cei ce cred in eresuri si, Cei care ucid pe cineva sufleteste, cad în desfranare duhovniceasca

JEAN-CLAUDE LARCHET, Viața sacramentală, edit. BASILICA, București-2015, pag.282

Subnota 166

Sf. Nicodim Aghioritul ia cele zece porunci…tâlcuirea pe care o dă înțelesului lor: „ Despre cea dintâi poruncă« Să nu ai alți dumnezei afară de Mine»(Ieșire 20, 2-3). Față de această poruncă greșesc…cei ce cred în eresuri și se grăbesc către aceștia, ereticii, câți nu cred după dreapta credință într-Unul Dummezeu Cel în Treime…Despre a șasea poruncă: «Să nu ucizi» (Ieșire 20, 13). Față de această poruncă greșesc…Cei care ucid pe cineva sufletește, cum sunt ereticii, învățătorii mincinoși…Despre a șaptea poruncă: «Să nu desfrânezi» (Ieșire 20, 14). Față de această poruncă greșesc…aceia care cad în desfrânare duhovnicească, adică în erezie și învățătură rătăcită.

—–

P.S. Gandul mi-a spus: Ar mai fi si porunca 9: „sa nu mărturisesti stramb“ la care iar se poate incadra erezia, ca fiind minciuna sau invatatura mincinoasa, minciuno-episcopii, munciuna de la Sf Liturghie: „care invata drept“-a falsului-episcop adresata(de slujitor) lui Dumnezeu, adica respectivu’ il minte pe Dumnezeu in față de parca Dumnezeu nu ar cunoaste inimile acelor(eretici in fapte), dar ca sa se adauge minciuna la minciuna, nedreptate la nedreptate dupa cuvantul Scripturii: Apoc.22, 11. Cine e nedrept, să nedreptăţească înainte. Cine e spurcat, să se spurce încă.

Advertisements

O alta idee eretica a pseudo-preotului Claudiu Buza 

http://ortodoxinfo.ro/2017/11/21/ierom-grigorie-sanda-scrisoare-catre-fiii-duhovnicesti-ratacitori-si-risipitori/

“​Părintele Claudiu Buză: Am citit cu multă durere și înțelegere scrisoarea părintelui Grigorie Sanda adresată celor care i-au fost fiii duhovnicești, și care, ispitiți fiind de învățături mincinoase și înșelări de tot felul, s-au îndepărtat, fără binecuvântare, de păstorul lor.”
—–

Acum sa vedem ce ne invatau adevaratii Parinti:

Sfantul Simeon Noul Teolog, Scrieri III, Deisis Sibiu 2001 pag. 376:

49. Roagă pe Dummezeu cu rugăciuni și lacrimi să-ți trimită o călăuză nepătimașă și sfântă; cercetează însă și tu însuți dumnezeieștile scripturi, mai ales scrierile practice ale Sfinților Părinți, ca să compari cu acestea cele învățate de învățătorul și întâi-stătătorul tău, ca să le poți vedea și învăța ca într-o oglindă, iar pe cele ce conglăsuiesc cu dumnezeieștile scripturi să le îmbrățișezi și ții în gândirea ta, dar pe cele false și străine să le deosebești și respingi, ca să nu rătăcești; căci află că mulți înșelători și învățători mincinosi s-au făcut în zilele noastre.

—–

Sfantul Nicodim Aghioritul : 
Marele Vasilie zicând că “propoveduitorul cuvântului, fie el învăţător, fie Arhiereu, trebuie cu multă luare aminte şi cu multă cercare şi cu scop plăcut lui Dumnezeu să spună totdeauna cuvântul şi să facă tot lucrul, ca unul care trebuie să fie cercat prin cuvânt şi prin faptă şi de către supuşii lui.

Si iarăşi: Se cuvine ascultătorilor, care sunt învăţaţi în Scripturi, să cerce cu dreaptă socoteală, acelea pe care le zic dascălii şi câte sunt de acord cu Scripturile să le primească, iar pe cele care nu sunt să le lepede, iar de cei care stăruie în aceste învăţături să depărteze şi mai mult. Si iarăşi, în altă parte zice: Se cuvine ca celor ce au multă cunoştinţă în Scripturi să cunoască pe sfinţi din roadele Duhului Sfânt şi din darurile pe care le au. Si pe cei ce au aceste daruri să-i primească, iar de cei care nu le au să se depărteze. Si iarăşi zice: Nu se cade ca omul să se lase răpit, aşa simplu şi cum s-ar întâmpla de cătră cei ce făţărnicesc adevărul, fără să cerceteze; ci să cunoască pe fiecare după felul învăţăturii şi după oglinda dumnezeieştilor Scripturi. Si iarăşi, se cuvine ca tot cuvântul şi tot lucrul să fie încredinţat şi adeverit cu mărturia de Dumnezeu Insuflatelor Scripturi, ca să le cunoască cei buni şi să se ruşineze cei răi…Dacă este greşit în credinţă, fugi de dânsul şi-l părăseşte, nu numai dacă este om, ci si înger din cer dacă ar fi; iar dacă este greşit în viaţa şi faptele lui, nu lua aminte. 

