Category Archives: ereticii

O alta idee eretica a pseudo-preotului Claudiu Buza 

http://ortodoxinfo.ro/2017/11/21/ierom-grigorie-sanda-scrisoare-catre-fiii-duhovnicesti-ratacitori-si-risipitori/

“​Părintele Claudiu Buză: Am citit cu multă durere și înțelegere scrisoarea părintelui Grigorie Sanda adresată celor care i-au fost fiii duhovnicești, și care, ispitiți fiind de învățături mincinoase și înșelări de tot felul, s-au îndepărtat, fără binecuvântare, de păstorul lor.”
—–

Acum sa vedem ce ne invatau adevaratii Parinti:

Sfantul Simeon Noul Teolog, Scrieri III, Deisis Sibiu 2001 pag. 376:

49. Roagă pe Dummezeu cu rugăciuni și lacrimi să-ți trimită o călăuză nepătimașă și sfântă; cercetează însă și tu însuți dumnezeieștile scripturi, mai ales scrierile practice ale Sfinților Părinți, ca să compari cu acestea cele învățate de învățătorul și întâi-stătătorul tău, ca să le poți vedea și învăța ca într-o oglindă, iar pe cele ce conglăsuiesc cu dumnezeieștile scripturi să le îmbrățișezi și ții în gândirea ta, dar pe cele false și străine să le deosebești și respingi, ca să nu rătăcești; căci află că mulți înșelători și învățători mincinosi s-au făcut în zilele noastre.

—–

Sfantul Nicodim Aghioritul : 
Marele Vasilie zicând că “propoveduitorul cuvântului, fie el învăţător, fie Arhiereu, trebuie cu multă luare aminte şi cu multă cercare şi cu scop plăcut lui Dumnezeu să spună totdeauna cuvântul şi să facă tot lucrul, ca unul care trebuie să fie cercat prin cuvânt şi prin faptă şi de către supuşii lui.

Si iarăşi: Se cuvine ascultătorilor, care sunt învăţaţi în Scripturi, să cerce cu dreaptă socoteală, acelea pe care le zic dascălii şi câte sunt de acord cu Scripturile să le primească, iar pe cele care nu sunt să le lepede, iar de cei care stăruie în aceste învăţături să depărteze şi mai mult. Si iarăşi, în altă parte zice: Se cuvine ca celor ce au multă cunoştinţă în Scripturi să cunoască pe sfinţi din roadele Duhului Sfânt şi din darurile pe care le au. Si pe cei ce au aceste daruri să-i primească, iar de cei care nu le au să se depărteze. Si iarăşi zice: Nu se cade ca omul să se lase răpit, aşa simplu şi cum s-ar întâmpla de cătră cei ce făţărnicesc adevărul, fără să cerceteze; ci să cunoască pe fiecare după felul învăţăturii şi după oglinda dumnezeieştilor Scripturi. Si iarăşi, se cuvine ca tot cuvântul şi tot lucrul să fie încredinţat şi adeverit cu mărturia de Dumnezeu Insuflatelor Scripturi, ca să le cunoască cei buni şi să se ruşineze cei răi…Dacă este greşit în credinţă, fugi de dânsul şi-l părăseşte, nu numai dacă este om, ci si înger din cer dacă ar fi; iar dacă este greşit în viaţa şi faptele lui, nu lua aminte. 

—-
Părintele Adrian Făgețeanu și crucea Rugului Aprins, pag.188

Părinte, față de cine face monahul „ascultare“?

Numai de Dumnezeu. Și de cei care sunt puși de Dumnezeu peste el.

Și poate să se împotrivească vreodată?

Poate să se împotrivească nu o dată, ci ori de câte ori ceea ce îi spune superiorul lui, nu e de la Dumnezeu.

Și cum își dă seama că nu e de la Dumnezeu?

Sf. Atanasie ce era la Sinoade? Un diacon, nu? Și nu s-a împotrivit? Și celor mari! Un Sfânt adevărat are mai mare putere decât cel mai mare șef din toată lumea. Sfântul Atanasie a fost mai mare decât toți, decât sinodalii, decât toți vlădicii.

Pag.179

Mă întorc, părinte, la stareț și la duhovnic: ce face monahul când se află între cei doi?

Așa cum s-a dat dispoziție: dacă un episcop nu respectă rânduiala lui Dumnezeu, atunci preotul nu e obligat să-l asculte. Așa nici călugărul nu e obligat, să asculte de stareț, dacă nu e în rânduiala lui Dumnezeu.

Să vă citesc un canon. Am să deschid unde vorbește Mântuitorul către Apostoli, înainte de Înălțarea la Cer. Ce le spune? „Rugați-vă, rugați-vă aici în Ierusalim până veți primi putere de Sus, de Sus, cel mai Sus. Luați Duh Sfânt, celor ce le veți ierta păcatele, se vor ierta și în Cer, iar pe care le veți ține, vor fi ținute, și în Cer…“. Cine e autorul canoanelor? Duhul Sfânt, nu Apostolii. Deci în ziua Cincizecimii sau a Rusaliilor, Duhul Sfânt a venit în chip de limbi de foc peste fiecare Apostol și le-a spus cât canon să se dea pentru fiecare păcat. Aici spune un lucru important, foarte important: „Dacă vreun episcop sau preot va boteza a doua oară pe cel ce era botezat adevărat, sau nu va boteza pe cel botezat de eretici, care nu se botează în numele Sfintei Treimi, să se caterisească ca unu ce-și bate joc de Crucea și de moartea Domnului, nefăcându-se demn de preot adevărat, ci popă mincinos“. Deci cine spune cuvântul ăsta „popă mincinos“? Duhul Sfânt! Poate să fie stareț, episcop, patriarh, sau orice ar fi. Atunci poți să ieși de sub ascultarea lui.

„ De Dumnezeu ascultăm necondiționat toată viața și fără abatere. Dacă însă povățuitorii noștri după Dumnezeu, stareții și duhovnicii, devin eretici și, ca atare, se încarcă din partea Bisericii cu pedeapsa afurisirii sau caterisirii, atunci suntem dezlegați de ascultarea lor, pentru că ei au strâmbat dreapta credință și PRIN CONȘTIINȚA LOR NU SE MAI EXPRIMĂ VOIA LUI DUMNEZEU. Dar ascultarea de Biserică nu încetează.“( cartea Părintele Arsenie Boca – o viață închinată schimbării vieții noastre – 2012,edit. Agaton,pag.284)

—-

Ierodiacon Visarion Iugulescu:

Despre Ascultare

Mare lucru este însă să ai de cine asculta. Tatăl a cerut ca toate, toți arhanghelii cu cetele lor de îngeri să vină să facă închinăciune Fiului ca și Tatălui. Toți arhanghelii s-au supus, toți arhanghelii au primit cu smerenie și cu îngerii lor și s-au închinat. Lucifer n-a voit, și de el a ascultat toată ceata lui. Au făcut bine că l-au ascultat? De ce nu s-au răzvrătit și ei atunci? cum toți, toate cetele îngerilor s-au închinat și numai el lucifer n’a voit, de ce nu s-au răzvrătit? Adică, nu te mai ascultăm pe tine ci, noi ascultăm pe Tatăl care ne’a creat. Că doar El, de la El vine lumina, fericirea toată. Iată o neascultare și s-a dus cu el în fundul iadului și s-au transformat din îngeri luminați în diavoli întunecați, spurcați, urâți. Imediat au pierdut fericirea, lumina și darurile care le dădu’se Tatăl. Iată că nu e bine iarăși să ascultăm de cine nu trebuie. E, ascultare cer mulți în lumea aceasta, mai ales acum. Ascultare cer și unii preoți. Dar nu învață toți drept așa cum spun Sfintele Cărți : Cuvântul adevărului, drept învățând. Nu învață toți drept. Și ascultare cer și pă’ la service și pă’ la…peste tot. Ascultare, ascultare toți vrea ascultare, să se supună lor. Și biata lume, dacă nu știe să facă o desosebire și să cunoască pe cine trebuie să asculte și pe cine nu, greșește chiar făcând ascultare te duci în fundul iadului, ca îngerii lui lucifer cu elAșa că ascultare cer mulți, dar să fiți atenți! Ascultare înseamnă să puneți bine la inimă toate învățăturile pe care le-ați auzit și să și cercetați să nu ieșiți din Biserică. Și în Biserică să fiți atenți și cu preot să fi atent, și cu călugăr, și cu oricine ar fi, o față Bisericească. Fiți atenți ! și iar atenți ! că nu toți urmăresc mântuirea sufletului, sincer! “

