Echilibratii apostati si noua lor inovatie partasul la schisma ortodox

ortodoxinfo.ro/2018/11/27/partasia-la-schisma-de-la-catedrala-nationala/

ortodoxinfo.ro/2018/12/08/examen-al-marturisirii-la-facultatea-de-teologie/

părtășiei la această schismă

====altfel cum ar putea explica asta:

ortodoxlogos.ro/2018/12/06/mitropolitul-onufrie-al-ucrainei-a-participat-la-un-parastas-alaturi-de-schismaticul-filaret-si-greco-catolici-din-ucraina/

===mai mult ca sigur echilibratii eretici si schismatici vor zice partas la schisma ortodox Onifrie

===Vai de cei ce nu asculta de Sfinti cu Sfinte Moaste !!

si de Anathema ROCOR 1983 fie ei ingraditi(care spun ca nu e valabila) sau echilibrati ca nu vor scapa de flacarile iadului

Cum recunosc echilibratii apostati ca cei ce semneaza erezii “sunt membri ai Bisericii lui Hristos” deci ereticii is Biserica(biserici eterodoxe) si deci accepta si ei documentele eretice din Creta

ortodoxiamarturisitoare.wordpress.com/2018/11/02/gheronda-gavriil-sa-avem-ca-punct-de-referinta-canonul-sfantului-atanasie-cel-mare/

Matei Vulcanescu

„Noi știm că doar atunci când aceștia sunt condamnați de un sinod – și aceasta se va întâmpla cu ajutorul lui Dumnezeu, prin intervenția lui Dumnezeu, și patriarhul Bartolomeu și toți cei care au semnat în Creta și pseudosinodul din Creta în întregime trebuie să fie dați anatemei – abia atunci putem spune că sunt eretici, că nu mai au har și nu mai sunt membri ai Bisericii lui Hristos“

——–

ÎNVĂŢĂTURA DE CREDINŢĂ
CREŞTINĂ ORTODOXĂ

Tipărită cu aprobarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române

272. Cine sunt membrii Bisericii?

Membrii Bisericii de pe pământ sau luptătoare sunt toţi cei care s-au încorporat în Hristos, prin Botez, Mirungere şi Euharistie, mărturisind aceeaşi credinţă una şi întreagă a
Bisericii, afară de eretici, de schismatici şi de lepădaţii de credinţă, care singuri s-au aşezat în afara Bisericii.

—–

Ce rezulta din fraza aceea:

  • ca cei ce au semnat erezii nu sunt pseudo-episcopi ci ortodocsi (vechea lor erezie, ereticul-ortodox)
  • Biserica e eretica
  • Trupul lui Hristos e eretic
  • Hristos e eretic
  • poti semna erezii si sa fi ortodox si in Biserica
  • neintelegerea cuvintelor canonul 15: pseudo-episcop/minciuno-episcop/eretic-episcop

Hule, hule, hule

Canonul 9 Sfantul Timotei

PIDALION 1844, CÂRMA BISERICII ORTODOXE „Credința strămoșească“, 2007

CANOANELE CELE 18 CU ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI ALE LUI TIMOTEI, PREASFÂNTULUI ARHIEPISCOP AL ALEXANDRIEI, TÂLCUITE

pag. 682

ÎNTREBAREA 9

De este dator clericul a se ruga, fiind faţă arieni, sau alţi eretici? Sau de nu-l vatămă pe el nimic, când face el rugăciunea, adică proaducerea?

RĂSPUNS

La dumnezeiasca aducere diaconul strigă mai înainte de sărutare: Cei neîmpărtăşiţi ieşiţi. Deci nu li se cuvine a fi de faţă. Fără numai de făgăduiesc a se pocăi, şi a fugi de eres.

