Category Archives: ereticul

Cine sunt eretici

Nicodim Milaș Canoanele Bisericii Ortodoxe  însoțite de comentarii , vol II partea II, Arad 1936

Pag. 42-43

Eresul(haereses) se formează de ceice se abat cu totul de la Biserică și se înstrăinează chiar și de la credință.  Zonara referindu-se la acest canon al lui Vasile, expune aceasta mai detaliat și zice: „Eretici sunt toți aceia, cari învață în contrazicere cu credința ortodoxă, fie că au fost mai de mult sau mai de curând excluși din Biserică, fie că urmează vreun eres mai vechiu sau mai nou “¹).

De altfel această învățătură potrivnică credinței ortodoxe nu trebue să atingă bazele credinței ortodoxe pentruca să se considere eretică, ci este suficient dacă greșește chiar și numai cu privirela vreo dogmă, și ea este eretică. „Sub numirea de eretici se înțeleg și aceia cari recunosc și mărturisesc tainele noastre, dar cari greșesc chiar și numai referitor la unele chestiuni din doctrina ortodoxă, și se deosebesc de concepția ortodocșilor, zice Zonara la comentariul canonului 14 al sinodului IV ecum.¹) Și în genere după doctrina canonică a Bisericii ortodoxe, celce nu este ortodox, este eretic 

——

Advertisements

Nu pazesti poruncile esti eretic, avva in eres, fuga de eretici, de se arata eresul cu sfat sa se duca in alt loc fratele, sa se duca in alt loc indepartat unde poate intreba

SFINŢII VARSANUFIE ŞI IOANN CARTEA AVVEI VARSANUFIE Trimiteri şi răspunsuri a doi Stareţi Duhovniceşti ce sihăstriia în chinoviia ce era în ţinutul Gazii şi carea să zicea a Avvei Serida, prin igumenul carele şi le slujiia lor, ale cărora numele sânt Varsanufie şi Ioann. Tălmăcită din limba ellinească de ISAAC DASCĂLUL în Sfânta Mănăstire Neamţ, la anul dela Hristos 1787 şi tipărită acum întâia oară la anul dela Hristos 2015, edit.Predania Bucuresti

pag. 263
532. [536]. Întrebare: Deaca cineva în prepus iaste cum că iaste eratic, însă mărturiseaşte dreapta credinţă, oare să cade a creade lui, sau nu? 

Răspuns: Părinţii nu au cerut, fără numai dreaptă dare de răspuns a credinţei. Deci deaca cu adevărat s’ar afla cineva hulind pre Hristos în gura lui, şi fără de dânsul vieţuind, de acesta să cuvine a fugi şi a nu să apropiia de dânsul. Că pentru inimă, tot cela ce nu păzeaşte poruncile lui Hristos eretic iaste. Şi deaca omul nu va creade întru inima lui, cuvintele nimic nu-l folosesc pre dânsul. 

533. [537]. Întrebare: Deaca avvà al oareşcăruia s’ar afla având eres, oare datoriu iaste a fugi dela dânsul fratele? 

Răspuns: Deaca cu deadinsul să va arăta că are eres, să cade a fugi dela dânsul; iar deaca numai dintru un singur prepus, nu să cade a fugi, nici a cerca ceale pentru dânsul. Pentru că ceale ascunse rămân lui Dumnezeu, iar ceale arătate, oamenilor. 

534. [538]. Întrebare: Deaca avvà adecă drept cugetă, iar deaca în locul acela să aşteaptă a să porni eres, şi frică ar fi, nu cumva să urmeaze nevoe de a călca dreapta credinţă, şi nu voiaşte să se mute avvà, iar fratele, cunoscând pre a sa neputinţă, voiaşte să se ducă la alt loc, oare bine face, sau nu? 

Răspuns: Mai nainte de vreame de a să face arătat eresul carele aduce pre nevoe nu iaste datoriu cineva să se ducă, ca nu cumva să se împlinească pentru dânsul aceaia, adecă: Fuge necredinciosul, nimenea gonindu-l (Pilde 28: 1). Iar deaca s’ar face arătat, atuncea datoriu iaste cu sfatul Părinţilor duhovniceşti să facă aceasta, dupre frica lui Dumnezeu

535. [539]. Întrebare: Ce dară, că în locul acela nu sânt oarecarii Părinţi la carii să se adevereaze deplin că pot ei să judece desăvârşit lucrul? Oare să cuvine să iasă el apoi pentru primejdiia eresului şi să se ducă aiurea unde sânt cei ce pot a judeca descurcat, şi acolò să-i întreabe pre dânşii pentru aceasta? 

Răspuns: Aşa, cu adevărat, iaste datoriu aşa să facă, şi pre ceale ce să zic dela dânşii să le împlinească.

