Category Archives: ereticii

Sfantul Vasile cel Mare cere anathematisirea ereziei

PSB 3 SFÂNTUL VASILE CEL MARE Epistole, editura BASILICA

pag. 408-410

EPISTOLA 251 Către creștinii din Evesa Scrisă în anul 377 

I

În ciuda numărului mare de treburi care m-au absolvit și a miilor de griji care mi-au coleșit sufletul, niciodată n-am alungat din memorie grija pe care o nutresc iubirii voastre și cer lui Dumnezeu să rămâneți mereu în credința în care v-ați hotărât și să vă făliți în nădejdea slavei lui Dumnezeu. Căci e greu azi și numai arareori se poate găsi vreo Biserică deplin sănătoasă, căreia vremurile din  urmă să nu-i fi adus vreo pagubă și care să fi păstrat întreagă și neschimbată învățătura apostolică. Așa v-ați arătat voi în vremurile de azi, cu ajutorul Celui care în fiecare neam cinstește pe cei vrednici de chemarea Sa. Și să vă dea Domnul bunătățile Ierusalimului celui de sus, pentru că ați pus pe capul celor mincinoși învinuirile cele mincinoase, răspândite împotriva mea, și pentru că n-ați lăsat pe acești oameni să intre în inimile voastre(800)! Știu și am convingerea întru Domnul că răsplata voastră va fi mare pentru fapta aceasta. Căci înțelepțește ați socotit în voi înșivă – și acesta e și adevărul – că cei care mi-au făcut rău în loc de bine și mi-au arătat ură în loc de iubirea pe care le-o arătam au dovedit astfel că și calomniile pe care le țes împotriva mea pleacă de la faptul că și-au dat ei înșiși adeziunile lor scrise la învățătura cea dreaptă.

II

Dar ei n-au căzut numai în această situație contradictorie, în care ne acuză că noi am fi de vină că am luat sub formă de învinuire propriile lor semnături, ci, destituiți fiind de toți cei întruniți la Constantinopol, ei n-au acceptat nici destituirea pronunțată de acești Părinți, socotind adunarea lor drept ”sinod al nelegiuiților”, refuzând să-i numească episcopi, ca nu cumva, în chipul acesta, să se confirme sentința dată împotriva lor. Și au și declarat pentru ce motiv nu-i recunosc pe episcopi: pentru că, ziceau ei, erau în fruntea unei periculoase erezii. Or n-au trecut nici șaptesprezece ani de când s-au petrecut aceste lucruri. Iar căpeteniile celor care i-au destituit erau tocmai Eudoxios, Evippios, Gheorghe, Akakios și ceilalți care fac parte din cei pe care voi nici nu-i cunoașteți. De unde se vede că cei care au pus stăpânire astăzi pe Biserici sunt tocmai urmașii acelora, unii fiind hirotoniți în locul lor, alții promovați de ei înșiși(801)

(800) Una din mângâierile cele mai mari ale Sfântului Vasile este cea exprimată aici: poprul n-a vrut să primească inovațiile ariene.

(801) Ca și în alte epistole, Sfântul Vasile face un scurt rezumat al frământărilor ariene. Poate, că în fond, Eustațiu și ceilalți descriși aici se încăpățânau legându-se mai mult de termeni, decât de dogma însăși.  Poate de aceea i-a și urgisit poporul. A se vedea și epist. 226, 224 și altele.