====Deci fratilor nu aveti nevoie de binecuvantarea unor eretici fie ei si anti-ecumenisti, ce binecuvantare sa mai luati cand sunteti DEZLEGATI DE DUHUL SFANT de aceasta ASCULTARE de ei? Ei singuri au recunoscut la Beius ca nu vad harul:

“Despre har și Taine în Biserică

S-a decis să se pună capăt speculațiilor referitoare la prezența și lucrarea harului în Biserica Ortodoxă Română, pentru a nu se cădea în afirmații schismatice. Competența unei decizii pe această temă nu este a preoților care au oprit pomenirea și, cu atât mai puțin, a credincioșilor, ci a unui viitor sinod ecumenic ortodox, care va analiza și va decide în această privință.“

competénță sf [At: (a. 1839) URICARIUL V, 23/16 / V: ~tínță, (înv) ~ție / Pl: -țe / E: fr compétence] 1 Capacitate a cuiva de a se pronunța asupra unui lucru, pe temeiul unei cunoașteri adânci a problemei în discuție. 

=== deci ei confirma ca s-au facut pe ei insisi păstori (dar au ajuns pastori prin ereziile pe care tot le produc)si CA DUMNEZEU NU I-A ALES SA FIE PĂSTORI ptr ca NU AU VAZUT HARUL, si tot in logica orbeasca a nevazatorilor harului, voi de ce nu ati luati binecuvantare de la ereticii ecumenisti? cand ati intrerupt comuniunea?? atat de absurda e logica voastra , chiar nu puteti sa TĂCEȚI?, Vrednici de anathema sunteti!!! Nu mai spurcati aerul cu ereziile inventate, e destula erezia ecumenismului nu mai trebuie sa se inventeze altele noi !

Semnat: Miscarea pentru Apararea Ortodoxiei

Advertisements

Prorocii mincinosi=ereticii. Sfintii Teofilact, Ioan Gura de Aur, Maxim Marturisitorul (eu nu voi intra nicicand in comuniune) si Maxim Grecul

TÂLCUIREA S FINTEI EVANGHELII DE LA MATEI SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI, Sophia 2007

Pag 206

7,15-16 a : Feriţi-vă10 de proorocii mincinoşi, care vin la voi în haine de oi, iar înlăuntru sunt lupi răpitori. (16) După roadele lor îi veţi cunoaşte. (7,15) Deuteronom 13,1-3 / Ieremia 14,14; 23,6 / Miheia 3, S / Matei 24,4 / Marcu 13,’ 22 / Faptele Apostolilor 20,29 / 2 Corinteni 11,15 /1 Ioan 4,1 (7,16″) Matei 7,20 / Luca 6,44 

Vicleni sunt ereticii şi amăgitorii şi de aceea zice: „Păziţi-vă!” Că aceştia pun înainte cuvinte bune şi făţărnicesc [arată] viaţă cinstită, şi „înlăuntru”este undiţa [vânarea]. 

Haină de oaie” este şi blândeţea pe care o arată unii, prefăcându-se, ca să măgulească şi să înşele; dar după „roade” se cunosc – adică după fapte şi după viaţa lor. Căci, chiar de se şi făţărnicesc aceştia, aceasta o fac pentru puţină vreme, iar celor ce iau aminte le este vădită înşelăciunea lor  11

—-

Sfântul Ioan Gură de Aur. Cuvânt despre prorocii mincinoşi şi dascălii mincinoşi şi lipsiţii de Dumnezeu eretici şi despre semnele sfârşitului veacului acestuia

(A fost rostit pe când urma să iasă din trup)

(PG 59, 553-568)

 Şi iarăşi: „Păziţi-vă de prorocii mincinoşi, care vin la voi în piele de oaie, dar pe dinăuntru sunt lupi răpitori. Din roadele lor îi veţi cunoaşte” (Mt. 7, 15-16), adică din cuvinte, din prorocia mincinoasă, din făţărnicia lor, din reaua lor credinţă, din hula lor îi veţi cunoaşte. Căci nu poate pomul rău să facă roade bune. Căci tot pomul din rodul său se cunoaşte (cf. Mt. 7, 16-20). Aşa şi voi îi veţi cunoaşte pe unii ca aceştia din roadele lor. Şi, cunoscându-i, să nu îi primiţi în casă, nu vă plecaţi lor, nu-i învredniciţi de cuvânt, nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea lor. însă păzi-ţi-vă de frământătura lor, adică de erezia lor[3].
…Aşadar, hai să-i aducem înainte pe cuvântătorii de Dumnezeu şi să auzim de la ei ce ne poruncesc despre eretici… „Şi între voi vor fi dascăli mincinoşi care vor strecura eresurile pierzaniei, tăgăduind pe Stăpânul Care i-a răscumpărat. Şi mulţi vor urma destrăbălărilor lor, a căror judecată nu zăboveşte şi pierzania lor nu dormitează” (cf. II Pt. 2, 1-3); „copii ai blestemului, care au lepădat calea dreaptă” (cf. II Pt. 2, 14-15)…. „Iubiţilor, nu daţi crezare oricărui duh, ci cercaţi duhurile dacă sunt de la Dumnezeu. Că mulţi proroci mincinoşi au venit în lume” (I In. 4, 1). Şi iarăşi zice: „Dacă vine cineva la voi şi nu poartă cu sine această învăţătură, nu îl primiţi în casă şi nu-i spuneţi «Bucură-te». Căci cel ce-i spune «bucură-te» se face părtaş la faptele lui cele rele” (II In. 10-11). Şi iarăşi: „Tot cel ce încalcă şi nu rămâne în învăţătura lui Hristos nu îl are pe Dumnezeu” (II In. 9).

Acestea ne îndeamnă Ioan, Ioan, fiul tunetului, cel iubit mai mult decât toţi sfinţi cel ce a întărit Biserica de la o margine la cealaltă a lumii şi a sfărâmat gurile ereticilor cu teologia.

Dreapta Credința în scrierile Sfinților Părinți Vol.1, Ed. Sophia, București 2006, pag.164-189

http://www.glasulstramosesc.ro/blog/auziti_toti_care_mancati_impreuna_cu_ereticii_hotarare_dureroasa_sunteti_vrajmasi_ai_lui_hristos/2017-10-19-528
—–

Sfântul Maxim Mărturisitorul și tovarășii lui întru martiriu, Deisis Sibiu 2004

Pag.144-145:

 Să observăm însă și alt lucru: Dumnezeu a ales și a ridicat apostoli, proroci și învățători spre desăvârșirea sfinților [Ef. 4, 11–12], diavolul însă a ales și a ridicat și el apostoli, proroci și învățători mincinoși împotriva dreptei cinstiri a lui Dumnezeu ca să lupte și să combată atât Legea Veche, cât și Evanghelia. Iar apostoli, proroci și învățători mincinoși cred că sunt doar ereticii ale căror cuvinte și gânduri sunt perverse[FA 20,30]. Deci, așa cum cel care primește pe adevărații apostoli, proroci și învățători primește pe Dumnezeu, tot așa și cel ce primește apostoli, proroci și învățători mincinoși primește pe diavolul. Așadar, cel ce respinge pe sfinți împreună cu ereticii cei spurcați și necurați –primiți pe cel ce grăiește adevarul! – acela comdamnă în chip vădit împreună cu diavolul și pe Dumnezeu.

 Așa dar dacă discutând inovațiile făcute pe vremurile noastre găsim ca ele ajung de fapt la acest rău suprem, vedeți ca nu cumva sub pretextul „păcii” să ne aflăm bolnavi de „apostazie” propovaduind-o pe cea despre care dumnezeiescul Apostol a spus [2 Tes 2, 3] că va fi înainte-mergătoare a venirii lui antihrist7. Acestea vi le-am spus fără teamă și reținere, stăpânii mei, ca să vă feriți atât pe voi înșivă, cât și pe noi. Vreți ca, având toate acestea scrise în cartea inimii, să vin să mă cuminec în Biserica care propovăduiește aceste lucruri și să intru în comuniune cu cei care respingând, chipurile, pe diavolul, resping de fapt pe Dumnezeu? Să mă ferească Dumnezeu Care pentru mine S-a făcut om afara de păcat[Ev 4,15]!