De unde a inceput problema: partasie la erezie nu e erezie, cine nu zice episcopi ci eretici face schisma

domnul Mihai-Silviu Chirila ne spune

http://mihaisilviuchirila.blogspot.ro/2016/12/celor-ce-ne-invita-la-schisma-nu.html?m=1
31 DEC Celor ce ne invită la schismă: Nu, mulţumesc!

Cu toate acestea, nu se cuvine să îi numim altfel decât le este încă rangul episcopal, mai ales în corespondenţă oficială, pentru că numai un sinod înzestrat cu puterea de a-i judeca şi condamna îi poate caterisi şi îi poate lipsi în mod canonic de statutul arhieresc pe care îl au acum.
Scrisoarea pe care mărturisitorii nemţeni au alcătuit-o şi trimis-o nu se doreşte o piatră aruncată în fereastra Sfântului Sinod, ci o punte de comunicare, care să ajute la rezolvarea problemei ecumenismului, cu care se confruntă Biserica în acest moment. Din acest motiv, s-a folosit o adresare menită să nu jignească pe nimeni, să nu arunce anateme, să nu încalce în niciun fel normele bunei-cuviinţe, cu speranţa că, în acest fel, vom ajunge la o înţelegere din care să aibă de câştigat Sfânta Biserică.
===A spune adevarul ca unu e eretic dovedit cu semnaturi si fapte audio-video e o JIGNIRE la adresa ereticului, sa stiti ca si Ciobotea ereticul zice la fel ca dvs (si i-a setat pe unii jandarmi ca aceasta numire de eretic e o jignire  uitand ereticul Ciobotea sa le zica, ca acest termen apare in cartile de slujba BOR dar rectificare lor o va face mega ereticul Teofan Savu care si-a luat acest angajament prin semnatura in acordul cu monofizitii eretici) )ca nu se poate adresa papistasilor si anglicanilor, lutheranilor cu ereticule ca aceasta e o jignire SE VEDE CLAR ce facultate de teoOLOGIE ati urmat una ecumenist eretic in spiritul dracesc ca SFINTII PARINTI JIGNESC,  la fel ca cea din Bucuresti(la teoologie la Bucuresti cine le zice asa nu e primit in examene unu din ei e super-ereticul David Pestroiu ), cat despre anatheme fiecare are constiinta care sa PRONUNTE SA DEA ANATHEMA SAU NU, dovada ca nu ati studiat cu anathemele e plin sinaxarul de ele pana si copii mici dadeau anathema( copiii cu Sf. Vavila)

Raspuns Prodromiti: Sinodiconul Ortodoxiei, care se citește în biserici în fiecare an de Duminica Ortodoxiei, constituie o mărturie a anatematizării patriarhilor patriarhilor, episcopilor, monahilor și mirenilor eretici.

Pe acesta îl anatematizează Sfântul Sinod. Cel ce are comuniune cu Nestorie să fie anatema. Toți anatematizăm epistola și dogmele lui Nestorie. Pe ereticul Nestorie toți îl anatematizăm. Pe cei ce au comuniune cu Nestorie toți îi anatematizăm. Credința cea necredincioasă a lui Nestorie toți o anatematizăm. Dogma cea necredincioasă a lui Nestorie toți o anatematizăm. Pe necredinciosul Nestorie toți îl anatematizăm. Întreaga Biserică anatematizează religia necredincioasă a lui Nestorie. Cel ce nu-l anatematizează pe acesta [pe Nestorie] să fie anatema. Pe acesta îl anatematizează dreapta credință. Cel ce are comuniune cu Nestorie să fie anatema”[4]…

iar „despărțirea”, sau „îngrădirea”, după cum se scrie în canon, este stavila, gardul – de unde vine și termenul de „îngrădire” – pus de ortodocși între ei și eretici, care îngrădire, este întreruperea comuniunii bisericești prin întreruperea pomenirii numelui episcopului eretic la slujbe. Când au loc toate acestea? Întrebăm, deoarece unii susțin că întreruperea comuniunii are loc doar DUPĂ condamnarea sinodală a ereticului! Însă, sfântul canon menționat ne lămurește foarte clar, ceea ce au făcut dintotdeauna și pretutindeni TOȚI cei ce azi sunt cinstiți ca Părinți mărturisitori și de Dumnezeu purtători: „desfăcându-se pe sineși de comuniunea cu (așa) numitul episcop (înțelesul grecesc al cuvântului este „așa zisul episcop”, chiar înainte de cercetarea sinodicească”. Ar trebui ca cineva să fie în înșelare pentru a înțelege altceva din cuvintele atât de clare ale canonului! Așadar ÎNAINTE de condamnarea sinodală a episcopului eretic se întrerupe comuniunea bisericească.

—-
Nici autorii, nici semnatarii scrisorii nu au competenţa să caterisească episcopi sau patriarhi. Astfel de putere are doar un sinod ortodox.Până când un sinod îi va caterisi, ne adresăm arhiereilor cu titulatura pe care funcţia o cere pentru fiecare dintre ei. Dacă din punct de vedere teologic ierarhii se află într-o stare de părtăşie la erezie, cel puţin din punct de vedere administrativ deţin încă funcţii episcopale în Biserica noastră, până când şi dacă un sinod competent va schimba această situaţie. 