TÂLCUIRE

La această întrebare răspunde Sfântul, că dacă în vremea ierurghiei strigă diaconul să iasă din Biserică câţi se catehisesc (că aceasta înseamnă zicerea neîmpărtăşiţi); deci dacă cei ce se catehisesc nu se iartă a sta în lăuntru în vremea dumnezeieştii Liturghii, cu cât mai vârtos ereticii? Fără numai, de vor făgădui a lăsa eresul şi a se pocăi. Însă şi atunci, nu se cuvine a se lăsa în lăuntru, ci a sta afară cu cei ce se catehisesc. Iar dacă aceasta nu vor făgădui, nici cu cei ce se catehisesc se iartă să stea, ci să se izgonească, după Valsamon.

Sfantul Teodor Studitul: Sa fugim de comuniunea cu ereticii, cu nepasare sunt in comuniune cu acestia, se impartasea de erezie in toate

Colecția Viața în Hristos
Pagini de Filocalie
10

Sfântul Teodor Studitul
CATEHEZELE MICI

Editura DOXOLOGIA, 2018- Iași

pag.503-505

Cateheza 129 Să luptăm prin stăruitoare luare aminte împotriva vrajmașilor nevăzuți. Să fugim de comuniunea cu ereticii

Frați și părinți, scurt este cuvântul îndemnului nostru, cei săraci în faptă și cuvânt. Totuși trebuie să vă îndemn și să vă trezesc duhovnicește atât cât îmi stă în putere. Căci dacă cei ce aleargă în stadion au nevoie de strigătul celor ce-i însoțesc și dacă cei ce luptă în războaie au nevoie de îndemnul tovarășilor de arme, cu cât mai mult voi, cei ce v-ați ridicat la război împotriva vrăjmașilor nevăzuți, aveți nevoie să fiți unși pentru luptă prin cuvinte de îndemn și să fiți desăvârșiți în duhul? Lupta voastră nu este o singură zi, ci pentru toată viața. Și pentru cei ce biruiesc, cununa nespusă a nestricăciunii. Iar pentru cei biruiți, ocara rușinii fără de sfârșit. Dar fie să nu pătimim aceasta, fraților, nici să fim rușinați din nădejdea noastră. Ci printr-o stăruitoare luare-aminte și luptă înverșunată să purtăm biruință, cu ajutorul lui Dumnezeu, împotriva diavolului. Știți că și cei ce luptă după trup sunt deplini treji. Căci spun că li se schimbă fețele și par să fie alții prin cugetul concentrat și prin tăria minții. Nu-și mai amintesc în acest ceas de femeie, sau de copii, sau de părinți, sau de frați, și de nimic altceva dintre toate. Ci și mintea lor, și cugetul, și trupul este prezent la război. Aceleași dispoziții trebuie să avem și noi după omul cel dinlăuntru[1 Cf. Ef. 3, 16.], și să nu avem nici o teamă de cei potrivnici. Ci să ne stârnim prin râvnă și să ne înfierbântăm cu duhul[2 Cf. Rom. 12, 11.], ca niște buni soldați ai lui Hristos. Căci astfel văzându-ne pe noi, potrivnicii noștri vor ezita să ne atace. Dar dacă ne vor vedea temători și șovăitori, îndată tinzând arcurile vor răni sufletul nostru prin cugetele neleguite, ca niște săgeți. Dar nici așa nu trebuie să deznădăjduim, ci trebuie să ne însănătoșim iarăși prin pocăință, și iarăși trebuie să luptăm, și aceasta pururea. Căci așa este războiul nevăzut revărsat peste toată lumea. Și, dacă vreți, ridicați ochii minții voastre și vedeți pământul cel de sub cer rănit de asemenea răni. Căci balaurul nu-i trece prin sabia lui numai pe necredincioși și eretici, nici numai pe curvari și adulteri și pe cei ce lucrează asemenea fapte necuvioase, ci și pe cei care cu nepăsare sunt în comuniune cu aceștia, dacă este adevărat cuvântul: Cel ce se atinge de smoală se va mânji și cel care se însoțește cu cel trufaș va fi asemenea lui[3 Înț. Sir. 13, 1.]. Pentru care și acum aducem învinuire, fiindcă pe unul care fățărnicea Ortodoxia, dar se împărtășea de erezie în toate, l-am oprit să fie pomenit de un ortodox în sfintele pomeniri de la dumnezeiasca mistagogie. Căci dacă ar fi apucat măcar la moarte, prin mărturisire, să dobândească Sfintele Taine, ar fi putut ortodoxul să facă pomenire pentru el. Dar fiindcă a murit fiind în comuniune cu erezia, cum este cu putință să fie așezat unul ca acesta în comuniune ortodoxă? Căci spune Sfântul Apostol: Paharul binecuvântării, pe care-l binecuvântăm, nu este, oare, împărtășirea cu sângele lui Hristos? Pâinea pe care o frângem nu este, oare, împărtășirea cu trupul lui Hristos? Că o pâine, un trup suntem cei mulți, căci toți ne împărtășim dintr-o pâine[4 I Cor. 10, 16-17.]. Așadar, în mod corespunzător, și comuniunea cu ereticul este împărtășire din pâinea și paharul părții potrivnice. Și îi face pe cei ce se împărtășesc din ele un trup străin de Hristos. Fiindcă nu este nici o împărtășire între lumină și întuneric, nici însoțire între dreptate și fărădelege, nici înțelegere între templul lui Dumnezeu și idoli[5], precum a strigat același Apostol în altă parte. Dar pentru unii ca aceștia trebuie să plângem și să ne rugăm pentru cei care încă traiesc, ca să scape aceștia din mrejele diavolului. Iar pentru noi înșine trebuie să mulțumim că ne-a ales pe noi Dumnezeu dintru început spre mântuire, întru sfințirea duhului, și întru credința adevarului[6], spre a-I sluji Lui în credința ortodoxă până la prezenta mărturisire, pe care săvârșind-o fără prihană și fără reproș, să ne învrednicească de Împărăția Lui cerească, în Însuși Hristos, Dumnezeu nostru, Căruia fie slava și puterea, împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Marele Olog Buza Claudiu eretic si schismatic ce apara ereticii si schismaticii fratii lui cu care s-a rugat in consistoriu si s-a LEPADAT DE HRISTOS