—-
Părintele Adrian Făgețeanu și crucea Rugului Aprins, pag.188

Părinte, față de cine face monahul „ascultare“?

Numai de Dumnezeu. Și de cei care sunt puși de Dumnezeu peste el.

Și poate să se împotrivească vreodată?

Poate să se împotrivească nu o dată, ci ori de câte ori ceea ce îi spune superiorul lui, nu e de la Dumnezeu.

Și cum își dă seama că nu e de la Dumnezeu?

Sf. Atanasie ce era la Sinoade? Un diacon, nu? Și nu s-a împotrivit? Și celor mari! Un Sfânt adevărat are mai mare putere decât cel mai mare șef din toată lumea. Sfântul Atanasie a fost mai mare decât toți, decât sinodalii, decât toți vlădicii.

Pag.179

Mă întorc, părinte, la stareț și la duhovnic: ce face monahul când se află între cei doi?

Așa cum s-a dat dispoziție: dacă un episcop nu respectă rânduiala lui Dumnezeu, atunci preotul nu e obligat să-l asculte. Așa nici călugărul nu e obligat, să asculte de stareț, dacă nu e în rânduiala lui Dumnezeu.

Să vă citesc un canon. Am să deschid unde vorbește Mântuitorul către Apostoli, înainte de Înălțarea la Cer. Ce le spune? „Rugați-vă, rugați-vă aici în Ierusalim până veți primi putere de Sus, de Sus, cel mai Sus. Luați Duh Sfânt, celor ce le veți ierta păcatele, se vor ierta și în Cer, iar pe care le veți ține, vor fi ținute, și în Cer…“. Cine e autorul canoanelor? Duhul Sfânt, nu Apostolii. Deci în ziua Cincizecimii sau a Rusaliilor, Duhul Sfânt a venit în chip de limbi de foc peste fiecare Apostol și le-a spus cât canon să se dea pentru fiecare păcat. Aici spune un lucru important, foarte important: „Dacă vreun episcop sau preot va boteza a doua oară pe cel ce era botezat adevărat, sau nu va boteza pe cel botezat de eretici, care nu se botează în numele Sfintei Treimi, să se caterisească ca unu ce-și bate joc de Crucea și de moartea Domnului, nefăcându-se demn de preot adevărat, ci popă mincinos“. Deci cine spune cuvântul ăsta „popă mincinos“? Duhul Sfânt! Poate să fie stareț, episcop, patriarh, sau orice ar fi. Atunci poți să ieși de sub ascultarea lui.

„ De Dumnezeu ascultăm necondiționat toată viața și fără abatere. Dacă însă povățuitorii noștri după Dumnezeu, stareții și duhovnicii, devin eretici și, ca atare, se încarcă din partea Bisericii cu pedeapsa afurisirii sau caterisirii, atunci suntem dezlegați de ascultarea lor, pentru că ei au strâmbat dreapta credință și PRIN CONȘTIINȚA LOR NU SE MAI EXPRIMĂ VOIA LUI DUMNEZEU. Dar ascultarea de Biserică nu încetează.“( cartea Părintele Arsenie Boca – o viață închinată schimbării vieții noastre – 2012,edit. Agaton,pag.284)

—-

Ierodiacon Visarion Iugulescu:

Despre Ascultare

Mare lucru este însă să ai de cine asculta. Tatăl a cerut ca toate, toți arhanghelii cu cetele lor de îngeri să vină să facă închinăciune Fiului ca și Tatălui. Toți arhanghelii s-au supus, toți arhanghelii au primit cu smerenie și cu îngerii lor și s-au închinat. Lucifer n-a voit, și de el a ascultat toată ceata lui. Au făcut bine că l-au ascultat? De ce nu s-au răzvrătit și ei atunci? cum toți, toate cetele îngerilor s-au închinat și numai el lucifer n’a voit, de ce nu s-au răzvrătit? Adică, nu te mai ascultăm pe tine ci, noi ascultăm pe Tatăl care ne’a creat. Că doar El, de la El vine lumina, fericirea toată. Iată o neascultare și s-a dus cu el în fundul iadului și s-au transformat din îngeri luminați în diavoli întunecați, spurcați, urâți. Imediat au pierdut fericirea, lumina și darurile care le dădu’se Tatăl. Iată că nu e bine iarăși să ascultăm de cine nu trebuie. E, ascultare cer mulți în lumea aceasta, mai ales acum. Ascultare cer și unii preoți. Dar nu învață toți drept așa cum spun Sfintele Cărți : Cuvântul adevărului, drept învățând. Nu învață toți drept. Și ascultare cer și pă’ la service și pă’ la…peste tot. Ascultare, ascultare toți vrea ascultare, să se supună lor. Și biata lume, dacă nu știe să facă o desosebire și să cunoască pe cine trebuie să asculte și pe cine nu, greșește chiar făcând ascultare te duci în fundul iadului, ca îngerii lui lucifer cu elAșa că ascultare cer mulți, dar să fiți atenți! Ascultare înseamnă să puneți bine la inimă toate învățăturile pe care le-ați auzit și să și cercetați să nu ieșiți din Biserică. Și în Biserică să fiți atenți și cu preot să fi atent, și cu călugăr, și cu oricine ar fi, o față Bisericească. Fiți atenți ! și iar atenți ! că nu toți urmăresc mântuirea sufletului, sincer! “