III 

Să ne spună cei care mă învinuesc pe mine ca eretic cum puteau fi eretici acești oameni, despre care nu acceptau să îi destituie, și cum se face că ar fi ortodocși ceilalți, care au fost promovați de ei și care păstrează încă aceleași credințe ca și părinții lor ! Dacă Evippios e ortodox, cum se face atunci că Eustațiu, care a fost destituit de el, nu-i laic ? Și dacă același Evippios e eretic, cum se face că se afla azi în comuniune cu Eustațiu, care a fost hirotonit tocmai de mâna lui ? Dar acestea sunt doar jocuri de copii puse la cale împotriva Bisericilor lui Dumnezeu, spre folosul acelor oameni care n-au altceva de lucru decât să-i învinuiască pe oameni, pentru ca apoi tot pe ei să-i instaleze din nou. Altarele lui Vasilide Paflagonianul au fost răsturnate de Eustațiu pe când străbătea ținutul respectiv, ceea ce nu l-a oprit să slujească el însuși la aceleași mese, iar azi pe același Vasilide îl cheamă ca să și le preia! Tot Eustațiu l-a afurisit pe preaevlaviosul frate Elpidios, din pricină că acesta se unise cu cei din Amasia, iar acum îi roagă pe cei din Amasia să-i ofere și ei comuniunea. Predicile lui <Eustațiu> împotriva lui Evippios știți și voi înșivă cât de înfricoșătoare erau, iar acum, pe cei care împărtășesc părerile lui Evippios, același Eustațiu îi preamărește pentru dreapta atitudine a lor, cu singura condiție ca să-l ajute în râvna cu care se luptă ca să fie recunoscut iarăși ! Cât despre mine, eu sunt învinuit nu pentru că aș fi săvârșit vreo nedreptate, ci pentru că Eustațiu a crezut că în felul acesta își atrage stima celor din Antiohia. Cei pe care i-au rechemat anul trecut din Galatia, în nădejdea că prin ei vor putea să-și asigure deplina exercitare a vredniciei episcopale, erau oameni pe care-i cunosc și cei care au avut foarte puțin de lucru cu ei. Cât despre mine, să nu-mi dea vreodată Dumnezeu răgaz să enumăr faptele acestor oameni ! Și cu toate acestea, cei din suita celor apropiați de Eustațiu și care erau cei mai de încredere ai lui, străbăteau întreaga țară cu onoruri și cu ceremoniile obișnuite episcopilor, fiind introduși în oraș cu alai mare și ținând  adunări cu mare răsunet și cu autoritate suverană. Le-a fost încredințată turma, le-a fost dat altarul. Toți cei de azi știu că după ce s-au repezit până la Nicopole, totuși n-au putut face nimic din cele ce au făgăduit: cei de acolo știau în ce chip „s-au întors” ei și cum s-a ajuns la acest pas. În realitate, ei totdeauna caută să facă totul numai în interesul lor propriu. Dacă spun ca și-au schimbat părerile, atunci să ne arate căința lor consemnată în scris, anatema împotriva crezului celor din Constantinopol, despărțirea de eretici și să renunțe de a-i mai înșela pe cei simpli. Acestea le cerem. 

IV 

 Oricât de mici și de umili am fi, iubiți frați, noi suntem mereu aceiași prin harul lui Dumnezeu, ca unii care nu ne-am schimbat odată cu evenimentele de astăzi. N-avem o credință în Seleucia, alta în Constantinopol, alta în Zele, alta în Lampsac, alta în Roma; iar cea care circulă acum nu-i deosebită de cele dinainte, ci e una și aceeași credință. Precum am primit de la Domnul așa ne botezăm, ne botezăm precum credem, precum credem așa ne închinăm Domnului, nici nu despărțim Sfântul Duh de Tatăl și de Fiul, nici nu-L punem în fața Tatălui, după cum nici nu spunem că Duhul e mai bătrân decât Fiul, așa cum încearcă să dovedească gurile celor ce hulesc 802. Cine este atât de îndrazneț încât să tăgăduiască ceea ce a așezat Dumnezeu și să scornească pentru numele dumnezeiești o altă ordine personală ? Dar nici nu spun că Duhul e creatură din clipa în care El e pomenit împreună cu Tatăl și cu Fiul și nici nu îndraznim să numim cu nume de slujitor pe Cel rânduit să comande. Vă îndemn dar să vă aduceți aminte de amenințarea Domnului, Care a zis: „Orice păcat și orice hulă se vor ierta oamenilor, dar hula împotriva Duhului Sfânt nu se va ierta nici în veacul de acum și nici în cel ce va să vie”803, de aceea să vă feriți de învățăturile periculoase împotriva Duhului. Țineți-vă tari în credință, aruncați-vă privirile în jurul vostru pe pământ și convingețivă cât este de neînsemnată această grupare bolnavă. Tot restul Bisericii, care, de la o margine până la cealaltă a lumii, a primit Evanghelia, e în această învățătură sănătoasă și nesmintită, <pe care o aparăm>. Ne rugăm ca ea să nu fie ruptă din comuniune și ne mai rugăm ca, împreună cu voi, să ne luam partea în ziua de judecată a Domnului nostru Iisus Hristos, când va veni să dea fiecăruia după faptele lui.