A ne asuma îndrăzneala de a „caterisi” patriarhi şi episcopi, tratându-i de ca şi când ar fi reduşi la stadiul de mireni, ar fi cu adevărat un semn de schismă, iar noi schismă nu dorim să facem.

Motivarea poziţiei celor ce contestă modul de adresare al scrisorii porneşte de la ideea că, prin părtăşia la erezia din Creta, membrii sinodului nu mai pot fi numiţi ierarhi ai Bisericii sau părinţi ai poporului dreptcredincios şi ar trebui numiţi altfel. S-au propus apelativelestimate domnule…” sau chiar “ereticule” etc. Este adevărat că toţi ierarhii români s-au făcut părtaşi la erezia sinodului din Creta,

====Intelegerea gresita ca daca numesti eretic un minciuno-episcop ce invata erezia inseamna ca noi ne arogam dreptul de a caterisi, pe aceasta de unde ati mai inventat-o????Oare nu tocmai ati facut schisma cu Hristos refuzand sa spuneti Adevarul (si ca sunteti teolog doar cu diploma si atat si nu si cu traire, diploma dvs echivaleaza cu un mare Zero )??ca ereticii din Creta care au refuzat sa zica ,ca is documente eretice?

Raspuns Prodromiti:  „doar numele le este de preoți, însă mintea le este pângărită și stricată… căci pe de o parte adevărul l-au falsificat, iar pe de alta cu minciuna s-au fălit” (Idem pagina 412) și nu au constituit un sfânt sinod, ci „un sinedriu al lui Caiafa”, în care, așa cum ne spun, „au zămislit învățături răucredincioase” (Idem) și au fost precum ereticii care „au pustiit și biserica, și adevărul” (Idem 324)….Deci, vrednici de cinste din partea ortodocșilor sunt „cei ce se despart/îngrădesc” pe sine de eretici;…De altfel, în același punct ne este lămurit modul în care este înțeles episcopul căzut în erezie: „Căci ei nu au osândit episcopi, ci pseudo-episcopi și pseudo-învățători”. Deci, din momentul în care episcopul s-a făcut cunoscut ca eretic, nu mai este perceput ca episcop! …Asta se întâmplă pentru că, deși canonul îl numește pe eretic pseudo-episcop (datorită învățăturilor eretice pe care le propovăduiește), el trebuie să fie cercetat, să aibă posibilitatea de a se apăra și, dacă rămâne nepocăit, să fie condamnat de către un sinod ortodox. 

—–

Faptul că scrisoarea îi numeşte pe ierarhi “părinţi ai Bisericii noastre” nu înseamnă că le recunoaştem greşeala şi că le-o împărtăşim, cum s-au exprimat unii, nici că am trădat Ortodoxia, ci doar că le reamintim de datoria pe care o au faţă de noi, credincioşii ortodocşi, ca părinţi ai Bisericii ce au fost hirotoniţi să fie.
====Pe ei nu ii puteti numi ereticii ii numiti Parintii ai Bisericii noastre , dar pe cei ce tin partea altora ii numiti voi cei de la Radeni : adeptii bochismului, vladimirismului,dorobanţismului…Ieromonah Pamvo Jugănaru

nici eu, nici ceilalţi preoţi slujitori sau vieţuitorii Schitului nu suntem adepţi ai “bochismului”, “vladimirismului”, “dorobanţismului” sau ai altor ideologii de acest fel.”

 http://sinodultalharesc.tk/comunicat-al-schitului-radeni-nu-suntem-adepti-ai-bochismului-vladimirismului-dorobantismului-sau-ai-altor-ideologii-de-acest-fel/

Raspuns Prodromiti: deci, să fie „precum lupii îngrozitori pentru turma lui Hristos” (Idem 324). Pentru că, dacă, într-adevăr, „adunarea lor s-ar fi făcut după dumnezeiescul har”, ar fi fost împodobită „de cuvinte rostite cu harul lui Dumnezeu… și de adevăr” (Idem 209).

—-
Faptul că nu dorim să acuzăm pe nimeni de trădarea Ortodoxiei nu înseamnă că am acceptat erezia cretană sau că îi exonerăm pe arhierei de vina de a o fi acceptat, ci doar că nu ne asumăm dreptul de a judeca noi pe cineva pentru trădarea Bisericii. Trădarea este, prin natura sa, o acţiune conştientă a voinţei, prin care trădătorul îşi asumă trădarea cu deplină ştiinţă. …poate fi vorba şi despre trădare.