ortodoxiamarturisitoare.wordpress.com/2018/09/22/de-ce-votez-da-la-referendum-e-un-foarte-bun-leac-pentru-heterofobie/

Mihai pe 23 septembrie 2018 la 10:37

Atenție Ioane, B.O.R este una, iar ,, ierarhia” apostată ,,b.o.r”-s.r.l este cu totul altceva, aceasta la sinodul tîlhăresc din Creta sa autoexclus din B.O.R și implicit din ortodoxie

Preot Claudiu pe 23 septembrie 2018 la 17:02

Atenție Mihai la exagerări de genul „autoexcludere” din BOR și din Ortodoxie! E nevoie de Sinod pentru a ne pronunța cu privire la statutul ierarhilor apostați în Biserică. Da, sunt propovăduitori ai ereziei și trădători ai credinței! Însă, instrumentul nostru pentru a „protesta” lecuitor este întreruperea pomenirii. Orice altă atitudine poate conduce la derapaje grave. A se vedea exagerările pseudoacriviste postcreta!

==== Nu e de mirare ca promva si promoveaza inca a treia stare: partasul la erezie-ortodox, habar nu are cine e in Biserica Soborniceasca si cine nu, nu e de mirare ca se roaga cu schismaticii impotriva canonelor facand asta, si iar nu recunoaste Anathema 1983 care arata clar cine sunt ereticii, dar el e sinod(Buza) si stie mai bine ca trebuie sa fie alt sinod care sa ii spuna acelasi lucru, ca deh cine promoveaza o erezie dupa el e ortodox deci partas la erezie, astfel de personaje(ca Claudiu Buza) nu mai sunt de mult in Biserica Soborniceasca chiar si de au intrerupt pomenirea ptr. ca au o intelegere gresita despre Biserica Soborniceasca, eretici schismatici, canoane, hotarari sinodale deci cam tot. Mihai a sustinut ce scrie in pidalion oare o sti Buza ce e ala Pidalion 1844???