802. Mereu aceeași formulă trinitară, pe care o întâlnim și în tratatul Despre Duhul Sfânt, dar și în multe din epistole.

803. Mt. 12, 31-32.

Prorocii mincinosi, Sfantul Maxim Grecul

CUVIOSUL MAXIM GRECUL SCRIERI DOGMATICO-POLEMICE Volumul II, Traducere: Florentina Cristea Editura Bunavestire, Galați, 2003

​pag. 49:
Domnul nostru Iisus Hristos, precum se spune în Sfânta Evanghelie, când i-a învățat pe ucenicii Lui şi i-a întărit în credința şi iubirea Lui, iar prin ei pe toți credincioşii şi a fost întrebat de ei: Spune nouă când vor fi acestea şi care este semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului?, El, după ce le-a proorocit nenorocirile şi neorânduielile care vor lovi omenirea înainte de venirea Lui înfricoşătoare şi de sfârşitul acestui veac, a adăugat, zicând: Atunci mulți se vor sminti şi se vor vinde unii pe alții; şi se vor urî unii pe alții. Şi mulți prooroci mincinoşi se vor scula şi vor amăgi pe mulți (Mt. 24, 10-11). Prin acestea Stăpânul i-a arătat pe începătorii diferitelor erezii care au apărut în Biserica Lui şi care au fost: Simon vrăjitorul, Marchion, Manent, Origen, Arie, Macedonie, Nestorie, Serghie şi ticăloşii iconoclaşti; toți aceştia au pricinuit, prin diferite mijloace, necazuri şi suferințe Bisericii Soborniceşti a lui Hristos şi au atras o mulțime nenumărată de ortodocşi la ereziile lor. Apoi a adăugat, zicând: Şi se va propovădui această Evanghelie a împărăției în toată lumea spre mărturie la toate neamurile; şi atunci va veni sfârşitul (Mt. 24, 14). Pentru ce se va propovădui spre mărturie? 

Pentru ca cei ce aud şi cred să se mântuiască, iar cei ce nu cred să fie osândiți la dreapta judecată, neavând nici o îndreptățire pentru necredința lor.

Pag. 76:

„Domnul şi Dumnezeul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, la mulțimea celorlalte porunci şi învățături mântuitoare ale Sale, prin care ne îndrumă pe noi, cei ce credem în El, pe calea cunoaşterii neclintite şi neîntinate a lui Dumnezeu, a adăugat şi aceasta, zicând: Feriți-vă de proorocii mincinoşi, care vin la voi în haine de oi, iar pe dinăuntru sunt lupi răpitori (Mt. 7, 15). De aceea, Iubitorul de oameni, învățându-ne cum să îi recunoaştem şi să ne păzim nevătămați de ei, adaugă: După roadele lor îi veți cunoaşte. El îi numeşte prooroci mincinoşi pe învățătorii mincinoşi, adică pe ereticii care vorbesc din pântecele lor (din cuget trupesc), iar nu după Legea Evangheliei şi după teologie, şi care, prin propriile lor cuvinte şirete, amăgesc inimile oamenilor simpli. Roadele lor sunt nu numai faptele şi cuvintele lor, ci şi învățătura lor răstălmăcită, ascunsă în adâncul scrierilor lor. 