Și punând metanie, a zis:

 – Dacă vreți să faceți ceva cu robul vostru, faceți, dar eu nu voi intra nicicând în comuniune cu cei ce primesc unele ca acestea.
—–

https://ayeaye20.wordpress.com/2017/08/06/prorocii-mincinosi-sfantul-maxim-grecul/

“mai mult sa cinsteasca invoirea si unirea Bisericii decat pe pandirea vremilor” sau cum stilistii eretici bosv/bosvr au pus mai presus calendaru decat unirea Bisericii 

—–

Iar a dezbina cineva Biserica, şi a se împotrivi cu prigonire şi a face împerechieri şi desperechieri, şi a deosebii pre sine-şi pururea de Obştescul Soborul Bisericii, aceasta este păcat neiertat, şi de prihană vrednic, şi are multă muncă şi pedeapsă.

—–
Dumnezeiescul Hrisostom numeşte schismatici pe latini, pentru că din nou au izvodit pascalia lor şi calendarul, nu pentru că nu este aceasta după ismeria dreaptă. Pentru că şi noi vedem că ismeria au rămas cu adevărat 11 zile înapoici pentru că aceştia s-au deosebit de noi, care este o vinovăţie neiertată, după acest Sfânt.

a posti cineva şi a face Paştile în această vreme, ori în aceea, după 21 a lui martie, să zicem precum facem noi, ori după 11 a lui martie, precum fac latinii, aceasta nu este vinovăţie.


Nu poartă grijă Dumnezeu şi Biserica pentru acest fel de pândire a vremilor şi a zilelor, decât pentru singură unirea şi Paşti.

—–

Pidalion 1844 Edit.Credința strămoșească, 2007, pag.42-45

CANONUL 7 (Prăznuirea Paștilor)
Dacă vreun Episcop ori prezbiter, ori diacon, Sfânta zi a Paştilor mai-nainte de primăvăreasca isimerie[echinocțiu] cu iudeii o va săvârşi, să se caterisească.

[Apostolic, can. 70, 71; Sobor 6; 11; Anti. 1; Laod. 37, 38; Cart. 60, 81, 117]
TÂLCUIRE 

Două isimerii(42) (echinocţii) face soarele în an, adică una în timpul primăverii, iar alta în timpul toamnei. Şi să zic isimerii  (echinocţii), fiindcă atunci întocmai este ziua cu noaptea, şi dimpotrivă, noaptea cu ziua. Şi echinocţiul de toamnă (tomnateca isimerie), se face în luna septembrie, când soarele intră în prima miră (lună plină) a zodiei ce se cheamă cumpănă. Nu acea în stele şi simţită, ci acea fără de stele şi gândite. Iar echinocţiul de primăvară (isimeria cea de primăvară), se face în luna martie, când soarele intră în prima miră (lună plină) a zodiei ce se cheamă Berbec, nu acelui simţit şi în stele, a celui ce este schimbăcios, ci a celui gândit şi fără stele ce este neschimbat după astronomi. Deci echinocţiul de primăvară, pentru nepotrivirea a însăşi mişcării soarelui de la apusuri către răsărituri, nu se face totdeauna întru una şi aceeaşi zi, ci, în vremea Sfinţilor Apostoli, era în 22 a lui martie după rânduiala aceloraşi Apostoli (cartea 5, cap 17), ori după alţii în 23. Iar în timpul primului Sobor a toată lumea, era în 21 martie, după Sevastos şi alţii. Şi acum în vremurile noastre, se face în 11, ori şi 10 a lui martie (că după astronomii vechi, Ptolemeu şi alţii, o noapte şi o zi se pogoară în 300 de ani şi ceva puţin mai mulţi, iar după cei mai noi, o noapte şi o zi se pogoară în 134 de ani; precum se vede în cartea numită „Tomos agapis”, foaia 540). Acestea aşa mai înainte fiind cunoscute, Canonul acesta Apostolesc rânduieşte, ca orice Episcop ori prezbiter ori diacon ar prăznui Sfintele Paşti mai înainte de echinocţiul de primăvară, împreună cu paştile iudeilor, să se caterisească (fiindcă iudeii cei mai înţelepţi, păzeau să prăznuiască după echinocţiu paştile, după Vlastar, precum a rânduit Moise aceasta). Iar cei mai ţărănoşi(neascultători), o prăznuiau înainte de echinocţiu, după cum arată Canonul acesta, şi după urmare de două ori întru acelaşi an prăznuiau Paştile, precum se însemnează aceasta în epistolia împăratului Constantin, ca pentru Paşti(43), ce se află în cartea 1 a istoriei lui Teodorit, capitolul al 10-lea şi al 9-lea cum zic alţii. Dar când să se săvârşească aceasta? După echinocţiu şi după paştile legii vechi. După echinocţiu, căci echinocţiul fiind măsură despărţitoare a unui an deplin, dacă înaintea echinocţiului vom prăznui, facem de două ori Paştile întru acelaşi an, şi după urmare de două ori însemnăm moartea Fiului lui Dumnezeu, iar de o vom prăznui după echinocţiu, numai un Paşti facem în an, şi prin urmare o moarte a lui Hristos vestim. Pentru aceea şi însuşi Apostolii în aşezământurile lor (cartea 5, cap 17) acestea zic: „Se cade voi fraţilor zilele Paştilor cu scumpătate a le face, cu toată sârguinţa, după schimbarea echinocţiului, ca nu de două ori în an a unei pătimiri să faceţi pomenire, ci odată în an, Aceluia ce o dată a murit. Şi iarăşi după paştile iudeilor, întâi, ca înainte să fie închipuirea, adică junghierea Mielului, şi apoi să urmeze ceea ce se închipuia, adică Moartea Domnului şi Învierea.” Încă şi alta, ca să nu o prăznuim în altă zi a săptămânii precum prăznuiesc iudeii, în oricare zi se întâmplă 14 a lunii, ci totdeauna Duminică, precum şi aceasta în acelaşi loc Apostolii o zic. Că pentru aceasta şi câteodată când se întâmplă a fi legiuitele paşti (ale iudeilor) în zi de Duminică, noi nu prăznuim întru aceeaşi Paşti ci în viitoarea Duminică, ca să nu prăznuim împreună cu iudeii. Fiindcă şi după însuşi adevărul lucrurilor, atunci întâi iudeii paştile lor au prăznuit, şi apoi Învierea Domnului s-a făcut, al cărui chip şi aducerea aminte aduc Paştile care pe tot anul acum noi le prăznuim.

SIMFONIE

Şi cum că cu iudeii nu se cade a împreună prăznui, ori darurile sărbătorilor lor şi azimele a le primi, şi Apostolescul Canon 70 ci şi 37 şi 38 al celui din Laodiceea rânduieşte. Ci nici se cade a ne ruga împreună cu ei, după Apostolescul Canon 65, nici untdelemn a aduce în sinagoga lor, după Apostolescul Canon 71. Şi cateriseşte pe cei hirotesiţi Canonul 1 al Soborului din Antiohia pe care nu păzesc hotarul cel pentru Paşti a întâiului sobor, ci o săvârşesc cu iudeii. Iar Canonul 60 şi 81 şi 117 a celui din Cartagina rânduieşte pentru zilele Paştilor când să se afle, şi unde să se scrie, şi la ceilalţi să se spună. Iar Canonul 11 al Soborului 6 opreşte încă şi de a chema vreun creştin pe iudei spre lecuire, ori a se scălda cu dânşii.
 

Subnota(42) Pentru aflarea Paştilor, îndreptare prea aleasă şi care nu se putea a se face mai bine, zice Matei Vlastar, au aşezat şi au dat Sfântul şi de toată lumea Soborul 1, după Canonul 1, al Soborului din Antiohia. Care în Canoanele Soborului 1 nu se află. Dar, precum zice Valsamon, se află în Practicalele aceluia. Dar se află şi acum şi la Matei Vlastar, şi în Sfintele Evanghelii tipărite, şi în alte cărţi multe. Deci lăsând noi ca pe amănunţita cunoştinţă a Pascaliei aceasta a o învăța deosebit şi chiar Pascaliocuvântătorii noştri, atâta numai zicem la această subînsemnare, cum că patru oarecare de nevoie se caută pentru Pasca noastră:

1. Că Pasca trebuie a se face totdeauna după izmeria primăverii.

2. Că nu se cade a se face întru aceeaşi zi cu legiuita pască a Iudeilor. (care amândouă acestea ce  hotărăsc de acest al 7 -lea Apostolesc Canon.)