=====Can.15 zice ca ati osandit pe eretici episcopi mai cititi canonul ca deageaba l-ati citit pana acum aveti cumva urme in ochi de la partasia la erezie nu e erezie????
—–

Aduc în sprijinul atitudinii autorilor şi semnatarilor scrisorii practica sfintei noastre Biserici. În 2014, Sfânta Chinotită i-a scris o scrisoare Patriarhului Ecumenic, …. În acea scrisoare, Sfânta Chinotită se adresează cu următoarele cuvinte: “Preafericirii Sale, Patriarhului Ecumenic, ….Să înţelegem oare de aici că Sfânta Chinotită a acceptat căderile în erezie foarte grave ale Patriarhului Ecumenic? Nicidecum

=== Ba se pare ca au acceptat erezia si Creta prin comunicatul : 

http://prieteniisfantuluiefrem.ro/2017/07/01/comunicatul-sinaxei-duble-athonite-despre-adunarea-din-creta/

—-
PS Longhin spune: “Întoarceţi-Vă la altarul Ortodoxiei şi aduceţi jertfa curată pe care ne-a lăsat-o Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos”[4]. De asemenea, celebra sa scrisoare de mustrare din luna august a anului 2016 începe cu formula: “preasfinţiţi arhierei”, continuă cu o mustrare puternică a arhiereilor respectivi şi se încheie cu o invitaţie la pocăinţă[5]. Să însemne asta că Preasfinţitul Longhin se face părtaş la erezia din Creta? Nicidecum. 
====Se face partas ptr ca nu a intrerupt pomenirea lui Onufrie desi a promis Onufrie ca va intrerupe pomenirea: 

https://hristofor.wordpress.com/2017/01/11/cum-lupta-din-interior-un-episcop-nepomenitor/


Schismaticul este, prin natură, cel ce îşi asumă cu uşurinţă caterisirea episcopilor sau preoţilor şi afurisirea creştinilor căzuţi în erezie, în loc să îi ajute să se îndrepte cu dragoste şi milă creştină. 
====Intelegerea ca daca ii zici cuiva ca e eretic l-ai si caterisit sau ii afurisesti, caterisirile si afurisirile le dau episcopii deci cum cateriseste un mirean numind eretic pe cineva??? Aceste cu mila si dragostea(a se citi iubirism ecumenist) is ale ereticilor ecumenisti ca Varlaam Merticariu care acuza ca  : voi nu aveti dragoste. Asta e indoctrinarea din pseudo-facultatile de teologie

Raspuns Prodromiti: dezinformării, pe care o fac episcopiiduhovnicii, părinții și teologii, care încearcă, intenționat sau nu, să minimalizeze pericolele ce provin din erezie. Din păcate, este atât de denaturată învățătura în Duhul Sfânt a Purtătorilor de Dumnezeu Părinți, despre modul corect de înfruntare a erezieiîncât s-a ajuns la stigmatizarea și chiar condamnarea celor care folosesc corect această învățătură.

—–
O cale simplă spre schismă este şi răfuiala personală cu cel căzut în erezie, uitând că trebuie să urâm păcatul, dar niciodată pe păcătos. 
În consecinţă, nu vom caterisi cu de la noi putere episcopi, nici nu vom adopta un limbaj vitriolant, conştienţi că eleganţa limbajului poate fi o armă infinit mai puternică decât contondenţa insultei. Celor ce ne invită să participăm la schismă împreună cu ei le răspundem: Nu, mulţumesc! 
===Oare poti caterisi nefiind episcop?? Asta doar in teoologia ecumenist eretica

Raspuns Prodromiti: Canonului 15 al Sinodului I-II din timpul Marelui Fotie, din 861, sinod cu autoritate ecumenică. Acest canon menționează clar că, atâta timp cât cineva se desparte de comuniunea cu episcopul lui eretic (acesta este cuvântul exact care clarifică înțelegerea corectă a întreruperii pomenirii: „cei ce se despart pe sine de comuniunea cu întâiul stătător al lor…, adică de comuniunea cu acela care propovăduiește eresul în public”), nu doar că NU face schismă, ci dimpotrivă „s-au silit să izbăvească Biserica de schisme și de dezbinări”. Adică, nu doar că nu trebuie osândiți cei care întrerup comuniunea cu episcopul eretic

——

MSC : O cale simplă spre schismă este şi răfuiala personală cu cel căzut în erezie, uitând că trebuie să urâm păcatul, dar niciodată pe păcătos.

 Raspun Prodromiti : Unii care înțeleg o parte a pericolelor ecumenismului – nu însă și întregul problemei – disting erezia de eretici, spunând că „ne luptăm împotriva ereziei, dar nu împotriva oamenilor”, ca și cum erezia ar fi un soi de molimă impersonală care există doar în aer…Se cuvine să amintim aici că nu erezia, ci oamenii care își însușiseră gândirea eretică au fost cei care au decapitat sau au ars monahii aghioriți după acceptarea uniației de la Lion, în 1274, …Tocmai de aceea, totdeauna la Sinoadele Ecumenice erau condamnate nu doar ereziile, ci și ereticii

cine sunt cei care prigonesc, oare vreo erezie impersonală, sau episcopii și egumenii eretici? 