La fel ca şi Mântuitorul, vesteşte şi dumnezeiescul Apostol Pavel vorbind despre aceiaşi prooroci mincinoşi în a doua Epistolă către Corinteni. Iată ce zice Pentru că unii ca aceştia sunt apostoli mincinoşi, lucrători vicleni, care iau chip de apostoli ai lui Hristos (2 Cor. 11, 13). Ca unii ca aceştia este şi linguşitorul Nicolae neamțul, care a trăit mulți ani în mijlocul bine-credinciosului popor rus şi s-a străduit prin toate mijloacele să-l abată de la credința cea ortodoxă primită de la strămoşii săi. În rândul celorlalte fapte viclene ale lui se numără şi faptul că a scris cuvântul despre unirea ruşilor cu latinii, silindu-se să arate că atât credința unora, cât şi a celorlalți este una şi aceeaşi.

Eretic sau ratacit?

CUVIOSUL MAXIM GRECUL, SCRIERI DOGMATICO-POLEMICE, Volumul II, Traducere: Florentina Cristea,Editura Bunavestire, Galați, 2003

 Pag.183-184:
Cine îşi ține cu tărie părerea lui greşită şi se împotriveşte puternic, având în conştiință convingerea despre adevărul rătăcirii sale, fără nici o nădejde de schimbare, acela este eretic. Iar dacă el procedează aşa din neştiință, atunci este numit rătăcit, nu eretic. Sfântul Mucenic Iustin Filosoful spune despre el însuşi: „Pot să mă rătăcesc, însă eretic nu voi fi”. 

Trebuie să ştim că, dacă cineva crede despre sine că înțelege mai bine decât ceilalți şi este puternic legat de părerea lui sau, din invidie față de alt om, mai bun decât el, face dezbinare în comunitate şi dă naştere unei schisme sau unei erezii, pe un asemenea eretic trebuie să îl respingem, căci legătura cu el este foarte molipsitoare, aşa cum este apropierea de leproşi. Deşi Scriptura spune că ereziile există, din multe motive. Totuşi, după prima şi a doua mustrare, trebuie să respingem un astfel de om, aşa cum spune Apostolul Pavel în Epistola către Tit (cap. 3). Ştiind că el s-a răzvrătit, cu un astfel de om, scrie Apostolul, nici nu trebuie să mâncăm la masă.

==== Daca simpla mancare cu ereticu’ e interzisa cum vom putea sa ne impartasim din acelasi Potir care e cu mult mai mult decat o simpla masa cu bucate????Cum????

Lepra dialogului si sfatul sa ne indepartam de ereticii armeni

CUVIOSUL MAXIM GRECUL SCRIERI DOGMATICO-POLEMICE ,Volumul II ,Traducere: Florentina Cristea,Editura Bunavestire,Galați, 2003 pag.62-63-64

Datorită acestei erezii, trebuie ca noi să îi înlăturăm definitiv şi să ne îndepărtăm de ei, potrivit cu dumnezeiasca cugetare a Psalmistului: Oare, nu pe cei ce Te urăsc pe Tine, Doamne, am urât şi asupra vrăjmaşilor Tăi m-am mâhnit? Cu ură desăvârşită i-am urât pe ei şi mi s-au făcut duşmani (Ps. 138, 21-22)…Din această pricină te sfătuiesc, ca pe un prieten credincios şi frate iubit, să te lepezi de prietenia lor ticăloasă şi discuțiile linguşitoare cu ei dacă, într-adevăr, doreşti să te păzeşti până la sfârşit nevătămat în dreapta credință primită de la străbuni. Căci „discuțiile rele strică obiceiurile bune”, spune cuvântul apostolesc. Şi acelaşi Apostol spune din nou: De omul eretic, după întâia şi a doua mustrare, depărtează-te (Tit 3, 10). Iar blestemații armeni se împotrivesc nu prima dată sau a doua oară, ci stau împotriva învățăturii celor şapte Sinoade. Aşadar, cum să îi socotim noi vrednici de legături şi de împreună-vorbiri cu noi? Cel ce doreşte să îl vindece pe cel lepros, se molipseşte el însuşi de lepra lui, iar aceluia nu îi aduce nici o vindecare.