3. Ca să nu se facă chiar şi nehotărât după izmerie, ci după cea întru lună plină a lui Martie, care se va întâmpla după izmerie.

4. Ca să se facă în întâia duminică ce se va întâmpla după lună plină. (Iar aceste două din predanie le avem, şi nu din Canon). 

Drept aceea ca să se păzească câte patru rânduielile acestea de o potrivă în toată lumea, şi să prăznuiască creştinii întru această vreme, şi întru această zi Sfintele Paşti, şi să nu aibă trebuinţă în fiecare an de astronomi, şi de soboare, au întocmit de Dumnezeu înţelepţiţii Părinţi dreptarul cel pentru Paşti. Dar însemnează că, pentru nerânduiala mişcării Lunii (în greceşte, anomalia) nu se păzeşte a patra rânduire totdeauna, ci câteodată se calcă. Fiindcă după acestaşi Vlastar, după 300 de ani, cu două zile după întâia lună plină, urmează a se face legiuita Pască în zi de duminică. Iar aceste două zile, care prisosesc din nerânduiala aceasta adăugându-se, trec uneori peste duminica I care se întâmplă după luna plină a lui Martie, în care duminica aceea noi prăznuim Stâlpările, şi în cea viitoare facem Paştile. Iar din această puţină călcare, nici o abatere din blagocestie, nici ceva necuviincios, ori primejdie sufletească nu urmează. Pentru aceasta şi Dumnezeiescul Hrisostom, (în cuvântul către cei ce postesc la Paştile cele dintâi) zice: Scumpătatea timpului, şi pândire a zilelor, Biserica lui Hristos nu ştie. Fiindcă de câte ori mâncăm Pâinea aceasta de viaţă făcătoare, şi Paharul acesta, vestim moartea Domnului. Și Paşti săvârșim. Ci fiindcă la Soborul 1 sau adunat Părinţii şi au rânduit când să se facă Paştile, cinstind Biserica pretutindenea învoirea şi unirea, au primit rânduiala pe care ei au făcut. Deci trebuia după Hrisostom, şi latinii mai mult să cinstească învoirea şi unirea Bisericii decât pe pândirea vremilor (adică pe a ismeriei, care s-au pogorât acum la 11 Martie, fiind în vremea Soborului 1 la 21 Martie). Şi să prăznuiască Paştile cu noi, şi să nu necinstească pe acei 318 de Dumnezeu purtători Părinţi, care o au legiuit aceasta după Dumnezeiasca luminare, socotindu-i pe aceştia ca pe nişte fără de minte, şi ocărând Biserica, pe Maica noastră a tuturor. Că, (zice după urmare Hrisostom) de ar fi şi greşit Biserica, negreşit nu s-ar fi pricinuit atâta mare vină din amărunta paza aceasta a vremii, cât de mare rău s-a pricinuit din osândirea aceasta, şi din dezbinarea cea din Catoliceasca Biserică. Fiindcă zice: „Nu poartă grijă Dumnezeu şi Biserica pentru acest fel de pândire a vremilor şi a zilelor, decât pentru singură unirea şi Paşti.” Şi vezi iubitule, cum Dumnezeiescul Hrisostom numeşte schismatici pe latini, pentru că din nou au izvodit Pascalia lor şi calendarul, nu pentru că nu este aceasta după ismeria dreaptă. Pentru că şi noi vedem că ismeria au rămas cu adevărat 11 zile înapoi, ci pentru că aceştia s-au deosebit de noi, care este o vinovăţie neiertată, după acest Sfânt. zice întru acelaşi cuvânt: a posti cineva şi a face Paştile în această vreme, ori în aceea, după 21 a lui martie, să zicem precum facem noi, ori după 11 a lui martie, precum fac latinii, aceasta nu este vinovăţie. Iar a dezbina cineva Biserica, şi a se împotrivi cu prigonire şi a face împerechieri şi desperechieri, şi a deosebii pre sine-şi pururea de Obştescul Soborul Bisericii, aceasta este păcat neiertat, şi de prihană vrednic, şi are multă muncă şi pedeapsă. Că trebuie să ştie ei că şi Soboarele cele de toată lumea, care s-au făcut după cel întâi, şi ceilalţi Părinţi, vedea cu adevărat şi ei, ca niște înţelepţi ce erau, că mult s-au pogorât ismeria. Dar însă n-au voit a o strămuta din 21 martie, unde o au găsit Soborul 1, cinstind mai mult pre învoirea şi unirea Bisericii, decât pre amărunţimea ismeriei, care nu pricinuieşte, nici la aflarea Paştilor noastre vreo tulburare, nici vătămarea blagocestiei. Iar mai ales că, amărunţimea aceasta pricinuieşte latinilor două necuviinţe mari, adică, a prăznui ei Paştile, ori cu iudeii, care este împotriva Apostolescului Canonului acestuia, ori mai înainte de iudei. Şi cum că mai mult place lui Dumnezeu rânduiala Paştilor, şi, în scurt a zice, a calendarului nostru, decât rânduiala Paştilor şi calendarul latinilor, este văzut din minunile ce au arătat şi arată până acum pentru aceasta. Că şi în părţile Iliupolei cei din Egipt, (Heliopolis), unde sunt piramidele cele două mari, în fiecare an lucrează Dumnezeu o minune ca aceasta: Adică în seara Joii celei Mari a noastre (nu a latinilor) pământul varsă moaşte şi oase vechi de oameni, de care se umple un câmp lat, care stau până în Joia Înălţării, şi atunci să ascund şi nicidecum se văd, până iarăşi la Joia cea Mare. Aceasta nu este vreun basm ci adevărat lucru, şi mărturisit de istoricii vechi şi noi, iar mai ales de Gheorghie Coresie Hiotul, şi de pururi pomenitul Nectarie Patriarhul Ierusalimului, care în Hronograful Arăbesc îl povesteşte în foaia 266 şi cu ochii săi l-au văzut, precum din cele ce zice mai jos se vede. (Iar oasele aceste omeneşti mai înainte vestesc învierea morţilor ce va să fie, precum le-a văzut şi proorocul Iezechia). Dar scrie şi pomenitul Coresie, că Pashasin scria către papa Leon (precum s-a arătat în epistola 63 a lui Leon), cum că prăznuind oarecând Paştile Răsăritenii, adică în 22 a lui martie, iar Apusenii în 25 a lui martie, un izvor de apă fiind uscat mai înainte, s-a umplut de apă în 22 a lui martie la Paştile Răsăritenilor noaptea, adică, şi nu la Paştile latinilor. Vezi pe Dositei în cartea 12 pentru Patriarhii cei ai Ierusalimului, care povesteşte de o minune ce s-a făcut la Belgrad, adeveritoare calendarului nostru, şi surpătoare calendarului latin, pe care a văzut-o Paisie, Patriarhul Ierusalimului, adică, un aluat ce s-a plămădit de o latină în ziua Proorocului Ilie, s-a prefăcut în piatră uşoară numită chisira.

Subnota (43)

 Că marele Constantin cel întocmai cu Apostolii, pe lângă alte bunătăţi ce a făcut a adaos şi aceasta, să roage pe întâiul sobor a toată lumea să rânduiască ca să se prăznuiască Sfintele Paşti în toată lumea întru una şi aceeaşi zi. nu au suferit fericitul să vadă pentru praznicul acesta despărţită Biserica lui Hristos, şi că se fac multe soboare în osebite părţi şi că Apusenilor li se stă împotrivă pentru aceasta despre Asieni (Răsăriteni). Apusenii urmând obiceiul bătrânilor celor mai înainte de ei, iar asienii(Răsăriteni) urmând lui Ioan Evanghelistul, şi celorlalţi Apostoli, precum scrie Policarp al Smirnei către Victor al Romei după Eusebie cartea 5 cap. 13. Vezi şi cuvintele lui Hrisostom cele pentru Paşti, în care minunat tâlcuiește pe cele ale Paştilor vechi în Hristos.