====Deci fratilor nu aveti nevoie de binecuvantarea unor eretici fie ei si anti-ecumenisti, ce binecuvantare sa mai luati cand sunteti DEZLEGATI DE DUHUL SFANT de aceasta ASCULTARE de ei? Ei singuri au recunoscut la Beius ca nu vad harul:

“Despre har și Taine în Biserică

S-a decis să se pună capăt speculațiilor referitoare la prezența și lucrarea harului în Biserica Ortodoxă Română, pentru a nu se cădea în afirmații schismatice. Competența unei decizii pe această temă nu este a preoților care au oprit pomenirea și, cu atât mai puțin, a credincioșilor, ci a unui viitor sinod ecumenic ortodox, care va analiza și va decide în această privință.“

competénță sf [At: (a. 1839) URICARIUL V, 23/16 / V: ~tínță, (înv) ~ție / Pl: -țe / E: fr compétence] 1 Capacitate a cuiva de a se pronunța asupra unui lucru, pe temeiul unei cunoașteri adânci a problemei în discuție. 

=== deci ei confirma ca s-au facut pe ei insisi păstori (dar au ajuns pastori prin ereziile pe care tot le produc)si CA DUMNEZEU NU I-A ALES SA FIE PĂSTORI ptr ca NU AU VAZUT HARUL, si tot in logica orbeasca a nevazatorilor harului, voi de ce nu ati luati binecuvantare de la ereticii ecumenisti? cand ati intrerupt comuniunea?? atat de absurda e logica voastra , chiar nu puteti sa TĂCEȚI?, Vrednici de anathema sunteti!!! Nu mai spurcati aerul cu ereziile inventate, e destula erezia ecumenismului nu mai trebuie sa se inventeze altele noi !

Semnat: Miscarea pentru Apararea Ortodoxiei

Preotul ce NU STIA ca zice erezii

Intru aceasta zi, cuvant despre un preot, care slujea cu ingerii.

Spunea un oarecare staret, ca a fost un preot sfant si curat, iar, cand slujea Liturghia, vedea ingeri de-a dreapta si de-a stanga sa. Dar, el deprinsese slujba Liturghiei de la eretici, pentru ca era neinvatat si neiscusit la dumnezeiestile Taine si la cuvinte. Deci, cand slujea Liturghia, in neiscusinta si nerautate zicea si ceea ce era gresit si nu stia aceasta. Iar, dupa purtarea de grija a lui Dumnezeu, a venit la dansul un oarecare diacon, care stia dumnezeiestile Scripturi. Deci, s-a intamplat preotului acestuia, fiind diaconul de fata, de a facut Sfanta Liturghie. Si a zis diaconul catre preot: „Acestea pe care le zici, nu sunt ale credintei celei drepte, ci eretice sunt, adica ale potrivnicului lui Hristos.” Insa preotul nadajduindu-se ca vedea pe Sfintii ingeri cand slujea, nu lua aminte la cele zise de diacon. Iar diaconul nu-l slabea pe el, zicandu-i: „Parinte, te ratacesti, pentru ca Biserica ortodoxa a lui Dumnezeu nu primeste pe cei ce zic cuvintele acestea.

Deci, dupa ca a vazut preotul ca in acest chip este ocarat si mustrat de diacon, pe cand slujea chiar Liturghia, si a vazut, dupa obicei, pe Sfintii ingeri in preajma sa, atunci i-a intrebat pe ei, zicand: „De vreme ce diaconul acesta ma ocaraste pe mine, ce trebuie sa fac?” Si i-au zis ingerii: „Sa te lasi, ca bine te sfatuieste.” Iar preotul a zis: „Dar voi, de ce nu mi-ati spus mie?” Zis-au lui ingerii: „Dumnezeu a randuit ca oamenii, pe oameni sa-i indrepteze.”

( Din Proloage)

http://cruce.ro/nou/2007/03/vechi_2265/

—-

ortodoxism.ro/proloagele/martie/Proloage13Mar.shtml
—–

Proloagele Vol. II, Editura Buna Vestire Bacau 1999, pag.579 coloana 2 sus