… sinodul i-a anatematizat pe patriarhii iconomahi eretici ai Constantinopolului: „Lui Anastasie, Constantin și Nichita, celor care au prezidat succesiv tronul Constantinopolului, ca alți Arie, Nestorie și Dioscor, anatema. Ereziarhilor Ioan al Nicomidiei și Constantin al Nakoliei, anatema” (Idem p. 416).

————
P.S. Ne cerem scuze ca nu am semnalt aceasta gresala de cand a aparut dar am crezut ca nu e momentul potrivit (confuzia, prigoana si am zis sa nu punem si noi mai multa benzina pe foc)a o arata atunci (problema) si am crezut ca e ceva temporar si nu se va transforma in buboi cu puroi, timpul si Dumnezeu arata ca orice gresala trebuie spus cand e sesizata ca de nu se face ditamai “bomba atomica”  e cazul si problemei : partasia la erezie nu e erezie cine nu zice asa face schisma, cei de la Prodromu au spart-o speram sa reveniti si sa le dati dreptate si sa iasa bine ptr toti, desi se aude ca cei de la dvs de la Radeni se duc la stilisti si primiti stilisti

Semnat Miscarea pentru Apararea Ortodoxiei

Lepra partasie la erezie se extinde

Raspunsuri aproximative date de pr Ioan Ungureanu

1 ca: Cnp-ul nu este lepadare, asta ar insemna ca toata Romania este lepadata(daca consideram ca cnp e lepadare).La argumentatia ca pr Rafail Berestov a zis ca e lepadare pr Ioan Ungureanu a intrebat: E sfant?(Pr Rafail Berestov) si apoi pr Ungureanu motiva ca el se ia dupa Sfantul Paisie

2 la intrebare daca’s stilistii eretici a raspuns:  stilistii is schismatici, la intrebarea daca is ereticii inventand dogma calendar a raspuns ca:  nu stiu

3 la intrebarea cu partasia la erezie a raspuns ca: pr Ciprian(Staicu) greseste
———

Avand in vedere raspunsurile date Ioan Ungureanu arata ca se inchina la sistem 666 si nu i-a in considerare VOIA Lui Dumneze , indemnurile Maicii Domnului si Sfantului Teodosie : ” Au fost mai recent în Rusia oameni duhovniceşti dintre călugări sau preoţi care să fi avut descoperire dumnezeiască referitor la aceste buletine, care să nu fie luate dacă prezintă un pericol de lepădare?

Patriarhul Alexei, fiind în vizită în Astrahan, a avut o vedenie în care i s-a arătat Sfântul Teodosie de la Lavra Pecerska, mustrându-l, ca să se opună globalizării. Patriarhul pe moment l-a crezut, dar apoi s-a îndoit de vedenie. Pr. Kiril, un duhovnic foarte cunoscut, se împotriveşte acestor documente, la fel şi pr. Nikolai. Au fost şi minuni – nişte oameni credincioşi, care au murit şi au înviat, şi care, murind, au avut vedenii despre aceste documente, Maica Domnului le-a spus că aceste acte reprezintă o lepădare. Şi înviind ei au dat mărturie despre acestea.”

https://ayeaye20.wordpress.com/2015/12/07/duhovnicii-rusiei-despre-card/
sau minunea asta o uita ?sau iar nu s-a documentat indeajuns/destul/suficient?

 “Am vorbit cu Părintele Antim, care atunci era la Sihăstria Neamţ, şi el, în urma unei vizite făcute la Mânăstirea Valaam din Rusia, la Sfintele Moaşte ale Sfântului Antipa de la Calapodeşti, care provine din judeţul Bacău, a aflat următorul lucru. Exact în acea perioadă fusese introdus CNP-ul în Rusia şi mulţi monahi, preoţi şi mireni s-au opus cu vehemenţă. Pe toţi i-au adunat să-i judece pentru a-i trimite în lagăre. Într-o sală mare  unde îi tria, erau strigaţi pe nume de pe o listă uriaşă. În timp ce erau strigaţi, din numele lor aflat pe hârtiile acelea a început să izvorască mir, puternic mirositor. Autorităţile ruse au fost covârşite de această minune şi le-au dat drumul la toţi. Minunea nu a făcut decât să confirme faptul că CNP-ul este un număr drăcesc. La noi, Ceauşescu l-a introdus pe tăcute, autoritar, fără să ştim despre ce este vorba.