Nu pazesti poruncile esti eretic, avva in eres, fuga de eretici, de se arata eresul cu sfat sa se duca in alt loc fratele, sa se duca in alt loc indepartat unde poate intreba

SFINŢII VARSANUFIE ŞI IOANN CARTEA AVVEI VARSANUFIE Trimiteri şi răspunsuri a doi Stareţi Duhovniceşti ce sihăstriia în chinoviia ce era în ţinutul Gazii şi carea să zicea a Avvei Serida, prin igumenul carele şi le slujiia lor, ale cărora numele sânt Varsanufie şi Ioann. Tălmăcită din limba ellinească de ISAAC DASCĂLUL în Sfânta Mănăstire Neamţ, la anul dela Hristos 1787 şi tipărită acum întâia oară la anul dela Hristos 2015, edit.Predania Bucuresti

pag. 263
532. [536]. Întrebare: Deaca cineva în prepus iaste cum că iaste eratic, însă mărturiseaşte dreapta credinţă, oare să cade a creade lui, sau nu? 

Răspuns: Părinţii nu au cerut, fără numai dreaptă dare de răspuns a credinţei. Deci deaca cu adevărat s’ar afla cineva hulind pre Hristos în gura lui, şi fără de dânsul vieţuind, de acesta să cuvine a fugi şi a nu să apropiia de dânsul. Că pentru inimă, tot cela ce nu păzeaşte poruncile lui Hristos eretic iaste. Şi deaca omul nu va creade întru inima lui, cuvintele nimic nu-l folosesc pre dânsul. 

533. [537]. Întrebare: Deaca avvà al oareşcăruia s’ar afla având eres, oare datoriu iaste a fugi dela dânsul fratele? 

Răspuns: Deaca cu deadinsul să va arăta că are eres, să cade a fugi dela dânsul; iar deaca numai dintru un singur prepus, nu să cade a fugi, nici a cerca ceale pentru dânsul. Pentru că ceale ascunse rămân lui Dumnezeu, iar ceale arătate, oamenilor. 

534. [538]. Întrebare: Deaca avvà adecă drept cugetă, iar deaca în locul acela să aşteaptă a să porni eres, şi frică ar fi, nu cumva să urmeaze nevoe de a călca dreapta credinţă, şi nu voiaşte să se mute avvà, iar fratele, cunoscând pre a sa neputinţă, voiaşte să se ducă la alt loc, oare bine face, sau nu? 

Răspuns: Mai nainte de vreame de a să face arătat eresul carele aduce pre nevoe nu iaste datoriu cineva să se ducă, ca nu cumva să se împlinească pentru dânsul aceaia, adecă: Fuge necredinciosul, nimenea gonindu-l (Pilde 28: 1). Iar deaca s’ar face arătat, atuncea datoriu iaste cu sfatul Părinţilor duhovniceşti să facă aceasta, dupre frica lui Dumnezeu

535. [539]. Întrebare: Ce dară, că în locul acela nu sânt oarecarii Părinţi la carii să se adevereaze deplin că pot ei să judece desăvârşit lucrul? Oare să cuvine să iasă el apoi pentru primejdiia eresului şi să se ducă aiurea unde sânt cei ce pot a judeca descurcat, şi acolò să-i întreabe pre dânşii pentru aceasta? 

Răspuns: Aşa, cu adevărat, iaste datoriu aşa să facă, şi pre ceale ce să zic dela dânşii să le împlinească.

De unde a inceput problema: partasie la erezie nu e erezie, cine nu zice episcopi ci eretici face schisma

domnul Mihai-Silviu Chirila ne spune

http://mihaisilviuchirila.blogspot.ro/2016/12/celor-ce-ne-invita-la-schisma-nu.html?m=1
31 DEC Celor ce ne invită la schismă: Nu, mulţumesc!

Cu toate acestea, nu se cuvine să îi numim altfel decât le este încă rangul episcopal, mai ales în corespondenţă oficială, pentru că numai un sinod înzestrat cu puterea de a-i judeca şi condamna îi poate caterisi şi îi poate lipsi în mod canonic de statutul arhieresc pe care îl au acum.
Scrisoarea pe care mărturisitorii nemţeni au alcătuit-o şi trimis-o nu se doreşte o piatră aruncată în fereastra Sfântului Sinod, ci o punte de comunicare, care să ajute la rezolvarea problemei ecumenismului, cu care se confruntă Biserica în acest moment. Din acest motiv, s-a folosit o adresare menită să nu jignească pe nimeni, să nu arunce anateme, să nu încalce în niciun fel normele bunei-cuviinţe, cu speranţa că, în acest fel, vom ajunge la o înţelegere din care să aibă de câştigat Sfânta Biserică.
===A spune adevarul ca unu e eretic dovedit cu semnaturi si fapte audio-video e o JIGNIRE la adresa ereticului, sa stiti ca si Ciobotea ereticul zice la fel ca dvs (si i-a setat pe unii jandarmi ca aceasta numire de eretic e o jignire  uitand ereticul Ciobotea sa le zica, ca acest termen apare in cartile de slujba BOR dar rectificare lor o va face mega ereticul Teofan Savu care si-a luat acest angajament prin semnatura in acordul cu monofizitii eretici) )ca nu se poate adresa papistasilor si anglicanilor, lutheranilor cu ereticule ca aceasta e o jignire SE VEDE CLAR ce facultate de teoOLOGIE ati urmat una ecumenist eretic in spiritul dracesc ca SFINTII PARINTI JIGNESC,  la fel ca cea din Bucuresti(la teoologie la Bucuresti cine le zice asa nu e primit in examene unu din ei e super-ereticul David Pestroiu ), cat despre anatheme fiecare are constiinta care sa PRONUNTE SA DEA ANATHEMA SAU NU, dovada ca nu ati studiat cu anathemele e plin sinaxarul de ele pana si copii mici dadeau anathema( copiii cu Sf. Vavila)

Raspuns Prodromiti: Sinodiconul Ortodoxiei, care se citește în biserici în fiecare an de Duminica Ortodoxiei, constituie o mărturie a anatematizării patriarhilor patriarhilor, episcopilor, monahilor și mirenilor eretici.

Pe acesta îl anatematizează Sfântul Sinod. Cel ce are comuniune cu Nestorie să fie anatema. Toți anatematizăm epistola și dogmele lui Nestorie. Pe ereticul Nestorie toți îl anatematizăm. Pe cei ce au comuniune cu Nestorie toți îi anatematizăm. Credința cea necredincioasă a lui Nestorie toți o anatematizăm. Dogma cea necredincioasă a lui Nestorie toți o anatematizăm. Pe necredinciosul Nestorie toți îl anatematizăm. Întreaga Biserică anatematizează religia necredincioasă a lui Nestorie. Cel ce nu-l anatematizează pe acesta [pe Nestorie] să fie anatema. Pe acesta îl anatematizează dreapta credință. Cel ce are comuniune cu Nestorie să fie anatema”[4]…

iar „despărțirea”, sau „îngrădirea”, după cum se scrie în canon, este stavila, gardul – de unde vine și termenul de „îngrădire” – pus de ortodocși între ei și eretici, care îngrădire, este întreruperea comuniunii bisericești prin întreruperea pomenirii numelui episcopului eretic la slujbe. Când au loc toate acestea? Întrebăm, deoarece unii susțin că întreruperea comuniunii are loc doar DUPĂ condamnarea sinodală a ereticului! Însă, sfântul canon menționat ne lămurește foarte clar, ceea ce au făcut dintotdeauna și pretutindeni TOȚI cei ce azi sunt cinstiți ca Părinți mărturisitori și de Dumnezeu purtători: „desfăcându-se pe sineși de comuniunea cu (așa) numitul episcop (înțelesul grecesc al cuvântului este „așa zisul episcop”, chiar înainte de cercetarea sinodicească”. Ar trebui ca cineva să fie în înșelare pentru a înțelege altceva din cuvintele atât de clare ale canonului! Așadar ÎNAINTE de condamnarea sinodală a episcopului eretic se întrerupe comuniunea bisericească.

—-
Nici autorii, nici semnatarii scrisorii nu au competenţa să caterisească episcopi sau patriarhi. Astfel de putere are doar un sinod ortodox.Până când un sinod îi va caterisi, ne adresăm arhiereilor cu titulatura pe care funcţia o cere pentru fiecare dintre ei. Dacă din punct de vedere teologic ierarhii se află într-o stare de părtăşie la erezie, cel puţin din punct de vedere administrativ deţin încă funcţii episcopale în Biserica noastră, până când şi dacă un sinod competent va schimba această situaţie. 

