este necircumscriptibil potrivit fiintei Lui nevazute

[Sfântul] Teodor Studitul

În apărarea sfintelor icoane, edit. DEISIS Sibiu 2017, pag. 280-281:

Antireticul III(1)

(815-816)

53. Altul, obiecție ca din partea iconomahilor. Faptul de a-L circumscrie pe Hristos este în dezacord cu Dumnezeu insuflata Scriptură şi interzis de ea, căci ea zice: “A grăit Dumnezeu către voi în munte din mijlocul focului; glas de cuvinte ați auzit, dar asemănare n-ați văzut decât numai glas” [Dt 4, 12]. Prin urmare, a înălța o asemănare a lui Hristos înseamnă a contraveni interdicțiilor dumnezeieşti.

Soluție la această obiecție. De bunăvoie au orbit cei care zic acestea, ca să nu cunoască din ce pricină s-a rostit de către Dumnezeu insuflata Scriptură interdicția asemănării sau a oricărei alte imagini idoleşti. Căci cuvântul se referă la natura dumnezeiască – pentru că dumnezeirea este lipsită de cantitate şi de figură şi nu are nici o similitudine a vreunei asemănări -, nu la Cuvântul înființat cu forma noastră. Căci dacă aşa stau lucrurile, cum zice atunci evanghelistul: “Şi pe când se ruga El înfățişarea feței Lui s-a făcut alta şi îmbrăcămintea Lui albă scânteietoare” [Lc 9, 29]? Iată deci Cel fără înfățişare a avut înfățişare sau asemănare, căci Cel nonfigurabil S-a făcut figură şi Cel lipsit de cantitate a ajuns în cantitate. Şi pentru că a avut față circumscrisă de anumite propietăți, urmează că Hristos este circumscriptibil după înfățişarea Sa trupească, aşa cum este necircumscriptibil potrivit ființei Lui nevăzute.