https://ayeaye20.wordpress.com/in-lupta-cu-statul-pentru-acte-fara-cnp-1/

si indemnul unui STALP AL ORTODOXIEI ca pr Rafail Berestov 
https://danielvla.wordpress.com/2017/08/20/parintii-athoniti-rusi-rafail-berestov-si-onufrie-stebelev-globalizarea-si-ecumenismul-doua-coarne-ale-antihristului-doua-parghii-de-putere-ale-satanei/, 

nu toata Romania e lepadata unii nu au cnp is 2 miliarde fara cnp in toata lumea, insa Romania arata pocainta unii au renuntat cu ajutorul harului la cnp si numarul celor ce renunta creste. Unii vor intreba ca de unde stim ca e VOIA LUI DUMNEZEU A RENUNTA LA CNP?, RASPUNSUL E SIMPLU: s-a facut rugaciunue de trei ori de catre preot ortodox (care a intrerupt pomenirea ereticilor) , rugaciune (dupa modul cum spun Sfintii Varsanufie si Ioan) scriere pe biletele si tragerea la sorti(model fiind (in acest mode lucrare Sfintii Apostolii si Maica Domnului)) care a aratat VOIA LUI DUMNEZEU CNP-UL TREBUIE ARS/Distrus. A motiva cu Sf Paisie e o intunecare a mintii o lipsa de har foarte mare cand se stie ca Sfantul Paisie a indemnat sa nu se ia cardurile europene(acestea actuale de plastic ) in pliantele aparute in 1992 din România asta scria si nu scrie nicaieri ca ar fi indreptatit cnp-ul. Apoi nu stie Ungureanu Ioan de cei ce nu stiu(care’s nevinovati) si cei ce stiu(care’s vinovati)conform cu Sf Paisie,Pidalion si Sf Teofilact al Bulgariei, necitirea Sfintilor Parinti arata aceasta lacuna(lipsa) a lui Ioan Ungureanu

Miscarea pentru Apararea Ortodoxiei nu are NICI UN FEL DE COMUNIUNE CU Ioan Ungureanu de la schitul Oraseni ptr complacerea si indreptatirea NUMARULUI OMULUI DIN Apocalipsa/cnp si numirea ereticilor ortodocsi ca de nu facem schisma de ii numim eretici 

Sfantul Vasile cel Mare cere anathematisirea ereziei

PSB 3 SFÂNTUL VASILE CEL MARE Epistole, editura BASILICA

pag. 408-410

EPISTOLA 251 Către creștinii din Evesa Scrisă în anul 377 

I

În ciuda numărului mare de treburi care m-au absolvit și a miilor de griji care mi-au coleșit sufletul, niciodată n-am alungat din memorie grija pe care o nutresc iubirii voastre și cer lui Dumnezeu să rămâneți mereu în credința în care v-ați hotărât și să vă făliți în nădejdea slavei lui Dumnezeu. Căci e greu azi și numai arareori se poate găsi vreo Biserică deplin sănătoasă, căreia vremurile din  urmă să nu-i fi adus vreo pagubă și care să fi păstrat întreagă și neschimbată învățătura apostolică. Așa v-ați arătat voi în vremurile de azi, cu ajutorul Celui care în fiecare neam cinstește pe cei vrednici de chemarea Sa. Și să vă dea Domnul bunătățile Ierusalimului celui de sus, pentru că ați pus pe capul celor mincinoși învinuirile cele mincinoase, răspândite împotriva mea, și pentru că n-ați lăsat pe acești oameni să intre în inimile voastre(800)! Știu și am convingerea întru Domnul că răsplata voastră va fi mare pentru fapta aceasta. Căci înțelepțește ați socotit în voi înșivă – și acesta e și adevărul – că cei care mi-au făcut rău în loc de bine și mi-au arătat ură în loc de iubirea pe care le-o arătam au dovedit astfel că și calomniile pe care le țes împotriva mea pleacă de la faptul că și-au dat ei înșiși adeziunile lor scrise la învățătura cea dreaptă.

II

Dar ei n-au căzut numai în această situație contradictorie, în care ne acuză că noi am fi de vină că am luat sub formă de învinuire propriile lor semnături, ci, destituiți fiind de toți cei întruniți la Constantinopol, ei n-au acceptat nici destituirea pronunțată de acești Părinți, socotind adunarea lor drept ”sinod al nelegiuiților”, refuzând să-i numească episcopi, ca nu cumva, în chipul acesta, să se confirme sentința dată împotriva lor. Și au și declarat pentru ce motiv nu-i recunosc pe episcopi: pentru că, ziceau ei, erau în fruntea unei periculoase erezii. Or n-au trecut nici șaptesprezece ani de când s-au petrecut aceste lucruri. Iar căpeteniile celor care i-au destituit erau tocmai Eudoxios, Evippios, Gheorghe, Akakios și ceilalți care fac parte din cei pe care voi nici nu-i cunoașteți. De unde se vede că cei care au pus stăpânire astăzi pe Biserici sunt tocmai urmașii acelora, unii fiind hirotoniți în locul lor, alții promovați de ei înșiși(801)

(800) Una din mângâierile cele mai mari ale Sfântului Vasile este cea exprimată aici: poprul n-a vrut să primească inovațiile ariene.