Iar baga unii erezia si indirect ereticii in Biserica… Insusi Hristos slujeste Tainele Bisericii Lui

ortodoxlogos.ro/2018/09/05/concluzii-finale-ale-sinaxei-ortodoxe-de-la-mestecanis-18-august-2018/

d)…convocarea unui sinod ortodox care să condamne și să înlăture definitiv erezia în afara Bisericii;

e) scopul acestei lupte împotriva ereziei este scoaterea ei definitivă în afara Bisericii

Pidalion 1844 CÂRMA BISERICII ORTODOXE, edit. „Credința strămoșească“, 2007

pag.85

subnota 83

ereticilor…schismaticilor, de vreme ce ei nu sunt înlăuntru în Biserica cea sobornicească ci s-au rupt dintr-însa prin eres

—-

Cartea: Catehismul Ortodox Sfântul Filaret Mitropolitul Moscovei, edit. Sophia 2007

pag. 102

Cum de este sfântă Biserica, atâta timp cât în ea se află și păcătoși?

Există păcătoși, dar ei, căindu-se cu adevărată pocăință, nu împiedică Biserica să fie sfântă. Cât îi privește pe păcătoșii care nu se căiesc, aceștia, fie prin lucrarea puterii Bisericii văzute, fie prin puterea lui Dumnezeu cea nevazuta, ca mădulare moarte se taie de la trupul Bisericii și, în acest chip, ea se pastrează sfântă și sub acest aspect. „Scoateți afară dintre voi pe cel rău“ (I Corinteni 5, 13); „Dar temelia cea tare a lui Dumnezeu stă neclintită, având pecetea aceasta: «Cunoscut-a Domnul pe cei ce sunt ai Săi»; și «să se depărteze de la nedreptate oricine cheamă numele Domnului»“ (II Timotei 2, 19).

—-

Şi precum mlădiţele de vie nu pot trăi şi aduce rod, dacă sunt tăiate din vie (Ioan 15: 5-6), la fel şi credinciosul tăiat din Biserică sau comunităţile întregi de credincioşi, indiferent de cât de mulți ar fi, nu pot nici să existe în Hristos, nici să înfiinţeze o altă Biserică.

…Orice schismă şi orice eventuală erezie nu ating în esență Biserica în privinţa caracterului ei unitar.

…cei ce au fost tăiați din Trupul Bisericii, adică eterodocșii (romano-catolici, anticalcedonieni-copţi, armeni, protestanţi cu diviziunile lor neoprotestante: baptişti, adventişti, evanghelişti etc.)

….pocăinţa şi întoarcerea acestora în Trupul unic al lui Hristos, de la care au fost tăiaţi din cauza devierilor lor dogmatice.

…Integrarea şi rămânerea în Trupul Tainic al lui Hristos, adică în Biserică, nu are loc fără anumite condiţii prealabile. Ea presupune neapărat acceptarea şi mărturisirea
credinţei apostolice, aşa cum a fost explicată şi formulată de Sinoadele Ecumenice ale Bisericii.

Astfel, atunci când un credincios, indiferent de poziţia instituţională pe care o are în Trupul Bisericii, sau mai mulţi credincioşi, indiferent de numărul lor, încalcă credinţa stabilită a Bisericii, aceştia se desprind de Trupul ei. Dacă este vorba de un preot sau de un ierarh, acesta se cateriseşte, iar dacă este un mirean, acesta se afuriseşte. Acest lucru înseamnă că nu pot să participe şi să se împărtăşească de Tainele Bisericii.

Romano-catolicii au căzut din Biserică, în mod oficial, în secolul al XI-lea.

…Dacă, prin urmare, vreun episcop dobândeşte hirotonia în mod canonic, din punct de vedere bisericesc, şi se află, însă, în afara Bisericii datorită credinţei lui greşite, el încetează, de fapt, să aibă succesiune apostolică, din moment ce aceasta are sens doar în cadrul tainic al Trupului lui Hristos, care este Biserica.

