vorbele si faptele… nu se nasc inaintea gandurilor

Sfântul Ignatie BRIANCIANINOV, OFRANDĂ MONAHILOR CONTEMPORANI, edit. EGUMENIȚA-2011
pag.196

Necazurile sunt aduse de duhurile rele cu care noi ne aflăm în război, după cuvântul Apostolului. Ele urmăresc vorbele și faptele noastre și, potrivit cu ele, trag concluzii despre gândurile noastre, care trebuie în mod firesc să semene cu vorbele și cu faptele. Și judecata demonilor este corectă!

…Pricina oricărei întâmplări triste sunt gândurile fiecăruia. Aș putea arăta ca pricină vorbele și faptele, însă ele nu se nasc înaintea gândurilor, de aceea pun totul pe seama gândurilor. Mai întâi vine gândul, apoi prin cuvânt și faptă se alcătuiește legătura dintre oameni.

======================

Asa mi-a spus gandul…

===minciuna de la Liturghie(fapta) pomenirea unui pseudo-patriarh/episcop ca fiind ortodox e o fapta, fapta nu se naste inainte de gand, dar cum poate spune cineva ca are cuget ortodox si ca e ortodox cand in fapta el minte??????, tocmai gandul neortodox(ca acest can. 15 nu e obligatoriu; sau ca falsul lui episcop e ortodox si nu eretic si, deci poate avea comuniune/legătură cu eretic pe care el il considera ortodox; sau nu il considera ortodox dar il pomeneste ptr ca spune el acel can. 15 nu este obligatoriu) la dus la o pomenire neortodoxa-comuniunea/legătura cu un eretic arătat/vădit (minciuno-episcopul)

====cuvantul(pomenirea numelui) si fapta au format legatura, legatura care se numeste si comuniune dar si impartasire si care produce necuratie/intinare ptr. ca e o minciună, o pomenire mincinoasa si deci incalca PORUNCA: SA NU MINTI, asta arata ca nu tinem poruncile(pe nici una!) si cel ce nu le tine nu poate fi numit ortodox si nici sa nu astepte mantuire, deci NICI CUGET ORTODOX nu are, desi lui i se pare ca are

Prorocii mincinosi, Sfantul Maxim Grecul

CUVIOSUL MAXIM GRECUL SCRIERI DOGMATICO-POLEMICE Volumul II, Traducere: Florentina Cristea Editura Bunavestire, Galați, 2003

​pag. 49:
Domnul nostru Iisus Hristos, precum se spune în Sfânta Evanghelie, când i-a învățat pe ucenicii Lui şi i-a întărit în credința şi iubirea Lui, iar prin ei pe toți credincioşii şi a fost întrebat de ei: Spune nouă când vor fi acestea şi care este semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului?, El, după ce le-a proorocit nenorocirile şi neorânduielile care vor lovi omenirea înainte de venirea Lui înfricoşătoare şi de sfârşitul acestui veac, a adăugat, zicând: Atunci mulți se vor sminti şi se vor vinde unii pe alții; şi se vor urî unii pe alții. Şi mulți prooroci mincinoşi se vor scula şi vor amăgi pe mulți (Mt. 24, 10-11). Prin acestea Stăpânul i-a arătat pe începătorii diferitelor erezii care au apărut în Biserica Lui şi care au fost: Simon vrăjitorul, Marchion, Manent, Origen, Arie, Macedonie, Nestorie, Serghie şi ticăloşii iconoclaşti; toți aceştia au pricinuit, prin diferite mijloace, necazuri şi suferințe Bisericii Soborniceşti a lui Hristos şi au atras o mulțime nenumărată de ortodocşi la ereziile lor. Apoi a adăugat, zicând: Şi se va propovădui această Evanghelie a împărăției în toată lumea spre mărturie la toate neamurile; şi atunci va veni sfârşitul (Mt. 24, 14). Pentru ce se va propovădui spre mărturie? 

Pentru ca cei ce aud şi cred să se mântuiască, iar cei ce nu cred să fie osândiți la dreapta judecată, neavând nici o îndreptățire pentru necredința lor.

Pag. 76:

„Domnul şi Dumnezeul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, la mulțimea celorlalte porunci şi învățături mântuitoare ale Sale, prin care ne îndrumă pe noi, cei ce credem în El, pe calea cunoaşterii neclintite şi neîntinate a lui Dumnezeu, a adăugat şi aceasta, zicând: Feriți-vă de proorocii mincinoşi, care vin la voi în haine de oi, iar pe dinăuntru sunt lupi răpitori (Mt. 7, 15). De aceea, Iubitorul de oameni, învățându-ne cum să îi recunoaştem şi să ne păzim nevătămați de ei, adaugă: După roadele lor îi veți cunoaşte. El îi numeşte prooroci mincinoşi pe învățătorii mincinoşi, adică pe ereticii care vorbesc din pântecele lor (din cuget trupesc), iar nu după Legea Evangheliei şi după teologie, şi care, prin propriile lor cuvinte şirete, amăgesc inimile oamenilor simpli. Roadele lor sunt nu numai faptele şi cuvintele lor, ci şi învățătura lor răstălmăcită, ascunsă în adâncul scrierilor lor. 

La fel ca şi Mântuitorul, vesteşte şi dumnezeiescul Apostol Pavel vorbind despre aceiaşi prooroci mincinoşi în a doua Epistolă către Corinteni. Iată ce zice Pentru că unii ca aceştia sunt apostoli mincinoşi, lucrători vicleni, care iau chip de apostoli ai lui Hristos (2 Cor. 11, 13). Ca unii ca aceştia este şi linguşitorul Nicolae neamțul, care a trăit mulți ani în mijlocul bine-credinciosului popor rus şi s-a străduit prin toate mijloacele să-l abată de la credința cea ortodoxă primită de la strămoşii săi. În rândul celorlalte fapte viclene ale lui se numără şi faptul că a scris cuvântul despre unirea ruşilor cu latinii, silindu-se să arate că atât credința unora, cât şi a celorlalți este una şi aceeaşi.