(801) Ca și în alte epistole, Sfântul Vasile face un scurt rezumat al frământărilor ariene. Poate, că în fond, Eustațiu și ceilalți descriși aici se încăpățânau legându-se mai mult de termeni, decât de dogma însăși.  Poate de aceea i-a și urgisit poporul. A se vedea și epist. 226, 224 și altele.

III 

Să ne spună cei care mă învinuesc pe mine ca eretic cum puteau fi eretici acești oameni, despre care nu acceptau să îi destituie, și cum se face că ar fi ortodocși ceilalți, care au fost promovați de ei și care păstrează încă aceleași credințe ca și părinții lor ! Dacă Evippios e ortodox, cum se face atunci că Eustațiu, care a fost destituit de el, nu-i laic ? Și dacă același Evippios e eretic, cum se face că se afla azi în comuniune cu Eustațiu, care a fost hirotonit tocmai de mâna lui ? Dar acestea sunt doar jocuri de copii puse la cale împotriva Bisericilor lui Dumnezeu, spre folosul acelor oameni care n-au altceva de lucru decât să-i învinuiască pe oameni, pentru ca apoi tot pe ei să-i instaleze din nou. Altarele lui Vasilide Paflagonianul au fost răsturnate de Eustațiu pe când străbătea ținutul respectiv, ceea ce nu l-a oprit să slujească el însuși la aceleași mese, iar azi pe același Vasilide îl cheamă ca să și le preia! Tot Eustațiu l-a afurisit pe preaevlaviosul frate Elpidios, din pricină că acesta se unise cu cei din Amasia, iar acum îi roagă pe cei din Amasia să-i ofere și ei comuniunea. Predicile lui <Eustațiu> împotriva lui Evippios știți și voi înșivă cât de înfricoșătoare erau, iar acum, pe cei care împărtășesc părerile lui Evippios, același Eustațiu îi preamărește pentru dreapta atitudine a lor, cu singura condiție ca să-l ajute în râvna cu care se luptă ca să fie recunoscut iarăși ! Cât despre mine, eu sunt învinuit nu pentru că aș fi săvârșit vreo nedreptate, ci pentru că Eustațiu a crezut că în felul acesta își atrage stima celor din Antiohia. Cei pe care i-au rechemat anul trecut din Galatia, în nădejdea că prin ei vor putea să-și asigure deplina exercitare a vredniciei episcopale, erau oameni pe care-i cunosc și cei care au avut foarte puțin de lucru cu ei. Cât despre mine, să nu-mi dea vreodată Dumnezeu răgaz să enumăr faptele acestor oameni ! Și cu toate acestea, cei din suita celor apropiați de Eustațiu și care erau cei mai de încredere ai lui, străbăteau întreaga țară cu onoruri și cu ceremoniile obișnuite episcopilor, fiind introduși în oraș cu alai mare și ținând  adunări cu mare răsunet și cu autoritate suverană. Le-a fost încredințată turma, le-a fost dat altarul. Toți cei de azi știu că după ce s-au repezit până la Nicopole, totuși n-au putut face nimic din cele ce au făgăduit: cei de acolo știau în ce chip „s-au întors” ei și cum s-a ajuns la acest pas. În realitate, ei totdeauna caută să facă totul numai în interesul lor propriu. Dacă spun ca și-au schimbat părerile, atunci să ne arate căința lor consemnată în scris, anatema împotriva crezului celor din Constantinopol, despărțirea de eretici și să renunțe de a-i mai înșela pe cei simpli. Acestea le cerem. 

IV 

 Oricât de mici și de umili am fi, iubiți frați, noi suntem mereu aceiași prin harul lui Dumnezeu, ca unii care nu ne-am schimbat odată cu evenimentele de astăzi. N-avem o credință în Seleucia, alta în Constantinopol, alta în Zele, alta în Lampsac, alta în Roma; iar cea care circulă acum nu-i deosebită de cele dinainte, ci e una și aceeași credință. Precum am primit de la Domnul așa ne botezăm, ne botezăm precum credem, precum credem așa ne închinăm Domnului, nici nu despărțim Sfântul Duh de Tatăl și de Fiul, nici nu-L punem în fața Tatălui, după cum nici nu spunem că Duhul e mai bătrân decât Fiul, așa cum încearcă să dovedească gurile celor ce hulesc 802. Cine este atât de îndrazneț încât să tăgăduiască ceea ce a așezat Dumnezeu și să scornească pentru numele dumnezeiești o altă ordine personală ? Dar nici nu spun că Duhul e creatură din clipa în care El e pomenit împreună cu Tatăl și cu Fiul și nici nu îndraznim să numim cu nume de slujitor pe Cel rânduit să comande. Vă îndemn dar să vă aduceți aminte de amenințarea Domnului, Care a zis: „Orice păcat și orice hulă se vor ierta oamenilor, dar hula împotriva Duhului Sfânt nu se va ierta nici în veacul de acum și nici în cel ce va să vie”803, de aceea să vă feriți de învățăturile periculoase împotriva Duhului. Țineți-vă tari în credință, aruncați-vă privirile în jurul vostru pe pământ și convingețivă cât este de neînsemnată această grupare bolnavă. Tot restul Bisericii, care, de la o margine până la cealaltă a lumii, a primit Evanghelia, e în această învățătură sănătoasă și nesmintită, <pe care o aparăm>. Ne rugăm ca ea să nu fie ruptă din comuniune și ne mai rugăm ca, împreună cu voi, să ne luam partea în ziua de judecată a Domnului nostru Iisus Hristos, când va veni să dea fiecăruia după faptele lui.