În consecinţă, dacă vreun episcop sau vreo Biserică locală, indiferent de numărul de membri, cad din credinţa Bisericii, aşa cum această credinţă a fost exprimată infailibil de Sinoadele Ecumenice, ei încetează să mai aibă succesiune apostolică, pentru că se găsesc deja în afara Bisericii. Şi, din moment ce succesiunea apostolică este întreruptă în mod existenţial, nici nu poate fi vorba de dobândirea sau continuarea succesiunii apostolice pentru cei deja căzuţi în afara Bisericii.

Pe baza celor de mai sus, însuşi papa, dar şi toți episcopii romano-catolici sunt lipsiţi de succesiune apostolică, pentru că, fiind lipsiţi de credinţa apostolică, se găsesc în afara Bisericii. În consecinţă, a vorbi despre succesiune apostolică în afara Bisericii este un lucru fără temelie ştiinţifică, adică neteologic.

…Preoţia în cadrul Bisericii este preoţia lui Hristos, din moment ce Însuşi Hristos slujeşte Tainele Bisericii Lui, prin intermediul episcopilor şi a preoţilor.

unde se găseşte Biserica la eterodocşi, dacă aceştia, datorită credinţei lor greşite au căzut în afara Bisericii?

…orice comunitate creştină aflată în afara Bisericii Ortodoxe este, pur şi
simplu, eretică.

https://ayeaye20.wordpress.com/2016/07/26/dimitrie-tselenghidis-despre-cei-ce-isi-zic-crestini/

—-

P.S.

Lasati teologia in pace ca dati fraze eretice pe post de ortodoxie marturisirea voastra de la Roman tot eretica este

Indrumare…nu prin viu grai

Sfântul Ignatie BRIANCIANINOV, OFRANDĂ MONAHILOR CONTEMPORANI, edit. Egumenița 2011

pag. 140:

Îndrumarea prin cuvântul lui Dumnezeu luat din cărți, iar nu prin viu grai este singura îndrumare ce ne este dată nouă și prin care monahul devine în mare măsură propiul său îndrumător. În pofida folosului esențial dobândit pot apărea și consecințe nedorite; mari și frecvente erori și abateri care mențin neștiința, ținându-ne mai departe în robia păcatului. Neștiința începătorului și stăpânirea patimilor în el nu îi dau putința de a înțelege Scriptura așa cum trebuie și de a o păzi cu tăria cuvenită

pag. 141:

Ne-am supus atât de mult puterii ispitelor, încât am renunțat chiar și la îndrumarea prin Cuvântul lui Dumnezeu, singura cale de mântuire. În timpul acestei îndrumări trebuie să viețuim cu cea mai mare trezvie, fără împrăștiere…

Viețuirea după Dumnezeu devine un lucru foarte anevoios. Devine astfel, pentru că celui ce trăiește în mijlocul și în fața smintelilor îi e cu neputință să nu se supuna influenței lor. Așa precum gheața, la atingerea căldurii, își pierde soliditatea și se transformă în apă lichidă, așa și inima cea plină de bunăvoință, fiind supusă atingerii smintelilor, mai ales a unei atingeri necontenite, slăbește și se schimbă.

————-

Catehismul Ortodox, Sfântul Filaret Mitropolitul Moscovei, edit. Sophia 2007

pag.208:

Despre a șasea poruncă… Felul uciderii duhovnicești…este sminteala

JEAN-CLAUDE LARCHET, Viața sacramentală, edit. BASILICA,
București-2015, pag.282
Subnota 166
Sf. Nicodim Aghioritul ia cele zece porunci…în Exomologhitarul său (I,
4)…Despre a șasea poruncă: «Să nu ucizi» (Ieșire 20, 13). Față de această poruncă
greșesc…Cei care ucid pe cineva sufletește, cum sunt ereticii, învățătorii mincinoși

————–

pag.142:

