și cele ce urmează acestora; la care se adaugă: „Cuvântul înțelepciunii, cuvântul cunoașterii, darurile minunilor și celelate multe pe care le lucrează unul și același Duh împărțind fiecăruia dupa cum vrea El” [1 Co 12, 8—11]. Deci cei ce au ajuns la împărtășirea acestor harisme — fie a tuturor, fie în parte după cum le era de folos — s-au înscris în corul apostolilor, iar cei ce ajung așa și acum sunt înscriși tot acolo…Dar unii ca aceștia se recunosc nu numai după acestea, ci și din purtarea vieții lor. Caci exact așa îi vor recunoaște cei care-i caută și se vor recunoaște fiecare din ei pe sine însuși, dacă, după asemănarea Domnului Iisus Hristos…dacă au arătat ca și Acela, ascultare nefătarnică față de parinții și călauzitorii săi, încă și față de cei ce le poruncesc duhovnicește; dacă au iubit necinstirea, ocările, bârfelile și defăimarile și i-au primit pe cei care li le-au adus ca pe unii care le-au facut cel mai mare bine și s-au rugat din suflet cu lacrimi pentru ei; dacă au scuipat pe toată slava din lume și au socotit ca niște gunoaie desfătările din ea…Dacă fiecare din cei ziși se găsește pe sine însuși realizând toată virtutea pe care o auzim citindu-se în Sfintele Scripturi și a străbătut de asemenea toată făptuirea celor bune, a cunoscut în fiecare din acestea progresul, schimbarea, treapta și a fost luat spre înălțimea slavei dumnezeiești, atunci poate cineva să se cunoască pe sine însuși ca ajuns și părtaș al lui Dumnezeu și al harismelor Lui și va fi cunoscut așa și de cei ce văd bine, ba chiar și de cei cu vedere slabăîn această lumină au văzut Lumina cea neapropiată, pe Dumnezeu Însuși
Pag.317
Sufletul fiecăruia e o drahmă pe care a pierdut-o nu Dumnezeu, ci fiecare din noi [Lc 15, 8] cufundându-se în întunericul păcatului. Hristos însă, Lumina cea adevărată, venind și întâlnindu-i pe cei ce-L caută cum știe numai El Însuși, le-a dăruit harul de a-L vedea pe El Însuși. Aceasta înseamnă a-ți găsi sufletul: a vedea pe Dumnezeu, a ajunge în Lumina Lui mai înalt decât toată creatura văzută, și a-L avea Păstor și Învățător pe Dumnezeu, de la care va cunoaște, dacă vrei, și puterea [autoritatea] de a dezlega și lega și, cunoscând-o exact, se va închina Celui ce i-a dat-o și o va comunica celor ce au nevoie de ea. Unora ca acestora știu, copile, că li se dă puterea [autoritatea] de a dezlega și lega de către Dumnezeu Tatăl și Domnul nostru Iisus Hristos prin Duhul Sfânt: celor ce sunt fii ai Lui prin înfiere, sfinți și robi ai Lui. Unui părinte ca acesta [lui Simeon Evlaviosul] i-am fost ucenic și eu; el n-avea hirotonia de la oameni, dar m-a înscris în ucenicie cu mâna sau cu Duhul lui Dumnezeu și mi-a poruncit mie, celui pus de mult în mișcare spre aceasta cu dorința tare de Duhul Sfânt, să primesc frumos hirotonia de la oameni după modelul urmat de obicei…Să căutăm deci mai bine cu osteneală astfel de bărbați, care sunt ucenici ai lui Hristos, și cu chinul inimii și lacrimi multe să-L rugăm zile întregi ca să dea jos vălul de pe ochii inimilor noastre ca să-i recunoască, în cazul în care se va găsi unul ca acesta în această generație rea și vicleană, pentru ca, găsindu-l, să primim prin el iertarea păcatelor noastre, supunându-se poruncilor și rânduielilor lui din tot sufletul, așa cum și acela ascultând cuvintele lui Hristos s-a făcut părtaș al harului și darurilor Lui și a primit de la El puterea [autoritatea] de a dezlega și lega păcatele aprins fiind de Duhul Sfânt, Căruia I se cuvine toată slava, cinstea și închinăciunea, împreună cu Tatăl și cu Fiul Său Unul-Născut în veci. Amin.