——–

====Nu e de mirare ca tot dialogand unii si-au pierdut credinta si acum trag si pe altii in erezii dogmatice ca cele din Creta 2016 si inainte de Creta, dar ei is cu ecumenismu lucid 

[Din punct de vedere ortodox, ecumenismul lucid nu este o nouă dogmă de credinţă, ci o atitudine spirituală de dialog și cooperare între creștini, în locul polemicii pline de ură confesională și al confruntării violente,…niciun creștin ortodox nu este obligat să dialogheze sau să coopereze cu alți creștini dacă are teamă că–și pierde credința ortodoxă. În același timp, este nedrept să considerăm că toți creștinii ortodocși care dialoghează teologic și cooperează practic în viața societății cu creștini de altă confesiune sunt trădători ai Ortodoxiei. Un creștin ortodox pașnic poate rămâne fidel Ortodoxiei fără a deveni fanatic, dacă mărturisește credința ortodoxă în dialog cu alți creștini, fără compromisurihttp://basilica.ro/comunicat-orice-lamurire-privind-credinta-trebuie-facuta-in-comuniune-bisericeasca-nu-in-dezbinare/

]

===Pe ei nimeni nu ii schimba din Ortodoxie (in mintea lor poate , că la cate acorduri si semnaturi(compromisuri dogmatice) au dat ce mai conta cireasa(Creta) de pe tort), adica sfintii le spun ca din prea multele dicutii(DIALOGURI) isi pot pierde Credinta Ortodoxa, ei (ecumenistii eretici) se dau mai plini de har ca Sfintii Apostoli care le-au vazut caderea  prin harul prorocesc, si cei ce urmeaza pe Sfintii Apostoli au teama, numai ei neînfricatii ecumenisti is prea tari ptr “pricajitii” eretici cu care dialogheaza, ASTA DA MANDRIE DRACEASCA!!!!!.Dovada ca dialogu vostru e varza is roadele voastre: pe papistasi nu ii mai botezati, faceti potir comun cu ei ii primiti la Taine, ii indemnati pe ortodocsi sa isi ne-boteze copiii la papistași si sa se ne-casatoreasca la papistași sau sa faca , curvii mixte la ortodocsi , va rugați cu ei in comun, mancati cu ei la Restaurant, primiti daruri , burse si bani de la ei , le traduceti cartile si mai aveti cutezanța sa ziceti ca NU V-ATI PIERDUT CREDINTA????Orbi ati ajuns calauze oarbe, cat de jos ati coborat, daca ati sti ce va asteapta.