A ne asuma îndrăzneala de a „caterisi” patriarhi şi episcopi, tratându-i de ca şi când ar fi reduşi la stadiul de mireni, ar fi cu adevărat un semn de schismă, iar noi schismă nu dorim să facem.

Motivarea poziţiei celor ce contestă modul de adresare al scrisorii porneşte de la ideea că, prin părtăşia la erezia din Creta, membrii sinodului nu mai pot fi numiţi ierarhi ai Bisericii sau părinţi ai poporului dreptcredincios şi ar trebui numiţi altfel. S-au propus apelativelestimate domnule…” sau chiar “ereticule” etc. Este adevărat că toţi ierarhii români s-au făcut părtaşi la erezia sinodului din Creta,

====Intelegerea gresita ca daca numesti eretic un minciuno-episcop ce invata erezia inseamna ca noi ne arogam dreptul de a caterisi, pe aceasta de unde ati mai inventat-o????Oare nu tocmai ati facut schisma cu Hristos refuzand sa spuneti Adevarul (si ca sunteti teolog doar cu diploma si atat si nu si cu traire, diploma dvs echivaleaza cu un mare Zero )??ca ereticii din Creta care au refuzat sa zica ,ca is documente eretice?

Raspuns Prodromiti:  „doar numele le este de preoți, însă mintea le este pângărită și stricată… căci pe de o parte adevărul l-au falsificat, iar pe de alta cu minciuna s-au fălit” (Idem pagina 412) și nu au constituit un sfânt sinod, ci „un sinedriu al lui Caiafa”, în care, așa cum ne spun, „au zămislit învățături răucredincioase” (Idem) și au fost precum ereticii care „au pustiit și biserica, și adevărul” (Idem 324)….Deci, vrednici de cinste din partea ortodocșilor sunt „cei ce se despart/îngrădesc” pe sine de eretici;…De altfel, în același punct ne este lămurit modul în care este înțeles episcopul căzut în erezie: „Căci ei nu au osândit episcopi, ci pseudo-episcopi și pseudo-învățători”. Deci, din momentul în care episcopul s-a făcut cunoscut ca eretic, nu mai este perceput ca episcop! …Asta se întâmplă pentru că, deși canonul îl numește pe eretic pseudo-episcop (datorită învățăturilor eretice pe care le propovăduiește), el trebuie să fie cercetat, să aibă posibilitatea de a se apăra și, dacă rămâne nepocăit, să fie condamnat de către un sinod ortodox. 

—–

Faptul că scrisoarea îi numeşte pe ierarhi “părinţi ai Bisericii noastre” nu înseamnă că le recunoaştem greşeala şi că le-o împărtăşim, cum s-au exprimat unii, nici că am trădat Ortodoxia, ci doar că le reamintim de datoria pe care o au faţă de noi, credincioşii ortodocşi, ca părinţi ai Bisericii ce au fost hirotoniţi să fie.
====Pe ei nu ii puteti numi ereticii ii numiti Parintii ai Bisericii noastre , dar pe cei ce tin partea altora ii numiti voi cei de la Radeni : adeptii bochismului, vladimirismului,dorobanţismului…Ieromonah Pamvo Jugănaru

nici eu, nici ceilalţi preoţi slujitori sau vieţuitorii Schitului nu suntem adepţi ai “bochismului”, “vladimirismului”, “dorobanţismului” sau ai altor ideologii de acest fel.”

 http://sinodultalharesc.tk/comunicat-al-schitului-radeni-nu-suntem-adepti-ai-bochismului-vladimirismului-dorobantismului-sau-ai-altor-ideologii-de-acest-fel/

Raspuns Prodromiti: deci, să fie „precum lupii îngrozitori pentru turma lui Hristos” (Idem 324). Pentru că, dacă, într-adevăr, „adunarea lor s-ar fi făcut după dumnezeiescul har”, ar fi fost împodobită „de cuvinte rostite cu harul lui Dumnezeu… și de adevăr” (Idem 209).

—-
Faptul că nu dorim să acuzăm pe nimeni de trădarea Ortodoxiei nu înseamnă că am acceptat erezia cretană sau că îi exonerăm pe arhierei de vina de a o fi acceptat, ci doar că nu ne asumăm dreptul de a judeca noi pe cineva pentru trădarea Bisericii. Trădarea este, prin natura sa, o acţiune conştientă a voinţei, prin care trădătorul îşi asumă trădarea cu deplină ştiinţă. …poate fi vorba şi despre trădare.

=====Can.15 zice ca ati osandit pe eretici episcopi mai cititi canonul ca deageaba l-ati citit pana acum aveti cumva urme in ochi de la partasia la erezie nu e erezie????
—–

Aduc în sprijinul atitudinii autorilor şi semnatarilor scrisorii practica sfintei noastre Biserici. În 2014, Sfânta Chinotită i-a scris o scrisoare Patriarhului Ecumenic, …. În acea scrisoare, Sfânta Chinotită se adresează cu următoarele cuvinte: “Preafericirii Sale, Patriarhului Ecumenic, ….Să înţelegem oare de aici că Sfânta Chinotită a acceptat căderile în erezie foarte grave ale Patriarhului Ecumenic? Nicidecum

=== Ba se pare ca au acceptat erezia si Creta prin comunicatul : 

http://prieteniisfantuluiefrem.ro/2017/07/01/comunicatul-sinaxei-duble-athonite-despre-adunarea-din-creta/

—-
PS Longhin spune: “Întoarceţi-Vă la altarul Ortodoxiei şi aduceţi jertfa curată pe care ne-a lăsat-o Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos”[4]. De asemenea, celebra sa scrisoare de mustrare din luna august a anului 2016 începe cu formula: “preasfinţiţi arhierei”, continuă cu o mustrare puternică a arhiereilor respectivi şi se încheie cu o invitaţie la pocăinţă[5]. Să însemne asta că Preasfinţitul Longhin se face părtaş la erezia din Creta? Nicidecum. 
====Se face partas ptr ca nu a intrerupt pomenirea lui Onufrie desi a promis Onufrie ca va intrerupe pomenirea: 

https://hristofor.wordpress.com/2017/01/11/cum-lupta-din-interior-un-episcop-nepomenitor/


Schismaticul este, prin natură, cel ce îşi asumă cu uşurinţă caterisirea episcopilor sau preoţilor şi afurisirea creştinilor căzuţi în erezie, în loc să îi ajute să se îndrepte cu dragoste şi milă creştină. 
====Intelegerea ca daca ii zici cuiva ca e eretic l-ai si caterisit sau ii afurisesti, caterisirile si afurisirile le dau episcopii deci cum cateriseste un mirean numind eretic pe cineva??? Aceste cu mila si dragostea(a se citi iubirism ecumenist) is ale ereticilor ecumenisti ca Varlaam Merticariu care acuza ca  : voi nu aveti dragoste. Asta e indoctrinarea din pseudo-facultatile de teologie

Raspuns Prodromiti: dezinformării, pe care o fac episcopiiduhovnicii, părinții și teologii, care încearcă, intenționat sau nu, să minimalizeze pericolele ce provin din erezie. Din păcate, este atât de denaturată învățătura în Duhul Sfânt a Purtătorilor de Dumnezeu Părinți, despre modul corect de înfruntare a erezieiîncât s-a ajuns la stigmatizarea și chiar condamnarea celor care folosesc corect această învățătură.

—–
O cale simplă spre schismă este şi răfuiala personală cu cel căzut în erezie, uitând că trebuie să urâm păcatul, dar niciodată pe păcătos. 
În consecinţă, nu vom caterisi cu de la noi putere episcopi, nici nu vom adopta un limbaj vitriolant, conştienţi că eleganţa limbajului poate fi o armă infinit mai puternică decât contondenţa insultei. Celor ce ne invită să participăm la schismă împreună cu ei le răspundem: Nu, mulţumesc! 
===Oare poti caterisi nefiind episcop?? Asta doar in teoologia ecumenist eretica

Raspuns Prodromiti: Canonului 15 al Sinodului I-II din timpul Marelui Fotie, din 861, sinod cu autoritate ecumenică. Acest canon menționează clar că, atâta timp cât cineva se desparte de comuniunea cu episcopul lui eretic (acesta este cuvântul exact care clarifică înțelegerea corectă a întreruperii pomenirii: „cei ce se despart pe sine de comuniunea cu întâiul stătător al lor…, adică de comuniunea cu acela care propovăduiește eresul în public”), nu doar că NU face schismă, ci dimpotrivă „s-au silit să izbăvească Biserica de schisme și de dezbinări”. Adică, nu doar că nu trebuie osândiți cei care întrerup comuniunea cu episcopul eretic

——

MSC : O cale simplă spre schismă este şi răfuiala personală cu cel căzut în erezie, uitând că trebuie să urâm păcatul, dar niciodată pe păcătos.