——————–

[Sfântul] Simeon Noul Teolog Viața și epoca Scrieri IV, edit. DEISIS-Sibiu 2006

Pag. 181

După acestea, așadar, stăpâne, mi-ai dat prin mijlocirile sfântului Tău nu numai iertarea multelor mele păcate, ci și toate cele bune zise mai înainte, sau, mai degrabă, mi Te-ai făcut Tu Însuți toate acestea [ 1 Co 15, 28]

——-

Asta ca sa mai creada ca tot ce zboara se mananca si ca ecumenistul Vlahos(ce slujeste cu Teofan) ar zice mereu bine si ne incredem orbeste in el(in Vlahos) si in tot ce scrie, asta ca sa va luați dupa capete lipsite de har

Se incerca o noua minciuna dar Ereticii tot eretici raman si trag de ideile lor cu dintii

===Un ucenic al apostatilor echilibrati incerca sa ne abureasca:

-„Diferenta e ca noi credem in ,,partasie la erezie” insa ca inceput al caderii si nu ca o a 3-a stare. Nu stiu cum sa vb cu tine caci se vede ca nu-mi citesti cu atentie mesajele. Ca sa fac o paralela CNP-ul este prima treapta a lepadarii din cele 3: a)CNP-ul, b)actele cu cip (sau biometrice), c)microcipul sau nano-cipul implantabil. Deci ,,partasia la erezie” este precum CNP-ul din treptele caderii…

Eu nu cred ca partasul la erezie este ortodox.“

===Deci ptr. voi căderea (prima treaptă) e împărtașirea din același potir cu ereticul ecumenist ??? Asta vă
învățați acum ucenicii???
Păi după mințile voastre STRICATE DE PREA MULTĂ PĂRTĂȘIE/Comuniune/Împărtășire CU ERETICUL
ONUFRIE(care se roaga cu Eretici) și alți pomenitori de eretici ecumeniști,
ecumeniștii eretici sunt la începutul căderii = prima treaptă POTIRUL COMUN
CU ERETICII.

„ecumeniștii eretici sunt la
începutul căderii
= „prima treaptă“ POTIRUL
COMUN CU ERETICII
= părtășie la erezie“

==============

===Dar totul a iesit la lumina ptr ca echilibratii apostati, tot cu inventia lor au ramas, iata dovada chiar din degetele lor fermecate de erezia ecumenista care este o otrava ce nu vor sa o verse afara din trupul lor ca sa se vindece, ei din contra o apara si o varsa in inimile si mintile altora (aceasta erezie a lor) nemultumindu-se cu otravirea propie(cu invataturile lor eretice)

ortodoxiamarturisitoare.wordpress.com/2018/05/02/partasia-comuniunea-cu-erezia-cu-ereticii-si-alte-explicatii/

-„Dacă preotul pomenitor din frică ar fi eretic atunci însuşi Sfântul Teodor Studitul, care vedem că este un canonist desăvârşit, nu ar fi acceptat sub nicio formă ca un preot pomenitor din frică, deci părtaş din frică, prin pomenire la erezia episcopului“

=== Zic ei „daca… ar fi eretic“ deci nu este eretic- e ortodox dupa ei!=partasul la erezie

—-

===Dar au mai adugat ceva ca sa nauceasca mintile celor simpli si nu numai:

-„Ca să fac o analogie există pentru început contaminarea cu gândirea eretică (părtașia la erezie)

Deci ptr echilibratii apostati:

Partasia=gandirea??????

===De unde le tot scot? De la tatal lor MINCINOSUL-Satana,

  • invatatura mincinoasa=erezia

—–

Ăsta e intelesul ce il da Sf. Teodor in Scrisoarea 452,pag.132(jos) si 133

  • impartasire=partasie[comuniune]de ceva
  • Paharul este partasia de sangele lui Hristos, Painea este partasia cu trupul Domnului
  • partasia=participare=impartasire
  • painea ereticeasca-ii face partasi-pe cei ce se impartasesc

===Dracii v-au intunecat mintile de folositi textele ale unui preaEretic (care crede ca daca se impartaseste des a rezolvat totul si ca e unit cu Hristos, SI ERETICII SE IMPARTASESC si cei răi se impartasesc SI II AJUTA CU CEVA?) care nici harul nu l-a vazut, dar ne talcuieste el pe Sf. Teodor, ce a facut acesta (preaEreticul)? are acelasi text cu alt nume si noua gaselinta: „gandirea“, dar cum am mai zis pentru ei tot ca la inceput a ramas :

-partasia la erezie ortodox (care e erezie inventata de echilibratii apostati)

===De ce nu intreba apostatii echilibristi pe pr. Rafail Berestov ca el chiar e OMUL LUI DUMNEZEU cum stau lucrurile ? repede intreba unu pro-cip(666) ca Zisis fug repede la invatatori ce le gadila auzul in ereziile lor ca nu mai sufera Adevarul!

===Ereticii nu sunt Biserica chiar de se spovedesc si impartasesc des

===Cel ce nu vede harul nici nu simte( harul ) ptr ca e mort duhovniceste , restu’ is plasmuiri ale unor minti stricate care accepta simtirile false trimise de satana crezand ca is ale lor, exact ca si cu gandurile mare majoritate cred ca is gandurile lor dar nici nu isi dau seama cu cine stau de vorba(cand vorbesc cu gandurilii)