802. Mereu aceeași formulă trinitară, pe care o întâlnim și în tratatul Despre Duhul Sfânt, dar și în multe din epistole.

803. Mt. 12, 31-32.

Prorocii mincinosi, Sfantul Maxim Grecul

CUVIOSUL MAXIM GRECUL SCRIERI DOGMATICO-POLEMICE Volumul II, Traducere: Florentina Cristea Editura Bunavestire, Galați, 2003

​pag. 49:
Domnul nostru Iisus Hristos, precum se spune în Sfânta Evanghelie, când i-a învățat pe ucenicii Lui şi i-a întărit în credința şi iubirea Lui, iar prin ei pe toți credincioşii şi a fost întrebat de ei: Spune nouă când vor fi acestea şi care este semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului?, El, după ce le-a proorocit nenorocirile şi neorânduielile care vor lovi omenirea înainte de venirea Lui înfricoşătoare şi de sfârşitul acestui veac, a adăugat, zicând: Atunci mulți se vor sminti şi se vor vinde unii pe alții; şi se vor urî unii pe alții. Şi mulți prooroci mincinoşi se vor scula şi vor amăgi pe mulți (Mt. 24, 10-11). Prin acestea Stăpânul i-a arătat pe începătorii diferitelor erezii care au apărut în Biserica Lui şi care au fost: Simon vrăjitorul, Marchion, Manent, Origen, Arie, Macedonie, Nestorie, Serghie şi ticăloşii iconoclaşti; toți aceştia au pricinuit, prin diferite mijloace, necazuri şi suferințe Bisericii Soborniceşti a lui Hristos şi au atras o mulțime nenumărată de ortodocşi la ereziile lor. Apoi a adăugat, zicând: Şi se va propovădui această Evanghelie a împărăției în toată lumea spre mărturie la toate neamurile; şi atunci va veni sfârşitul (Mt. 24, 14). Pentru ce se va propovădui spre mărturie? 

Pentru ca cei ce aud şi cred să se mântuiască, iar cei ce nu cred să fie osândiți la dreapta judecată, neavând nici o îndreptățire pentru necredința lor.

Pag. 76:

„Domnul şi Dumnezeul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, la mulțimea celorlalte porunci şi învățături mântuitoare ale Sale, prin care ne îndrumă pe noi, cei ce credem în El, pe calea cunoaşterii neclintite şi neîntinate a lui Dumnezeu, a adăugat şi aceasta, zicând: Feriți-vă de proorocii mincinoşi, care vin la voi în haine de oi, iar pe dinăuntru sunt lupi răpitori (Mt. 7, 15). De aceea, Iubitorul de oameni, învățându-ne cum să îi recunoaştem şi să ne păzim nevătămați de ei, adaugă: După roadele lor îi veți cunoaşte. El îi numeşte prooroci mincinoşi pe învățătorii mincinoşi, adică pe ereticii care vorbesc din pântecele lor (din cuget trupesc), iar nu după Legea Evangheliei şi după teologie, şi care, prin propriile lor cuvinte şirete, amăgesc inimile oamenilor simpli. Roadele lor sunt nu numai faptele şi cuvintele lor, ci şi învățătura lor răstălmăcită, ascunsă în adâncul scrierilor lor. 

La fel ca şi Mântuitorul, vesteşte şi dumnezeiescul Apostol Pavel vorbind despre aceiaşi prooroci mincinoşi în a doua Epistolă către Corinteni. Iată ce zice Pentru că unii ca aceştia sunt apostoli mincinoşi, lucrători vicleni, care iau chip de apostoli ai lui Hristos (2 Cor. 11, 13). Ca unii ca aceştia este şi linguşitorul Nicolae neamțul, care a trăit mulți ani în mijlocul bine-credinciosului popor rus şi s-a străduit prin toate mijloacele să-l abată de la credința cea ortodoxă primită de la strămoşii săi. În rândul celorlalte fapte viclene ale lui se numără şi faptul că a scris cuvântul despre unirea ruşilor cu latinii, silindu-se să arate că atât credința unora, cât şi a celorlalți este una şi aceeaşi.