Viețuirea după Dumnezeu devine foarte grea din pricina apostaziei generale. Apostații, care se înmulțesc, numindu-se și dându-se în aparență drept creștini, îi vor asupri cu atât mai ușor pe adevărații creștini. Ei îi vor împresura cu nenumărate curse și vor pune nenumărate piedici în calea bunei lor intenții de a se mântui și a sluji lui Dumnezeu, precum mărturisesc Sfinții Tihon de Voronej și Tihon de Zadonsk. Ei vor lucra împotriva robilor lui Dumnezeu și prin violențe, și prin clevetiri, și prin curse viclene, și prin felurite amăgiri și prigoane cumplite…în vremurile din urmă, adevăratul călugăr abia va găsi un adăpost departe și necunoscut pentru a sluji lui Dumnezeu cu oarecare libertate și a nu fi atras de forța apostaziei și a apostaților puși în slujba satanei152. Scrisorile din chilie ale Sfântului Tihon. Vol. 15, scrisoarea 67.

Cartea: Catehismul Ortodox Sfântul Filaret Mitropolitul Moscovei, edit.
Sophia 2007
pag. 183:

6. Apostazia – Când cineva se leapădă de credința cea adevărată, de frica
oamenilor ori pentru foloase lumești.

——–

pag. 163:

„Dacă cineva, păcătuind în chip vădit și nepocăindu-se, n-a patimit nimic până la moarte, socotește că judecata lui va fi acolo fără de milă200. Cap. 112.

pag.164:

„Precum nu pot paște la un loc oile și lupii, așa nu poate avea milă cel ce uneltește cu viclenie împotriva aproapelui“208.Cap. 123.

„Nu lăsa păcatul neșters, chiar de ar fi cât de mic, ca să nu te tragă pe urmă la rele mai mari211. Cap. 127.

pag. 165:

„Gândul celui împătimit de plăcere se clatină ca o cumpăna. Aci plânge și se tânguiește pentru păcate, aci se luptă cu aproapele și îi stă împotrivă apărându-și plăcerile217.Cap. 144.

Faptele săvârșite cu trupul sunt roadele faptelor duhului, fiind urmările lor drepte și firești, după rânduiala lui Dumnezeu“225. Cap. 161.

pag. 166:

„Prinzându-te începutul vreunui păcat, nu zice: «Nu mă va birui pe mine». Căci întrucât ai fost prins, ai și fost biruit231. Cap. 170.

„Orice greșală mare începe de la ceva mic și, pe măsură ce e hrănită, ea crește“232. Cap. 171.

Maniheismul

Cartea: Despre credința ortodoxă și despre erezii, edit. BASILICA, București – 2010
pag. 156 :

70 Notă Pr. D. Fecioru: Maniheii, adepții lui Mani, Mani n-a fost un eretic creștin, cum este socotit uneori, ci un întemeietor de religie. Mani consideră pe toate celelalte religii premergătoare religiei sale și strict naționale. Pentru aceasta tendința religiei sale este universalistă; s-a întins în apus până în Africa de Nord, iar în răsărit până în China și s-a continuat cu ereziile neomaniheice de mai târziu ale pavlicienilor în răsărit și ale catarilor în apus. Mani s-a născut pe la 215-216 în Mesopotamia. La vârsta de 24 de ani își începe predica. Călătorește mai întâi în India, unde întemeiază o comunitate; în 241 se întoarce în patria sa și, favorizat de regele Sapur I, își continuă predica mai bine de 30 de ani, până când urgia magilor și mânia noului rege, Bahram I, îl duseră la moartea pe cruce (276). Ideea care stă la baza maniheismului este dualismul. Sunt două principii opuse, concepute sub forma celor două împărății: împărăția luminii, a binelui, în fruntea căreia stă Dumnezeu, și împărăția întunericului, a răului, în fruntea căreia stă Satana; fiecare împărăție are câte o serie de eoni. Pe baza acestui dualism este contruită întreaga cosmologie, antropologie, soteriologie și eshatologie maniheică. (n.s. 1, p. 89)

https://ayeaye20.wordpress.com/2018/02/06/maniheismul-de-la-roman/

https://ayeaye20.wordpress.com/2018/02/01/explicatie-la-monothelismul-sinaxei-neortodoxe-de-la-roman/

https://ayeaye20.wordpress.com/2018/01/31/apocatastaza-si-monothelismul/