 Raspun Prodromiti : Unii care înțeleg o parte a pericolelor ecumenismului – nu însă și întregul problemei – disting erezia de eretici, spunând că „ne luptăm împotriva ereziei, dar nu împotriva oamenilor”, ca și cum erezia ar fi un soi de molimă impersonală care există doar în aer…Se cuvine să amintim aici că nu erezia, ci oamenii care își însușiseră gândirea eretică au fost cei care au decapitat sau au ars monahii aghioriți după acceptarea uniației de la Lion, în 1274, …Tocmai de aceea, totdeauna la Sinoadele Ecumenice erau condamnate nu doar ereziile, ci și ereticii

cine sunt cei care prigonesc, oare vreo erezie impersonală, sau episcopii și egumenii eretici? 

… sinodul i-a anatematizat pe patriarhii iconomahi eretici ai Constantinopolului: „Lui Anastasie, Constantin și Nichita, celor care au prezidat succesiv tronul Constantinopolului, ca alți Arie, Nestorie și Dioscor, anatema. Ereziarhilor Ioan al Nicomidiei și Constantin al Nakoliei, anatema” (Idem p. 416).

————
P.S. Ne cerem scuze ca nu am semnalt aceasta gresala de cand a aparut dar am crezut ca nu e momentul potrivit (confuzia, prigoana si am zis sa nu punem si noi mai multa benzina pe foc)a o arata atunci (problema) si am crezut ca e ceva temporar si nu se va transforma in buboi cu puroi, timpul si Dumnezeu arata ca orice gresala trebuie spus cand e sesizata ca de nu se face ditamai “bomba atomica”  e cazul si problemei : partasia la erezie nu e erezie cine nu zice asa face schisma, cei de la Prodromu au spart-o speram sa reveniti si sa le dati dreptate si sa iasa bine ptr toti, desi se aude ca cei de la dvs de la Radeni se duc la stilisti si primiti stilisti

Semnat Miscarea pentru Apararea Ortodoxiei

Lepra partasie la erezie se extinde

Raspunsuri aproximative date de pr Ioan Ungureanu

1 ca: Cnp-ul nu este lepadare, asta ar insemna ca toata Romania este lepadata(daca consideram ca cnp e lepadare).La argumentatia ca pr Rafail Berestov a zis ca e lepadare pr Ioan Ungureanu a intrebat: E sfant?(Pr Rafail Berestov) si apoi pr Ungureanu motiva ca el se ia dupa Sfantul Paisie

2 la intrebare daca’s stilistii eretici a raspuns:  stilistii is schismatici, la intrebarea daca is ereticii inventand dogma calendar a raspuns ca:  nu stiu

3 la intrebarea cu partasia la erezie a raspuns ca: pr Ciprian(Staicu) greseste
———

Avand in vedere raspunsurile date Ioan Ungureanu arata ca se inchina la sistem 666 si nu i-a in considerare VOIA Lui Dumneze , indemnurile Maicii Domnului si Sfantului Teodosie : ” Au fost mai recent în Rusia oameni duhovniceşti dintre călugări sau preoţi care să fi avut descoperire dumnezeiască referitor la aceste buletine, care să nu fie luate dacă prezintă un pericol de lepădare?

Patriarhul Alexei, fiind în vizită în Astrahan, a avut o vedenie în care i s-a arătat Sfântul Teodosie de la Lavra Pecerska, mustrându-l, ca să se opună globalizării. Patriarhul pe moment l-a crezut, dar apoi s-a îndoit de vedenie. Pr. Kiril, un duhovnic foarte cunoscut, se împotriveşte acestor documente, la fel şi pr. Nikolai. Au fost şi minuni – nişte oameni credincioşi, care au murit şi au înviat, şi care, murind, au avut vedenii despre aceste documente, Maica Domnului le-a spus că aceste acte reprezintă o lepădare. Şi înviind ei au dat mărturie despre acestea.”

https://ayeaye20.wordpress.com/2015/12/07/duhovnicii-rusiei-despre-card/
sau minunea asta o uita ?sau iar nu s-a documentat indeajuns/destul/suficient?

 “Am vorbit cu Părintele Antim, care atunci era la Sihăstria Neamţ, şi el, în urma unei vizite făcute la Mânăstirea Valaam din Rusia, la Sfintele Moaşte ale Sfântului Antipa de la Calapodeşti, care provine din judeţul Bacău, a aflat următorul lucru. Exact în acea perioadă fusese introdus CNP-ul în Rusia şi mulţi monahi, preoţi şi mireni s-au opus cu vehemenţă. Pe toţi i-au adunat să-i judece pentru a-i trimite în lagăre. Într-o sală mare  unde îi tria, erau strigaţi pe nume de pe o listă uriaşă. În timp ce erau strigaţi, din numele lor aflat pe hârtiile acelea a început să izvorască mir, puternic mirositor. Autorităţile ruse au fost covârşite de această minune şi le-au dat drumul la toţi. Minunea nu a făcut decât să confirme faptul că CNP-ul este un număr drăcesc. La noi, Ceauşescu l-a introdus pe tăcute, autoritar, fără să ştim despre ce este vorba.

https://ayeaye20.wordpress.com/in-lupta-cu-statul-pentru-acte-fara-cnp-1/

si indemnul unui STALP AL ORTODOXIEI ca pr Rafail Berestov 
https://danielvla.wordpress.com/2017/08/20/parintii-athoniti-rusi-rafail-berestov-si-onufrie-stebelev-globalizarea-si-ecumenismul-doua-coarne-ale-antihristului-doua-parghii-de-putere-ale-satanei/, 

nu toata Romania e lepadata unii nu au cnp is 2 miliarde fara cnp in toata lumea, insa Romania arata pocainta unii au renuntat cu ajutorul harului la cnp si numarul celor ce renunta creste. Unii vor intreba ca de unde stim ca e VOIA LUI DUMNEZEU A RENUNTA LA CNP?, RASPUNSUL E SIMPLU: s-a facut rugaciunue de trei ori de catre preot ortodox (care a intrerupt pomenirea ereticilor) , rugaciune (dupa modul cum spun Sfintii Varsanufie si Ioan) scriere pe biletele si tragerea la sorti(model fiind (in acest mode lucrare Sfintii Apostolii si Maica Domnului)) care a aratat VOIA LUI DUMNEZEU CNP-UL TREBUIE ARS/Distrus. A motiva cu Sf Paisie e o intunecare a mintii o lipsa de har foarte mare cand se stie ca Sfantul Paisie a indemnat sa nu se ia cardurile europene(acestea actuale de plastic ) in pliantele aparute in 1992 din România asta scria si nu scrie nicaieri ca ar fi indreptatit cnp-ul. Apoi nu stie Ungureanu Ioan de cei ce nu stiu(care’s nevinovati) si cei ce stiu(care’s vinovati)conform cu Sf Paisie,Pidalion si Sf Teofilact al Bulgariei, necitirea Sfintilor Parinti arata aceasta lacuna(lipsa) a lui Ioan Ungureanu

Miscarea pentru Apararea Ortodoxiei nu are NICI UN FEL DE COMUNIUNE CU Ioan Ungureanu de la schitul Oraseni ptr complacerea si indreptatirea NUMARULUI OMULUI DIN Apocalipsa/cnp si numirea ereticilor ortodocsi ca de nu facem schisma de ii numim eretici 