Semnat: Miscarea pentru Apararea Ortodoxiei

Dovedire din Pidalion cum ca „t“eodot MINTE si isi duce cititorii spre OSANDA

Pidalion 1844 pag. 502-504

Cartagina

​CANONUL 66, 61

Ca cei mici de donatişti botezaţi, care încă n-au putut a cunoaşte pierzarea rătăcirii lor, după ce ar veni la vârsta cea primitoare de socoteală, cunoscut fiindu-le adevărul, şi răutatea acelora urându-o, către soborniceasca Biserica lui Dumnezeu care este revărsată prin toată lumea, după vechea rânduială să se primească unii ca aceştia din numele rătăcirii prin punere peste ei a mâinii, nefiind datorie a se opri despre rânduiala clerosirii, când pe adevărata Biserică o au socotit osebită a lor viind ei la credinţă, şi întru dânsa crezând lui Hristos, au primit sfinţeniile Treimii, care toate că sunt adevărate şi sfinte şi dumnezeieşti este arătat, şi că întru acestea este toată nădejdea sufletului lor. Măcar deşi mai vârtos şi mai înainte luata îndrăzneala ereticilor, se obrăzniceşte a predanisi potrivnicele oarecare numelui adevărului. Acestea fiindcă sunt simple, precum învaţă Sfântul Apostol zicând: „Un Dumnezeu, o credinţă, un Botez” (Efeseni: 4,5) şi ceea ce este datorie odată a se da nu-i slobod a se repeta, după ce se va anatematisi numele rătăcirii, prin punerea mâinii peste ei se vor primi în Biserica cea una, cea precum s-a zis porumbiţa (Cântarea Cântărilor: 5,2), şi singură maica creştinilor, întru care toate Sfinţirile cu chip mântuitor veşnice şi viezătoare (vitale sau zoticale) se primesc. Care celor ce rămân în eres, mare muncă a osândirii le agonisesc. Ca ceea ce le-ar fi lor mai luminătoare de a urma întru adevăr către viaţa cea veşnică, aceasta să li se facă în rătăcire mai întunecată şi mai de osândă. De care unii au fugit, şi cele preadrepte ale soborniceştii maice Biserici cunoscându-le, toate Sfintele Tainele acelea, cu iubirea adevărului le-au crezut şi le-au primit. Unora ca acestora, când cercarea îi va arăta cu bună viaţă, şi clerul (soartă) fără îndoială li se va întări spre slujba celor sfinte, şi mai ales întru atât de mare nevoie fiind lucrurile, nimeni este care să nu le dea voie la aceasta. Iar dacă oarecare clerici de aceeaşi dogmă, cu gloata şi cinstele lor vor dori a se întoarce către noi, care pentru dragostea cinstei îi vor sfătui spre viaţă, şi îi vor ţine spre mântuire. Însă aceasta judecăm că se cade a se lăsa unei mai mari înţelegeri, alegând fraţii cei mai înainte zişi, ca cu sfatul lor cel mai înţelepţesc, să cerceteze cuvântul arătării (relaţiei) (anaforalei) noastre, şi pe noi ne vor învrednici a ne adeveri spre ceea ce este de datori să se închipuiască de noi pentru lucrul acesta. Iar numai pentru cei botezaţi în pruncie ne îndestulăm, ca de la va plăcea lor, se vor învoi cu mai înainte înţelegerea noastră pentru a se hirotonisi aceştia. 

[Apostolic, can. 46, 47, 108; Sinod 1, can. 8; Sinod 2, can. 7; Sinod 6, can. 95; Cartagina, can. 55, 75, 76, 77, 78, 99, 100, 101, 102, 103, 110, 128, 129]
TÂLCUIRE