Sfantul Vasile cel Mare cere anathematisirea ereziei

PSB 3 SFÂNTUL VASILE CEL MARE Epistole, editura BASILICA

pag. 408-410

EPISTOLA 251 Către creștinii din Evesa Scrisă în anul 377 

I

În ciuda numărului mare de treburi care m-au absolvit și a miilor de griji care mi-au coleșit sufletul, niciodată n-am alungat din memorie grija pe care o nutresc iubirii voastre și cer lui Dumnezeu să rămâneți mereu în credința în care v-ați hotărât și să vă făliți în nădejdea slavei lui Dumnezeu. Căci e greu azi și numai arareori se poate găsi vreo Biserică deplin sănătoasă, căreia vremurile din  urmă să nu-i fi adus vreo pagubă și care să fi păstrat întreagă și neschimbată învățătura apostolică. Așa v-ați arătat voi în vremurile de azi, cu ajutorul Celui care în fiecare neam cinstește pe cei vrednici de chemarea Sa. Și să vă dea Domnul bunătățile Ierusalimului celui de sus, pentru că ați pus pe capul celor mincinoși învinuirile cele mincinoase, răspândite împotriva mea, și pentru că n-ați lăsat pe acești oameni să intre în inimile voastre(800)! Știu și am convingerea întru Domnul că răsplata voastră va fi mare pentru fapta aceasta. Căci înțelepțește ați socotit în voi înșivă – și acesta e și adevărul – că cei care mi-au făcut rău în loc de bine și mi-au arătat ură în loc de iubirea pe care le-o arătam au dovedit astfel că și calomniile pe care le țes împotriva mea pleacă de la faptul că și-au dat ei înșiși adeziunile lor scrise la învățătura cea dreaptă.

II

Dar ei n-au căzut numai în această situație contradictorie, în care ne acuză că noi am fi de vină că am luat sub formă de învinuire propriile lor semnături, ci, destituiți fiind de toți cei întruniți la Constantinopol, ei n-au acceptat nici destituirea pronunțată de acești Părinți, socotind adunarea lor drept ”sinod al nelegiuiților”, refuzând să-i numească episcopi, ca nu cumva, în chipul acesta, să se confirme sentința dată împotriva lor. Și au și declarat pentru ce motiv nu-i recunosc pe episcopi: pentru că, ziceau ei, erau în fruntea unei periculoase erezii. Or n-au trecut nici șaptesprezece ani de când s-au petrecut aceste lucruri. Iar căpeteniile celor care i-au destituit erau tocmai Eudoxios, Evippios, Gheorghe, Akakios și ceilalți care fac parte din cei pe care voi nici nu-i cunoașteți. De unde se vede că cei care au pus stăpânire astăzi pe Biserici sunt tocmai urmașii acelora, unii fiind hirotoniți în locul lor, alții promovați de ei înșiși(801)

(800) Una din mângâierile cele mai mari ale Sfântului Vasile este cea exprimată aici: poprul n-a vrut să primească inovațiile ariene.

(801) Ca și în alte epistole, Sfântul Vasile face un scurt rezumat al frământărilor ariene. Poate, că în fond, Eustațiu și ceilalți descriși aici se încăpățânau legându-se mai mult de termeni, decât de dogma însăși.  Poate de aceea i-a și urgisit poporul. A se vedea și epist. 226, 224 și altele.

III 

Să ne spună cei care mă învinuesc pe mine ca eretic cum puteau fi eretici acești oameni, despre care nu acceptau să îi destituie, și cum se face că ar fi ortodocși ceilalți, care au fost promovați de ei și care păstrează încă aceleași credințe ca și părinții lor ! Dacă Evippios e ortodox, cum se face atunci că Eustațiu, care a fost destituit de el, nu-i laic ? Și dacă același Evippios e eretic, cum se face că se afla azi în comuniune cu Eustațiu, care a fost hirotonit tocmai de mâna lui ? Dar acestea sunt doar jocuri de copii puse la cale împotriva Bisericilor lui Dumnezeu, spre folosul acelor oameni care n-au altceva de lucru decât să-i învinuiască pe oameni, pentru ca apoi tot pe ei să-i instaleze din nou. Altarele lui Vasilide Paflagonianul au fost răsturnate de Eustațiu pe când străbătea ținutul respectiv, ceea ce nu l-a oprit să slujească el însuși la aceleași mese, iar azi pe același Vasilide îl cheamă ca să și le preia! Tot Eustațiu l-a afurisit pe preaevlaviosul frate Elpidios, din pricină că acesta se unise cu cei din Amasia, iar acum îi roagă pe cei din Amasia să-i ofere și ei comuniunea. Predicile lui <Eustațiu> împotriva lui Evippios știți și voi înșivă cât de înfricoșătoare erau, iar acum, pe cei care împărtășesc părerile lui Evippios, același Eustațiu îi preamărește pentru dreapta atitudine a lor, cu singura condiție ca să-l ajute în râvna cu care se luptă ca să fie recunoscut iarăși ! Cât despre mine, eu sunt învinuit nu pentru că aș fi săvârșit vreo nedreptate, ci pentru că Eustațiu a crezut că în felul acesta își atrage stima celor din Antiohia. Cei pe care i-au rechemat anul trecut din Galatia, în nădejdea că prin ei vor putea să-și asigure deplina exercitare a vredniciei episcopale, erau oameni pe care-i cunosc și cei care au avut foarte puțin de lucru cu ei. Cât despre mine, să nu-mi dea vreodată Dumnezeu răgaz să enumăr faptele acestor oameni ! Și cu toate acestea, cei din suita celor apropiați de Eustațiu și care erau cei mai de încredere ai lui, străbăteau întreaga țară cu onoruri și cu ceremoniile obișnuite episcopilor, fiind introduși în oraș cu alai mare și ținând  adunări cu mare răsunet și cu autoritate suverană. Le-a fost încredințată turma, le-a fost dat altarul. Toți cei de azi știu că după ce s-au repezit până la Nicopole, totuși n-au putut face nimic din cele ce au făgăduit: cei de acolo știau în ce chip „s-au întors” ei și cum s-a ajuns la acest pas. În realitate, ei totdeauna caută să facă totul numai în interesul lor propriu. Dacă spun ca și-au schimbat părerile, atunci să ne arate căința lor consemnată în scris, anatema împotriva crezului celor din Constantinopol, despărțirea de eretici și să renunțe de a-i mai înșela pe cei simpli. Acestea le cerem. 

IV 

 Oricât de mici și de umili am fi, iubiți frați, noi suntem mereu aceiași prin harul lui Dumnezeu, ca unii care nu ne-am schimbat odată cu evenimentele de astăzi. N-avem o credință în Seleucia, alta în Constantinopol, alta în Zele, alta în Lampsac, alta în Roma; iar cea care circulă acum nu-i deosebită de cele dinainte, ci e una și aceeași credință. Precum am primit de la Domnul așa ne botezăm, ne botezăm precum credem, precum credem așa ne închinăm Domnului, nici nu despărțim Sfântul Duh de Tatăl și de Fiul, nici nu-L punem în fața Tatălui, după cum nici nu spunem că Duhul e mai bătrân decât Fiul, așa cum încearcă să dovedească gurile celor ce hulesc 802. Cine este atât de îndrazneț încât să tăgăduiască ceea ce a așezat Dumnezeu și să scornească pentru numele dumnezeiești o altă ordine personală ? Dar nici nu spun că Duhul e creatură din clipa în care El e pomenit împreună cu Tatăl și cu Fiul și nici nu îndraznim să numim cu nume de slujitor pe Cel rânduit să comande. Vă îndemn dar să vă aduceți aminte de amenințarea Domnului, Care a zis: „Orice păcat și orice hulă se vor ierta oamenilor, dar hula împotriva Duhului Sfânt nu se va ierta nici în veacul de acum și nici în cel ce va să vie”803, de aceea să vă feriți de învățăturile periculoase împotriva Duhului. Țineți-vă tari în credință, aruncați-vă privirile în jurul vostru pe pământ și convingețivă cât este de neînsemnată această grupare bolnavă. Tot restul Bisericii, care, de la o margine până la cealaltă a lumii, a primit Evanghelia, e în această învățătură sănătoasă și nesmintită, <pe care o aparăm>. Ne rugăm ca ea să nu fie ruptă din comuniune și ne mai rugăm ca, împreună cu voi, să ne luam partea în ziua de judecată a Domnului nostru Iisus Hristos, când va veni să dea fiecăruia după faptele lui.

802. Mereu aceeași formulă trinitară, pe care o întâlnim și în tratatul Despre Duhul Sfânt, dar și în multe din epistole.

803. Mt. 12, 31-32.