Canonul acesta hotărăşte, că dacă cei de donatişti în pruncie se botează, după ce vin în vârstă şi în desluşirea lucrurilor, vor cunoaşte adevărul dreptslăvirii, şi vor urî reaua slăvire. Aceştia zice, fiindcă s-au botezat în botezul cel după predanie săvârşit al dreptslăvitorilor (care este unul, după Apostolul Pavel) nu se cade a se boteza de al doilea. Ci să anatematisească eresul lui Donat, şi aşa după punerea mâinii arhiereului, sau a iereului peste ei după vechea rânduială a Bisericii, să se primească la soborniceasca Biserică cea întinsă în toată lumea, la maica cea obştească a tuturor creştinilor, şi la porumbiţa cea una desăvârşită a lui Hristos, după Cântarea Cântărilor. Iar dacă cei aşa primiţi, vor arăta şi viaţă îmbunătăţită, vrednică de hirotonie şi de cler, fără îndoială trebuie a se hirotonisi. Întâi că nu se cade a se opri de cler, fiindcă au fost mai înainte eretici. Că eresul lepădându-l, au cunoscut a loruşi pe Biserica cea sobornicească şi adevărată, au crezut cu dreaptă slăvire în Hristos, şi ca pe adevărate şi sfinte au primit cu dorinţă şi dragoste nemincinoasă sfinţeniile Treimii 345, adică pre curatele Taine, de care atârnă toată nădejdea şi mântuirea sufletului. Şi celor ce rămân în eres, acestea li se fac întuneric şi osândă mai multă, iar dreptslăvitorilor, lumină şi viaţă veşnică. Cu toate că îndrăzneala ereticilor, şi complotul lor obrăzniceşte să predanisească şi ia oarecare taine, ori potrivnice numelui Adevărului, ori având nume de adevăr, şi cu lucrul fiind mincinoase, şi de dumnezeiescul dar pustii. Iar al doilea se cade aceştia a se hirotonisi şi pentru nevoia şi lipsa cea mare ce are Africa de ierosiţi şi de clerici 346. Iar dacă clericii donatiştilor, şi iereii, vor voi a veni la dreptslăvitoarea credinţă, cu noroadele cele supuse lor, şi clericaturile lor, care mai ales ca să le aibă, şi în dreaptaslăvire, sfătuiesc pe noroade ca să se întoarcă. De se va face aceasta, ce trebuie a face? Adaugă canonul, are a ni se arăta după aceasta de papa Anastasie, şi de Venerie al Mediolanului 347. Iar noi acum ne îndestulăm numai să ne arate acesteaşi, de le place a se hirotonisi cei ce din donatişti se întorc.

Subnote: 

345 Sfinţeniile Treimii numeşte aici canonul pe toate cele 7 Taine.

346  Atât de mare lipsă de clerici era în Africa, încât, precum citim în practicalele sinodului acestuia, nici un diacon, măcar şi necărturar, la unele Biserici nu se afla, cu cât mai ales prezbiteri, sau episcopi, pentru care lipsă plângeau, şi se tânguiau în toate zilele creştinii, şi după urmare iarăşi pentru plângerea lor, iconomiceşte a făcut pogorământ sinodul, şi a primit hirotoniile donatiştilor.

347  Că aceştia au fost care au făcut sinod în Italia şi au oprit a se primi hirotoniile donatiştilor, precum şi în practicalele sinodului acestuia se arată, şi în canonul 77 la său.

———
========Ca urmare a celor aratate de canon ca :  cei ce raman in eres si indraznesc sa „fure“ Tainele, acestea (Tainele) li se fac OSÂNDĂ si ÎNTUNERIC , astept sa iti recunosti greselile, minciunile si ereziile tale ( desi esti prea mandru sa recunosti ca ai gresit exact ca si cretanii )si mai astept scuze publice adresate urmatorilor(sub forma de articol pe site-ul propriu [adica pe site-ul tau „t“eodot] ) :  Ips Longhin ,celor din Athos Sava, Hariton , celor ce au intrerupt pomenire ereticilor-episcopi si celor ce incearca sa lupte impotriva fiarei ecumeniste fiecare dupa cum poate si stie(sa duca lupta) , site-urilor saccsiv, apologeticum, glasulstramosesc , ortodoxinfo, presaortodoxa termenul de gandire si reflectie este de 3 zile  urmata de ANATHEMA si aratarea celorlate greseli, minciuni si erezii in cazul in care nu ITI VEI RECUNOATE GRESELILE SI NU ITI VEI CERE SCUZE PUBLIC…

Ecumenism dracesc si de Sfintele Pasti

Preluat de pe fb : 

​Ca în fiecare an în a doua zi de Paște în PRIMUL ORAȘ ECUMENIST DIN ROMÂNIA are loc MARȘUL SATANIST ECUMENIST DE PAȘTE,unde toate confesiunile din Timișoara se întâlnesc în fața Mitropoliei ,rugându-se împreună pentru ”PACE ȘI IUBIRE” .

Și astăzi cei din Timișoara au putut asista la MARȘUL SATANIC-ECUMENIST DE LA MITROPOLIE,aflat sub stricta ”supraveghere” a masonilor timișoreni.